CELE TREI SUBTIPURI ALE PROFILULUI PATRU

PATRU SUPRAVIEȚUIRE PATRU TETE-A-TETE PATRU SOCIAL

Rana / Trauma

La un moment dat, a existat un sentiment foarte puternic de abandon, de

pierdere. Copilul s-a simțit nu doar privat, dar și deconectat de la adevăratul
sau sine. Începând de atunci, va resimți nostalgia acelui timp din trecut sau va
avea impresia că este legat de ceva mai mare decât el. Are sentimentul că ceva
important îi lipsește.

Pasiunea: dorinta/nevoia

„Adesea mă simt deficitar, că nu sunt la înălțime. Ca și când nu ar fi bine să fiu

eu cel care sunt. Și nu îmi place să proiectez această imagine asupra celorlalți.
Atunci, îmi voi dori ca situația aceasta să se schimbe și voi face un fel de
pasiune din a vrea ca aceasta să se miște. Această luptă împotriva acestei stări
neplăcute mă va stimula în a regăsi ceea ce este bun în exteriorul meu.” Nevoia
este transformată în energie.

Ca și pentru profilul Trei, imaginea de sine este importantă. Dar aici, Patru va
tinde să compare imaginea pe care o dă despre sine cu imaginea ideală pe care
ar putea să o ofere. „De-aici înainte, mă voi decide să văd ceea ce este cel mai
rău din ceea ce există și ceea ce este cel mai bine din ceea ce nu există.” Ca și
când atenția lui s-ar concentra în mod natural pe ceea ce nu există sau pe ceea
ce nu merge la el. Dar, având în vedere că este predominant emotiv și că
recunoașterea celorlalți contează pentru el, va trebui să găsească mijloacele de
a atrage atenția celorlalți asupra lui. De aici și tendința de a se arăta rafinat,
cultivat, elegant, stilat sau boem. O altă metodă va fi intensitatea: teatralizarea
evenimentelor, plăcute sau neplăcute.

În diferite lucrări despre eneagramă, sunt menționate arareori două alte

caracteristici ale acestui profil: un puternic interes pentru aspectele
intelectuale: filosofie, psihologie și, în plus, o mare profunzime interioară. „Îmi
place introspecția: să cobor în interiorul meu pentru a gusta senzații rare este,
de altel, un fel de a trăi mai interesant decât să stagnez în banalitatea vieții

1
cotidiene.” Se observă o oarecare asemănare cu profilul Doi: „O identificare
exagerată cu nevoile altora, care îi face câteodată pe părinți: responsabili, pe
asistenții sociali: înțelegători, pe psiho-terapeuți: atenți și pe combatanți:
apărători ai cauzei celor oprimați.”1 Partea bună a acestei nevoi este că
servește drept motor. Să nu te mulțumeşti cu ceea ce ai, îți dă o motivație în
plus pentru a avansa în viață. Amplificarea sentimentelor dă culoare existenței.
Inconvenientul: marile așteptări romantice sau elitiste vor aduce, odată cu ele,
nostalgia și melancolia.

Mecanismul de apărare preferat: introiecția

Însuşirea sau încarnarea persoanei idealizate (sau a obiectului idealizat) în

interiorul său cu scopul de a evita suferinţa pierderii sau a separării. Introiectia
are loc și la nivelul atributelor indezirabile exact ca și cele de drept. Introiecția
este transformarea adevărului din punct de vedere emoțional, conform zicalei:
„Iarba este întotdeauna mai verde în altă parte.” Compararea a ceea ce trăiești
în prezent cu un alt moment, trecut sau viitor. Copilul a trăit niște momente de
fericire pură. În acele momente, s-a simțit iubit foarte puternic. El a păstrat
întipărită adânc în el amintirea acelor momente intense. Ca adult, de fiecare
data când va întâlni pe cineva, va spera să retrăiască un moment la fel de
minunat ca cel din amintirea sa. Introiecția este compararea intensității,
autenticității, profunzimii emoționale a ceea ce ești pe cale să trăiești cu
amintirea a ceea ce ai trăit, la un moment dat. „Dacă persoana aceasta, aici,
astăzi, m-ar iubi cu adevărat, atunci m-aş putea reconecta cu acea sublimă
senzaţie pe care am trăit-o cândva.”

Am putea considera că este lipsit de realism să speri că iubirea poate fi

întotdeauna la fel de frumoasă, de intensă, dar, pe de altă parte, această
dorinţă îi dă dimensiunea valorii păstrării acestui ideal intact. Ar însemna să
trădeze această trăire originală, cât şi potenţialul unei adevărate iubiri viitoare,
dacă ar accepta să se mulţumească cu puţin.

2
 PROFILUL PATRU SUPRAVIEŢUIRE

Preocupările lui Patru: căutarea sensului, intensităţii, autenticităţii

Preocuparea sub tipului Supravieţuire: concentrare pe casă, siguranţă şi

material

= ÎNDRĂZNEALĂ / TEMERITATE

Două linii de forţă se ciocnesc aici. Patru vrea să fie cineva deosebit, care
trăiește momente intense, iar latura supraviețuire ar vrea să fie în siguranță la
nivel material. Această alianță este dificilă. Latura Patru refuză să ducă o viață
confortabilă și de rutină. Merită mai degrabă să recreeze posibilitatea de a
pierde prin intermediul situațiilor imprudente. Cu scopul de a câștiga bani, dar
fără să fie ca toată lumea: vor alege adesea meserii cu risc, contracte precare
sau un statut independent. „Am dreptul întotdeauna să lucrez în sectorul
umanitar, dar cu siguranță ar fi existat alegeri mai puțin dificile decât să petrec
optsprezece luni lângă Maica Tereza, șase luni în Bosnia sub bombe sau să
organizez primele alegeri democratice în țările cu risc.”

Mai mult, când dorința revine, vor acționa cu temeritate, demisionând dintr-o
toană, pentru un contract mirobolant, „pe motiv de autenticitate” sau mai
adesea pentru a se pune în pericol. În sfârșit, Patru supraviețuire recrează prin
acte temerare emoția pe care a resimțit-o când s-a simțit abandonat. El este
orarecum excitat de jocul cu focul, de asumarea tuturor riscurilor pentru a
maximiza intensitatea emoțională. „Mi-am petrecut timpul făcând avere și
falimentând. Și în momentele mele cele mai dificile, creativitatea mea a fost
cea mai mare.” Helen Palmer propune: „Dansând pe un vulcan, ne sustragem
banalității existenței.” Ei au adesea o nevoie puternică de independență. În
viața afectivă, amantul poate fi sedus, respins și reacceptat.

Paradoxul

Înlănțuirea situațiilor riscante nu va face decât să crească nevoia de intensitate.

3
Metafora: Temerarul

Tensiunea între a vrea să obţină siguranţa materială şi detaşarea completă.

Asumarea numărului maxim de riscuri, de fiecare dacă când instinctul de
supravieţuire îi este stimulat. Să acţioneze în mod temerar pentru a-şi spori
creativitatea.

Semnale de alarmă ale tipului Patru:

● Prea multă preocupare pentru ceea ce lipseşte

● Prea multe referinţe la sine
● Prea multă nevoie de tensiune
● Prea mult grijă pentru a fi diferit

Semnale de alarmă ale sub tipului Supraviețuire:

● prea multă atenție față de siguranță

● prea mult timp petrecut la muncă
● prea multă preocupare pentru bunăstarea materială
● prea multe seri „ca de obicei” acasă.

Mărturia
lui Patru Supravieţuire
Patrik

Ceea ce apreciez cel mai mult la tipul meu

Profilul Patru este adesea numit „Tragico-Romantic” şi trebuie să mărturisesc

că, dacă la început nu mi-a plăcut această denumire, mi s-a arătat într-un final
ca fiind destul de justă. Când am început să folosesc eneagrama în dezvoltarea
mea personală, reuşind să iau o oarecare distanţă faţă de ceea ce resimţeam ca
fiind penibil în comportamentele mele reflexe, am putut privi fără să judec, deci
fără frică. Când, în fiecare zi, mă abandonez elanurilor mele poetice şi căderilor
în abisurile mele din lumea fantasmelor, încerc să mă complac cât mai puţin şi,
de asemenea, să dezvolt cât mai puţine reproşuri. Şi funcţionează! Oh,
bineînţeles că prinţul nu este întotdeauna pregătit să o sărute pe prinţesa
adormită, dar mă lupt cu mărăcinii care înconjură castelul.

Îmi vine în minte un lucru, scriind aceste rânduri: dacă aş deveni mai relaxat în
relaţiile mele cu ceilalţi, poate că aş fi mai puţin ermetic? În orice caz, tind să
îmi reproşez extremele, fără să uit că această amplitudine este nota mea de

4
subsol şi că ceea ce este o piedică poate deveni o ustensilă preţioasă. Obsesia
mea asupra nevoii se transformă, încet-încet, în ceva mai dinamic şi mai puţin
deprimant. Ceea ce antrenează mai multe acţiuni liniştite, cuminţi, şi mai
puţine visuri imaginate la nivel mental care, dacă nu m-ar fi satisfăcut, m-ar fi
mulţumit, antrenându-mă într-un cerc vicios de dureri şi de neplăcere. Ceea ce
apreciez, în general, la tipul meu, este profunzimea interioară, sentimentul de a
putea fi câteodată în centrul sinelui meu şi, deloc paradoxal, această dinamică
ce mă împinge să continuu să merg spre centrul sinelui meu.

Ceea ce apreciez cel mai mult la subtipul meu

Trăiesc sub tipul meu supraviețuire ca pe o tendință, ca pe un loc preferat. Îmi

place confortul pe care mi-l oferă și tot ceea ce are el sigur. Mă simt în mod
special hărăzit, în majoritatea aspectelor care țin de supraviețuire, în special în
legătură cu hrana și bucătăria. Mă gândesc că sub tipul meu supraviețuire
amplifică plăcerea pe care o pot obține datorită simțurilor. Am o sensibilitate
foarte accentuată a atingerii: studiez sihatsu, o terapie corporală bazată pe
meridian, și contactul cu corpul altcuiva este pentru mine ceva foarte delicat. În
ceea ce privește muzica, îmi place felul în care aceasta contribuie la crearea
atmosferei, într-un anume loc. Îmi place să gătesc și să profit de arome, de
culori, de texturi care permit pregătirea unei mâncări. Îmi place să împart
mâncarea în cerc restrâns. Sunt atent la crearea unui spațiu confortabil.

Percep acest subtip supraviețuire, această apropiere de lumea materială, ca pe

o energie protectoare, rotundă, care mă asigură. De altfel, având în vedere că
am tendința să mă pierd în considerații filosofice, această materialitate îmi va
servi drept punct de sprijin. Sub tipul meu mă va împiedica să-mi iau zborul. El
îmi oferă constrângerile lumii materiale fără să mă limiteze neapărat. El îmi
permite să prind rădăcini, să-mi trăiesc marile elanuri spirituale aici și acum și
nu într-un delir virtual. Acest subtip este pentru mine ca o matrice, un creuzet
în care știu să pot să evoluez și în unde voi putea lucra mai liniștit la munca mea
interioară.

Ce apreciez cel mai mult la combinația dintre tipul și subtipul meu

În ceea ce priveşte dezvoltarea mea personală, această combinaţie îmi pare cea
mai bună posibil. Tipul meu mă deschide spre spaţii imense, iar subtipul meu
mă ajută să mă recentrez. Combinaţia dintre cele două îmi dă puterea şi
coerenţa. Nu văd cum, descoperind doar profilul meu Patru, aş fi reuşit să-mi
gestionez extremele. Alte dăţi, m-am regăsit în tot felul de situaţii incredibile,
precum cea în care demisionam dintr-un post foarte bun în Franţa şi îmi
5
părăseam locuinţa ca să mă duc în străinătate şi să descopăr că acel contract
pe care mă bazam nu mai era disponibil. Temerar? În orice caz, astăzi, datorită
cunoaşterii celor două aspecte (tipul şi subtipul), mă simt pe un drum al vieţii
mai puţin aleator, ceea ce nu este puţin lucru pentru un Patru!

Referinţe cinematografice
Out of Africa

Kenya, începutul de secol XX. Acest film, realizat plecând de la o carte

autobiografică, spune povestea lui Karen Blixen, o daneză care nu poate face
nimic la fel ca toată lumea: să construiești și să conduci singură o fermă în
Africa, vă dați seama! Interpretată de Meryl Streep, acest rol ne reamintește
câteva episoade cutezătoare semnificative: decizia de a planta cafea: „Nimeni
niciodată nu a îndrăznit să planteze cafea la altitudinea aceasta? Prea puțin
contează, eu o voi face!”; traversarea, fără protecție, a liniilor inamice în timpul
războiului; crearea unei școli pentru copii fără nicio susținere… Latura
supraviețuire o face să fugă de obligațiile sociale obișnuite ale expatriaților și să
se concentreze pe plantația sa.
Un bărbat frumos este în trecere, interpretat de Robert Redford, și astfel se
naște o poveste de dragoste. Chiar și idila are un iz de supraviețuire: căldură,
înțelegere simplă, raritatea cuvintelor, priviri, degete care abia se ating. Deloc
vorbăreț subtipul supraviețuire în situații emoționale. Mult mai sobru față de
exaltarea obișnuită a lui tete-a-tete. Povestea de dragoste este cu atât mai
intensă cu cât personajul pe care Robert Redford îl interpretează este un profil
Șapte: cu dificultate față de angajamente și de stabilitate. Intriga transformă
povestea într-una cu despărțiri și regăsiri. Șaptele pleacă vagabondând, în timp
ce Patru supraviețuire rămâne pe teritoriul său. Până când tipul supraviețuire,
interpretat de Meryl Streep, o incită să îi propună ființei dragi să se
sedentarizeze și să facă din fermă tabăra sa de bază. Robert Redford se aşează
pe picioarele din spate: libertatea sa iubită este în pericol. Atunci, are loc un
eveniment decisiv: într-o seară, la lumina focului, o vede cosându-i un nasture
la cămașă! Ceea ce ar putea fi un gest natural din partea unei iubite din
subtipul supraviețuire, capătă aici o altă dimensiune: profilul Șapte vede în
acest act un indiciu care dovedește că ea nu respectă libertatea sa și că
urmăreşte să pună mâna pe el. Dintr-o dată, sfârșitul relației! Celelalte aspect
ale sub-tipului supraviețuire sunt mai puțin evidente în film ca în carte: energia
colosală cheltuită pe plantație, orele grele de muncă, oboseala, boala,
problemele financiare, îngrijorarea, nesiguranța.
La finalul filmului, plantația arde din cauza unui incendiu: „nicio asigurare;
perfect pentru pesimiști.” De data aceasta, este sfârșitul. Meryl Streep se

6
îngrijorează pentru viitorul băștinașilor, care au lucrat pentru ea. Pentru a se
asigura că se vor ocupa de ei și că le vor găsi un loc unde să trăiască, ea va
merge până la a îngenunchea în fața noului guvernator, cu ocazia cocktailului
care celebra învestirea sa. El, sub-tip social, caută în termeni diplomatici să o
refuze, dar Meryl Streep se ține tare: îndrăzneala o face să rămână în genunchi,
dincolo de orice conveniență. Stupoare în rândurile adunării, jenă maximă!
Până când soția guvernatorului se va angaja, în numele soțului său, că viitorul
foștilor săi angajați va fi asigurat. Latura independentă, chiar individualistă, a
acestui profil se regăsește și cu ocazia înmormântării iubitului său, al cărui
avion s-a prăbușit: este singură și simte că nu a fost niciodată cu adevărat
apropiată de ceilalți.

PROFILUL PATRU TETE-A-TETE

Preocupările lui Patru: căutarea sensului, tensiune, autenticitate Preocuparea

sub-tipului Tete-a-tete: concentrare asupra partenerului

= COMPETIŢIE / FURIE

Două linii de forţă converg aici: dorinţa de recunoaştere a celor din tipul Patru
se conjugă cu capacitatea de a crea legături, specifică subtipului tete-a-tete.
Dorinţa lui Patru de a fi excepțional se adaugă dorinţei de a trăi momente
intense, specifică subtipului tete-a-tete. Este profilul „pasionat la puterea doi”.
Vom avea de-a face cu personalităţi complete, pasionale, exaltate. Îşi vor
contrui stima de sine punându-se în situaţii de rivalitate cu ceilalţi, îşi vor creşte
amorul propriu comparându-se cu alţii.
Concurenţa îi face să uite de sentimentul de lipsă. Este o reacţie puternică:
„Veţi vedea ceea ce veţi vedea!”, capabilă să mute munţii. Tom Condom
precizează: „Competiţia se poate exprima în două feluri. Fie căutând
aprobarea: „Valoarea mea creşte atunci când sunt recunoscut”, fie ca urmare a
rivalităţii: „Valoarea mea sporeşte dacă a ta scade”. Intră arareori în competiţie
cu prietenii, dar păzea dacă deveniţi un rival profesional sau afectiv. Vor simţi
nevoia să îşi dovedească faptul că sunt cei mai buni.” Într-o relaţie afectivă,
consideră că seducerea este de succes dacă prin ea se dovedeşte că au o
valoare egală sau superioară persoanei iubite. Ei vor dori să devină centrul
universului persoanei iubite. Şi ar putea fi primii care să rupă relaţia: „Fiind
primul care respinge, scad valoarea celuilalt şi limitez posibilitatea de a fi
abandonat.”
Partea bună a acestui profil este combativitatea: „Concurenţa mă stimulează.”

7
Paradoxul:
A se compara cu ceilalţi nu va stabiliza o încredere în sine pe termen lung.

Metafora: regele/ regina dramei

Competiția cu ceilalți este folosită pentru depășirea unui sentiment de
neîncredere personală și pentru a-și motiva autodepășirea. Calitățile celorlalți
sunt considerate ca o provocare personală și provoacă, în general, o reacție
puternică. Valoarea calităților lor tinde să crească și să scadă în comparație cu
ceilalți.

Semnale de alarmă ale tipului Patru:

● Prea multă preocupare pentru ceea ce lipseşte

● Prea multe referinţe la sine
● Prea multă nevoie de tensiune
● Prea mult grijă pentru a fi diferit

Semnalele de alarmă ale subtipului tete-a-tete:

● Zel în a dovedi că este o persoană intensă, pasională

● Prea multă atenție concentrată asupra partenerului: ce face, unde este,
cu cine se întâlnește
● Prea multă concentrare pe ceea ce face, o privire nu suficient de largă
(de ansamblu)
● Rivalitate între obiectivele sale și centrele de interes ale partenerului

Mărturie
Patru Tete-a-tete
Clara

Ceea ce apreciez cel mai mult la tipul meu

8
Ceea ce am preferat atunci când am descoperit tipul meu a fost imensa mea
libertate interioară. Îmi place să am capacitatea de a fi eu însămi, fără să îmi fie
teamă sau fără să regret, cât și să caut un sine mai autentic. Mi-a plăcut, de
asemenea, să înțeleg faptul că refuzul banalității și sentimentul de a mă simți
câteodată diferită fac parte din mine și pot fi o sursă de energie. Datorită
acestei descoperiri, am putut să scap de ideea că doar din dorința de a mă face
remarcată acționam câteodată într-un mod diferit. Am devenit conștientă și de
faptul că eram adesea asaltată de multiple emoții și că puteam încerca să iau
distanță pentru a le trăi într-un mod mai liniștit.

Descoperirea fondului meu a fost, de asemenea, modalitatea de a depăși

anumite inhibiții, mai cu seamă în ceea ce privește impresia artistică, și acest
lucru mi-a dat mai multă libertate și încredere în mine. Pentru mine, a face
parte din acest tip Patru înseamnă să îndrăznesc să fiu liberă, să îndrăznesc să
fiu eu înainte de toate. Lipsurile pe care le percepeam, în ceea ce mă privește,
le consider acum ca fiind atuuri. Intuiția, ascultarea empatică, înțelegerea
dincolo de cuvinte, preocuparea de a căuta cunoașterea aprofundată, toate
acestea pot fi considerate ca o adevărată bogăție personală.

În concluzie, sunt bucuroasă să am acest profil, căci acesta nu se rezumă la

caricaturile pe care le regăsim în unele cărți: o persoană invidioasă,
nesatisfăcută, care frizează adesea depresia, de un romantism eteric, cu reacții
excesive și emoții debordante! Cred că cei care au descoperit și acceptat
caracteristicile firii lor sunt invitați să își controleze excesele și să găsească
măsura corectă a ceea ce sunt, pentru a nu mai suferi și a nu face nici pe alții să
sufere.

În ceea ce mă privește, mi-am acceptat într-un final hipersensibilitatea și astăzi

reușesc să mă las invadată de emoții pozitive și să fac apel la rațiune pentru a
mă distanța de cele negative. Încerc, de asemenea, să-mi pun sensibilitatea și
intuiția care decurge din ea în slujba altora, sprijinindu-mă pe calitățile mele
naturale: o mare exigență în tot ceea ce fac și ceea ce trăiesc, o insatisfacție
sănătoasă în ceea ce privește rutina și banalitatea. În schimb, apreciez
profunzimea și căutarea momentelor autentice, în beneficiul celorlalți. De
exemplul, lucrez ca voluntar pentru o asociație care propune susținerea
persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă sau în situații dificile. Sunt
destul de puternică pentru a înțelege suferința celorlalți fără să fug și sunt
capabilă să îi însoțesc în această suferință, căci resimt puternic ceea ce ei
trăiesc. Atunci când mă simt, câteodată, copleșită de tot ceea ce îmi spun, în
ciuda amplorii emoțiilor intense, îmi regăsesc astăzi puterea, ca să-mi revin.

9
Această stabilitate regăsită îmi dă capacitatea să primesc, din nou, toată
durerea celuilalt și să o trăiesc, căci cred că această porozitate față de durerea
celorlalți este o caracteristică a profilului Patru.

Ceea ce apreciez cel mai mult la sub-tipul meu

Este vorba despre toată importanţa şi locul pe care sunt capabilă să le ofer
persoanei care se află în faţa mea. Plăcerea pe care o am pentru aceste întâlniri
faţă în faţă, în descoperire, ascultare, acordare de timp, îmi par a fi momente
cu adevărat intense prin exclusivitatea lor:
● pentru cel sau cea pe care o întâlnesc, căci este bine, câteodată, să ai o
ureche care ştie să asculte şi să acorde timp: acest lucru uşurează, redă
viaţă şi gust pentru sine;
● pentru mine-însămi, căci fiecare este unic şi există destul de multe
persoane pasionante, amuzante, surprinzătoare, este o adevărată
bucurie să avansez în descoperirea unor astfel de personalităţi! Păstrez
amintirea unor momente importante, în care întâlnirea a fost ca o
sursă de energie care m-a adăpat, atunci când întâlnirea a permis o
adevărată intimitate, o confidenţă. După aceea, mă simt plină,
puternică, îmbogăţită de celălalt, de ceea ce mi-a spus, de uşa pe care a
deschis-o pentru mine şi pentru el, de încrederea pe care mi-a dat-o.
Îmi vine greu să îmi imaginez cum aş putea trăi fără aceste întâlniri sau
fără să continui să le caut!

Ceea ce apreciez cel mai mult la combinaţia dintre tipul şi subtipul meu

Ar fi dificil să spun, căci am adesea impresia că aceste faimoase întâlniri față în

față nu le trăiesc decât eu cu asemenea intensitate și profunzime. Această
impresie este o dulce iluzie sau o realitate? Nu îmi pot da seama. Prefer să cred
că toată lumea trăiește lucruri extraordinare, întâlniri excepționale și momente
de grație cu ceilalți. În orice caz, încerc să îmi depășesc fosta înclinație înspre
competiție, în a fi cea mai iubită, cea care se remarcă și care se distinge, pentru
a fi astăzi în căutarea autenticității pentru mine și ceilalți. Să nu mai trăiesc
comparându-mă, ci iubindu-mă și acceptându-mă.

Referințe cinematografice
Lawrence al Arabiei

Alegerea acestui film pentru un profil Patru tete-a-tete poate surprinde în două
moduri. Primul este acela că are destul de multe teme specifice subtipului

10
supraviețuire și că am putea să-l considerăm pe erou ca fiind un profil Patru
supraviețuire temerar. Am putea. În ceea ce mă privește, văd suficientă
exaltare pasională specifică tipului tete-a-tete. Cea de-a doua surpriză poate
veni tocmai din faptul că nu este vorba despre o poveste de dragoste dintre un
bărbat și o femeie, ci dintre un bărbat și vocația sa. Pentru reamintire,
intensitatea pe care este în stare să o producă un subtip tete-a-tete poate să se
asocieze oricărui element care îl pasionează: o ființă dragă, dar și munca,
lectura sau creația artistică.
1915, Cairo. Pe vremea aceea, peninsula arabică era populată de triburi
nomade pe care occidentalii le considerau înapoiate pe toate planurile. Dar, în
timpul războiului împotriva Turciei, această regiune a devenit strategică.
Locotenentul Lawrence este ofițerul slăvitei Sale Maiestăți, dar este un militar
atipic: individualist, anti autoritar, nu știe să salute, dar nu îi pasă prea mult.
Pasionat de Temistocle și de limbile orientale, este perceput ca un poet puțin
defazat, în această lume militară. Este subiectul unor suișuri și coborâșuri
emoționale, cât și a unor perioade filosofice…
Într-o zi, Lawrence este trimis în misiune pe lângă regele Fayҫal, șeful unuia
dintre cele mai mari triburi. Obiectivul: identificarea intențiilor lui Fayҫal și
revenirea pentru a le raporta. Încă de la prima întâlnire, Fayҫal este sedus de
latura diferită a lui Lawrence. Rugat să își descrie țara, Lawrence descrie Anglia
și obiceiurile sale fără a înfrumuseța nimic și termină prin a spune dar eu nu
sunt ca ceilalți. De altfel, va îndrăzni să îşi exprime un punct de vedere personal
la toate întrebările pe care i le va adresa Fayҫal, lăsând să vorbească emoţiile
inimii sale, contrar sfaturilor superiorului său ierarhic, care face ochii mari. El va
merge până într-acolo încât îi va descrie pe arabi ca pe un popor absurd,
barbar, crud şi rapace. Dar Fayҫal va fi atins de această autenticitate, atât de
diferită de obișnuita limbă de lemn diplomatică. Vor exista mai multe schimburi
de priviri între Lawrence și personajele din film. Toți ar putea servi drept
modele pentru a descrie caracteristicile lui tete-a-tete: intensitatea privirii,
intensitatea emoțională, intensitatea nonverbală. Cei doi interlocutori vor fi
adesea filmați în plan general pentru a sublinia relația privilegiată în care se
află. Indiferent de numărul persoanelor din încăpere sau de zgomotele
exterioare, nimic nu mai există, doar acest raport dual.
Autenticitatea va reveni, în mod repetat, în acest film: refuzul de a bea cea mai
mică picătură de apă, atâta timp cât ghidul său nu a băut, riscarea propriei sale
vieți, când pleacă în căutarea unui nomad căzut de pe cămilă, la ora cea mai
caldă din zi. Punerea acțiunilor sale în relație directă cu emoția prezentă,
oricare ar fi aceasta. Alte fațete ale tipului Patru vor reieși: comportamentul lui
Lawrence va demonstra că este unic, diferit, aparte: „Nimeni nu a traversat
până acum deșertul Nefud? Eu o voi face!”. Mai mult, va avea idea de a uni

11
câteva triburi - ceea ce nimeni nu credea a fi posibil, nici chiar cei interesați –
pentru a ataca prin spate portul Aquaba de la Marea Roșie. Ceea ce, de
asemenea, părea o demență. Ofițerul englez îl va întreba pe Fayҫal dacă poate
să se revendice ca „servindu-l pe Fayҫal din Mecca”. Răspunsul regelui fiind: „Și
de fapt, cărei cauze serviți cu adevărat?”. De fapt, el își urmează inima.
Acest pasional se va îndrăgosti de deșert și va părea mai fidel Arabiei decât
Angliei. Dar, contrar culturii arabe pe care o respect atât de mult, refuză să
creadă că totul este deja scris. El decide că nimic nu este scris. Și că fiecare
poate să-și scrie propria poveste. La sfârșitul filmului, eroul își va fi împlinit
visul: să unească triburile din peninsula Arabă în jurul unui proiect comun. Deci,
va putea să se retragă, lăsând loc subtipurilor sociale care vor iniția procesul
politic. Pe scurt, un tete-a-tete va insufla energia sa unor triburi supraviețuire
pentru a le organiza în plan social.

PROFILUL PATRU SOCIAL

Preocupările lui Patru: căutarea sensului, intensităţii, autenticităţii

Preocupările sub-tipului social: concentrarea asupra prietenilor, asocierilor,

grupurilor

= RUŞINE

Dorinţa este îndreptată spre statutul social al celorlalți sau apartenenţei la un

grup din care se simt excluşi. Un fel de idealizare a claselor superioare și o
puternică motivație de promovare socială. „Nu mă simt la înălțimea calităților
lor, care le garantează respectul și admirația. Mă simt diferit de ei și nu mă simt
neapărat capabil să fiu la nivelul lor. Mi-e rușine când mă compar cu ei. Ca și
când viața mea ar fi afectată de o experință care m-ar exclude din grup dacă ar
fi descoperită. Fiindu-mi frică să fiu descoperit, voi face orice pentru a părea
atrăgător, original, mai presus de standarde. Am dezvoltat o sensibilitate în
aceste privințe. Când mi se refuză ceva, e ca și cum aș fi respins eu însumi, ca
persoană. Și rușinea crește în mine.”
Există aici o puternică suspiciune, teroarea de a fi respins, descoperirea greșelii
fatale. Imaginea este adesea folosită ca măsură de protecție: să faci parte dintr-
un club elitist, să fii atrăgător, nu ca ceilalți membri. Cele două linii de forță
sunt uneori contradictorii: nevoia de a fi diferit, a lui Patru, se opune nevoii de
a fi la înălțime și de a corespunde normelor grupului. Poate semăna cu profilul
Unu: comportamentul corect, puțin formal, îi va permite să compenseze acest
sentiment de inadecvare.

12
 Paradoxul
Să fii în căutarea unei autenticităţi individuale și să aspiri la a face parte dintr-
un grup.

Metafora: Comentatorul critic

Sentimentele de incompetență provin, adesea din situații sociale. Patru social
va căuta în sânul grupului rolul de deținător al adevărului emoțional al grupului.

Semnale de alarmă ale tipului Patru:

● Prea multă preocupare pentru ceea ce lipseşte

● Prea multe referinţe la sine
● Prea multă nevoie de tensiune
● Prea mult grijă pentru a fi diferit

Semnale de alarmă ale subtipului social:

● Prea multă preocupare pentru a fi recunoscut

● Prea mult timp petrecut pentru a întreține relații sociale
● Prea multe participări în grupuri, asociații, cluburi
● Prea mult devotament față de cauza căreia îi aparține.

Mărturia

Patru Social

Valeria

Ceea ce apreciez cel mai mult la tipul meu

e că va
plăcea sau nu. Spun ceea ce cred (cu timpul, am învățat să o spun cu
diplomație) sau tac. Îmi vine greu să mint. Nu văd de ce ar trebui să fac pe alții
să creadă că sunt altcineva decât eu însămi. Îmi spun că acest lucru va fi
descoperit mai devreme sau mai târziu și că poți începe o relație pe baze
greșite. Mă depășește să fiu nevoită să modific realitatea. Este și așa deja
destul de complicată.

13
Intensitatea celor pe care le resimt: trăiesc lucrurile plenar și caut să comunic
celorlalți această plenitudine. Pun întotdeauna pasiune în ceea ce îmi propun
sau în acțiunile mele. Nu știu să fac lucrurile în mod simplist și, chiar atunci
când sunt simple, voi pune pasiune în ele. De exemplu, atunci când lucram într-
un birou, nu trecea nicio zi fără să am ceva palpitant de povestit. Mi se
întâmpla întotdeauna ceva, fie în familie, fie la serviciu, în relațiile mele
sentimentale sau pe stradă. Viața nu prezintă interes decât dacă am
sentimentul că o trăiesc plenar. Probabil de aceea călătoresc mult. De altfel, îmi
plac lucrurile originale și creative: care ies din comun.

Simțul ascultării: mi s-a spus întotdeauna că am un tip de ascultare specială căci

sunt capabilă cu adevărat să mă pun în locul altora şi să nu îi judec niciodată.
Mă interesează viaţa oamenilor, mai ales atunci când a fost lungă şi bogată.
Sunt capabilă să resimt ceea ce trăiesc ceilalţi şi să îi înţeleg în modul în care
sunt diferiţi. Nu îi judec. Sunt cum sunt. Nu mă plac toţi, dar puţin contează
asta, căci modul de funcţionare umană este cel care mă interesează. Sunt
curioasă de tot ceea ce este diferit pentru ceilalţi, ca şi pentru mine.

Ceea ce îmi place cel mai mult la subtipul meu

Capacitatea mea de adaptare: pot evolua în orice mediu social, mă pot

impregna de modele de funcţionare ale unor universuri profesionale complet
opuse. Apreciez, de asemenea, capacitatea mea de a căuta mereu o explicație
și o soluție la problemele unora și altora. În munca mea, îmi plăcea să mă
confrunt cu o situație de nerezolvat. Întotdeauna veneau la mine când se
ajungea la așa ceva. Toate acestea generau destul de mult stres, dar găsirea
soluției era unul dintre momentele cele mai excitante. Același lucru se întâmplă
și cu prietenii mei. Sunt căutată adesea pentru a mi se cere sfatul, atunci când o
persoană are o problemă de alegere sau traversează o situație de conflict.
Încerc să analizez situația într-un mod obiectiv, să propun soluții de pus în
aplicare. Și această latură activă și dinamică îmi dă sentimentul că exist. În
timpul acesta, stările mele sufletești trec în plan secund.

Latura mea amuzantă și petrecăreață. Când sunt în formă și mă simt în largul

meu, pot fi cea care creează ambianța în sânul grupului prin remarci originale și
puncte de vedere care ies din obișnuit. Îmi place petrecerea și îmi place ca
toată lumea să se simtă bine. Îmi place să primesc și să împart cu ceilalți
lucrurile bune din viață: dansul, mâncarea, vinul bun, concertele, baletul...

14
Latura mea foarte sociabilă. Sunt întotdeauna curioasă să întâlnesc oameni noi,
din culturi diferite, să fiu înconjurată de numeroși prieteni, din medii variate.

Ador să mă înconjor de persoane care au pasiuni și să le împărtășesc cu ei. Pot

să însoțesc pe oricine la o plimbare, la o vizită la muzeu sau în descoperirea
unor noi artiști.

Să mă lupt pentru cauze mari: să acționez ca voluntar pentru UNICEF, să

contribui la cercetări pentru ameliorarea bunăstării omului pe pământ, să fac
parte dintr-un grup pentru îmbunătățirea coeziunii echipei în sânul
întreprinderii. Căutarea bunăstării este omniprezentă, atât pentru alții, cât și
pentru mine.

Ceea ce apreciez cel mai mult la combinaţia dintre tipul și subtipul meu

De altfel, atunci când nu îmi cunoșteam decât profilul Patru, nu prea știam ce
să fac cu această descoperire. Astăzi, subtipul meu mă împinge să reacționez
când sunt într-o perioadă neplăcută. Datorită punerii în acțiune a aspectului
social nu resimt această stare. Punându-mă în acțiune, ies din starea de
melancolie. Ceea ce mă face să uit de persoana mea mică. În ceea ce privește
calitățile mele de ascultare, este același lucru: cred că ascultându-i pe ceilalți și
ajutându-i să găsească soluții la problemele lor, ajung să le las pe ale mele de-o
parte. Idem când mă implic în cauzele mari: am impresia că exist, că servesc la
ceva. Găsesc o legitimitate pentru faptul că sunt diferită și pentru sentimentul
de rușine pe care îl am atunci când simt că nu sunt la locul meu, că nu sunt
înțeleasă sau auzită. În acele momente uit că nu sunt așa de bine. Mă simt mai
puțin vinovată că sunt așa cum sunt. Îmi spun că, una peste alta, există totuși
ceva bun și util la mine.

Referință cinematografică
Colonelul Chabert

1807, Bătălia Eylau. Colonelul Chabert, unul dintre ofiţerii preferaţi ai

împăratului, este în mod oficial declarat mort pe câmpul de onoare. Zece ani
mai târziu, reapare la Paris şi cere recuperarea numelui său, a rangului, a averii
şi... a soţiei! Dar, aceasta din urmă, bogată și recăsătorită cu contele Ferraud,
nu dorește să renunțe la tot pentru un om care nu și-a dovedit identitatea! La
solicitarea lui Chabert (Gerard Depardieu), notarul Derville urmărește o pistă și
decide să descâlcească intriga.
Rolul lui Fanny Ardant, contesa, este un rol de Patru social. Dar, mai mult decât
atât, întregul film se învârte în jurul dilemei rușinii sociale. Colonelul este în
15
rușine pentru că a pierdut totul. El, unuia dintre cele mai înalte personaje din
armată, deci din Stat, se regăseşte fără adăpost, fără bani, fără haine, fără
nume, fără relaţie. Şi toată lumea preferă să tacă şi să ignore mai degrabă decât
să creadă povestea sa. Ar fi complicat din punct de vedere social (ruşinos?) să îi
fie recunoscute drepturile. Aceasta ar crea unde de şoc sociale, subgrupuri pro
sau contra. Nu, mai bine să nu te implici în această poveste.
Rolul contelui (André Dussollier) este mai degrabă un rol de Trei social. Acesta
încearcă să intre în Prima Adunare Naţională din prestigiu, mai mult decât
pentru bani. Această nominalizare se face prin relaţii. Tot parcursul său
pledează în favoarea sa, dar istoria şi reputaţia soţiei sale sunt marcate ca fiind,
cândva, prea apropiate de împărat. Şi acest lucru nu este deloc bine văzut. Ori,
în acea epocă, divorţul intra în categoria moravuri. Dacă şi-ar părăsi soţia
pentru a se recăsători cu cineva mai „corect din punct de vedere social”, nu ar
mai exista niciun obstacol pentru nominalizarea sa...
Pe măsură ce filmul avansează, motivaţiile lui Chabert devin ambivalente. El
este singurul personaj din film care nu este dintr-un subtip social. După ce a
fost fizic şi psihic rănit grav, el nu mai este sigur nici măcar că aspiră la ceea ce
cere. El a coborât atât de jos pe scara socială că s-ar mulțumi cu minimum:
reabilitarea numelui său. El este în egală măsură rușinat de a nu fi primit nici
măcar de fosta sa soție, care nu vrea să îl vadă.
Fanny Ardant, contesa, este îndrăgostită de soțul său, contele Ferraud, și de
activitățile sociale pe care ar putea să le aibă împreună: recepții, invitații,
concerte. Ea îl iubește, așa cum își iubește titlul de contesă și viața socială pe
care o împart împreună. Chiar înainte de apariția lui Chabert, ea depistează, cu
toate acestea, că viitoarea carieră socială a soțului său contează mai degrabă
pentru el decât viața sa de cuplu. Odată cu sosirea lui Chabert, este încolțită.
Dacă ea îi restituie lui Chabert ceea ce acesta dorește: numele său, fragilitatea
actuală a relației ei de cuplu crește. (Dacă toate acestea vă par complicate, este
normal. Ne aflăm în meandrele aspectelor sociale. O lume mai complexă, mai
sofisticată și mai strategică decât cea specifică supraviețuirii sau lui tete-a-tete.)
Rolul lui Derville (Fabrice Luchini), notarul, ar fi mai degrabă un rol de Șase
social care va apăra cauza „victimei care nu are nimic”, în detrimentul
„puternicilor care au totul”. El face această alegere bazându-se mai degrabă pe
intuiţie decât pe motivaţii logice. El va propune contesei un târg: să îi ofere
bani, mulţi bani, şi Chabert să renunţe la a-şi mai valorifica celelalte drepturi.
Filmul povesteşte tranzacţiile, mizele în jurul acestui om care este în ruşinea de
a nu mai avea nimic și a acestei femei a cărei frică de rușinea socială o va
împinge către multe extremităţi.

16