Termotehnică –Cursul 5 – Anul universitar 2019-2020

Călduri specifice
Căldura specifică la volum constant este egală cu variaţia energiei interne a unităţii de masă
pentru o variaţie a temperaturii egală cu unitatea, într-o transformare la volum constant.
Căldura specifică la presiune constantă este egală cu variaţia entalpiei unităţii de masă, într-o
transformare la presiune constantă pentru o creştere a temperaturii egală cu unitatea.
Deci, se poate defini căldura specifică la volum constant (cv) şi căldura specifică la presiune
constantă (cp ) ca fiind energia schimbată sub formă de căldură de unitatea de masă din sistemul
considerat într-o transformare la volum, respectiv la presiune constantă, astfel încât sistemul să-şi
modifice temperatura cu unitatea de grad în cuprinsul aceleaşi stări de agregare.
Între căldura specifică la presiune constantă şi căldura specifică la volum constant există o
legătură dată de relaţia lui Robert Mayer:
R  cp  c v
unde R este constanta gazului.
Raportul dintre căldura specifică la presiune contantă şi cea la volum constant, raport notat cu k,
se numeşte exponent adiabatic:
cp
k
cv
Din relaţiile de mai sus, rezultă:

=
−1
⋅
= = ⋅
−1

12. Transformări de stare (procese termodinamice) simple ale gazelor perfecte

În termodinamică se consideră că procesele pe care le suferă agenţii termici în interiorul
instalaţiilor termice sunt compuse dintr-un ansamblu de transformări termodinamice simple. O
transformare simplă este o transformare termodinamică cvasistatică în timpul căreia se respectă tot
timpul aceeaşi lege de transformare, respectiv aceeaşi relaţie între parametriii termici de stare.
Transformările simple reprezintă procese termodinamice în cursul cărora variaţia parametrilor
de stare se face după o aceeaşi lege, neschimbată, din starea iniţială până în cea finală. Transformările
simple de stare sunt: izocora, izobara, izoterma, adiabata şi politropa. Gazul este considerat gaz perfect.
Studierea unei transformări simple presupune găsirea legii transformării, reprezentarea grafică în
cel puţin o diagramă plană (de obicei diagrama p-v), calcularea variaţiei parametrilor calorici de stare
(energie internă şi entalpie) şi calcularea valorilor parametrilor de proces (căldură, lucru mecanic
exterior şi lucru mecanic tehnic). Relaţiile de calcul se stabilesc pentru gaze ideale perfecte.

Transformarea izocoră
O transformare termodinamică în timpul căreia volumul sistemului rămâne constant se numeşte
transformare izocoră. Matematic, condiţia ca o transformare să fie izocoră este definită de relaţiile:
dv=0,sau v= constant, sau v1= v2. Pentru un sistem de masă constantă: dV= 0, sau V= constant, sau V1=
V2 . În tabelul 3 sunt prezentate principalele relaţii de calcul ale transformării izocore.
Procesele care se desfăşoară în sensul de creştere a presiunii (sau temperaturii) se numesc
încălziri, iar cele care au loc în sensul diminuării presiunii (sau temperaturii) se numesc răciri izocore.
Legea transformării izocore (legea lui Charles) se obţine punând în ecuaţia termică de stare a gazului
ideal condiţia ca volumul specific să fie constant, rezultând:

1
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

p Ri
  const
T v

Transformarea izobară
O transformare termodinamică în timpul căreia presiunea sistemului rămâne constantă se
numeşte transformare izobară. Matematic, condiţia ca o transformare să fie izobară este definită de
relaţiile: p= const, sau dp= 0, sau p1= p2. În tabelul 4 sunt prezentate principalele relaţii de calcul ale
transformării izobare.
Procesele care se desfăşoară în sensul de creştere a volumului se numesc încălziri, iar cele care
au loc în sensul diminuării volumului se numesc răciri izobare. Legea transformării izobare (legea Gay-
Lussac) se obţine punând în ecuaţia termica de stare condiţia ca presiunea să fie constantă, rezultând:
v Ri
  const
T p

Transformarea izotermă
O transformare termodinamică în timpul căreia temperatura sistemului rămâne constantă se
numeşte transformare izotermă. Matematic, condiţia ca o transformare să fie izotermă este definită de
relaţiile: T= const, sau dT= 0, sau T1= T2. În tabelul 5 sunt prezentate principalele relaţii de calcul ale
transformării izoterme.
Procesele care se desfăşoară în sensul de creştere a volumului se numesc destinderi, iar cele care
au loc în sensul diminuării volumului se numesc comprimări izoterme. Legea transformării izoterme
(legea Boyle-Mariotte) se obţine punând în ecuaţia termică de stare condiţia ca temperatura să fie
constantă, rezultând:
p  v  R i  T  const

Transformarea adiabată
O transformare termodinamică în timpul căreia sistemul nu schimbă căldură cu mediul exterior
se numeşte transformare adiabată. Interacţiunea dintre sistem şi mediul exterior în timpul transformării
adiabate este numai de natură mecanică. Matematic, condiţia ca o transformare să fie adiabată este
definită de relaţiile: δq=0, sau q12= 0. În tabelul 6 sunt prezentate principalele relaţii de calcul ale
transformării adiabate.
Procesele care se desfăşoară în sensul de creştere a volumului se numesc destinderi, iar cele care
au loc în sensul diminuării volumului se numesc comprimări adiabate. În practică, transformările care
pot fi considerate adiabate sunt acele transformări care se desfăşoară cu viteze mari, astfel încât gazul
să nu aibă timp să schimbe căldură cu mediul.
Legea transformării adiabate se deduce pe baza expresiilor matematice ale primului principiu al
termodinamicii în formă diferenţială, impunând condiţia δq=0, rezultă:
du  q  l   p  dv şi: dh  q  l t  v  dp
În transformarea adiabată, parametrii termici de stare (p, v şi T) sunt toţi variabili. Exponentul
adiabatic k reprezintă raportul dintre căldura specifică la presiune constantă şi căldura specifică la
volum constant:
= /

Transformarea politropă
Transformarea politropă reprezintă o transformare de stare generală, care defineşte procesele
termodinamice în cursul cărora agentul termic schimbă energie sub formă de căldură şi lucru mecanic
cu mediul exterior şi în care se modifică toţi parametrii de stare p,v,T.

2
 Termotehnică –Cursul 5 – Anul universitar 2019-2020

O asemenea transformare se poate defini printr-o valoare constantă a căldurii specifice. Într-
adevăr, aşa cu transformările izocoră şi izobară sunt definite prin căldurile specifice cv, respectiv cp, se
poate determina o căldură specifică cpol=const pentru o transformare politropă. În această accepţiune
ecuaţiile primului principiu al termodinamicii se pot scrie sub forma:
q  du  l  c v dT  pdv  c pol dT
q  dh  l t  c p dT  vdp  cpol dT
Pentru că cpol este constant, rezultă că indicele politropic n este:
cp  c pol
n 
c v  c pol
În practică, indicele politropic se determină cunoscând valorile parametrilor de stare determinate
experimental, astfel încât se poate calcula cpol cu relaţia:
n  k  kJ 
cpol  c v
n  1  kgK 
Toate relaţiile dintre parametrii de stare p, v, T, deduse la transformarea adiabată sunt valabile şi
la transformarea politropă prin înlocuirea lui k cu n –indice politropic.
În practică, destinderea sau comprimarea gazelor nu se poate realiza în mod riguros adiabatic şi
nici izotermic. În procesele reale, schimbul de căldură dintre agentul termic şi mediu nu poate fi
împiedicat complet, pentru o izolare adiabată, după cum nu poate fi nici intensificat atât de mult încât
temperatura agentului să se menţină constantă în timpul procesului termodinamic. Procesele reale de
comprimare sau destindere din instalaţiile termice pot fi considerate transformări politropice. În
maşinile termice se întâlnesc politrope cu 1<n<k (figurile 61 şi 62).

Figura 61 Transformarea politropă în diagrama Figura 62 Transformarea politropă în diagrama

mecanică calorică
Politropa este considerată o transformare de stare generală pVn=const. Prin particularizarea
exponentului politropic se pot genera toate celelalte transformări de stare, astfel:
- pentru n=0 obţinem ecuaţia izobarei: p=const → pVn=pV0→cn=cp.
- pentru n=1 obţinem ecuaţia izotermei: pV=const → pVn=pV1→cn=∞.
- pentru n=k obţinem ecuaţia adiabatei: pVk=const → pVn=pVk→cn=0.
- pentru n=∞ obţinem ecuaţia izocorei V=const sau p1/nV=p1/∞V=p0V → pVn=pV∞→cn=cv.
În figurile 63 şi 64 sunt reprezentate cele patru transformări simple în diagrama p-V, respectiv T-s.

Figura 63 Reprezentarea celor patru transformări în Figura 64 Reprezentarea celor patru transformări în
diagrama mecanică diagrama calorică
3
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

Tabelul 3 Relaţiile de calcul ale transformării izocore

Relaţii de calcul
Legea tranformării Legea lui Charles
Ecuaţia transformării p
v=const.→  const
T
Exponentul n n=±∞
Căldura specifică cv
Dependenţa dintre mărimile de p1 p 2 p T
 sau 1  1
stare T1 T2 p 2 T2
Reprezentarea în diagrama
mecanică

Încălzire Răcire
Reprezentarea în diagrama calorică

Încălzire Răcire
Cantitatea de căldură Q12  U 2  U1
Q12  m  c v  T2  T1 
Lucrul mecanic exterior L12  0
Lucrul mecanic tehnic L t 12  V  p1  p 2 
Variaţia entalpiei H 2  H1  m  c p  T2  T1 
H 2  H1  Q12  L t12
Variaţia energiei interne U 2  U1  Q12
U 2  U1  m  c v  T2  T1 
Variaţia entropiei T2
S2  S1  m  c v  ln
T1
p2
S2  S1  m  c v  ln
p1

4
 Termotehnică –Cursul 5 – Anul universitar 2019-2020

Tabelul 4 Relaţiile de calcul ale transformării izobare

Relaţii de calcul
Legea tranformării Legea Gay-Lussac
Ecuaţia transformării v
p=const. →  const
T
Exponentul n n=0
Căldura specifică cp
Dependenţa dintre mărimile de V1 V2 V T
 sau 1  1
stare T1 T2 V2 T2
Reprezentarea în diagrama
mecanică

Încălzire Răcire
Reprezentarea în diagrama calorică

Încălzire Răcire
Cantitatea de căldură Q12  H 2  H1
Q12  m  c p  T2  T1 
Lucrul mecanic exterior L12  p  V2  V1 
L12  m  R  T2  T1 
Lucrul mecanic tehnic L t 12  0
Variaţia entalpiei − = = ⋅ ⋅( − )
Variaţia energiei interne U 2  U1  Q12  L12
U 2  U1  m  c v  T2  T1 
Variaţia entropiei T2
S2  S1  m  c p  ln
T1
V2
S2  S1  m  c p  ln
V1

5
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

Tabelul 5 Relaţiile de calcul ale transformării izoterme

Relaţii de calcul
Legea tranformării Legea Boyle-Mariotte
Ecuaţia transformării T=const.→ p  V  const
Exponentul n n=1
Căldura specifică ±∞
Dependenţa dintre mărimile p V
p1  V1  p 2  V2 sau 1  2
de stare p 2 V1
Reprezentarea în diagrama
mecanică

Destindere Comprimare
Reprezentarea în diagrama
calorică

Destindere Comprimare
Cantitatea de căldură
= = = ⋅ ⋅

= ⋅ ⋅

= ⋅ ⋅ ⋅

Lucrul mecanic exterior L 12  L t 12  Q 12

Lucrul mecanic tehnic L t 12  L 12  Q 12
Variaţia entalpiei H 2  H1  0
Variaţia energiei interne U 2  U1  0
Variaţia entropiei V2
S2  S1  m  R  ln
V1
p1
S2  S1  m  R  ln
p2

6
 Termotehnică –Cursul 5 – Anul universitar 2019-2020

Tabelul 6 Relaţii de calcul ale transformării adiabate

Relaţii de calcul
Ecuaţia transformării q12=0
p  V k  const
T  V k 1  const
T
k 1
 const
pk
Exponentul n n=k=cp/cv
Căldura specifică 0
Dependenţa dintre mărimile de k
k

stare p1  v 2   T1  k 1
   
p 2  v1   T2 
1 k 1
k 1
v1  p 2  k T v  T p  k
   sau 1   2  sau 1   1 
v 2  p1  T2  v1  T2  p 2 
Reprezentarea în diagrama
mecanică

Destindere Comprimare
Reprezentarea în diagrama
calorică

Destindere Comprimare
Cantitatea de căldură Q 12  0
Lucrul mecanic exterior L12  U 2  U1  L12  m  c v  T1  T2 
1 mR
L12  p1  v1  p 2  v2  L12  T1  T2 
k 1 k 1
k 1
 
p1  V1   p 2  k 
L12  1  
k  1   p1  
 
Lucrul mecanic tehnic L t 12   H 2  H1  Lt 12  k  L12
k mR k  p1  V1  T2 
L t 12   T1  T2  L t 12   1  
k 1 k  1  T1 
Lt 12  m  cp  T1  T2  L t 12  k  L12
Variaţia entalpiei H 2  H1  L t 12 H 2  H1  m  c p  T2  T1 
Variaţia energiei interne U 2  U1   L12 U 2  U1  m  c v  T2  T1 
Variaţia entropiei S2  S1  0

7
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

Tabelul 7 Relaţii de calcul ale transformării politrope

Relaţii de calcul
Ecuaţia transformării p  V n  const
T  V n 1  const
T
n 1
 const
n
p
Exponentul n c p  c pol
n
c v  c pol
Căldura specifică nk
c pol  c v
n 1
Dependenţa dintre n
n

mărimile de stare p1  v 2   T1  n 1
   
p 2  v1   T2 
1 n 1
n 1
v1  p 2  n T v  T p  n
   sau 1   2  sau 1   1 
v 2  p1  T2  v1  T2  p 2 
Reprezentarea în diagrama
mecanică

Reprezentarea în diagrama
calorică

Cantitatea de căldură nk kn

Q12  m c v T2  T1  Q12  L12
n 1 k 1
Lucrul mecanic exterior 1 mR
L12  p1  V1  p 2  V2  L12  T1  T2 
n 1 n 1
n 1
 
p1  V1   p 2  n 
L12  1   L12  m  c v  T1  T2 
n  1   p1  
 
Lucrul mecanic tehnic Lt 12  n  L12
nmR n  p1  V1  T2 
L t 12   T1  T2  L t 12   1  
n 1 n  1  T1 
Variaţia entropiei T2
S2  S1  m  c pol  ln
T1

8
 Termotehnică –Cursul 5 – Anul universitar 2019-2020

Aplicaţie rezolvata
Azotul utilizat pentru tratamentul termo-chimic al unei piese din oţel are următoarele proprietăţi:
masa molară Mazot= 28 kg/kmol, cp_azot=1038,9 J/kgK şi cv_azot= 742,1 J/kgK.
În starea iniţială, masa de 5,7kg de azot, are temperatura de 550°C şi presiunea de 2 bar. Acesta
este răcit la presiune constantă până când volumul i se micşorează de două ori, iar apoi este încălzit
izocor până când revine la temperatura iniţială.
Cerinţe:
a) Să se calculeze constanta de gaz perfect a azotului
Constanta de gaz perfect a azotului se determină cu ajutorul relaţiei:
R 8314,34
R azot  M   296,9J / kgK
 azot 28
b) Să se calculeze mărimile de stare în punctele caracteristice (p,V,T).
Valorile parametrilor (cunoscuti din datele problemei) în punctele caracteristice
Punctele caracteristice T[K] P [N/m2] V [m3]
1 823,15 2·105
2 2·105 V2=V1/2
3 823,15 V3= V2

În starea iniţială 1 mărimile de stare sunt:

T1=550°C+273,15=823,15K
p1=2 bar= 2·105 N/m2

Cu ajutorul ecuaţiei termice de stare aplicate stării iniţiale, obţinem:

m  R  T1 5,7  296,9  823,15
p1  V1  m  R  T1  V1   5
 6,965m 3
p1 2  10

Acesta este răcit la presiune constantă până când volumul i se micşorează de două ori, adică (azotul
parcurge transformarea izobara din starea initiala 1 in starea finala 2) :
p1=p2=2 bar= 2·105 N/m2, respectiv:
V 6,965
V2  1   3,4825m 3
2 2
V V
Relaţia dintre mărimile de stare este: 1  2 , rezultă că:
T1 T2
T V 823,15  3,4825
T2  1 2   411,575K .
V1 6,965

Azotul este încălzit apoi izocor până când revine la temperatura iniţială (azotul parcurge transformarea
izocora din starea initiala 2 in starea finala 3):
v2=v3=3,4825m3, respectiv:
T3= T1=823,15K
p p
Relaţia dintre mărimile de stare este: 2  3 , rezultă că:
T2 T3
p 2  T3 2  105  823,15
p3    4  105 N / m 2
T2 411,575
În tabelul 8 sunt sintetizate valorile parametrilor în punctele caracteristice.

9
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

Tabelul 8 Valorile parametrilor în punctele caracteristice

Punctele caracteristice T[K] P [N/m2] V [m3]
1 823,15 2·105 6,965
5
2 411,575 2·10 3,4825
5
3 823,15 4·10 3,4825
c) Să se reprezinte grafic procesul în diagrama mecanică (p-V) şi în diagrama calorică (T-S).
Procesul este format din urmatoarea succesiune de transformari:
1-2 transformare izobara
2-3 transformare izocora

Figura 65 Reprezentarea procesului în diagrama p-V şi T-s

d) Ce tip de transformare credeţi că ar trebui să urmeze în procesul tehnologic pentru a avea un ciclu
termodinamic?
Ciclurile termodinamice sunt formate din mai multe transformări particulare la care starea finală şi cea
iniţială se suprapun. Ciclurile termodinamice formeaza un contur inchis (starea finala si cea initiala se
suprapun) atat in diagrama mecanica (Coordonate p-v) cat si in diagrama calorica (coordonate T-s).
Pentru a avea un ciclu termodinamic în cadrul procesului tehnologic ar trebui să urmeze o transformare
izotermă, deoarece temperatura din starea 3 coincide cu temperatura din starea 1.

Figura 66 Reprezentarea ciclului în diagrama p-V şi T-s

e) Să se calculeze schimbul de căldură şi de lucru mecanic exterior pentru fiecare transformare in parte
si apoi pentru tot ciclul termodinamic.
Calculul schimburilor de căldură:
Transformarea izobară 1-2:
Q12  m  c p  T2  T1   5,7  1038,9  411,575  823,15  2437236 J  2437,236 kJ
Transformarea izocoră 2-3:

10
 Termotehnică –Cursul 5 – Anul universitar 2019-2020

Q 23  m  c v  T3  T2   5,7  742,1  823,15  411,575  1740949,9J  1740,9499kJ

Pentru transformarea izotermă 3-1:
V 6,965
Q 31  p 3  V3  ln 1  4  10 5  3,4825  ln  965554J  965,554kJ
V3 3,4825
Pentru intreg ciclul termodinamic:
Q c  Q 12  Q 23  Q 31  2437 , 236  1740 ,9499  965 ,554  269 , 2679 kJ
Calculul schimburilor de lucru mecanic exterior:
Transformarea izobară 1-2:
L12  p  V2  V1   2 10 5  3,4825  6,965  6,9652 10 5 J  696,52kJ
Transformarea izocoră 2-3:
L 23  0
Transformarea izoterma 3-1:
= = 965554 = 965,554
Pentru intreg ciclul termodinamic:
L c  L12  L 23  L 31  696,52  0  965,554  269,074kJ
f) Să se calculeze variaţia entalpiei, entropiei şi a energiei interne pentru fiecare transformare in parte
si apoi pentru tot ciclul termodinamic.
Variaţia entalpiei:
Transformarea izobară 1-2:
H 2  H1  Q12  2437236J  2437,236kJ
Transformarea izocoră 2-3:
H 3  H 2  m  c p  T3  T2   5,7  1038,9  823,15  411,575   2437236 J  2437 ,236 kJ
Transformarea izoterma 3-1:
H1  H 3  0
Pentru intreg ciclul termodinamic:
 H c  H 2  H 1   H 3  H 2   H 1  H 3   2437 , 236  2437 , 236  0  0 kJ
Variaţia entropiei:
Transformarea izobară 1-2:
T 411,575
S 2  S1  m  c p  ln 2  5,7  1038,9  ln  4104 ,6 J  4,1046 kJ / K
T1 823,15
Transformarea izocoră 2-3:
T 823,15
S3  S 2  m  c v  ln 3  5,7  742 ,1  ln  2931 .9 J  2,9319 kJ / K
T2 411,575
Transformarea izoterma 3-1:
V 6,965
S1  S3  m  R  ln 1  5,7  296 ,9  ln  1173 J  1,173 kJ / K
V3 3,4825
Pentru intreg ciclul termodinamic:
 S c  S 2  S1   S 3  S 2   S1  S 3   4,1046  2,9319  1,173  0 kJ / K
Variaţia energiei interne:
Transformarea izobară 1-2:
 
U 2  U1  Q12  L12  2437236J   6,965  105  1740736J  1740,736kJ
Transformarea izocoră 2-3:

11
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

U 3  U 2  Q 23  1740949,9J  1740,9499kJ
Transformarea izoterma 3-1:
U1  U 3  0
Pentru intreg ciclul termodinamic:
 U c  U 2  U 1   U 3  U 2   U 1  U 3   1740 ,736  1740 ,736  0  0 kJ

În tabelul 9 sunt sintetizate valorile pentru schimbul de căldură şi de lucru mecanic exterior,
precum şi variaţia entalpiei, entropiei şi a energiei interne pentru fiecare transformare in parte si pentru
întreg ciclul termodinamic.

Tabelul 9
Transformarea 1-2 Transformarea 2-3 Transformarea 3-1
Schimbul de căldură cu mediul exterior
Q12  2437,236kJ Q 23  1740,9499kJ Q 31  965,554 kJ
Schimbul de lucru mecanic cu mediul exterior
L12  696,52 kJ L 23  0kJ Q31  L31  965,554kJ
Variaţia entalpiei
H 2  H1  2437,236kJ H 3  H 2  2437,236kJ H1  H 3  0kJ
Variaţia entropiei
S 2  S1  4,1046 kJ S3  S 2  2,9319 kJ S1  S3  1,173kJ / K
Variaţia energiei interne
U 2  U1  1740,736kJ U 3  U 2  1740,9499kJ U1  U 3  0kJ

Ciclul termodinamic (1-2-3-1)

Schimbul de căldură cu mediul exterior
= + + = 269
Schimbul de lucru mecanic exterior
= + + = 269
Variaţia entalpiei
Hc  H2  H1   H3  H2   H1  H3   0kJ
Variaţia entropiei
S c  S 2  S1   S 3  S 2   S1  S 3   0 kJ / K
Variaţia energiei interne
U c  U 2  U 1   U 3  U 2   U 1  U 3   0 kJ

12