Running head: TIME PERCEPTION AND SENSORY ENVIRONMENT

Time Perception and the Experience of Time When Immersed in an Altered Sensory

Environment

Valentin G. Nițu

Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București

Metodologia Cercetării II

18 Ianuarie 2021
TIME PERCEPTION AND SENSORY ENVIRONMENT 1

Studiul prezent investighează influența factorilor environmentali asupra experienței

psiho-temporale măsurate prin intermediul unei sarcini de producție temporală (una dintre

metodele standard de evaluare a acestui tip de experiență). Importanța acestui studiu derivă pe

de-o parte din natura sa sintetică în ceea ce privește teoria din spatele conceptului de percepție

temporală, și pe de altă parte din accentul pus pe conceptul de „timp absent” (raportarea

„absenței timpului” fiind un numitor comun în cadrul experiențelor de tip P > T – timpul estimat,

perceput având o valoare mai mare decât timpul măsurat –, unde timpul pare să decurgă încet,

unde timpul este „extins”, etc.) și relația pe care o are cu conglomeratul de inputuri perceptuale

(difuze versus normale). Noutatea relativă asociată cu acest fel de factori externi a constituit și

motivul pentru care am ales acest articol.

Studiul s-a folosit de un mediu perceptual omogen pentru a investiga diversele aspecte

ale experienței psiho-temporale. Astfel, pe lângă măsurarea obiectivă a producției temporale

(„time production task”), cercetătorii au luat în considerare și aspectele calitative ale experienței,

prin interviul semi-structurat de la finalul exercițiului, dezvăluind astfel că participanții la studiu

au perceput timpul ca fiind inexistent, extins, încet, etc.

Literatura de specialitate nu cuprinde destule teorii în ceea ce privește percepția timpului,

ceea ce ar putea fi o consecință a metodelor exclusiv inductive de cercetare care reprezintă marea

majoritate a studiilor realizate în acest domeniu. Acestea fiind spuse, trebuie menționată teoria

conform căreia există un pacemaker intern ce reglează/constituie percepția noastră a timpului;

teorie controversată și într-un fel demontată din mai multe puncte de vedere (G. R. Barker et al.,

2020; G. R. I. Barker et al., 2019; Cheng et al., 2020; Jovanovic & Mamassian, 2018; Miki &
TIME PERCEPTION AND SENSORY ENVIRONMENT 2

Santi, 2005; Roseboom et al., 2019; Safaie et al., 2020; Staddon & Higa, 1999; Tallot & Doyère,

2020; Ulrich et al., 2006; Wang et al., 2020; J. Wearden, 2016; J. H. Wearden & Jones, 2007).

Studiul curent se bazează însă pe concepția unor autori conform căreia percepția timpului

este influențată (pe lângă factori interni) și de factori externi (external cues) care modelează

percepția timpului, mai exact pe conceptul de Ganzfeld – câmp perceptual omogen – ce are un

impact semnificativ asupra experienței subiective de ansamblu (Daniel & Mason, 2015;

Glicksohn, 1991; Hochberg et al., 1951; Koffka, 1935; Marcusson-Clavertz et al., 2012; Marks

et al., 1968; Mason & Brady, 2009; Wackermann et al., 2002, 2008, 2008). Autorii sugerează

faptul că un astfel de mediu ar avea ca efect inducerea unei percepții alterate a timpului, și ridică

ipoteza conform căreia:

Un mediu senzorial monoton ar trebui să conducă la o prelungire a producției de timp

(TP – time production task).

Procedură și participanți. Sarcina TP presupune ca participanții la studiu să producă o

durată P prin a semnaliza momentul în care aceștia cred că durata T a trecut. Spre exemplu, dacă

unui participant i se cere să producă o durată de 8 secunde, acesta poate produce o durată de 6,

de 8 sau de 9, crezând că în realitate a atins rezultatul dorit. Persoana care a produs 6 secunde

poate fi văzută ca având un ceas intern mai rapid (P<T), iar cea care a produs 10 secunde poate fi

văzută ca având un ceas intern mai încet. În studiu, durata dorită a fost aleasă aleatoriu dintre 4,

8, 16 și 32 s. Această sarcină a fost aplicată de două ori pentru fiecare participant, o dată înainte

de a intra într-o încăpere creată special pentru a crea atmosfera senzorial omogenă, și încă o dată

după ce aceștia au fost expuși la această atmosferă. Aceștia au completat o serie de chestionare

înainte de intrarea în încăpere. Înăuntrul încăperii, fiecare participant a fost expus timp de 5

minute la lumină albă, apoi în mod aleatoriu, la lumină roșie și indigo (ordine contrabalansată).
TIME PERCEPTION AND SENSORY ENVIRONMENT 3

Răspunsul participanților a fost înregistrat prin intermediul unui microfon instalat în

interiorul încăperii. În total au fost 32 de participanți, recrutați prin intermediul ISSA

(International School of Self-Awareness), aceștia fiind practicanți de meditație. 16 dintre ei au

efectuat postWBPD înăuntrul camerei, iar 16 înafara ei. Date EEG au fost de asemenea extrase,

însă nu au fost prezentate în secțiunea de jurnal dedicată propriu-zis studiului. O altă variabilă

luată în considerare a fost genul participanților.

Funcția putere folosită pentru a estima relația dintre P și T este P = aTβ, transformată

liniar în log(P) = log(a) + βlog(T) = a + βlog(T). Au fost calculate regresii individuale pentru P

și T, după transformările logaritmice, astfel derivându-se estimațiile individuale ale celor doi

parametri: ordonata a și panta β ale funcției psihofizice.

Diferențele dintre grupuri au fost estimate prin ANOVA (Grup × Gen × Serie × TP), seria

însemnând pre-procedură și post-procedură (preWBPD & postWBPD). Participanții de gen

feminin nu au prezentat diferențe de scor (TP) în funcție de ordinea iluminării color, dar cei de

gen masculin au arătat o creștere în TP în cazul iluminării indigo-și apoi-roșu, comparativ cu

roșu-și apoi-indigo.

Contrar ipotezei de lucru, majoritatea participanților care au efectuat TP înafara camerei

au arătat o descreștere în raport cu valoarea preWBPD. Pe de altă parte (și în conformitate cu

ipoteza de lucru), participanții care au rămas în cameră au declarat că timpul a decurs mai încet,

și au tins să arate o creștere în ceea ce privește valoarea TP-ului.

În urma interviului semi-structurat, și raportându-se la rezultatele sarcinii TP, cercetătorii

au găsit o legătură:

1. Între valori întâmplătoare ale TP-ului și declarații precum „timpul a dispărut”

TIME PERCEPTION AND SENSORY ENVIRONMENT 4

2. Între valori prelungite ale TP-ului și declarații precum „timpul a decurs încet”, sau

„timpul a fost extins (expanded)”.

Una dintre concluziile pe care le putem trage în urma acestui studiu este că percepția

timpului este într-o măsură semnificativă dependentă de semnale externe. Felul în care percepem

timpul este în strânsă legătură cu felul în care percepem lumea în sensul larg al cuvântului: cu

felul în care gândim, cu felul în care ne distribuim sau redistribuim atenția, cu felul în care ne

descriem experiențele (cuvintele pe care le alegem).

Percepții deviante ale timpului (în special accente puse pe calitatea experienței

temporale) fac parte dintr-un subdomeniu important al studiului percepției timpului,

reprezentând un factor analog unor simptome clinice, precum depresia, burnout, anxietate,

borderline, etc., indiferent de rezultatele inconsistente ale studiilor care investighează această

problematică. Cercetătorii sugerează ca pe viitor, studiile ce investighează relația percepția

timpului – depresie să țină cont de diferențe interindividuale atât în TP cât și în experiența

temporală. Este importantă distincția dintre conștientizarea explicită a timpului și percepția

temporală directă. O perturbare în una dintre ele nu înseamnă automat o perturbare și în cealaltă

(Glicksohn et al., 2017).

Una dintre limitele, menționate de autori dar subestimate, este caracteristica comună a

participanților – a fi practicanți de meditație. Mai departe, autorii au încercat să amelioreze

posibilele perturbări cauzate de acest lucru, dar prin natura designului ales de ei (within-subjects)

și a eșantionului, rezultatele nu au cum să nu fie altfel decât greu de generalizat. Atenția este un

factor esențial în ecuația percepției timpului (și a percepției, în general), iar cineva care își poate

concentra atenția asupra unui fenomen independent de contextul experimental, menit să suprime

această capacitate, va avea probabil posibilitatea de a evita efectele contextului într-o măsură
TIME PERCEPTION AND SENSORY ENVIRONMENT 5

semnificativă (Grondin, 2010; Romero et al., 2019; Shipp & Aeon, 2019; Smallwood &

Schooler, 2006; Waldum & McDaniel, 2016). În cel mai bun caz, studiul investighează percepția

timpului pentru persoanele practicante de meditație.

O altă limită identificată de autori constă în faptul că sarcina TP a fost derulată după

expunerea la mediul perceptual omogen, și nu în timpul expunerii, ceea ce aceștia au demontat ca

neavând necesar un impact semnificativ asupra concluziilor/validității testului, și mai departe au

sugerat să fie investigat pe viitor.

O direcție pe care eu aș alege-o în investigarea percepției timpului este cea a conceptului

de „timp absent” și relația dintre cogniții, atenție și mediul perceptual. Autorii au sugerat faptul

că percepția timpului este într-o legătură directă cu starea de veghe („fluctuațiile de la nivelul

vigilenței”), astfel că aș merge mai departe și aș investiga diferențele de la nivelul experienței

temporale din timpul meditației, din timpul somnului și chiar și felul în care visele influențează

percepția timpului.
TIME PERCEPTION AND SENSORY ENVIRONMENT 6

Bibliografie

Barker, G. R. I., Evuarherhe, O., & Warburton, E. C. (2019). Remembering the

order of serially presented objects: A matter of time? Brain and Neuroscience Advances, 3,

239821281988308. https://doi.org/10.1177/2398212819883088

Barker, G. R., Wong, L. F., Uney, J. B., & Warburton, E. C. (2020). CREB

transcription in the medial prefrontal cortex regulates the formation of long-term associative

recognition memory. Learning and Memory, 27(2), 45–51.

https://doi.org/10.1101/lm.050021.119

Cheng, X., Mao, Y., Lei, Y., Lin, C., Lou, C., Fan, Z., & Ding, X. (2020). The

internal representation of temporal orienting: A temporal pulse-accumulation and

attentional-gating-based account. Attention, Perception, and Psychophysics.

https://doi.org/10.3758/s13414-020-02176-y

Daniel, C., & Mason, O. J. (2015). Predicting psychotic-like experiences during

sensory deprivation. BioMed Research International, 2015.

https://doi.org/10.1155/2015/439379

Glicksohn, J. (1991). The induction of an altered state of consciousness as a function

of sensory environment and experience seeking. Personality and Individual Differences,

12(10), 1057–1066. https://doi.org/10.1016/0191-8869(91)90035-A

Glicksohn, J., Berkovich-Ohana, A., Mauro, F., & Ben-Soussan, T. D. (2017). Time

Perception and the Experience of Time When Immersed in an Altered Sensory

Environment. Frontiers in Human Neuroscience, 11, 487.

https://doi.org/10.3389/fnhum.2017.00487
TIME PERCEPTION AND SENSORY ENVIRONMENT 7

Grondin, S. (2010). Timing and time perception: A review of recent behavioral and

neuroscience findings and theoretical directions. In Attention, Perception, and

Psychophysics. https://doi.org/10.3758/APP.72.3.561

Hochberg, J. E., Triebel, W., & Seaman, G. (1951). Color adaptation under

conditions of homogeneous visual stimulation (Ganzfeld). Journal of Experimental

Psychology, 41(2), 153–159. https://doi.org/10.1037/h0057894

Jovanovic, L., & Mamassian, P. (2018). Timing in the absence of a clock reset.

Journal of Vision, 18(6), 1–14. https://doi.org/10.1167/18.6.13

Koffka, K. (1935). Principles Of Gestalt Psychology.

https://archive.org/details/in.ernet.dli.2015.7888

Marcusson-Clavertz, D., Terhune, D. B., & Cardeña, E. (2012). Individual

differences and state effects on mind-wandering: Hypnotizability, dissociation, and sensory

homogenization. Consciousness and Cognition, 21(3), 1097–1108.

https://doi.org/10.1016/j.concog.2012.04.002

Marks, J., Garlington, W., Ganzer, V., & Collins, L. G. (1968). Personal Differences

in Perceptual Deprivation. Archives of General Psychiatry, 19(2), 146–154.

https://doi.org/10.1001/archpsyc.1968.01740080018004

Mason, O. J., & Brady, F. (2009). The Psychotomimetic Effects of Short-Term

Sensory Deprivation. The Journal of Nervous and Mental Disease, 197(10), 783–785.

https://doi.org/10.1097/NMD.0b013e3181b9760b

Miki, A., & Santi, A. (2005). The perception of empty and filled time intervals by

pigeons. Quarterly Journal of Experimental Psychology Section B: Comparative and

Physiological Psychology, 58(1), 31–45. https://doi.org/10.1080/0272499044000032

TIME PERCEPTION AND SENSORY ENVIRONMENT 8

Romero, M., Craig, A. W., & Kumar, A. (2019). Mapping Time: How the Spatial

Representation of Time Influences Intertemporal Choices. Journal of Marketing Research,

56(4), 620–636. https://doi.org/10.1177/0022243719827967

Roseboom, W., Fountas, Z., Nikiforou, K., Bhowmik, D., Shanahan, M., & Seth, A.

K. (2019). Activity in perceptual classification networks as a basis for human subjective

time perception. Nature Communications, 10(1). https://doi.org/10.1038/s41467-018-

08194-7

Safaie, M., Jurado-Parras, M. T., Sarno, S., Louis, J., Karoutchi, C., Petit, L. F.,

Pasquet, M. O., Eloy, C., & Robbe, D. (2020). Turning the body into a clock: Accurate

timing is facilitated by simple stereotyped interactions with the environment. Proceedings

of the National Academy of Sciences of the United States of America, 117(23), 13084–

13093. https://doi.org/10.1073/pnas.1921226117

Shipp, A. J., & Aeon, B. (2019). Memory and consciousness. Current Opinion in

Psychology, 26, 37–43. https://doi.org/10.1016/j.copsyc.2018.04.005

Smallwood, J., & Schooler, J. W. (2006). The restless mind. Psychological Bulletin,

132(6), 946–958. https://doi.org/10.1037/0033-2909.132.6.946

Staddon, J. E. R., & Higa, J. J. (1999). TIME AND MEMORY: TOWARDS A

PACEMAKER-FREE THEORY OF INTERVAL TIMING. Journal of the Experimental

Analysis of Behavior, 71(2), 215–251. https://doi.org/10.1901/jeab.1999.71-215

Tallot, L., & Doyère, V. (2020). Neural encoding of time in the animal brain. In

Neuroscience and Biobehavioral Reviews (Vol. 115, pp. 146–163). Elsevier Ltd.

https://doi.org/10.1016/j.neubiorev.2019.12.033

Ulrich, R., Nitschke, J., & Rammsayer, T. (2006). Crossmodal temporal

TIME PERCEPTION AND SENSORY ENVIRONMENT 9

discrimination: Assessing the predictions of a general pacemaker - Counter model.

Perception and Psychophysics, 68(7), 1140–1152. https://doi.org/10.3758/BF03193716

Wackermann, J., Pütz, P., & Allefeld, C. (2008). Ganzfeld-induced hallucinatory

experience, its phenomenology and cerebral electrophysiology. Cortex, 44(10), 1364–1378.

https://doi.org/10.1016/j.cortex.2007.05.003

Wackermann, J., Pütz, P., Büchi, S., Strauch, I., & Lehmann, D. (2002). Brain

electrical activity and subjective experience during altered states of consciousness: Ganzfeld

and hypnagogic states. International Journal of Psychophysiology, 46(2), 123–146.

https://doi.org/10.1016/S0167-8760(02)00070-3

Waldum, E. R., & McDaniel, M. A. (2016). Why are you late? Investigating the role

of time management in time-based prospective memory. Journal of Experimental

Psychology: General, 145(8), 1049–1061. https://doi.org/10.1037/xge0000183

Wang, J., Hosseini, E., Meirhaeghe, N., Akkad, A., & Jazayeri, M. (2020).

Reinforcement regulates timing variability in thalamus. ELife, 9.

https://doi.org/10.7554/elife.55872

Wearden, J. (2016). The psychology of time perception. In The Psychology of Time

Perception. Palgrave Macmillan. https://doi.org/10.1057/978-1-137-40883-9

Wearden, J. H., & Jones, L. A. (2007). Is the growth of subjective time in humans a

linear or nonlinear function of real time? Quarterly Journal of Experimental Psychology,

60(9), 1289–1302. https://doi.org/10.1080/17470210600971576