Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rana
În ziua în care a îndrâznit să-și ofere în mod spontan plăcere, copilul a
fost dojenit si a suferit. Avea să renunțe la adevăratul său eu în favoarea
unei atitudini corecte, politicoase și disciplinate, sperând că va fi iubit în
schimb.
Pasiunea furia
Aici este vorva despre o furie interiorizată, în stilul „ Strâng din dinți,
mă silesc, perseverez, mă străduisc, tind spre excelență.” Nu trebuie
acceptate lucrurile așa cum sunt. Dorința de a schimba lumea e atât de
mare ,încât Unu trăiește în permanență cu o intensă furie interioară,
neexprimată, legată de iritarea împotriva acestei lumi care ar trebui sa fie
mai virtuoasă. Resentimentul apare adesea ca un sentiment de nedreptate
în raport cu cantitatea de muncă enormă pe care au realizat-o. Au muncit
mai mult ca ceilalți și au sentimentul că nu sunt recompensați după
merit. Există deci, o formă de indignare indreptățită.
Paradoxul
Metafora: Pionierul
4
Semnale de alertă ale subtipului supravieţuire
Prea multă atenţie la siguranţă
Prea mult timp petrecut la serviciu
Prea multa preocupare pentru bunastarea materială
Testimonial Supravieţuire
Hervé
5
Sunt foarte sensibil la ambianţa lucurilor unde mă aflu.Veghez ca
oamenii să se simtă bine în jurul meu.Cred că datorită sub-tipului meu,
pot înnăbuşi automatismele tipului meu. Prin contactarea senzaţiilor
fizice, conştientizându-mi corpul şi fiind în contact regulat cu natura, pot
atinge mai multă serenitate, virtutea tipului pe care încerc s-o dezvolt.
Am multă nevoie de asta. E vital.
De fapt, aşa cum am spus mai sus, conştientizarea sub-tipului meu a fost
esenţială pentru a lucra cu mine. Este elementul cheie care m-a ajutat să
trăiesc acestă deconectare de care aveam nevoie, dar pe care nu reuşeam
s-o concretizez.S-a spus adesea că observatorul
Paradoxul
Făcând toate eforturile din lume pentru a fi consortul perfect ,riscă să-l
streseze pe celălalt şi să-l facă să plece.
Metafora: Predicatorul
11
Îmi place constanţa mea. Duc la bun sfârşit ceea ce întreprind. Oricât
timp ar lua. Şi asta nu-mi pune probleme. Mă gândesc adesea la
Penelopa, soţia lui Ulysse care, în timpul celor douăzeci de ani de
absenţă ale soţului ei, ţesea ziua şi destrâma noaptea o pânză , ca să
rămână coerentă în alegerea pe care o facuse.
Şi eu sunt la fel. Îmi poate fi greu să fac o alegere, dar odată ce am făcut-
o şi ea mi se pare justă, voi merge până la capăt. Soţul meu foloseşte alt
cuvânt, spune ca sunt perseverentă. A treia calitate care îmi place, este
onestitatea. Sunt incapabilă să mint, roşesc până în vârful urechilor.. Şi
în final, îmi stă bine să spun întotdeauna adevărul, chiar dacă nu e aşa de
simplu, să fiu onestă. Uneori avem de plătit un preţ. A îndrăzni să spui
cuiva „ Nu te iubesc când procedezi aşa” va genera, cu siguranţă nişte
consecinţe.
12
Ceea ce apreciez mai mult la combinaţia dintre tipul meu şi subtipul
meu
Referinţa cinematografică
Nelly şi Domnul Arnaud
întrebe cum s-a terminat seara cu un anume editor cu care a cinat pentru
prima dată. Întrebările despre viţa ei privată vor fi , rând pe rând voalate,
directe sau inchizitoriale. În mod curios, cuvântul zel intervine de mai
multe ori. Ca şi cum, indirect, ar încerca să exprime toată atenţia, toată
calitatea prezenţei pe care o pune în relaţia lor si pe care o cere în
schimb.
Mare parte din cadre sunt în tete a tete: în maşină, la birou, la la
restaurant, într-o cameră. De cele mai multe ori, cei doi interlocitori sunt
faţă în faţă. Si când sunt cei doi protagonişti principali, e o flacără în
13
privire, o scânteie, o intensitate strălucitoare. Din ce în ce mai mult, când
sunt împreună, sunt ca într-o bulă. Fiecare sonerie este resimţită ca o
intruziune indezirabilă care sparge intensitatea intimităţii lor. Când se
enervează, încep reproşurile, remarcile insidioase despre cum ar trebui
să se comporte, ,cu fraze dure ca : Ar trebui să te porţi aşa. Nu e bine.
Deci e rău. Fă eforturi pentru a face mai bine . Altcineva ar fi putut
spune: Sufăr în această situaţie. În ciuda acestor fricţiuni, pe tot
parcursul filmului, percepi că se simt bine împreună şi că fiecare e fericit
de emoţia pe care o provoacă celuilalt. Niciodată decalajul de generaţie
nu e nesănătos sau incongruent. În ciuda diferenţei de vârstă, e o
legătură adevărată, o adevărată poveste.
Furie împotriva acestei lumi care nu prea merge. Asta nu e bine, trebuie
să reformăm!Politica, religia, şi alte cauze vor servi ca suport.Jean
Jacques Rousseau ar fi un bun exemplu.Micul Larousse ne
spune:Critică fundamentele unei societăţicare corupte
Paradoxul
Metafora: Reformatorul
15
Cel care a citit regulile jocului, care le cunoaşte, care ar dori să le
amelioreze şi care va resimţi resentiment împotriva celor care nu le iau
în serios.
17
învăţarea limbilor străine.Atenţia mea e ca un zoom care e într-un du-te
vino continuu,între o viziune panoramică şi una microscopică.
Referinţă cinematografică
Rămăşiţele zilei
1936, Conacul Darlington,Anglia. Stevens ( Anthony Hopkins) este
majordom la Darlington Hall, un somptuos castel englez. Conduce cu
rigoare o întreagă armată de servitori. Demnitate, precizie, aslultare şi
discreţie sunt cuvintele de ordine. Este total devotat Lordului
Darlington, prestigioasă figură a aristocraţiei britanice din anii 1930.
Pentru a-l seconda, o angajează ca intendentă pe D.ra Kenton( Emma
Thompson). Impulsivă, veselă şi plină de viaţă,îl irită şi seduce în acelaşi
timp. Atracţia lor reciprocă nedeclarată este una din mizele filmului.
Vom lăsa deoparte dimensiunea istorică a filmului care vorbeşte despre
dialogul dintre marile puteri europeene din anii 1930.
Tipul Unu a lui Stevens, ca şi subtipul său social, nu pot fi puse la
îndoială; în demersul său, ca şi în tonul vocii sale, observăm o latură
rigidă, convenţională, puţin ţeapăn. Discursul este politic şi
contrast între subtipuri: el clar ,social, ea, mai de grabă tete a tete. Acest
film arată cât de dificilă poate fi o relaţie când unul din doi rămâne
blocat pe teritoriul subtipului său. Film sensibil, încântător, delicat care a
obţinut opt nominalizări la Oscar în 1994.