Profesorul

Perioada liceului a fost una destul de încărcată, din punct de vedere al experiențelor, al
acumulării de cunoștințe, etc. Când vorbesc de experiențe, nu vorbesc doar la nivel relațiilor
sociale dintre colegi, ci aș putea să mă refer chiar si la nivel de profesori. Din această
perspectivă (cea a profesorilor) , unul dintre puținii profesori, care m-au ajutat să-mi însușesc
anumite informații, care mi-au arătat că o educație ca ”afară” este posibilă, prin prisma
relației dintre profesor-elev, a fost profesorul de logică.

Acest om, nu doar că era pasionat de ceea ce preda, dar în același timp reușea să
creeze o anumită relație intre noi, elevii, și el. Puteam discuta ore înșir despre diferite
subiecte, iar voința care-l caracteriza, era nelipsită. Avea un dar, de a se face prezent mereu în
mintea noastră, reușea să ne facă să vedem lucrurile diferit. Nu doar că excela la partea de
materie, dar era un om trecut prin viață, cu o nemaipomenită experiență, si o inteligență
emoțională ieșită din comun. Reușea să se coboare la nivelul celor care nu puteau să-l
înțeleagă, dar în același timp, se ridica la nivelul celor care îl provocau din punct de vedere al
informațiilor și a modului de gândire.

Profesorul meu, avea diferite hobby-uri, de la pescuit, până la învățarea elevilor. Da!
Învățarea elevilor era un hobby, și nu o meserie, iar acest lucru l-a făcut să trateze sistemul
educațional ca o casă. Nu doar că avea o percepție diferită (față de alți profesori) față de ce
puteam noi să realizăm, ba chiar credea, și ne sprijinea în orice demers pe care l-am fi făcut.
Orele lui nu erau despre cum să memorăm, ci erau despre modul în care ne ajută informațiile
acumulate, astfel trezind în noi setea de învățat. Pot să zic că sunt o persoană care se
plictisește ușor. Când mergeam la orele dumnealui, nu doar că nu mă plictiseam, ba chiar
aveam atenție involuntară. Prin modul în care se implica, și explica, ne făcea și pe noi să
intrăm cu el, în informații, ne făcea să privim lucrurile cu o altă perspectivă. Priveam lucrurile
cu raționament, și reușeam să le înțelegem.

Profesorul meu a fost un model pentru mine. Acesta a reușit să-mi dezvolte motivația
intrinsecă, făcându-mă să realizez, că informațiile nu trebuie acumulate pentru notă, ci pentru
îmbogățirea fondului informațional propriu. Vreau doar să-i spun că a reușit să ajună, și să
rămână în mintea mea pentru tot restul vieții.

Mulțumesc domnule profesor!