.

P::OET·I·
.,
MO'DERNI

AU'LA
2 003
 1.
Eseul de fata porne~te de la doua idei principale. Intiia dintre
acestea atribuie lui Arghezi un spirit fundamental nereligiosl ~i 0 ••
spaima de neant, de moarte, care-I face pe poetul Psalmilor sa recurga
la numele unui Dumnezeu de legenda sau de metafora poetica spre a
conjura presimtita singuratate a omului in univers. Din refuzul
transcendentei goale ~i din singuratate se na~te poezia argheziana a
vietii ~i a rapturii ~i, inainte de orice, a omului, fiinta tragica ~i nobiIa,
dar ~i a ceiorialte vietuitoare care dau sens ~i farmec apei, cerului ~i
pamintului. A doua idee este ca, daca a vorbi despre poezia lui Arghezi
inseamna a vorbi des pre intelesurile existentiale ce 0 traverseaza ~i
daca existential nu e totuna cu IOgrafic, atunci poezia nu se explica
pur ~i simplu prin viata ~i e nefolositor sa presupunem mereu in spatele
poetului pe om; dar e obligatoriu sa presupunem in spatele omului pe ••
poet ~i sa vedem in viata lui implinirea unui rost necesar ~i tainic intru
poezie.

2.
Religiozitatea spiritului arghezian este astazi un fapt de la sine
inteles, acceptata chiar ~i de cei care interpreteaza Psalmii nu ca pe 0
aventura religioasa dar ca pe una generala, etica sau de cunoa~tere;
este, prin urmare, ca un dat, in afara de discutie.
Un anume rol in formarea acestei convingeri aproape unanime il va
fi jucat experie!!Ja monahala din tineretea poetului. Marturisit ori nu,
toata lumea ii acorda 0 importanta capitala, de~i, in fond, nu ~tim mai
nimic despre imprejurarile de ordin sufletesc care I-au· condus pe
Arghezi la calugarie; nu sintem siguri macar de incipienta vocatiei
religioase. Parca dinadins, poetul a vorbit rareori, ~i de fiecare data in
termeni vagi, despre aceste lucruri, ca ~i cum i-ar fi displacut (din ce
motiv?) sa puna punctul pe i. Ce valoare au expresii precum stare a de
misticism pe care poetul 0 descopera dainuind in el ~i dupa parasirea
rasei, sau criza tuturor tinere{ilor, criza lui a fi sau a nu fi, utilizate
intr-un dialog cu I. Biberi (Lumea de miine)? Nu e exclus ca tinarul sa
fi urmarit a gasi in viata monahaIa tocmai 0 certitudine care-i lipsea.
Si, in orice caz,Jenuntarea intempestiva indica 0 cIarificare pe care nu
e normal s-o limitam la partea exterioara a raporturilor cu biserica.
Gre~eala care se face de obicei in discutarea acestor putine elemente
 consUl.In a presupune adevarat, incontestabil, ceea ce ramlne i'n fond a
fi dovedit.
Si se uita ca e la mijloc un poet: ca, Inainte de a fi a unui spirit
religios, experienta monahala a lui Arghezi este a unuia de poet. Nu e
clar cum 0 i'ndoielnica vocatie mistica ar putea ajuta la descifrarea
poeziei; dar cine va tagadui ca vocatia poetica a ti'narului arunca 0
mare lumina asupra "misticismului" sau? Am (licut in chinovie,
declara Arghezi in aceea~i convorbire, un noviciat care mi-a lasat
multe cati(elari suflete~ti, dar ~i multe suvenire de murdarie. Pina la
un moment dat a primat stratul de noroi, care acoperea (rumuse{ile
discrete. Pe urma acest noroi s-a spalat ~i i-au luat locul
complexiunile delicate. imi umbla in cap de ani de zile 0 carte seralica
pentru intr-ariparea sextupla a cititorului dezamagit.AAr fi fost aceasta
carte serafica altceva dedt un poem? Probabil ca nu. Intrebat de asprul
calugar Meftodie ce cauta In mlnastire, poetul, abia sosit, ar fi raspuns:
-'S7 Vreau sa inva{ a scri pe dedesubt (fcOlme de lemll).
Imprejurare cu atit mai semnificativa cu dt Arghezi pune, Intr-un
fel, tot i'n legatura cu scrisul ~i sfir~itul calug~riei sale: Voiam sa traiesc
~-..9'experien{a, nu b dogma. Wu sint"dtare"om. ""'Mi-eindi(erenta ("Ormade
religie; ceea ce ma intereseaza ar Ii (ost a nuan{a naua de par(um de
smima ~i ceara, pe care speram sa 0 gasesc ratacind ... (I. Biberi, loc.
cit.). Daca cernem cu grija motivele religiozitatii din poezia lui
Arghezi, nu ne alegem oare cu 0 nuanta de smirna ~i ceara, cu un
If vocabular i'mbibat de mireasma bisericeasca? Arghezi nu crede nici In
l mi'ntuire, nici i'n i'nviere, iar despre moarte are 0 imagine teritlanta.
"- Psalmii ni-I arata singur fata-n fata cu un Dumnezeu ineficient, singur
~i voind sa se deprinda cu aceasta fundamentala singuratate. E
problematic daca, din experienta monahala, lui Arghezi i-a ramas un
sens adevarat al i'ntrebarilor religioase; dar e sigur ca a Invatat, cum
spune, a seri pe dedesubt, ca i-a ramas gustul ciudat al unei limbi
poetice. Poetul a ~tiut sa foloseasca ~ederea In mi'nastire mai bine dedt
calugaruI.
Ce curios, apoi, dt de putina atentie s-a acordat unei alte experiente
din viata lui Arghezi, ~i care satisface 0 latura opusa a spiritului sau:
.....
7 experienta vietii de familie. Indata dupa razboi, poetul cum para 0 mica
proprietate (viitorul Marti~or) ~i-~i Intemeiaza 0 gospodarie, lui'nd
parca viata de la capat: Nu era nimic. Am (acut tot, de la inceputul
lumii, marturise~te el mai ti'rziu (Profira Sadoveanu, Stele $i luceferi).
Paradisul pami'ntesc ~i candid al Versurilor de searii, al Buruiellilor,
al Ciirtii cu ;uciirii este, i'nainte de a fi literatura, 0 realitate biografica
~i sufleteasca. Bucuria mea - va recunoa~te poetul - cine ar putea-a
pavesti acum? Ziua mea are un rost. in{eleg multe lucruri pina aseat·o
nein{elese. Sint voios ~i sprinten, culorile mele au inviat: am ci~tigat!
Am 0 patrie, am un camin ( ..) Mi-a pierit golul ~i nu-mi mai e (rica de
ziua de azi, nici de ziua de miine ... (Ciitre veac) Despre ce alt gol dedt
acela al singuratatii ar putea fi yorba? Despre ce alta bucurie dedt
aceea de a fi gasit un rost vietii omene~ti, peste care nici 0 divinitate
nu se bolte~te? Paradisul arghezian - i'n realitate ca ~i i'n poezie - e
opera prin care un spirit nereligios se opune zadamiciei ~i mortii, IUlnd 'lq-
In staplnire existenta ce i s-a dat, devenindu-~i sie~i Dumnezeu. Nu
este dedt un singur Creator, 0 singura divinitate, In viata ~i i'n poezia
lui Arghezi: Ellnsu~i.
3.
Transcendenta argheziana este 0 transcendenta goala. Imaginile
tacerii, ale refuzului de a se arata, ale nepatrunsului ~i zavorlrii lui
Dumnezeu slnt, In fond, tot atltea imagini ale absentei.
Ce sens au atunci "cautarea poetului, invocarea divinitatii, revolta
ca ~i renuntarea, tonul blasfemator ~i orgolios:
Cercasem eu cu arcul meu
Sa te rastorn pe tine, Dumnezeu!
Ard catre tine-ncet, ca un taciune,
Te caut mut, te-nchipui, te gindesc.
Evident, Psalmii ~i poeziile Inrudite nu slnt expresia unei Indoieli;
ceea ce ne izbe~te, In tonul lor dnd lndlrjit ~i aspru, dnd plin de
umilinta, In clarele lor accente retorice sau In vibrarea melodioasa de
~uga~iune,. n~ .este inc~rtitudinea e.xisten{ei,. dar certitudinea it
mexlsten{el divine. Sufennta poetulUI nu provme din faptul ca'
Dumnezeu este, rara a se arata, ca se revela ~i se ascunde, In acela~i
timp; ci din faptul absentei sale, care de~teapta In sufletul fragil al
psalmistului con~tiinta insuportabila a singuratatii In univers:
Tare sint singur, Doamne, ~i piezi~!
Copac pribeag uitat in cimpie
Cu (ruct amar ~i cu (runzi~
Tepos ~i aspru-n indirjire vie.
 Psalmii sint 0 lupta a poetului cu sine, cu evidenta senti~en.tului de Gri;ea pe vremea aceea
solitudine ce-I cople~e~te. Cind invoca divinitatea, Arghezl ~tle ca nu $i pruncul $I barbatul $i femeia.
va primi raspuns; dar nu se poate opri s-o invoce. C~ atit. ma~ adin~a
este drama lui. ~i ea izvora~tedin nep\jtinta de a admlte ca e smgur m E yorba, deci de un Duinnezeu de legenda, de 0 imagine transmisa
un ivers, fata-n fata cu un ceide~ert ~i mllt; din neputinta de a~~ii~dura prin traditie ~i nicio~ata reinnoita, de un Dumnezeu de icoana:
conditia viata redusa la ea insa~i ca 0 unica ~i disperata certltudme. ";'

D~ ~bse~ta creatorului cheama, printr-o tainica armonie, prezenta Pentru ca n-a putut sa te-nteleaga
creaturii; mai mult, cerul ~i pam'intul fiind un sistem de. vase De~ertaciunea lor de vis ~i lut,
comunicante desacralizarea transcendentului implica sacrallzarea Stintii-au lasat cuvint ca te-au vazut
"------=7rapturii.Sac:e devin la Arghezi, viata, rapturile p.am!nte~ti, planet:le, $i ca purtai toiag $i barba-ntreaga,
animalele. Daca vointa de a se spiila de noroi, asplratIa catre cer, catr~
lumina $i nevazut ('G. Calinescu) exprima baudelairia~ismu~ u~e~ cu atit mai indepartat ~i mai abstract, cu c'it "adevaratul" Dumnezeu
anumite parti din lirica poetului, a Muntelui Miislini~or m~1 ales, m mc~ ramine mut la invoca!ii:
un caz ele nu se pot generaliza. Cerul arghezian nu slmbo.hzeaz~, pur ~I
simplu, starea de elevatie, nici pam'intescul pe aceea de Impu~ltate, ~e De zeci de vieti if cheama
zmirc de noroi: daca vrem sa definim pina la capat pe Arghezl, trebme Pe cel fara de virsta, tara {arm, tara vama,
sa ob~ervam ca el este poetul rapturii, al creatului, in mai mare masura Din singuratate,
dec'it al transcendentei al divinitatii. Divinitatea argheziana i~i pierde Are sa vie vintul, poate,
atributele sacre, cedindu-Ie omului: vietuitoarelor, naturii. Exi.sta put~i eu suluri/e desta$urate.
poeti mai ata~ati de fire, de pam'intesc, ~e viata, ~e:'it :"-r~hezli matena
suava sau degradata, este mereu tema 1m de candida mmrre. Facutul ~u Cautat pretutindeni (Ma uit in mine ca~ntr-o chi/ie, / Ma uit in
e vinovat la Arghezi cum e la poetul Joeulu; seeund sau la BI~g~ ~In ceruri in impara{ie, / Ma uit in gol, ma uit in vizuini, / Te caut printre
LaUlla somnului. Comentind odata (Ieoane de lemn) legenda b!bhca a spinii din gradini, / Dau buruieni/e deoparte, cu otrava, / $i pipai locul
izgonirii din rai, Arghezi scrie: Dumnezeu ii izgone$te $i ii blestema: el urmei tale cu zabava). Dumnezeul arghezian nu e de gasit nicaieri:
sa munceasca, ea sa nasca. Blestemul intirziase, eaci in Eva se $/
intilnisera principii/e complimentare $i pruncul fusese conceput in Ostenit in rivnii $i puteri
maretia Paradisului chiaro Daca spiritul arghezian este fundamental N-am dat de tine nicaieri
,I nereligios, nu inseamna ca ii sint inchise caile catre sfi~tenie ~! elevatie:
lil,1 'I atit ca in inchipuirea poetului, paradisul e pamintesc, lar sacra, raptura:
c;<: Panteism paradoxal, intors: nu Dumnezeu se "coboara" in ~ptura, CI
~e., , I raptura protesteaza contra absentei divine ina~indu-se pe sme pe 0 LadUe, cine te-a inchis
~ treapta de gra!ie ~i divinitat.e. Cople~~t de revela!Ia transc~n~entuIUi ~o~, La U$amarelui meu vis?
poetul indumnezeie~te vla!a pammteasca. "Buba paml~tea.sca a
heruvimului nu este semnul pierderii paradisului, ci al atlafll IUI. Yninchipuirea poetului cerul e 'incuiat, prins in belciuge ~i drugi, iar
I h 'ile stau ascunse la-ntuneric:
4.
De cind s-a intocmit Sfinta Scriptura Oar cheile ce-ncuie taptura $i-o descuie
Tu n-ai mai pus picioru-n batatura, Ascunse la-ntuneric, Ie {ii batute-n cuie

constata poetul intr-un Psalm. Dumnezeu s-a aratat va sa zic a ~i transcendenta, fiipturile au gurile astupate, tac'ind un secret
magilor ~i lui losif iar ingerii sai: IlIlIdamental:
 Padurile stau sub capace / cu porfi de neguri ~i lacate, sate Ie s-au scrie poetul, con~tient de efortul sisific pe care-I face, oSlndit sa
inch is in araturi, In porti atima un ziivor mut. Cautarea poetului e caute tara folos ~i lara nadejde:
mereu Incercare de u~i ferecate:
Dar ciutura cind fuge pe fringhie
Satul de ce se vede, flamind de nu se vede, Am a:jteptat-o ani ~i ani sa vie
Ai incercat firina ~i lacatul, aede. $i s-a intors de prin adincuri goala

Ce poate simboliza aceasta abundenta ~i varietate de Incuietori daca Dumnezeu a pus in stinga poetului un put lara fund ~i in dreapta un
nu ca divinitatea ce se zavora~te astfel este inexistenta mister absurd mun~e d~ ~eata, cerindu-i sa sece izvorul ~i sa darime muntele, ca pret
~i mincinos? In mintea psalmistului Incolte<:te olndul' zadamiciei: 0 ?I mill!Ulfll pentru 0 viafa noua. Un astfel de pre! este Insa de nepIatit,
."f '"
lume ascunsa de atltea u~i ladituite, un cer mut din totdeauna, trezesc mventle draceasca a domnului din ceruri:
mai degraba ideea de absurditate decl't de taina. Ca un calaret obosit,
poetul face gestul Intoarcerii din drum: Tu, suflet, nu-ntreba, nemintuit,
Care din cei doi semeni te-a mintit
Stai, calaref! Domnul din ceruri, bun, sau Ne;u;atul,
intoarcefi calul semef. Ca-fi mai spore:jti osinda ~i pacatul.
Fa un ocol ~i lasa.
Vecia e mare, deasa. Confruntarea cu divinitatea absenta capMa, aiteori, sensul
I:onfruntarii, incomparabil mai zguduitoare, cu absenta divinitatii.
I. damicia cautarii tulbura mintile psalmistului, care aud~ voci stra~ii:

Nu-ntirzia pe lucruri, frate, AI cui e glasul mare care bate?

$i lasa-Ie necercetate.
Cautarea n-a sfir~it In mct 0 certitudine.
incovrigat ~i nici una nu s-a lovit cu broasca dar tainele interzise s-au
prihanit:
Fintinile adinci sint prihanite
$i trebuiesc sleite.
Nu cauta viteazul sa scoboare
Drept in mocirla pina la izvoare.
Au vine din Psaltire?
Au vine din cetate?
Mai mult: cheile s-all
~J1timulvers ~terge brusc imaginea, sunetul sau presimtirea prezentei
IlIvllle, lasind pe ecranul con~tiintei doar intunericul compact. Intrebarile
I 111111 ~a raspuns. Daca ignoram acele metafore ale divinitatii pe care
1~:hcZI Ie folose~te in comun cu 0 parte dintre poetii contemporani
II hllllnezeul taran, umblind in opinci ~i ~ezind la masa, Dumnezeul
I llliliar ~i blind al poeziei gindiriste), constatam ca, in fond, divinitatea
I II ziana n-are identitate limpede. E Domnul, Parintele, Tatal, dar ~i
I 1111Vfl Careval Cine-~tie-cine, vint, geamat, agonie. Iisus ~i diavolul
1111 "Ilcmeni". In multe cazuri acest Dumnezeu-absenta concretizeaza
""111 ale spaimei de Nimic. Duhul care bate la ~~a sau zgaltiie

Sarind Incuietorile n-a ramas deC'It golul! Dar In alte poe/',II, " I V 'au a ferestrei, strainul ce scobe~te zidul cu camea lui sau atinge

renun!area Insa~i apare ca 0 imposibilitate ~i ca 0 pedeapsa: I I II I cu degetul nu sint atit intuitii ale unei realitati obscure cite figuri
Poeti moderni
G. Calinescu scrie in legatura cu acest aspect: in Infernullui Dante se
o b scure ale neantului . Halucinatiile
'.
constituie semnele unei "boli:', al~
- . I' . '" ' b titudme "l produce intr-un loc un fenomen teribil. Un osindit e absorb it de 0
. b t"" sau ameteli" inexplicablle, stan- lffilta mtre ea . '{ repti/ii $i dupii 0 lungii luptii de penetrariune repti/a pleacii in forma
unel "e.l1 .. ''.' .. 'm dementa Poetul soarbe 0 hcoare
tunnentare, mCI m extaz, mCI .. omului $i omul cade la pamint ca repti/ii. Pedeapsa constii desigur in
misterioasa din m'ina lui dumnezeu: monotonia acestei prefaceri alternative. - Tot astfel in unele poezii ale
lui Arghezi cerul $i piimintul sint douii vase comunicante, materia fiind
"Domnul Dumnezeul mare permeabilii prin spirit $i spiritul ariitind tendinre de degradare (Istoria
Mi-a umplut douii pahare Iiteraturii). Cum am vazut insa, spiritul ~i materia nu se pot defini in
Din cerescullui rachiu acest fel, ca "sus" ~i "jos", decit daca identificam abuziv situatia liricii
lui Arghezi cu pendularea baudelairiana (morala) intre Dieu ~i Satan.
~i alta din mina Noptii: Intrepatrunderea pe care G. Calinescu 0 simte la Arghezi nu e
neadevarata dar este intrepatrunderea neantului cu pam'intescul ~i ea
Mi-a dat noaptea-n somn sii beau produce stari de confuzie ~i de spaima ori de extaz. In Vint {Ie toamnii.
fntuneric. $i am biiut urna intreagii ... betia de ceruri este mai degraba 0 boala, un contact cu intensitatea
supranaturalului, cu " lumina" ucigatoare de dincolo:
caz'ind pe rind in exaltare ~i in deprimare. Cu tot efectul contrafjr,
, ' -' m Dumnezeu ~i noaptea ar 1
identitatea licorilor e suspecta, c~ ~.l cu E pardositii lumea cu lumina,
unul ~i acela~i. Starea de extaz mlstlC: Ca 0 biserica de fum $i de rii$inii,
$i oamenii, de ceruri beri,
Dupii ce m-a-mpiirtii$it Se leagiinii-n stihare de proferi.
lnsul mi s-a risipit Rece, fragi/ii, nouii, virginalii,
L-am pierdut ;ur impre;ur Lumina duce omenirea-n po ala.
Ca 0 cearii dintr-un ciur
$i-am riimas pribeag in boare, In Pia, sutletul e tinguitor nu de semnalarea prezentei divine, ci de
Ca un miros fiirii floare, fragilitatea flipturii deschisa ca un altar In mijlocul haosului ~i pindita
Al ciirei lemn uscat de moarte. Tema e vag rilkeeana:
Riidiicina $i-a uitat
Ca un foe fiirii ciirbune, Ce pori avea, sufletul meu,
Ca un fum fiirii tiiciune Cind soarele ne pune-n ramuri iara
Ori inel de foe, ori 0 bratara,
e de fapt rezultatul invaziei ne~r:~lui 'in con~tiinta, a 'intunericului Cu mina calda a lui Dumnezeu?
ce arunca sufletu! in starea de copllane:
$i cind fiiptura ne prive$te-ntreagii
Puteam sii $tiu cii-n zeama ei suavii Ca un altar ce-n haos s-a deschis,
Albastrii, alburie, era otravii? $i dinainte floarea ni se pleaca
M-am imbiitat? Am murit? Sa-i sarutam petalele de vis?
Liisari-mii sii dorm ... M-am copiliirit.
£$ti intristat de-acest adinc tablou,
Misticismul" arghezian din citeva poeme (V,int de toamnii., Pia, Unde la {tecare clipa am simlit
O;;tec de boaM. Transfigurare) reprezinta. ~ atl~gere _cu ne~ntuI,. de Ca ne atinge pensula din nou
un de dezechilibrul, nebunia, copilaria splr1~I~~" (Nascut. m mme), A umbrei mari ce-n el ne-a zugriivit?
pruncul, riimine-n mine prune I $i sorcova lummll In brate 1-0 arunc .
Poeti modemi
Pe biserica mare
Atingerea "umbrei mari" Invenineaza ca 0 piditura de otrava: S-a ridicat ca 0 capra, in doua picioare
Noapte: niivala ~i piela de noroade
Copacu-ntreg tresare ~i se-ndoaie Ii linge turla ~i-o roade.
Cu toate riidiicinile deodatii
o piciiturii sloboda de ploaie Bivolul arghezian e Inrudit de aproape cu acele "animale imposibile
".Pe-o (runza a cazut inveninata ie~ite dintr-o imaginatie neb una "de care vorbe~te Michel Foucault In
Histoire de la folie. La sfir~itul Evului Mediu animalul a paras it
Aici boala, ameteala, se transforma ..ln .te:o.a~e:. Int~-un ciclu .de fabula, ilustratia, devenind simbolul naturii secrete a omu/ui. Raportul
poeme intitulat Spital, revelatia mO~lI .dl~mltatll ($/. un CO~ClUg dintre om ~i animal s-a modificat: din supus, animalul ajunge sa fie
spinzurii-n vazduh I Al !atalui, a~ FIUIUl ~/-al SfintulUl Duh) pune acela care domina ~i persecuta pe om. Animalitatea, mai zice Foucault,
spiritul Intr-o alarma vecma cu pamca: a scapat domesticitatii prin valori ~i simboluri umane; ~i daca ea este
acum cea care fascineaza pe om prin dezordine, fur ie, amestec de
Piiretele de var, de linga pat, monstruoase imposibilitati, tot ea Ii dezvaluie omului turbarea neagra,
Cu zugriiveli ~i semne s-a-mbracat nebunia inferna/a care se af/a in adincul inimii sa/e. Arghezi are, de
Riuri de ochi ~i briie lungi, de pleoape, altfel, obsesia fiarei care scoate flacari pe nari ~i devasteaza totul:
Tremura-n zid ca unda unei ape -
$i unii ochi din stoluri s-au ales Bivo/u/ cu coarne de jar
Orinduiti cu feluri de-nteles. Pa~te spini, pulbere ~i Jut
$i lasa serum ~i pojar
Viziunile slnt de pura halucinatie. Peretii se umpl~ de oc~i Pe unde-a pas cut ~i ~ezut
sfredelitori. A cui este cautiitura tea(lira ~i tar~ care m/~a ,:us_ din.
tencuieli 0 intrebare? Ai cui ochii ce mocnesc scmtew. (lira fimta I ~l Fiara Intrupeaza frica metafizica de moarte, de vid; poetul se simte
ma scruteazii bezna lor cu stiiruinta? Adierea neantulm este malefic a, strivit, cu ochiul fiarei aprins # zgiit In ochiullui:
infernala. Ogoarele se pustiesc, stelele se usuca pe cer:
Fiara ~i-a potrivit
Buruieni de scama ~i otreapii, Ochiul aprins ~i zgiit
Muntele-i strimb, Tarina crapa. in ochiul meu, de care-~i freaca pleoapa
Cenu~e, funingini ~i zgura
Mucegai ~i miilura.

A~ voi cu 0 rugaciune
Sii chem din ceT, sa vie careva,
Glasuri ma strigii cu nume striiine, u sulita grea,
M-ati chemat pe mine? Si s-o alunge in bezna mare
Sint eu cel cautat?
Mi se pare ca vintul s-a in~elat. Are dreptate 1. Negoitescu sa spuna ca situatia limita a bolii spre
nflltlrte, Krankheit zum Tode, nu aduce 0 ultima confruntare cu
Poetului i se nazar aratari de apocalips. Un bivol de jar se rididi 111
/Ilimnezeul vietii inaintea regasirii de dincolo, ci groaza mpteriala a
doua picioare ~i roade turla bisericii: '"l{lIraticului pindit de neant, halucinatia demoniaca (lnsemniiri
I "ice). Boala ~i moartea sporesc pilla la terific singuratatea. Nefiind
nimic, dincolo de existenta ins~i, dedt golul, absenta, moartea pare
cutremuratoare ca un abis tara fund.· Este foarte semnificativa pentru
lipsa divinitatii argheziene aceasta mereu insuportabila frica de
'P0arte, care se constata ~i in poeme ca Douii stepe. Dullovniceascii,
I/ltre douii /lOpt;. Cerul ~i pamintul, deopotriva de de~erte, ca ni~te
intinderi asiatice, i~i unesc apasarea:
.0 stepa ;os, 0 stepa neagra sus
Se-apropie-mpreuna # sugruma
Calul de lut $i ciinele de huma
Si omul lor, din umbre de apus.
° °
Nu este nimic, nici izbavire de singuratate, nici poarta care sa se
deschida primitoare, nici 0 transcendenta protectoare:
l.jnde ne ducem? Cine ne prime$te?
In poarta cui sa cerem crezamint?
Hai calule, hai cUrie, paminte$te.
Sa batem frinti, cu pumnii in pamint.
Existenta e cuprinsa intre doua nopti, asaltata din patru laturi
deodatii, nascuta din bezna mare spre a se intoarce in ea:
Din mine vii $i-n mine te-ntord, in bezna mare,
Farimifata-n oameni $i-n zilele ce curg.
• DullOvniceascii reprezinta cea mai directa confruntare cu moartea.
In prima parte, poezia contine 0 viziune infantil terifianta a incetarii
oricarei forme de viata: materia fnsa~i a intrat intr-o dezagregare lenta
~i ireversibila:
Au murit ~i numarul din poartii
Si clapatul ~i lacatul $i cheia.
Acest imperiu al mortii este cutreierat de 0 fantoma rara identitate
precisa la inceput (S-ar putea sa fie. Cine-$tie-cine ... ), Dumnezeu sau
Diavolul; este de fapt Iisus caruia i s-a refuzat Invierea. Poetul va relua
tema intr-un Psalm din volumul SHabe, unde Invierea este zadamic
a~teptata, ca ~i orice semn de imbarbatare din partea celui de sus:
Ne-am wjteptat un Inger sa-aduca-ne isnp,
Am a~teptat din ceruri un semn, ~i-o-mbarbatare.
De vreme ce-nreleptul a fost trim is cu scop,
Sa moara printre oameni vindut prin sarutare
yersul final contine un accent de desperare absoluta. Fara credinta
in Inviere, in mintuire, moartea nu poate fi dedt ° cufundare in marea
absenta.
Nu totdeauna, ce-i drept, Arghezi se lasa prada terorii sale de
nefiinta. In De-a v-af; ascuns moartea e un joc viclean ~i crud, de
batrini, de copii, de slugi ~i de stapini, joc de. pasari ~i de ciini. In
Ciitunul apare un mai mare sentiment al naturalului mortii. Ins a, in
esenta ei, atitudinea argheziana fata de existenta nu se va schimba
niciodata. Nici chiar in poeziile de la batrinete (din Frunze ~i celelalte)
unde observam 0 perspectiva mai ingaduitoare, mai resemnata asupra
sfir~itului, dar nu ° acceptare de buna voie. Moartea este, pina la
ultimele versuri, pentru Arghezi, .egala cu Nimicul, cu Absentaz ie~ire
din cadenta cosmica, incetare a oricarei con~tiinte sau realitati. Intr-un
tulburator Ontec la (ereaslrt; poetul cere tapturii sa-~i prelungeasca
protectia pina in somnul mortii:
Fapturii-ndurii-te-mpre;uru-mi in fiecare ceas intreagii.
Acoperii-mii-n flori # iarbii; ca un bordei
Fara sa-ncerc mintea mea sa te-nteleaga.
Sile$te-ma sa te visez de-apururi $i sii te cint in cor cu-ai mei
Singuratatea e acum mai putin dramatica, nelini~tita, devine in
schimb de 0 tragica ~i mareata solemnitate:
La mine nu mai urea de-a dreptul nici un drum;
De-abia a cararuie, 0 dira ca de (um
Nu intra niei a u$a, n-am prag, n-am pa/imar,
Doar stelele se-nginii cu noaptea-ntr-un artar.
Ce sa a$tept sa vie $i ce sa inteleg.
Cind peste mine timpul se prabU$e$te-ntreg.
Vechea teama se preface in a~teptare. Lumea toatii pare poetului 0
curte de spital in care bolnavii pindesc resemnati sfir~itul. Sufletul
bole~te sorbit de vazduhurile sure, de burete al unei naturi
 Tudor Arghezi

crepusculare, de otravuri dulci ~i ~oapte tulburi. Moartea e fragedii ~i .Poetu~ v~ghe'aza, tara odihna, In pragul de dincolo, acoperit de
delicatii, aparitie malefica ~i toropitoare, "streina" ce cutreiera gradina bhnda ~l grnga~a aripii a cucuvelei; ~i,in cele din urma, cheama
sau ~arpe ce patrunde tara~ din alta lume. A$teptarea este, astfel, ~eantul ~a astupe dntecele, sa adoarma toate, Intr-o invocatie patetica
poemul cununiei cu streina, inca mai aproape de viziunea mioritica ~J zgudUitoare, un adevarat acord final:

dedt De-a v-ati ascuns. Ceremonia se oficiaza intr-o gradina ca 0

biserica, in prezenta iezilor ~i a porumbeilor - simboluri ginga~e ale Astupii fluierul, vioara
inocentei paradisiace: Opre~te-o sii mai sune.
Vreau s-amuteascii tot· ce cintii
Biserica mare, griidina Flaute, naiuri, orgi ~i strune.
A~teaptii? Mai vine streina? Vreau sii adoarmii toate,
Sii vinii, Sii nu riizbatii nici 0 ~oaptii.
Cu pasul inalt, de tulpinii. 5.ii vadii cii viata-i spinzuratii
A~teaptii-n pridvoare, /ntr-un albastru fund de noapte.
Ca douii altare, Tiice/i copaci, tiice/i (intini,
Duminica de cununie? Ca $i cum via/a n-a-nceput
A~teaptii streina, din zori, sii mai vie? Piimintul nostru sii riimiie
Sii pui intre iezi ~i albi porumbiei in cer ~i soare, orb $i mut
Nunta#i de fatii marturii mei,
lnelul in degeiul ei?

in sutlet domne~te 0 dulce confuzie intre dorinta de viata ~i de moarte, Pe de 0 parte: transcendenta goal a, teroarea de neant ~i de moarte.
un dor straniu ~i chinuitor, 0 lingoare mortala, lnsa cu sugestii de erotism: Pe de alta parte: un constant instinct al vietii In toate formele ei care
impiedica obsesia de golul de dincolo sa 'degenereze In turme~tatie
Mi-e sUii de toate absoluta a spiritu.lu.i. De~i nu poate impiedica recidiva: spaim~le
De riiu $i de bine alun~ate reVlfi. Llfil~!e~ a.rghezian.a: lasa. sa se auda In rastimpuri
Mi-e foame # sete de tine. blltaIle de gong ale ~I~1l ~I dezechl.ltbrulul launtric; iar frica se trage
adesea catre margmIle sufletulul dezvelind 0 adlnca ~i parca
neverosimila lini~te.
" Ata~amentul de taptura ne revela un Arghezi deosebit de acela de
Nedeslu~itii, umbra te-mbie # te cere p~na. acum: de:p:e el yom vorbi In continuare. Inca in poetul
Singuriitatea, cea/ii ~i tiicere. (uvtnt~/or potrlvlte se ascunde, astfel, un pictor al naturii, cu ochi
xact ~l paleta destul de bogata In culori ~i nuante chiar daca stilizarea
Cintecul instrunat pe harIa e al noptii sau al iubirii, al mortii sau al xcesiva Imprumuta "creioanelor" sale un aer ~;m artificial. Pescarii
carnii? din Marina au gratia caligrafica a unei stampe japoneze:

Nu ~tiu de cintii harpa cind noaptea mi-o siirutii Unda-ntinsii, val cu val,
Sau freamii/i tu-n vibrarea ei gemutii, . Pinii-n malul celiilalt,
De scorburii cu zale, Spalii-n lapte de opal
Din frunzele .$i horbotele tale e'erul scuml # plopul-nalt
Cii se strecoarii-n ea, cu luna din lucarne,
Fiirii sii vrem, ~i vreiul tiiu de carne.
 Trei sau patru-n mal, pesearii Molifti ci{iva s-au inti/nit depar/e,
Stau de ceasuri {lirii numiir Pe cind murmuru/ pareu/ui se roageL.
Mu{i, ea ni~te eiirturari, Se inehide inserarea ea 0 carte
Subt umbre/e pin 'fa umiir $i sufletu-ntre foi ea 0 zii/oagii.

In vreme ce par-cui cu pietri~ ~i frunze ro~ii din lnscrip{ie pe Mai misterioasa, de 0 substanta lirica superioara, este doar
paravan ne Intoarce de-a dreptul·la pamasianismul macedonskian: Morgenstimmung, in care, in plus, expresia poarta 0 pecete de
. extraordinar arghezianism:
Pe pietri~u/ ro~u-n pare
Zboarii pi/curi frunze ro~ii Tu {i-ai streeurat cinteeu/ in mine
Cu fazanii ~i coco~ii intr-o dupii amiaza-amiazii, eind
Subt a/ eeruri/or arc. Fereastra sufletu/ui ziivoritii bine
Se desehisese-n vint
Fiirii sii !jtiu eii te aud cintind
Cinteeu/ tiiu a ump/ut cladirea toatii,
Trecind pe puntea-ngustii Sertare/e. eutii/e, eovoare/e,
Dintr-un secret imbo/d Ca 0 /avandii sonorii. latii,
Cu mina prinsii-n fusta Au siirit ziivoarele
$i-o suie pinii-n ~o/d, $i miniistirea mi-a ramas deseuiata.
Genunchii. eopti ca griu/
Due somnu/ui prinos .. Desigur dragostea constituie insu~i nucleul atitudinii de acceptare a
Farii-ndoia/a, rru/ realului din lirica lui Arghezi ~i nu e de mirare ca, in Versuri de searii,
i~i /asa p/eoapa-n ios. yom avea revelatia unei erotice de aWl factura, mai vitalista ~i mai
franc senzuala.
De altfel· erotica arata In autorul Cuvintelor potrivile nu numaiun Ne atla.m, In Versuri de searii, dupa cum s-a observat, intr-un
misooin ins~tatde absolut (de~i acesta a fost mai des relevat) ci ~i un paradis asemanator aceluia din legendele Veehiului Testament: paradis
poet "'"de lume", evocind, ell intlexiuni emine~ci~n~ (din Laeul, biblic ~i pagin, in care oameni ~i dobitoace i~i traiesc existenta
Dorinta), obrajii, surlsul, parul, fiiptura-ntreaga a IUbltel: elementara ~i fermecatoare. Viziunea poetului e cosmica ~i rara
religiozitate: arborii, vietuitoarele, ploaia, pamintul, cerul, gradina sint
Obraiii tiii mi-s dragi realitati primordiale. P. Constantinescu (Tudor ArglteZl) a vorbit de
Cu oehii lor ea /aeu/, naturism mistic ~i de consubstantialitate a creatiei. EI are netagaduit,
in care se-og/indese dreptate ea, la Arghezi ereatia apare unitarii, iar to ate fenomene/e
Azuru/ ~i eopaeu/ vietii urea /a aceea!ji treapta, dar ramlne de diseutat daca sensu I pe
are-l da consubstantialitatii (Creatorul i~i manifesta miraeo/ul in
Mai accentuat e eminescianismul in elegiile erotiee In care Adam ~i Eva, intr-un pe~te sau intr-un cartof, cu ace/~i grav accent
sentimentul de iubire sau de regret nu se deschide spre ceml niciunui de mister. Cosmosul e identic in esenta lui dumnezeiasca, fiind
vis metafizic ori relioios. Arghezi e aici (Melaneolie, Toamnti, fntrupare a principiu/ui creator, concretizat in toate in{liti~iiri/e de
Despiirtire, Oseminte ;ierdute) un evocator ":l~laneolie de gesturi, ~i viala) coincide cu panteismul de nuantacre~tina sau cu transcendentul
de relieve ale dragostei, de intllniri ~i despal\lrt, sub b~sehete sau pe ('(Irecoboara al lui L. Blaga. Cerul poeziei argheziene este rastumat:
maluri de ape, Intr-o atmosfera tomnatiea ~i monotona. 11 recunoa~tem lllptura nu manifesta pe Dumnezeu, ci-~i este sie~i Dumnezeu; nu
mai ales dupa muziea de aeorduri stinse, abia murmurate: lIIi1terializare a divinitatii, ci divinizare a materiei. Mai direct spus,
filozofia lirica a Versurilor de searii conSta In a opune transcendentei
Vino, dinainte iti voi des(ace pelinul $i romanita
ooale , sentimentului de sinouratate
b b
sau de absurditate existentiala,
•.
un Pe care Ie coace ar:jita
paradis terestru In care omul ~i dobitoacele se Infratesc .. Terestntate~ Cu bratele :ji pieptul voi despica poiana
nu exclude sacrul: toate rapturile poarta aureola ImpreJurul capulul. $i buruiana
Paradisul arghezian este sacru rara ca vreo divinitate sa se fi coborlt In
Voi ridica vitele fragede cu ghimpi de maracine
el: sfintenie "profana", franciscanism laic ~i pagln. Sacralitatea lui este Ca ni$te omizi lungi, lipite de tine.
o curata transfigurare: Te voi strecura ca dintr-o pIasa,
Dind (oile $i imbra deoparte,
Trestiile de prin unghere Cum ai fiicut $i tu in carte,
Par aprinse la 'Nviere. Mireasa.
intr-o scorburii de stranii Dupa ce te voi Ii trecut :ji aparat
$ade-o maicii-ntr-o icoanii De liarele mici, de gizele de un carat,
De $arpe, de lanturi :ji de metale,
Salciile se inchina, Vegetale,
Babe mici, din riidacina,
$i lie$tecare trunchi
o sa ma la$i sa-ti pun inele de miini, bratari de picioare
$i alte ve:jminte dogoritoare
De rachitii stii-n genunchi
In Mire.le ~i In ingenuncheare apare boul alb $i l1evinovat sau
Geme-n papuri citeodata
taur~l, all1m~1 sacru ~i domestic, simbolizlnd pasiUllea stapi'nita
o ciidelnita-ngropata sau IlltelepcIUnea. El se pleaca iubitei, purtlnd-o, tri'ndava pe
$i din biilti adinci, arar,
coarne ca un jug de co arne, tremuri'nd ascultator sau linoi'ndu-i
Toacii-n gol un clopotar, supus palma: '"
Unde cauti, ruga, $oapte,
$i biserici zi $i noapte. Culca-mi-te trindava pe coarne,
Fa-te jugul meu de carne,
Faptura se sfmte~te, natural se i'nvecineaza cu miraculosul. Stapina mea, frumoasa ca azurul
Ca ill parabola Evei. Comentata de Arghezi (I~oane de le~), De care tremura tauru/.
dragostea paradisiaca este pa.gilla ~i senzuaIa. Femela pare 0 zeltate
gratioasa, ce comunica direct cu ~oplrlele ~~~erpi.i~asei. ~Aaest~ s~rp~sa
Altad?ta senzu~li~atea e mai directa, mai aprinsa, caci ca poet al
odata ca 0 fecioara de Grigorescu stilld cu vi'rful PICIOrulUlm apa ~Icosmd:
dragostel, Arghezl dlspune de un registru incomparabil:
$opirle verzi $i cenu$ii, din chiparo:ji Stai! Nu te intoarce
Se uitii la tine, :jopirla Coapsa ta sucita sta a:ja de bine
Alba, cum cO$i Calda, finga mine
Pe mal, cu piciorul in girlii Ai vrea sa inceapa noaptea? Vrei?
Stringe-mi incet, un deget, doua, trei,
Eminesciana chemare din Floare albastrii e pus a de Arghezi ill gura Neputincioase, somnoroase, putrede, slute,
barbatului care 0 ademene~te pe "halucinata ~tiintei" In gradina unde Pe adormite, pe tacute.
busuiocul a crescut ca brazii, spunilldu-i vorbe ce evoca un ritual
secret ~i fascinant ~i un erotism distilat In formulele ceremoniale de
~rgh~zi. a evocat adesea frumusetea trupului femeii, ochii ei de
Cintarea Cintiirilor:
'atlfea ~I tlvul pleoapelor, spri'nceana Incondeiata dintr-ul1 lunecu:j cu
Poeti moderni
Cu 0 f/oare-n dinti
oura care a luat tipar pardi de la nenufar, gatelile, podoabele
pan,a b • .' ) Rada-i un miiee!i eu ghimpi fierbinti.
(ce-i drept, nu dm cele obl~nUlte . . Joaca-n tina
Cu soarele-n par ea 0 albinii
in cutia de sidef!ii aloi Se-apleaca. se scoalii. sare.
Au venit podoabe noi. Cu siilbile zorniiitoare,
Liieuste. piiien;eni, brotiieei. Ca ni~te zabale spumate
Nu te speria de ei. ." Se-neovoaie pe ;umatate,
J-am ineremenit in stihurl bla/me Opre!ite ~oldu-n loe. zvirle pieiorul
Ca sii te giiteaseii pe tine. Spre pi/cuI, in eer, unde Siigetatorul
Stiipinii. . • Atine noaptea drumul vulturilor de-argint
$opirla-i pentru glesna de la mma,
Jar !iarpele pentru grumaz, Nici un poet n-a surprins eu atita acuitate ca Arghezi boala de iubit,
Feti!ieanii de atlaz - .• tinjirea indefinibila, lingoarea fetei:
$i pentru !ioldul dumitale, de Vloara,
Domni!ioarii. Fata zace-n pat bolnava
Ginga~e !ii somnoroasii
sarutul dat eu delicata ceremonie: Ca pe-o tava
De argint. 0 ehiparoasa
Pune-i degetare
Cite-o siirutare
Umblii neet, ia-i mina-neet,
Muta-i-o ineet. Am un piron intita
Sii nu se de!itepte ... $i-un viitrai in vintre m-atitii.
$i-n euprinsul piilmii drepte, Vreau sa beau singe !ii sa rup
De zintii de marte, Ca un ~arpe. ea un lup
Pune-i miirti~or 0 carte. Cind se virii-n u!iii eheia
Parea seri~ne~te femeia
de~teptarea lenevoasa din somn a trupului: Patrunsii. despletita,
$i neistrovita.
Adormitii pe plocate.
re-ai trezit pe ;umatate
$i ti-e frieii !ii sfialii •
Cii te prinde ziua goala Un aspect al paradisului terestru arghezian este ~i ceea ce s-ar putea
Nu poti iute sa-ti aseunzi. numi paradisul miniatural ~i artizanal, micul paradis. Nici yorba ca
Sinii albi, de-abia rotunzl jivinele ~i pasarile ~i oamenii sint aceia~i in Buruieni; Miir{~oare,
Niei piiian;enul din piasa Cartea eu ;uciirii, Ce-ai cu mine vintule? ca ~iin Versurile de searii,
Cu trei eolturi ca miitasa numai di, in aces tea, latura artizanala predomina. Simtim ca am
p~rasit, pe neobservate, marea lirica argheziana a existentei. Vocatia
sau dansul erotic ce tulbura mintile barbatului: constructiva ~i artistica era absorb ita in Versuri de searii de 0 viziune
asupra vietii; aici ea se pune in relief. Poetul repeta, in alt plan,
spectacolul paradisiac, infratirea franciscana a rapturilor: da~ Ie Biblia in versiune de buzunar implica nu doar minialuralul
atribuie un sens de gratuitate ~i joc ce lipse~te dincolo. Prefiguran ale artificialul. Creatia e artizanaIa, creaturile jucarii. Materiile f~I().II
acestui paradis copiHiresc aflam inca in Cuvinte potrivite: Gntecul de sint sintetice, artificiale. Fluturele cu trupul de catifea, lacusla II
adormit Mi{ura e scris cam 0 data cu Psalm;;: pieptar cu solzi de tipla / Captu$it c-un fel de sticla sau vaca lui
Dumnezeu vopsita cu faian/a par fabricate intr-un atelier elvetian
Doamne, [a-i bordei in soare, specializat in operatiuni de finete. TO(1teeele mari # vii / Sint [a~ute
jucarii /§i-au trecut prin raeatura / Noua, In miniatura, scrie poetul in
intr-un colt de tara veche,
Nu mai nalt decit 0 floare Parada (Stihuri noi), semnalind el insu~i latura artizanala a versurilor
~i prozelor din Buruieni, Ce-ai eu mine vintule? ~i din celelaite, care
Si Ingust cit 0 ureche
Si-n pridvor, un ochi de apa scot copii in miniatura dupa plante, animale ori oameni. G. Calinescu
Cu 0 luntre cit chibritul, a obsevat ca aceasta parte a operei lui Arghezi nu e minora ci doar
Ca-n crlmpeiul ei sa-ncapa manierista, constind in afectarea de mic ~i de artificial insa cu pastrarea
Cerul tau $i nesfirfjitul. unghiului cosmic. Arghezi ginde~te mereu lumea in totalitate; ~i a
repeta la dimensiunile acestea creatia divina nu inseamna citu~i de
Mitura e printesa, domnita, din cealaIta schita de univers copilaresc putin parodia sau caracterizarea, cu tot sensul ironic prezent pe.alocuri,
de .exemplu in Fabula obiectelor laudaroase, care incep a se lua in
(Versuri tie settrii):
senos: .
Domnitei mici Iipare bine
Ca staplnefjte tara de albine. Toate aceste obieete minunate
Cetafile dintre rachitele-argintii Uitasera ea sint imitate
Noroade au cu sutele de mii
7.
Si mina-i cit 0 floare
Cirmuiefjte dulce zeci de popoare. Un sens preponderent artistic (~i artizanal) descoperim ~i in Flori tie
mucigai, al caror punct de plecare sint tezele ~i versurile (din ciclurile
Acest univers e rodul jocului unui demiurg copil, care nici nu prea de tablouri pariziene ~i de f10ri ale raului) baudelairiene. Din urit,
$tie fiindca n-avea trei clase primare: poetul va face sa se nasea un farmee nou scrie undeva Baudelaire ~i nu
e poate sa nu recunoa~tem in aceste cuvinte programullui Arghezi din
Testament:
Stie-atit: numai sa faca
la 0 leaca, pune-o leaca
Face oameni fji lumina Din bube, mucegaiuri $i noroi
lseat-am frumusefi $i prefuri noi.
Din putin scuipat cu tina
Si dintr-un aluat mai lung
Scaate luna ca din strung De altfel, influenta lui Baudelaire asupra lui Arghezi (semnalata
ntiia oara de E. Lovinescu in amestecul maeabrului eu senzualitatea
Demiurgul e, cum se vede, un spirit practic, din miinile lui ie~ind din Agatele negre) se poate urmari pe mai multe planuri, in unele
rapturi minuscule. Cuvintul introductiv de la Versuri tie searii s-ar fi ('uvinte potrivite sau Flori tie mucigai. In acestea din urma ea se
lllncentreaza in estetica uritului ~i in triumful artificiului. Baudelaire
potrivit mai degraba aici:
I uda pe Daumier pentru a fi pus, in evocarea mizeriei ~i abjectiei,
Vrui cititorule, sa-fi fac un dar, II~·ci~ie. Arghezi i~i insu~e~te puncul de vedere ~i. intreaga arta a
o carte pentru buzunar, '·'"rilor tie mucigai (tidul insu~i e baudelairian) consta in savanta
o carte mica, 0 carticica dO/lire de trivialitate ~i suavitate, de expresie cruda ~i rafinament, in,
cum spune G. Calinescu,surprinderea suavitafii sub expresia de
U,: :ume.n de strigoaica in veci se-mprumuta.
mahala. Desigur, noi avem de mult aceasta specie de poezie, ca sa citez
~/CIOQ1~e de_insecta ce foametea veste:jte,
din nou pe G. Calinescu, ~i influenta poetului francez n-ar ~ i~~indit,
In veci nesafioasa cu cinstea se hriine:jte
probabil, rara 0 traditie autohtona pe care sa grefeze. Arghe~l cltlse pe
De la strein # rude, fOr-a putea-o da.
Heliade, Anton Pann, Macedonski, Mateiu Caragiale ~i chlar pe Ion
Barbu (Cintec de rll$ine apare in "Contemporanul" in :1924). Nu e
"reu de recunoscut, de exemplu, in aceste versuri din [ngratul lu.i D~r momentul, indiscutabil, cel mai inalt, il reprezinta. in
Heliade 0 prefigurare a Blestemelor argheziene, a Qntecului de faur pOeZl? de aces.t fel, Arghezi. Cuvintele de argou ~i cuv'inte
~i, in genere, a limbii din poezia satirica: mvenmate, CuvI~te bolnav~ ~au abjecte, patrunse de venin sau
~ua~e, ~utrede, l~goase, onbI!~ sau imateriale se imperecheaza
Sa urli de turbare cind {i-or·ciidea blesteme mtr 0 lJ.mba UllIca, de un pltoresc ~i de 0 forta su"estiva
A doua inimi calde ce tu le-ai dezunit, ~xtraord:na~a:. lata. portretul mereu inexplicabiluiui Fa1iiliiu
Si-n via{a de acum, $i-n cea de apoi vreme; esenat m !I? II.amblgue, portret de hot ~i de Sburatorde raptur~-
omeneasca ~I dlavoleasca: '
Sa tremuri ca un ciine in rane schilodit.
Cu vreo citeva tuleie
Ca molepsit de crime veninul s-aibi in tine, Ma, tu semeni a fem~ie.
Si-n casele de intri sa vezi a curafi, La sprinceana,
Ca urmele de :jarpe, $i urma dupa tine Feti$canii,
Cu apa cea s{infita in prea;ma a stropi Subsoarii
De fecioarii.
Pribeag vei {i in lume, fOra liicQ:j, culcare, Ai picioare
Si cin ~e va atinge se va sim{i turbat; Domni:joare,
Coapsii latii, adincatii
Nici viermii in mormintu-li nu vor alla mincare Ca-n ziivelci;
Ca vor muri d-otrava din trupu-li veninat. Urechile, ca doi melci'
Doi zulu{i ca doi circ;i
dupa cum, in portretul caricatural ~i grotesc din Visul aceluia~i, Douii boabe de cercei'
transpare tehnica viitoare a Florilor de mucigai: Dezlipite, de muiere. '
Si-al dracului! -a miere
Parca era femeie ... trasuri amestecate Si a tiparoase
Se gilcevea pe fafa-i de nevoiQ:j barbat: Hoitul tiiu miroase.
Lunga, lunga, subfire:ji oase i1l:jirate,
G sprinlena momiie forma grozavu-istat
Realismul, ~i grotescul sint intoarse adesea in fantastic:
Gchii Iierau negri $i-un foc in ei de singe. Buzele tale apii dii
Subt ei un nas lung, groaznic umflu fatale nari; Fintinii $i leapadii
Gura-i, un iad de larga, voia cochet astringe; Fata de cum te-o vedea
Scalimbu era-n fafa-i, in trupu-i, in mi$cari. a din vint riimine gre~ ...

Galbena:ji uscata fa{a-i cea lung ita, Ii fost ma-ta vioarii

Pin'la urechi buze-i d-ocara-nveninata. Trestie sau ciiprioarii'
 $i-o fi prins in pintec plod in colt, un condei
De strigoi de voievod? insea:nna cadavrul,yi-al unei femei,
Balaie, subfire, ea-,yi fine deschis
Imaginatia deformeaza realul, construie~te figuri monstruoase sau Pe lespede trupul, defunct paradis,
hibride. Hotii care se tirasc inIantuiti (Galere) alcatuiesc 0 astfel de Pe cind i,yi arata gindul hid
fiara boln~a de rugina cu zed de capete ~i de picioare: Paznicii vii, care rid

Zgomotul de lanfuri multe Fiorile de mucigai sint 0 opera de artist pur, cartea, daca nu cea mai
A trecut prin curte, tulburiitoare, in orice caz cea mai originala a lui Tudor Arahezi. Ei i
A ie-$itlung pe porfi s-ar potriyi memorabilele yersuri din Ex libris, ca 0 emble~a ~i ca 0
Printre vii ,yi morfi definitie:
Tiri,y, grapi,y,
Prin Pain;ini,y? Carte iubita, rara de folos,
Ca 0 fiara bolnava de rugina Tu nu raspunzi la nici 0 intrebare.

Hialmar, eel mai mare slut intre betegi i~i plimba intr-o roaba
"mo~tele", sfint diform, hidos, personaj demn de infernul social allui
Jean Genet:

Talpile-i sint intoarse la gura,

Genunchii-s rupfi din incheietura;
Fluierele sucite ,yi batute
S-au impietrit pe tacute
Geamatullui parodiaza sinistru Cuvintul divin:
Auzi-l, trece. Gitle;urile sale
Taraganeaza geamatul agale.
in glasullui de mut
Bombane Cuvintul dintru inceput
Ce se purta chiori,y pe ape.
a musca-i suge lacrima din pleoape.

Auzi-I, trece. Gdtle;urile sale

Taraganeaza geamatul agale.
in glasullui de mut
Bombane Cuvintul dintru inceput
Ce se purta chiord,y pe ape
a musca-i suge lacrima din pleoape.