Cristina-Fonzza PDF

CRISTINA-ANA FOZZA
ÎNDRUMAR PENTRU CORECTAREA

DEFICIENŢELOR FIZICE
Ediţia a II-a
Universitatea SPIRU HARET

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Fozza, Cristina-Ana
Îndrumar pentru corectarea deficienţelor fizice/
Cristina-Ana Fozza – Ed. a 2-a– Bucureşti:
Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006
136p., 20,5 cm.
Bibliogr.
ISBN (10)973-725-572-0
(13) 978-973-725-572-3
615.825:616-056.26(075.8)
© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006
Redactor: Maria CERNEA

Tehnoredactor: Laurenţiu Cozma TUDOSE
Bun de tipar: 11.05.2006; Coli de tipar: 8,5

Format: 16/61x86
Editura şi Tipografia Fundaţiei România de Mâine

Splaiul Independenţei, nr. 313, sector 6, O.P. 83
Tel./Fax: 316.97.90; www.SpiruHaret.ro

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
Cristina-Ana FOZZA
ÎNDRUMAR PENTRU CORECTAREA

DEFICIENŢELOR FIZICE
Ediţia a II-a
EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE

BUCUREŞTI, 2006

CUPRINS
Aspecte ale deficienţelor fizice la şcolari …………………. 7

Generalităţi …………………………………………………... 7
Corectarea deficienţelor fizice …………………………... 10
Poziţiile fundamentale folosite în gimnastica medicală ……… 13
Exerciţiile fizice dinamice cu caracter corectiv ……………… 15
Formarea şi educarea atitudinii corecte ……………….. 18
Complexe de exerciţii pentru educarea atitudinii corecte
a corpului ………………………………………………… 19
Corectarea atitudinilor deficiente globale ale corpului .. 23
Corectarea atitudinii global lordotică ………………………… 25
Complex de exerciţii corective pentru atitudinea global
lordotică …………………………………………………. 25
Corectarea atitudinii global cifotice …………………………. 27
Complex de exerciţii pentru corectarea atitudinii global
cifotice …………………………………………………… 28
Corectarea atitudinii deficiente global plane ………………… 31
Complex de exerciţii pentru corectarea atitudinii global
plane …………………………………………………….. 33
Corectarea atitudinii asimetrice global spre stânga ………….. 36
Complex de exerciţii pentru corectarea atitudinii asimetrice
global spre stânga ………………………………………… 37
Corectarea deficienţelor fizice parţiale ………………… 40
Corectarea prin gimnastică medicală a deficienţelor capului
şi gâtului ………………………………………………………. 40
Corectarea capului şi gâtului înclinat înainte …………………. 41
Conspect de lecţie pentru corectarea capului şi gâtului
înclinat înainte …………………………………………… 43
Corectarea capului şi gâtului înclinat lateral spre stânga …….. 46
Conspect de lecţie pentru corectarea capului şi gâtului
înclinat lateral stânga………………………………………. 47
Corectarea torticolisului muscular drept …………………….. 50
Conspect de lecţie pentru corectarea torticolisului muscular
drept ……………………………………………………… 51
Corectarea deviaţiilor şi deformaţiilor spatelui ……………… 55
Corectarea deviaţiilor coloanei vertebrale …………………… 55
Corectarea prin gimnastică medicală a cifozelor …………….. 57
Corectarea cifozei dorsale …………………………………….. 57
5

Conspect de lecţie ……………………………………….. 59
Corectarea cifozei lombare (joasă) …………………………… 62
Conspect de lecţie ………………………………………... 63
Corectarea cifozei totale ……………………………………… 66
Corectarea prin gimnastică medicală a lordozelor …………… 70
Corectarea prin gimnastică medicală a cifolordozei …………. 75
Conspect de lecţie ………………………………………... 78
Corectarea prin gimnastică medicală a scoliozelor …………... 80
Corectarea prin gimnastică medicală a scoliozei în „C” …….. 81
Conspect de lecţie pentru corectarea scoliozei în „C” stânga .. 85
Conspect de lecţie pentru corectarea scoliozei în „C dreapta .. 87
Corectarea scoliozelor cu două curburi (scoliozele „S”) ……... 90
Conspect de lecţie pentru corectarea scoliozei în „S”
dorsală dreapta ………………………...…………………. 93
Conspect de lecţie pentru corectarea scoliozei în „S”
dorsală stânga …………...………………………………… 96
Corectarea prin gimnastică medicală a cifoscoliozelor ……… 98
Conspect de lecţie pentru corectarea cifoscoliozei
dorsale stânga ……………………………………………. 101
Corectarea prin gimnastică medicală a deficienţelor spatelui … 103
Conspect de lecţie ………………………………………… 106
Corectarea prin gimnastică medicală a deformaţiilor toracelui . 108
Corectarea toracelui înfundat ………………………………… 109
Conspect de lecţie ………………………………………. 110
Corectarea toracelui plat ……………………………………... 113
Conspect de lecţie pentru corectarea toracelui plat ………. 113
Corectarea prin gimnastică medicală a deficienţelor membrelor
superioare …………………………………………………… 116
Corectarea omoplaţilor depărtaţi şi desprinşi ………………… 117
Complex de exerciţii corective ………………………….. 118
Corectarea prin gimnastică medicală a deviaţiilor şi
deformaţiilor membrelor inferioare ………………………… 119
Corectarea genunchilor în valgum …………………………… 120
Complex de exerciţii ……………………………………… 120
Corectarea genunchilor în varum …………………………….. 122
Complex de exerciţii ……………………………………... 123
Corectarea genunchilor în flexie ……………………………... 124
Complex de exerciţii …………………………………….. 125
Corectarea prin gimnastică medicală a genunchilor în hiperextensie 127
Complex de exerciţii …………………………………….. 128
Corectarea prin gimnastică medicală a picioarelor plate ……... 130
Complex de exerciţii ………………………………………….. 131
Bibliografie ………………………………………………………. 135

ASPECTE ALE DEFICIENŢELOR FIZICE LA ŞCOLARI
GENERALITĂŢI
Problema depistării, prevenirii şi corectării deficienţelor fizice,

existente la copii, constituie o preocupare permanentă, atât pentru
părinţi, cât şi pentru toate cadrele didactice care se ocupă de creşterea
şi educarea lor.
Cu ocazia examenelor medicale care se fac în şcoală, pentru a
stabili starea de sănătate şi a aprecia creşterea şi dezvoltarea fizică a
elevilor, s-a constat că doar o parte dintre aceştia prezintă o atitudine
corectă a corpului. De aceea, nu putem trece cu vederea procentul
destul de mare de elevi care sunt purtători ai unor defecte morfologice
şi funcţionale, localizate la nivelul aparatului locomotor.
Aceste defecte ale aparatului locomotor se numesc deficienţe fizice.
Deficienţele fizice sunt definite ca abateri de la normal, în forma
şi funcţiile fizice ale organismului, care tulbură creşterea normală şi
dezvoltarea armonioasă a corpului, modificând aspectul exterior,
reducând aptitudinile şi puterea de adaptare la efortul fizic,
diminuând capacitatea de muncă productivă.
Frecvenţa mare a deficienţelor şi marea lor diversitate ne
determină să analizăm pe scurt conţinutul acestei definiţii.
Deficienţele fizice se caracterizează prin modificări morfologice
mai mult sau mai puţin accentuate, care se produc, în primul rând, în
forma şi structura corpului şi care se manifestă printr-o încetinire a
creşterii sau printr-o creştere excesivă, printr-o tulburare a dezvoltării
sau o dezvoltare disproporţionată, prin deviaţii, deformaţii sau alte
defecte de structură, urmate sau precedate de tulburări funcţionale.
Studiate atent, se pot diferenţia după evoluţia lor, dar mai ales
după posibilităţile de corectare prin exerciţii fizic: deficienţe fizice
uşoare, medii şi accentuate.
Prima grupă de deficienţe, deficienţele uşoare, cuprind micile
abateri de la normal în forma şi funcţiile corpului, adică deficienţele
surprinse în stadiul incipient. Acestea sunt considerate atitudini
deficiente, care pot interesa corpul în întregime sau numai anumite
segmente ale corpului şi care, prin executarea mişcării corective –
7

proba funcţională –, se corectează şi hipercorectează. În această
categorie, se încadrează atitudinile deficiente globale: cifotică, plan
rigidă, asimetrică, precum şi deficienţele uşoare segmentare, sub
forma: cap şi gât înclinat înainte sau lateral, umeri aduşi înainte sau
asimetrici, toracele în flexiune, atitudinile cifotice, lordotice sau
scoliotice ale coloanei vertebrale, genunchii în valgum sau flectaţi,
picioarele abduse sau adduse.
Depistate la timp, până la apariţia modificărilor în structura
ţesuturilor, deficienţele fizice uşoare se corectează, în cele mai multe
cazuri, în condiţiile activităţii şcolare obişnuite.
A doua grupă cuprinde deficienţele de grad mediu, în care sunt
înglobate defectele morfologice şi funcţionale staţionare sau cu evo-
luţie lentă, care corectează parţial sau rămân nemodificate de efectua-
rea probei funcţionale. Cele mai multe deficienţe medii sunt segmen-
tare, adică localizate în diferite regiuni ale corpului, cum sunt
deficienţele coloanei vertebrale (cifoze, lordoze, cifolordoze, scolioze,
cifoscolioze, spate rotund, cifotic şi plan), deformaţiile toracelui şi
abdomenului, genunchilor şi picioarelor.
Se întâlnesc, de asemenea, şi defecte globale medii, cum sunt
hiposomii, disproporţiile între segmente etc. Elevii care prezintă
deficienţe medii vor urma un regim deosebit de viaţă, în care pe
primul plan se vor situa exerciţiile fizice cu caracter corectiv. Respec-
tând atât în şcoală cât şi la domiciliu recomandările date de medic şi
profesorul de educaţie fizică, privitoare la educarea unei atitudini
corecte a corpului, la alternare raţională dintre muncă şi repaus,
precum şi prin executarea zilnică a unor exerciţii, aceste deficienţe se
pot corecta parţial, se pot opri din evoluţie sau chiar ameliora, până la
corectarea lor completă.
În grupa a treia, sunt cuprinse deficienţele accentuate, care
constau din modificări patologice ajunse într-un stadiu avansat de
evoluţie. Cele mai multe deficienţe accentuate sunt determinate în
viaţa intrauterină (malformaţiile aparatului locomotor) sau ca urmare a
unor paralizii, traumatisme osoase şi articulare, infecţii şi inflamaţii
ale oaselor, articulaţiilor, muşchilor sau vaselor sanguine, care
influenţează starea de sănătate a elevului şi scad capacitatea de muncă.
Aceşti copii au, aşadar, caractere morfologice şi funcţionale diferite de
elevii normali, care de cele mai multe ori îi determină să se scutească
medical de lecţiile de educaţie fizică. Dar aceşti elevi trebuie să fie
îndrumaţi spre instituţii sanitare speciale, unde să li se instituie un
tratament corectiv şi recuperator de specialitate.
8

Cunoaşterea caracterelor diferenţiale dintre aceste grupe de
deficienţe de către profesorul de educaţie fizică este foarte importantă
pentru aprecierea corectă a valorii biologice a unui colectiv. Numărul
mare de deficienţe fizice găsit în şcoală se explică prin nediferenţierea
deficienţelor uşoare, care, după cum am arătat, sunt atitudini defi-
ciente fără modificări în structura ţesuturilor, de deficienţele medii şi
chiar de cele accentuate.
Este adevărat că uneori diferenţierea dintre deficienţele uşoare şi
cele medii nu este evidentă, mai ales în cazul formelor de trecere.
Am dori, de asemenea, să subliniem importanţa cunoaşterii aces-
tor deficienţe pentru dezvoltarea armonioasă a adolescenţilor şi
tinerilor. Sesizate la timp, corect îndrumate şi urmărite, deficienţele
uşoare şi medii pot fi îndreptate. A nega existenţa lor este o greşeală
tot atât de mare ca aceea de a nu le corecta sau trata cu nepăsare.
Numai cunoscând datele biologice şi medicale ale fiecărui elev,
profesorul de educaţie fizică poate să stabilească posibilităţile de
integrare a elevului în procesul de educaţie fizică, să hotărască şi să
aplice cele mai adecvate măsuri pentru prevenirea şi corectarea
deficienţelor fizice la şcolari.

CORECTAREA DEFICIENŢELOR FIZICE
Elementul principal folosit de gimnastica medicală pentru

prevenirea şi corectarea deficienţelor fizice este exerciţiul fizic, grupat
şi sistematizat în procedee şi metode de gimnastică medicală.
Exerciţiul fizic este definit ca o activitate statică şi dinamică, în-
cadrată într-una din formele de exercitare curentă. Această activitate este
realizată după reguli tehnice şi metodice bine stabilite, respectând
cerinţele generale de anatomie, biochimie, fiziologie, igienă şi pedagogie.
Corectarea deficienţelor fizice prin practicarea exerciţiilor fizice
este posibilă numai datorită efectelor acestora asupra structurii
ţesuturilor corpului, asupra funcţiilor organice şi psihicului.
Astfel, exerciţiile fizice, statice şi dinamice, exercită asupra cor-
pului omenesc multiple influenţe pozitive. De aceea, nu se poate vorbi
de o singură clasificare a acestora. Se constată astfel că în urma prac-
ticării sistematice a exerciţiilor fizice apar în organism modificări
locale sau generale, trecătoare sau de lungă durată, rapide sau lente,
care modifică structura şi funcţionalitatea ţesuturilor, organelor şi
aparatelor corpului omenesc.
Efectele profilactice, dar mai ale cele corective ale exerciţiilor
fizice rezultă din efectele morfogenetice (plastice), fiziologice şi
educative, ce se observă la cei ce practică timp îndelungat şi metodic
exerciţiile fizice, adecvate scopului propus.
Exerciţiul fizic este un important factor morfo-genetic, mai ales
pentru elementele aparatului locomotor. Oasele şi periostul, articula-
ţiile şi muşchii, tendoanele şi fasciile au o structură funcţională atât de
evidentă, încât capătă semnificaţia unei reprezentări grafice a forţelor
mecanice, pe care acţiunile statice şi dinamice le exercită asupra lor.
Acţiunile mecanice care se aplică asupra unui os – întinderea,
presiunea şi răsucirea – influenţează aşezarea sistemelor traiectoriale
din structura epifizelor. Cercetările din acest domeniu au subliniat
faptul că exerciţiul fizic determină o remaniere continuă a elementului
fundamental al structurii oaselor – osteocitul –, în sensul unei ajustări,
distrugeri sau reconstrucţii concordante acţiunii mecanice.
10

În acest sens, unele poziţii şi mişcări, care alcătuiesc exerciţiile
fizice, prin acţiunile mecanice imprimate asupra osului, pot fi folosite
pentru creşterea în lungime şi grosime a acestuia (legea osteogenezei a lui
Delpech şi Wolff). Totodată, exerciţiile fizice aplicate în prima perioadă a
vieţii pot preveni şi corecta – prin acţiune statică sau dinamică –
deformaţiile osoase mult mai uşor decât în celelalte perioade ale vieţii.
Periostul are, la rândul său, o structură funcţională, demonstrată
de grosimea, dispoziţia şi orientarea fibrelor din care este alcătuit.
Forma articulaţiei ca şi calităţile sale funcţionale, mobilitatea şi
stabilitatea sunt determinate de rolul articulaţiei în statica şi motrici-
tatea corpului omenesc. Amplitudinea mişcărilor condiţionează întin-
derea suprafeţelor articulare, lungimea şi grosimea capsulei şi liga-
mentelor articulare. În structura aparatului fibros periarticular, fibrele
conjunctive sunt orientate în concordanţă cu factorii mecanici de
tracţiune directă sau indirectă, exercitată asupra articulaţiei.
În tulburările de formă, ca şi în tulburările funcţionale ale
articulaţiilor, executarea exerciţiilor analitice la nivelul articulaţiei,
activ sau împotriva unei rezistenţe, poate reda mobilitatea, dar şi
stabilitatea articulaţiei deficiente.
Orice activitate cu caracter fizic, fie sub forma efortului static
sau a mişcărilor cu amplitudine şi intensitate diferite, constituie o
executare specifică pentru muşchi.
Prin exercitarea muşchilor sau a grupelor musculare se
îmbunătăţesc atât proprietăţile fiziologice ale muşchilor, cât şi
calităţile lui fizice.
Astfel, volumul şi forţa musculară pot fi influenţate pozitiv de
exerciţiile fizice executate liber şi îndeosebi de exerciţii simple
executate împotriva gravitaţiei, precum şi de mişcările legate de
aparate, a căror îngreuiere poate fi mărită progresiv.
Rezistenţa se dezvoltă printr-un număr mare de repetări a unor
contracţii statice – izometrice –, ca şi prin mişcări cu autorezistenţă
sau împotriva unei rezistenţe manuale sau mecanice.
Elasticitatea muşchilor se păstrează sau se capătă prin mişcări
ample, mişcări de pendulare sau împotriva unei rezistenţe – executate
excentric şi în afara segmentului de concentraţie.
Una din cauzele cele mai frecvente ale deficienţelor fizice sunt
tulburările de tonus muscular. Executate metodic, exerciţiile fizice pot
tonifica în condiţii de scurtare grupele musculare hipotone-întinse, dar
şi să lungească şi să relaxeze pe cele contracturate şi scurte. De fapt,
corectarea celor mai frecvente deficienţe fizice se bazează pe aceste
efecte morfogenetice de la nivelul muşchilor.
11

O dată cu tonifierea musculaturii, se întăresc tendoanele şi fas-
ciile musculare. Structura fasciilor, aponevrozelor şi mai ales a
tendoanelor demonstrează funcţiile motoare pe care le îndeplinesc. În
cazul unor modificări de structură ale acestora sau numai a unor tul-
burări funcţionale, prin exercitarea lor cu ajutorul grupelor musculare
învecinate se pot obţine îmbunătăţiri evidente ale acestor ţesuturi.
Exerciţiul fizic, folosit în scop profilactic, dar mai ales corectiv,
influenţează nu numai forma şi structura ţesuturilor corpului omenesc,
ci echilibrează concomitent funcţiile fiecărui organ, realizând o stare
de sinergie şi solidaritate funcţională.
Cele mai evidente efecte funcţionale se constată tot la nivelul
aparatului locomotor. În gimnastica corectivă, exerciţiile fizice
urmăresc nu numai exercitarea, dezvoltarea şi perfecţionarea funcţiilor
motorii normale, dar mai ales reeducarea şi recuperarea celor slăbite
sau tulburate. În tulburările şi deficienţele aparatului locomotor,
exerciţiul fizic, dozat şi gradat în concordanţă cu posibilităţile
funcţionale ale deficientului, reeducă şi perfecţionează calităţi motrice
de bază, în special forţa, viteza, rezistenţa, supleţea şi îndemânarea.
Aceste îmbunătăţiri funcţionale se datoresc intervenţiei unor
factori neuromusculari, care uşurează transmiterea impulsului nervos
şi utilizarea completă a substanţelor energetice.
Efortul fizic, chiar de intensitate mică, creează nevoia unui aport
crescut de substanţe nutritive, accelerând funcţiile respiratorii şi
cardio-vasculare, absorbţia de la nivelul intestinului, nutriţia şi ex-
creţia. În gimnastica medicală, sunt selecţionate şi grupate exerciţiile
fizice care influenţează una sau alta dintre marile funcţiuni.
În fiziologia exerciţiilor fizice, se explică pe larg mecanismele
complexe care dirijează armonios aparatele şi sistemele organismului.
Se poate afirma astfel că exerciţiul fizic, repetat metodic şi gradat,
după principii şi reguli bine stabilite, în concordanţă cu vârsta, sexul,
dar mai ales cu pregătirea anterioară a individului, îmbunătăţeşte
funcţiile mari ale organismului.
Exerciţiul fizic are la orice vârstă, dar îndeosebi în perioada de
creştere, un puternic rol educativ.
Sistemul nervos este educabil mai ales în sectorul neuromotor.
Mişcarea repetată şi corectată se perfecţionează nu numai printr-o
reglare mai bună a lucrului grupelor musculare, ci cu precădere printr-un
mai bun control psihoneuromotor.
Atitudinea corpului, mişcările şi gesturile corpului, precum şi
toate manifestările cu caracter motric sunt de fapt o adaptare continuă
12

a funcţiei psihoneuromotoare la cerinţele permanente ale adaptării
corpului, în concordanţă cu necesităţile lui.
Stimulare simultană a factorilor morali şi de voinţă contribuie
substanţial la realizarea corectării atitudinilor greşite, la perfecţionarea
şi corectarea mecanismelor psihoneuromotorii.
În corectarea deficienţelor fizice, exerciţiul fizic este folosit atât
sub forma exerciţiilor statice, cât şi a celor dinamice.
Exerciţiile statice corective constau fie din poziţii, fie din contracţii
izometrice.
Poziţiile sunt asigurate de contracţii musculare statice care fixează
trunchiul şi segmentele sale, menţinându-le împotriva gravitaţiei sau a
altor forţe mecanice care tind să modifice raporturile dintre ele. În
gimnastica medicală, poziţiile de lucru se împart în poziţii fundamentale
(stând, pe genunchi, şezând, culcat, atârnat) şi derivatele lor. Poziţiile,
după atitudinea corpului în timpul menţinerii lor, pot fi corecte – când
este o respectare a atitudinii normale, globală sau segmentară –,
corective – când se realizează o corectare parţială a deficienţei globale
sau segmentare – şi hipercorective – când se obţine nu numai
corectarea poziţiei, dar chiar realizarea aspectului invers deficienţei.
Poziţiile corective şi hipercorective sunt derivate ale poziţiilor
fundamentale simetrice sau asimetrice, obţinute prin modificări ale
poziţiei capului şi gâtului, trunchiului, membrelor superioare şi inferioare.
POZIŢIILE FUNDAMENTALE
FOLOSITE ÎN GIMNASTICA MEDICALĂ
1. Poziţia stând – se mai numeşte şi ortostatism – are o bază de

susţinere redusă, limitată la contactul tălpilor cu solul sau podeaua.
Este o poziţie puţin stabilă şi angrenează în contracţia statică o mare parte
din muşchii planului posterior al corpului, cum sunt: muşchii cefei şi
spatelui, muşchii posteriori ai coapsei şi gambei. Poziţia stând este mult
utilizată pentru corectarea deformaţiilor toracelui şi spatelui, membrelor
superioare şi inferioare, mai ales sub forma poziţiilor derivate.
2. Poziţia pe genunchi – se menţine mai greu cu trunchiul
vertical, întrucât proiecţia centrului de greutate pe suprafaţa de sprijin
este dispusă excentric. Totodată, genunchii nu au o structură potrivită
pentru sprijin, iar atunci când se foloseşte mai mult timp este necesară
protejarea genunchilor cu apărătoare, special confecţionate.
În gimnastica corectivă, se foloseşte în special poziţia derivată
cu spijin pe palme (poziţie pe patru labe), pentru că, asigurând orizon-
13

talizarea coloanei vertebrale, o eliberează de funcţia statică în menţi-
nerea echilibrului şi îi măreşte amplitudinea mişcărilor. De aceea,
poziţia pe genunchi cu spijin pe palme este mult utilizată în corectarea
deviaţiilor coloanei vertebrale şi a toracelui. Prin stabilitatea pe care o
oferă corpului întreg, este indicată în reeducarea tulburărilor de
echilibru şi coordonare.
3. Poziţia şezând – oferă corpului o bună stabilitate, pentru că
efortul muscular necesitat de menţinerea echilibrului este redus,
suprafaţa de sprijin este mai mare, iar centrul de greutate se apropie de
suprafaţa de sprijin. În această poziţie, bazinul se apropie ca înclinare
de planul orizontal, iar curbura lordotică a coloanei vertebrale lombare
se îndreaptă sau se poate chiar inversa.
Poziţia şezând poate fi folosită ca poziţie iniţială pentru
exerciţiile de trunchi şi membre superioare, ca şi pentru efectuarea
exerciţiilor de respiraţie diafragmatică.
4. Poziţia culcat – este poziţia cu suprafaţa de sprijin mult
mărită, iar coloana vertebrală nu mai are rolul de menţinere a
verticalităţii corpului, de aceea mişcările de trunchi se efectuează cu
amplitudine mărită în toate planurile de mişcare, la nivelul fiecărei
regiuni. Poziţiile derivate (culcat înainte, lateral) sunt, de pronostic,
folosite pentru corectarea deficienţelor coloanei vertebrale şi spatelui,
toracelui şi abdomenului, membrelor superioare şi inferioare.
5. Poziţia atârnat – este singura poziţie fundamentală în care
sprijinul se află deasupra centrului de greutate. Această poziţie se
menţine prin forţa musculară a membrelor superioare şi a centurii
scapulare; capul şi gâtul sunt uşor înclinate înapoi, toracele proemină,
abdomenul este supt şi membrele inferioare sunt în uşoară extensie.
Poziţia atârnat poate fi incompletă când corpul mai păstrează
parţial sprijinul pe sol – poziţia atârnat combinat. Totodată, ea se mai
poate realiza pasiv cu ajutorul unor dispozitive de fixare a corpului
(căpăstrul Glisson sau Sayre), situaţie în care membrele şi trunchiul
sunt întinse pasiv pe verticală.
Această poziţie poate fi executată la bara fixă înaltă, la inele,
trapez sau la scara fixă, corpul fiind vertical în jos, sau poate să fie
realizată pe un plan oblic (bancă de gimnastică sau redresor universal).
Poziţia atârnat se foloseşte pentru corectarea deviaţiilor coloanei
vertebrale şi spatelui, deformaţiilor abdomenului, membrelor supe-
rioare şi inferioare.
În afara acestor poziţii, exerciţiile statice se mai pot folosi şi sub
forma exerciţiilor izometrice, adică menţinerea unei poziţii corective sau
hipercorective mai mult timp, împotriva gravitaţiei sau a altor rezistenţe.
14

EXERCIŢIILE FIZICE DINAMICE
CU CARACTER CORECTIV
Exerciţiile dinamice se pot realiza în gimnastica medicală sub
forma mişcării active, libere sau legate, a mişcării active cu rezistenţă.
Exerciţiile dinamice corective se pot sistematiza astfel:
1. Exerciţii active de cap şi gât, trunchi, membre superioare şi
inferioare – executate liber sau cu îngreuiere;
2. Exerciţii de respiraţie cu caracter corectiv;
3. Exerciţii aplicative cu caracter corectiv;
4. Exerciţii de redresare – pasive, pasivo-active sau active;
5. Exerciţii de relaxare a grupelor musculare contracturate sau
scurtate.
1. Din grupa exerciţiilor active fac parte, în primul rând, exerciţii
active cu segmentul deficient, precum şi exerciţii cu segmente
învecinate, care amplifică mişcările corective ale deficienţei primare.
Exerciţiile active vor fi foarte bine localizate numai la segmentul
deficient, pentru a nu crea alte deficienţe compensatorii. Exemplu:
pentru corectarea lordozei lombare se vor executa mişcări de flexii ale
trunchiului numai la nivelul regiunii lombare, coloana vertebrală
toracală fiind fixată sau menţinută în poziţii corective.
Aceste mişcări pot fi executate cu îngreuiere – mingi medici-
nale, bastoane, gantere etc. – sau împotriva unei rezistenţe manuale sau
opuse forţei gravitaţiei.
Exerciţiile segmentelor învecinate deficienţei principale vor
întregi sau corecta exerciţiul principal. Astfel, membrele superioare în
lordoza lombară vor lucra în plan posterior, pentru a evita compensarea
cifotică a coloanei vertebrale dorsale, în timp ce membrele inferioare
vor fi duse, menţinute sau fixate în plan anterior, pentru corectarea
poziţiei bazinului. De asemenea, aceste exerciţii vor fi executate liber
sau cu îngreuiere diferită.
În cadrul exerciţiilor corective, mişcările pot fi executate ana-
litic, dar cele mai bune rezultate se obţin atunci când se execută exer-
ciţii combinate.
2. Exerciţiile de respiraţie cu caracter corectiv se execută din
poziţii stabile. Se pot executa liber sau în timpul exerciţiilor de trunchi
şi membre superioare, din poziţii simetrice sau asimetrice care să nu
stânjenească mişcările toracelui.
În general, exerciţiile de respiraţie se vor introduce la sfârşitul
părţii introductive şi în partea fundamentală a lecţiei, după exerciţiile
corective mai grele.
15

3. Exerciţiile aplicative cu caracter corectiv. Exerciţiile aplica-
tive se folosesc pentru educarea sau reeducarea deprinderilor motrice
de bază. Dintre cele mai bune exerciţii aplicative cu conţinut corectiv
sunt exerciţiile de mers, exerciţii de târâre, echilibru şi suspensiuni.
Exerciţii de mers corectiv sunt introduse în partea introductivă şi
finală a lecţiei de gimnastică medicală. Se vor folosi numai acele exerciţii
de mers cu structură corectivă pentru deficienţa primară. De exemplu: mers
pe vârfuri pentru corectarea cifozei, mers cu genunchii îndoiţi, trunchiul
vertical pentru corectarea lordozei (mers ghemuit) etc.
Exerciţii de târâre – se efectuează din poziţii cu bază mare de
susţinere şi centrul de greutate foarte aproape de baza de sprijin.
Aceste poziţii permit o localizare precisă a exerciţiilor la nivelul seg-
mentului deficitar şi angrenează în lucru grupe mari musculare.
Exerciţiile de târâre se execută din poziţiile fundamentale culcat, pe
genunchi şi şezând, dar şi din poziţiile derivate ale acestora, executate
simetric sau asimetric.
Exerciţii de echilibru pot fi simple şi asociate, cu purtări de obiecte
uşoare, determinând o solicitare simetrică a muşchilor antagonişti.
Suspensiunile se pot realiza pasiv prin susţinerea greutăţii
corpului cu ajutorul diferitelor aparate sau pot fi realizate activ prin
forţa membrelor superioare.
Astfel, pot să fie complete – când se realizează pe verticală – sau
incomplete – pe plan oblic sau cu sprijinul membrelor inferioare.
Suspensiunile active pot fi executate simplu sau combinate – cu
mişcări active (pendulări, răsuciri), cu redresări pasive-active.
4. Exerciţiile de redresare constau din luarea unor poziţii corec-
tive sau hipercorective şi menţinerea lor o perioadă de timp bine deter-
minată. Ele se pot executa pasiv sau activ. Trebuie subliniată importanţa
mare a exerciţiilor corective, atât în condiţii de repaus, cât şi în mers.
Redresările pasive se pot însoţi de tracţiuni şi presiuni imprimate
asupra segmentului deficient de către profesor sau de unele aparate
mecanice, cum este aparatul Zander. De asemenea, se poate asocia cu
suspensiunile. Cele mai bune redresări pasive se obţin din poziţia
atârnat şi culcat.
Redresările active constau, de fapt, dintr-o autocorectare pro-
gresivă a atitudinii corpului, imprimând şi menţinând poziţii corective
prin încercări repetate şi insistente în faţa oglinzii. Ele contribuie la
formarea reflexului de atitudine corectă a corpului. Poziţiile cele mai
indicate pentru executarea acestor exerciţii sunt poziţiile stând şi şezând.
16

În continuare, vom prezenta complexe de exerciţii corective,
pentru cele mai frecvente deficienţe ale aparatului locomotor, care se
întâlnesc la vârsta şcolară.
Pornind de la faptul că educarea atitudinii normale a corpului
trebuie să fie în permanenţă în preocupările profesorului de educaţie
fizică vom prezenta modul în care putem contribui la formarea şi păs-
trarea acesteia, precum şi posibilităţile de corectare a atitudinii defi-
ciente globale. Practicarea gimnasticii corective se poate realiza în
centre specializate; tot în continuare, vom prezenta corectarea defi-
cienţelor coloanei vertebrale şi spatelui, toracelui şi abdomenului,
membrelor superioare şi inferioare.
Vrem să subliniem că apreciem aceste exerciţii corective ca fiind
numai orientative, de aceea le prezentăm sub forma complexelor de
exerciţii, întrucât ele pot fi îmbunătăţite, schimbate şi completate în
concordanţă cu vârsta şi posibilităţile copilului deficient, precum şi cu
cauza şi evoluţia fiecărei deficienţe fizice.
17

FORMAREA ŞI EDUCAREA ATITUDINII CORECTE
Atitudinea corectă este o funcţie a corpului omenesc, care are la

bază o serie de reflexe senzorio-motorii. Acestea au ca punct de
plecare impulsurile recepţionate de proprioreceptorii din ţesuturile
periarticulare, tendoane şi muşchi, precum şi de interoreceptorii din
piele şi analizatorii vizuali sau acustico-vestibulari. Toate aceste
excitaţii se transmit structurii perceptive a scoarţei cerebrale, care le
reţine şi trimite pe cale motorie, efectoare, până la nivelul măduvei
spinării, impulsuri prin intermediul cărora se modifică starea de tonus
a musculaturii corpului omenesc, necesară menţinerii în condiţii
diferite a aceleiaşi atitudini. Deci, atitudinea corpului – corectă sau nu
– se formează prin intermediul unor reflexe prin care individul îşi
menţine aceleaşi raporturi între segmentele sale, în condiţii asemă-
nătoare desfăşurării activităţilor statice şi dinamice.
Procesul de educare a atitudinii corecte a corpului trebuie să
înceapă după vârsta de 5 ani, adică vârsta la care, terminându-se
mielinizarea fibrelor nervoase, se poate regla tonusul muscular şi
forma un reflex corect şi stabil de atitudine corectă.
Măsurile prin care se poate educa atitudinea corectă a corpului
sunt numeroase şi variate. Unele dintre ele se adresează întregului
organism, altele numai aparatului locomotor şi sistemului nervos;
primele acţionează indirect asupra funcţiei de atitudine corectă, cea-
laltă se adresează direct elementelor pasive şi active de care depinde
atitudinea corpului.
Din prima grupă, fac parte toate măsurile prin care se îmbună-
tăţeşte starea generală de sănătate şi rezistenţă a corpului, ca bază
împotriva predispoziţiilor şi cauzelor care favorizează sau determină
atitudinile deficiente.
Pentru educarea unei atitudini corecte, este utilă organizarea ra-
ţională a activităţii zilnice şi evitarea oboselii. Părinţii şi chiar profe-
sorii impun în foarte multe cazuri menţinerea îndelungată a unor
poziţii la banca sau masa de lucru, care solicită static muşchii spatelui.
Lucrul static prelungit este mai obositor decât lucru dinamic şi
favorizează luarea şi menţinerea unor poziţii incorecte, deficiente. Pe
18

lângă faptul că şederea şi activitatea statică din banca şcolară trebuie
să se desfăşoare într-o poziţie cât mai corectă, evitându-se înclinările,
răsucirile şi poziţiile asimetrice ale corpului şi trunchiului, se impune
chiar şi organizarea petrecerii timpului liber.
Din cea de a doua grupă, fac parte factorii prin care putem să
educăm reflexul neuromuscular de atitudine corectă, precum şi
tonificarea unor grupe musculare cu un rol preponderent în păstrarea
atitudinii corecte a corpului (muşchii peretelui abdominal şi bazinului,
a membrelor superioare şi inferioare).
Vom prezenta, în continuare, un complex de exerciţii, care,
incluse parţial sau integral în lecţia de educaţie fizică, pot contribui la
educarea atitudinii corecte.
COMPLEXE DE EXERCIŢII PENTRU EDUCAREA

ATITUDINII CORECTE A CORPULUI
– Stând cu spatele lipit de un plan vertical (perete sau
scară fixă), ducerea braţelor prin lateral sus, simultan cu
îndoirea genun-chilor – păstrând spatele şi braţele lipite
pe planul vertical în timpul executării exerciţiului.
2. Stând cu mâinile pe şold – cu spatele lipit de perete, îndoirea
trunchiului spre dreapta şi spre stânga –, trunchiul rămânând lipit de
perete în timpul mişcării.
3. Stând cu mâinile pe şold – cu spatele lipit de perete –,
deplasare laterală spre stânga, cu doi paşi de galop –, menţinând spa-
tele lipit de perete; aceeaşi deplasare spre dreapta.
4. Stând cu un baston apucat înainte jos – ducerea bastonului
sus, cu înclinarea uşoară a trunchiului înainte.
5. Stând cu un baston menţinut la nivelul omoplaţilor, coatele
îndoite, braţele lipite de torace, întinderea coatelor simultan cu
îndoirea genunchilor.
6. Stând cu genunchii îndoiţi, cu un baston menţinut la spate,

trecut pe sub coate, trecerea prin săritură în depărtat, stând cu
trunchiul uşor aplecat înainte, inspiraţie revenire – expiraţie.
19

7. Stând, spate în spate cu un partener, braţele lateral sus, de
mâini apucat, îndoirea genunchilor, păstrând spatele lipit de al
partenerului, atât la îndoirea genunchilor, cât şi la revenire.
8. Stând depărtat cu spatele lipit de un plan vertical, mâini pe
şold, îndoirea trunchiului lateral, cu ducerea braţelor lateral pe planul
vertical, inspiraţie, revenire – expiraţie.
9. Stând cu faţa la scara fixă – cu piciorul drept întins, sprijinit

pe şipca a 5-a, trecerea greutăţii pe piciorul din faţă, cu îndoirea lui
simultan cu ducerea braţelor lateral. În timpul executării mişcării
braţelor, piciorul din spate se menţine întins. Aceeaşi mişcare se
execută cu sprijinirea piciorului stâng.
10. Stând spate în spate cu un partener, mâini pe şold, pas

înainte, urmat de apropierea celuilalt picior; trunchiul şi membrele
superioare îşi menţin aceeaşi poziţie la revenire, când segmentele
corpului trebuie să-şi recapete acelaşi contact ca la poziţia de plecare.
11. Stând cu spatele la scara fixă, mâinile pe şold, îndoirea
genunchiului stâng în faţă, ducerea genunchiului lateral până atinge
scara fixă; spatele se menţine drept, piciorul de bază întins, iar cel
îndoit sprijinit cu vârful la genunchiul piciorului de bază. Când
genunchiul este dus lateral, ridicarea pe vârf a piciorului de bază, şi
revenire. Acelaşi exerciţiu cu piciorul opus.
12. Şezând încrucişat, cu mâinile pe genunchi, ducerea capului
în extensis cu tragerea umerilor înapoi-inspiraţie, relaxare-expiraţie.
13. Şezând depărtate cu palmele în sprijin pe sol, lângă şolduri,
ridicarea braţelor prin lateral sus, inspiraţie, simultan cu îndoirea
genunchilor la piept şi extensia capului, revenire-expiraţie.
20

14. Şezând cu spatele lipit de scara fixă, braţele în sus pe lângă cap,
mâinile apucate deasupra capului, îndoire laterală spre dreapta şi spre
stânga trunchiului, păstrând tot timpul contactul spatelui cu scara fixă.
15. Pe genunchi, cu sprijin pe palme, îndoirea coatelor simultan

cu extensia capului şi gâtului cu inspiraţie, revenire cu expiraţie.
16. Pe genunchi, câte doi faţă în faţă cu trunchiul la orizontală,
braţele întinse înainte, apucat reciproc la nivelul antebraţelor, ducerea
trunchiului în jos, simultan cu lăsarea şezutei pe călcâie. În timpul
executării mişcării, mâinile alunecă pe antebraţele partenerului,
menţinându-se apucarea la nivelul palmelor.
17. Pe genunchi, cu spijin pe palme, trunchiul sub orizontală,

braţele întinse mult înainte, mutarea succesivă a mâinilor din aproape
în aproape pe sol.
18. Culcat înapoi cu genunchii îndoiţi, tălpile sprijinite pe sol,
ducerea braţelor prin lateral sus – revenire.
19. Culcat înapoi pe sol sau pe o bancă de gimnastică în lungul
ei, cu braţele întinse în prelungirea corpului, târâre prin impulsul
alternativ al picioarelor.
20. Culcat înapoi pe o bancă de gimnastică cu genunchii îndoiţi

la piept, târâre prin tracţiunea alternativă sau simultană a braţelor, prin
apucarea de marginile laterale ale băncii.
21

21. Culcat înapoi cu genunchii îndoiţi, tălpile sprijinite pe sol –
braţele aşezate pe lângă trunchi –, inspiraţie profundă cu „sugerea”
peretelui abdominal, simultan cu încercarea de a apropia umerii
perfect de sol, inspiraţie, revenire – expiraţie.
22. Culcat înainte pe banca de gimnastică, cu jumătatea
superioară a trunchiului în afara suprafeţei de sprijin, mâinile sprijinite
pe partea laterală a băncii de gimnastică, extensia trunchiului simultan
cu ducerea braţelor lateral sus – inspiraţie, revenire – expiraţie.
23. Atârnat cu faţa la scara fixă, genunchii îndoiţi şi vârfurile

picioarelor sprijinite pe şipca corespunzătoare, întinderea genunchilor
cu ducerea bazinului înapoi şi înclinarea trunchiului înainte, capul şi
gâtul în extensie – revenire.
24. Atârnat cu spatele la scara fixă, îndoirea şi întinderea
genunchilor la piept – păstrând trunchiul lipit pe verticală.
25. Atârnat cu spatele la scara fixă – pendularea dreapta-stânga a
membrelor inferioare.
26. Mers pe vârfuri cu mâinile la ceafă, coatele trase mult
înapoi, privirea înainte.
27. Mers cu mâinile pe şold, ridicarea alternativă a genunchilor
la piept.
28. Mers cu mâinile pe şold, la trei paşi, ducerea alternativă a
unui picior în extensie, simultan cu ducerea braţelor lateral.
29. Mers – ducerea în cerc a braţelor spre înapoi cu oprire, îndoirea
genunchilor şi balansarea braţelor înapoi – revenire cu braţele sus.
30. Mers – la trei paşi, îndoirea şi întinderea alternativă a unui

genunchi înainte, lateral şi în spate.
22

CORECTAREA ATITUDINILOR DEFICIENTE
GLOBALE ALE CORPULUI
Atitudinile deficiente globale sau totale ale corpului sunt abateri

de la normal, apărute fie prin insuficienţă sau exces funcţional, fie prin
dezechilibru sau asimetrie funcţională a întregului aparat de susţinere
şi mişcarea.
Aceste abateri apar sub influenţa mai multor factori, cum sunt,
de exemplu, predispoziţiile ereditare, tipul constituţional, tulburări ale
motricităţii sau deprinderile defectuos formate, slăbirea capacităţii
funcţionale a musculaturii etc.
Atitudinile deficiente globale se pot observa în plan sagital
(antero-posterior) şi în plan frontal.
În plan antero-posterior se produc deficienţe de atitudine prin
insuficienţă sau relaxare. Aceste atitudini pot lua forme în extensiune
sau predominant lordotică şi în flexiune sau predominant cifotică. Mai
rar, se produc tot în plan sagital atitudinile rigide care fixează corpul
pe axul vertical (atitudinile plan rigide).
În plan frontal, se produc atitudini asimetrice, prin înclinarea sau
răsucirea corpului într-o parte sau cealaltă, apărând o formă scoliotică
a trunchiului.
Atitudinea globală lordotică se caracterizează printr-o uşoară
accentuare a curburii coloanei vertebrale lombare, care se poate întinde în
sus, cuprinzând o parte a coloanei dorsale şi uneori spatele în
întregime. Examinând copilul din profil, observăm capul şi gâtul
vertical sau înclinate în faţă, în sens compensator, umerii sunt traşi
înapoi, toracele şi abdomenul proemină înainte, bazinul este înclinat
mult sub linia orizontală. Membrele inferioare sunt întinse, uneori
genunchii fiind în hiperextensie. Este atitudinea frecvent întâlnită la
copii, dar şi la adolescenţii slabi, cu musculatura abdominală atonă, cu
bazinul mult înclinat sub orizontală.
Atitudinea global cifotică se apreciază, de asemenea, din profil,
observându-se: capul şi gâtul înclinat înainte, umerii aduşi în faţă,
toracele este înfundat sau în flexiune, abdomenul supt sau rareori
balonat subombilical. Conturul spatelui este arcuit posterior, cu o
23

cifozare dorso-lombară sau totală a coloanei vertebrale. Bazinul este
puţin înclinat, membrele inferioare sunt drepte sau mai frecvent cu
genunchii în flexiune.
Se poate astfel constata că această atitudine se menţine mai mult
pe baza elementelor pasive, întrucât muşchii planului posterior şi
trunchiul sunt întinşi, muşchii situaţi anterior sunt relaxaţi.
Această atitudine este frecvent întâlnită la copii de vârstă şcolară
care nu-şi corectează suficient atitudinea corpului, precum şi la
adolescenţii care au o creştere rapidă în înălţime, fără o dezvoltare
corespunzătoare a musculaturii.
Atitudinea global rigidă sau plană se caracterizează prin
situarea tuturor segmentelor corpului, cap şi gât, trunchi şi membre –
pe verticală. Trunchiul este aproape lipsit de reliefuri musculare,
spatele, toracele şi abdomenul fiind aproape plane. La examinarea
coloanei vertebrale, se constată lipsa curburilor fiziologice şi uneori
chiar o tendinţă spre inversare a curburilor coloanei vertebrale dorsale
şi lombare. Membrele inferioare sunt drepte şi rigide, cele superioare
– lipsite de coordonare în mişcare. Atitudinea plan rigidă este destul
de rar întâlnită la elevi şi atunci este ereditară.
Atitudinea global asimetrică se apreciază examinând corpul din
faţă sau spate – adică în plan frontal. Se datoreşte unei inegalităţi
funcţionale, în sprijin şi în mişcare, a membrelor inferioare, care
determină înclinarea sau translatarea de o parte sau de alta a bazinului,
trunchiul înclinându-se într-o parte sau alta. Se întâlneşte frecvent la
fete, care în ortostatism se sprijină mai mult pe un picior, celălalt
membru inferior fiind uşor în flexiune. De această parte, bazinul
coboară, iar trunchiul deviază lateral spre compensare.
Corectarea atitudinilor deficiente poate să înceapă la orice
vârstă, dar practica a demonstrat că această acţiune este mai uşoară şi
mai sigură la copii şi adolescenţi.
Rezultatele depind de precocitatea sesizării atitudinii deficiente,
de alegerea mijloacelor de corectare şi mai ales de complexitatea
factorilor folosiţi pentru obţinerea unei atitudini normale. Între aceşti
factori terapeutici, un rol deosebit îl au exerciţiile fizice, căci nici un
alt tratament nu poate înlocui exerciţiul fizic în tonificarea
musculaturii, mobilizarea articulaţiilor şi mai ales în perfecţionarea
atitudinii şi coordonării mişcărilor.
Vom prezenta în continuare scopul urmărit, mijloacele şi
exerciţiile sub formă de complexe de exerciţii folosite în corectarea
acestor atitudini global deficiente.
24

CORECTAREA ATITUDINII GLOBAL LORDOTICĂ
Scopul exerciţiilor fizice:

1. Formarea reflexului de atitudine corectă a corpului în ortos-
tatism şi în acţiunile dinamice.
2. Corectarea şi redresarea curburii lordotice mai accentuate la
nivelul coloanei vertebrale lombare, prin tonificarea şi scurtarea
muşchilor abdominali hipotoni şi lungirea muşchilor sacrolombari.
3. Redresarea bazinului prea mult înclinat înainte şi a
genunchilor hiperextinşi.
4. Corectarea poziţiei capului şi gâtului, dezvoltarea toracelui.
Mijloace folosite
1. Exerciţiile statice cele mai indicate sunt poziţiile funda-
mentale şezând, culcat şi atârnat. Se folosesc mai puţin poziţiile stând
şi pe genunchi, care sunt în general lordozante.
2. Exerciţiile dinamice cele mai indicate sunt:
– exerciţiile de trunchi – îndeosebi mişcările de flexie, precum şi
îndoirile laterale şi răsucirile executate simultan cu flexiunea trunchiului;
– exerciţiile de membre superioare şi inferioare;
– exerciţii aplicative: mers corectiv, târâre, suspensiuni, echilibru;
– exerciţii de respiraţie executate din poziţii corective pentru
prevenirea lordozei;
– exerciţii de redresare a trunchiului şi mai ales a bazinului,
executate pasivo-activ sau activ.
COMPLEX DE EXERCIŢII CORECTIVE PENTRU
ATITUDINEA GLOBAL LORDOTICĂ
1. Mers cu trunchiul înclinat înainte, cu mâinile pe şold.
2. Mers cu mâinile la ceafă, ridicarea alternativă a genunchilor la
piept.
3. Mers cu genunchii îndoiţi cu un baston fixat la spate, pe sub coate.
4. Stând cu trunchiul înclinat, braţele oblic sus, ducerea braţelor
în jos şi înapoi, cu îndoirea genunchilor, alternativ cu ducerea braţelor
în sus prin înainte, cu întinderea genunchilor şi înclinarea trunchiului.
25

5. Stând depărtat, aplecarea trunchiului cu răsucirea trunchiului
şi ducerea palmei drepte la piciorul opus; idem, ducerea palmei stângi
la piciorul drept.
6. Stând depărtat cu înclinarea trunchiului înainte, mâini pe şold,
circumducţia trunchiului în plan anterior.
7. Stând în faţa scării fixe cu piciorul drept sprijinit pe şipca a
6-a (de jos în sus), trecerea greutăţii pe piciorul din faţă cu îndoirea
genunchiului şi apucarea şipcii corespunzătoare nivelului umerilor.
Coatele se duc lateral, iar capul şi gâtul în extensie.
8. Stând depărtat cu mingea medicală ţinută deasupra capului –

aplecarea trunchiului cu ducerea mingii la piciorul stâng, o dată cu
fandarea laterală a piciorului drept – revenire. Se execută în conti-
nuare, în sens opus.
9. Stând depărtat cu bastonul apucat înainte jos, înclinarea trun-
chiului la orizontală, cu spatele drept, cu ducerea bastonului sus –
inspiraţie – revenire – expiraţie.
10. Pe genunchi, pe călcâie, şezând cu un picior îndoit în faţă –
ridicarea pe genunchi cu ducerea braţelor lateral sus – inspiraţie, reve-
nire – aşezare pe călcâie cu expiraţie – continuarea exerciţiului cu
ducerea celuilalt picior îndoit.
11. Pe genunchi, pe călcâie, şezând, cu trunchiul înclinat înainte,
cu un baston fixat la spate, susţinut pe sub coate, târâre înainte, cu
ridicarea şi coborârea bastonului.
12. Pe genunchi, cu sprijin pe palme, aşezarea pe o coapsă, cu
ducerea mâinilor la ceafă, inspiraţie – revenire – expiraţie. Se execută
în continuare în cealaltă parte.
13. Şezând cu genunchii îndoiţi – târâre înainte şi înapoi, cu sau
fără sprijinul tălpilor.
14. Şezând cu spatele sprijinit pe perete, înapoi, ducerea mem-
brelor inferioare în cerc; idem, forfecarea picioarelor în plan vertical
şi orizontal.
26

15. Şezând cu picioarele întinse, mâinile sprijinite înapoi – ridi-
carea membrelor inferioare la 45 grade – simultan cu ducerea braţelor
lateral. Menţinerea echilibrului cel puţin 5”-6”.
16. Şezând depărtat faţă în faţă cu un partener, cu mingea menţi-
nută deasupra capului – trei arcuiri cu mingea spre înapoi, aruncarea
mingii la partener sau rularea ei pe sol.
17. Şezând cu sprijin pe antebraţe înapoi – îndoirea genunchilor
– inspiraţie – întinderea lor – expiraţie. Mişcarea se poate executa
simultan sau alternativ, cu ambii genunchi.
18. Culcat înapoi, cu mâinile la ceafă – ridicarea membrelor
inferioare la verticală şi ducerea lor în cerc.
19. Culcat înapoi – cu braţele întinse oblic în sus pe sol, ducerea
membrului inferior drept spre mâna stângă. Idem – ducerea mem-
brului inferior stâng spre mâna dreaptă.
20. Culcat înapoi cu genunchii îndoiţi, târâre cu ajutorul mem-
brelor superioare şi umerilor.
21. Culcat înapoi cu tălpile sprijinite pe sol, genunchii uşor
îndoiţi, ridicarea trunchiului la verticală cu ducerea braţelor lateral –
inspiraţie, revenire expiraţie.
22. Culcat înapoi – braţele întinse pe lângă corp – genunchii
îndoiţi cu sprijin pe tălpi – contracţia peretelui abdominal cu inspiraţie
– revenire expiraţie.
23. Culcat înapoi, braţele întinse în sus pe lângă cap – genunchii
îndoiţi pe abdomen – lăsarea genunchilor să cadă amândoi simultan
spre stânga şi spre dreapta.
24. Atârnat cu faţa la scara fixă – membrele inferioare fixate pe
şipcă – depărtarea bazinului de scara fixă, cu arcuirea trunchiului.
25. Atârnat la bârna suedeză, genunchii îndoiţi, mers lateral cu
ajutorul mâinilor.
26. Stând faţă în faţă cu un partener, cu mâinile fixate reciproc
pe umeri – aplecarea trunchiului înainte cu tensiuni finale.
27. Stând depărtat, alunecarea mingii medicinale printre picioare.
28. Stând cu faţa la scara fixă, cu genunchii îndoiţi (mâinile
apucate la nivelul umerilor sau mai jos), întinderea genunchilor cu
ridicarea pe vârfuri şi aplecarea trunchiului înainte, inspiraţie,
revenire, expiraţie.
CORECTAREA ATITUDINII GLOBAL CIFOTICE
Scopul exerciţiilor corective:
1. Crearea unui reflex corect de atitudine a corpului în activită-
ţile statice şi dinamice ale elevului.
27

2. Tonificarea şi scurtarea muşchilor planului posterior al
trunchiului pentru îndreptarea curburii toracale mai accentuate a
coloanei vertebrale.
3. Corectarea toracelui îngust şi înfundat la bază, restabilirea
poziţiei corecte a umerilor şi omoplaţilor, prin scurtarea musculaturii
fixatoare a centurii scapulare.
4. Corectarea membrelor inferioare, îndeosebi a genunchilor în
flexiune, atât în menţinerea poziţiei, cât şi în timpul mersului.
Mijloace folosite
1. Exerciţiile statice sub forma poziţiilor fundamentale, dar mai
ales a poziţiilor derivate, simetrice, care să solicite sinergic
muşchii planului posterior al corpului.
Cele mai indicate poziţii din punct de vedere al eficacităţii sunt
poziţiile înalte şi cele cu suprafaţă mare de sprijin.
Astfel, de exemplu, cele mai folosite poziţii sunt:
– poziţia pe genunchi – cu mâinile la ceafă, precum şi pe
genunchi cu sprijin pe palme, cu trunchiul sub orizontală;
– poziţia culcat înainte şi înapoi;
– poziţia atârnat – cu faţa sau cu spatele la scara fixă sau pe plan
oblic.
2. Exerciţiile dinamice cele mai indicate sunt:
– exerciţiile de trunchi, sub forma mişcărilor de extensie, a
îndoirilor laterale, răsucirilor şi circumducţiilor în plan posterior;
– exerciţiile de membre superioare se vor executa în plan
posterior şi deasupra liniei orizontale a umerilor;
– exerciţii de membre inferioare, executate în plan posterior;
– exerciţiile de respiraţie au un caracter corectiv evident; se pot
executa liber sau legate de mişcările corective ale trunchiului şi mem-
brelor;
– exerciţii aplicative sub forma exerciţiilor de mers corectiv,
alergare, suspensiuni, târâre şi echilibru;
– exerciţii cu obiecte portative (minge medicinală, halteră,
bastoane) şi la aparate fixe (bancă, scară fixă);
– exerciţii de redresare pasivă sau activă.
COMPLEX DE EXERCIŢII PENTRU CORECTAREA

ATITUDINII GLOBAL CIFOTICE
1. Mers înainte cu ridicarea braţelor lateral sus şi extensia
trunchiului; piciorul dinapoi rămâne sprijinit pe vârf.
28

2. Mers pe vârfuri, braţele în sus pe lângă cap, extensia
trunchiului cu ducerea braţelor alternativ înapoi.
3. Mers cu fandare pe piciorul drept, mâinile prinse deasupra

capului – extensia trunchiului. Idem – fandare pe piciorul stâng.
4. Alergare uşoară, cu aruncarea în sus şi prinderea unei mingi
medicinale.
5. Stând depărtat, ducerea mâinilor la umeri, apoi întinderea bra-
ţelor în sus, cu arcuirea trunchiului, inspiraţie – revenire – expiraţie.
6. Stând – cu un săculeţ cu nisip aşezat pe frunte, capul în

extensie, ridicarea în stând pe vârfuri, cu ducerea braţelor lateral.
7. Stând depărtat – mâinile la ceafă, săritură ca mingea, cu
apropierea şi depărtarea picioarelor.
8. Stând cu spatele la scara fixă, braţele întinse sus – mâinile
apucă de sus, ducerea bazinului înainte şi extensia amplă a trunchiului
– inspiraţie – revenire – expiraţie.
9. Stând cu spatele la scara fixă, braţele întinse sus, îndoirea

genunchilor, păstrând spatele în contact permanent cu scara fixă –
revenire în poziţia iniţială.
29

10. Stând – pas cu piciorul drept înainte, cumpăna înapoi, cu
ducerea braţelor oblic şi trunchiul în extensie.
11. Stând – ducerea piciorului drept sprijinit înapoi pe vârf,

simultan cu ducerea braţelor lateral, ridicarea piciorului drept şi
legănarea lui înainte, înapoi, înainte şi pas, cu ducerea braţelor la loc.
Acelaşi exerciţiu cu piciorul stâng.
12. Pe genunchi cu sprijin pe palme, îndoirea coatelor cu
ridicarea unui picior în sus.
13. Pe genunchi depărtat, apucarea gleznelor cu mâinile extensie
amplă a capului şi trunchiului – cu inspiraţie, revenire, expiraţie.
14. Pe genunchi în faţa scării fixe, mâinile sprijinite pe o şipcă la

nivelul umerilor, extensia alternativă a picioarelor, simultan cu ex-
tensia capului şi gâtului, cu arcuire.
15. Pe genunchi – cu mâinile pe şold, ducerea piciorului drept
înapoi, cu întinderea genunchiului simultan cu ducerea braţelor lateral
sus şi extensia trunchiului; idem, cu inspiraţie – revenire – expiraţie.
Acelaşi exerciţiu cu piciorul stâng.
16. Culcat înainte, mâinile prinse la spate, târâre cu ajutorul

umerilor şi impulsul picioarelor.
30

17. Culcat înainte, cu braţele întinse oblic în sus sau înainte,
picioarele uşor depărtate, arcuirea puternică a corpului, cu ridicarea
alternativă a braţelor şi picioarelor.
18. Culcat înapoi – pe minge medicinală, rularea.
19. Culcat înainte, cu braţele pe lângă cap, rularea laterală a

corpului.
20. Atârnat cu faţa la scara fixă – ducerea picioarelor în extensie.
21. Culcat înapoi – genunchi semiflectaţi – braţele lateral –
inspiraţie cu proiectarea toracelui înainte, expiraţie cu sugerea
abdomenului.
22. Atârnat cu faţa la scara fixă; urcarea şi coborârea în braţe, cu
genunchii îndoiţi.
23. Atârnat la inele – cu o minge medicinală ţinută între glezne,
extensia amplă a trunchiului, păstrând mingea medicinală între glezne.
24. Atârnat pe un plan oblic, cu faţa în sus – cu picioarele lăsate
în jos pe părţile laterale, tragerea cu îndoirea coatelor.
25. Stând depărtat – extensia trunchiului, cu ducerea braţelor
lateral sus şi ridicarea pe vârfuri, inspiraţie, revenire expiraţie.
26. Stând – spate în spate cu un partener, braţele oblic sus,
apucat de mâini, fandare înainte – cu ducerea trunchiului în extensie.
27. Stând cu spatele lipit de perete, braţele pe lângă cap –
extensia trunchiului cu proiectarea bazinului înainte, mâinile sprijinite
pe perete.
28. Mers cu deplasare înapoi, cu ridicarea alternativă a unui
picior în spate, simultan cu ducerea braţelor prin lateral – sus. La
fiecare pas, coborârea braţelor.
29. Mers cu un baston la spate, susţinut cu braţele îndoite la
nivelul coatelor cu ridicarea pe vârfuri la fiecare pas.
30. Mers în echilibru pe partea îngustă a băncii de gimnastică,
braţele lateral.
CORECTAREA ATITUDINII DEFICIENTE GLOBAL PLANE

1. Formarea curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale şi
prevenirea tendinţei de inversare a acestora.
31

2. Corectarea atitudinilor deficiente ale toracelui şi mărirea
elasticităţii cutiei toracice.
3. Combaterea stângăciei şi lipsei de coordonare a mişcărilor
corpului în general şi îndeosebi a membrelor superioare şi inferioare.
Mijloace folosite
În corectarea acestei atitudini deficiente vor fi folosite acele
mişcări ale trunchiului şi membrelor, de pe loc sau din deplasare,
executate amplu, cu tensiuni finale, care favorizează mărirea supleţei
mişcărilor.
Sunt contraindicate redresările şi suspensiunile.
1. Exerciţiile statice se folosesc sub forma poziţiilor derivate din
acele poziţii fundamentale, care creează condiţii mecanice favorabile
realizării scopurilor propuse. Exerciţiile statice nu sunt folosite ca
exerciţii în sine. Se folosesc poziţiile fundamentale şi derivate, în care
coloana vertebrală are mobilitatea crescută, cum sunt: poziţia pe
genunchi cu sprijin pe palme, poziţiile derivate din poziţia culcat
(înainte, înapoi, lateral). Sunt mai puţin indicate poziţiile derivate din
stând (numai stând depărtat, fandat, pe vârfuri în sprijin). Poziţia
atârnat întrucât determină ştergerea curburilor coloanei vertebrale şi
poziţia şezând – orizontalizează bazinul şi prin aceasta reduce curbura
lombară, sunt contraindicate în corectarea spatelui plan.
2. Exerciţii dinamice sub formă de:
– exerciţii de trunchi – executate pentru formarea curburii
dorsale (flexii cervico-dorsale) şi lombare (extensii în regiunea
lombară). Exerciţiile de îndoire laterală, răsuciri şi circumducţii
măresc mobilitatea şi supleţea coloanei vertebrale;
– exerciţii de membre superioare sub forma mişcărilor de ducere
înainte, lateral sau circumducţii executate în plan anterior. Aceste
exerciţii amplifică mişcările regiunii toracice. Se vor executa liber sau
legate de unele obiecte uşoare;
– exerciţii de membre inferioare, prin care se urmăreşte
redresarea bazinului şi amplificarea mişcărilor în regiune lombară. De
aceea, se vor executa în plan posterior;
– exerciţii aplicative – sunt cele mai indicate exerciţii, întrucât
pot asigura coordonarea mişcărilor, recăpătarea mobilităţii şi supleţei
în articulaţiile corpului. Dintre acestea, cele mai indicate sunt
exerciţiile de mers, de târâre (culcat, pe genunchi cu sprijin pe palme),
căţărări, transportări de obiecte uşoare. Sunt contraindicate redresările
şi suspensiunile – întrucât limitează mobilitatea coloanei vertebrale şi
reduce curburile fiziologice ale acesteia.
32

ATITUDINII GLOBAL PLANE
1. Mers pe vârfuri, cu ducerea alternativă a picioarelor în

extensie, simultan cu ducerea braţelor înainte.
2. Mers fandat înainte, cu braţele încrucişate la nivelul toracelui,
trunchiului în extensie.
3. Alergare uşoară cu pas sărit, braţele se duc alternativ sus, prin
înainte.
4. Stând, ducerea braţelor prin înainte sus simultan cu extensia
trunchiului şi ridicarea pe vârfuri inspiraţie – revenire – expiraţie.
5. Stând depărtat, cu câte o măciucă în mână, ducerea în cerc cu
braţele în plan anterior şi lateral (simetric sau asimetric).
6. Stând fandat lateral – cu câte o măciucă (sau halteră mică) în
fiecare mână – răsucirea trunchiului spre dreapta, cu ducerea braţelor
lateral sau în cerc; idem, cu răsucirea trunchiului spre stânga.
7. Stând cu braţele înainte, pas lateral simultan, ducerea braţelor
descriind un opt culcat, cu îndoiri uşoare de trunchi şi genunchi, în
sensul buclei respective. Capul urmăreşte mişcarea braţelor, genunchii
se întind după fiecare mişcare a braţelor.
8. Stând cu faţa la scara fixă, mâinile apucă o şipcă la nivelul

umerilor – ridicarea piciorului stâng înapoi, cu ducerea trunchiului în
extensie şi ridicarea piciorului drept pe vârf – revenire. Acelaşi
exerciţiu, cu ridicarea piciorului drept.
9. Stând depărtat, cu un baston apucat de la capete – menţinut
vertical –, mâna dreaptă sus – stânga jos –, întinderea braţelor şi
ducerea alternativ a mâinii stângi sus – dreapta jos, simultan cu
ducerea pe rând a unui picior spre spate .
33

10. Pe genunchi, cu sprijin pe palme, aşezate lângă genunchi,
ducerea unui picior înapoi, sus – alternativ arcuite, stângul, dreptul, cu
marcarea mişcării.
11. Pe genunchi, cu sprijin pe palme, târâre cu ridicarea
alternativă a câte unui picior în extensie.
12. Pe genunchi în faţa scării fixe, apucat cu mâinile la nivelul

umerilor, aplecarea uşoară a trunchiului, cu ducerea unui picior înapoi
– inspiraţie, revenire, expiraţie.
13. Pe genunchi stând – cu braţele lateral, ţinând câte o ganteră
în mână – îndoirea trunchiului spre stânga, simultan cu ducerea
braţelor sus – arcuire şi revenire. Acelaşi – cu îndoirea trunchiului
spre dreapta.
14. Culcat înainte, cu palmele sprijinite în dreptul umerilor,
coate îndoite lateral, ridicarea trunchiului în extensie împingând în
braţe, cu ducerea simultană a unui picior în extensie, celălalt sprijinit
cu vârful sub genunchiul piciorului întins.
15. Culcat înainte, sprijinit pe palme, coatele îndoite şi aşezate

pe lângă torace, cu genunchi îndoiţi, târâre.
16. Culcat înapoi, cu o minge medicinală sub regiunea lombară,

forfecarea braţelor înainte.
17. Culcat înapoi, cu braţele întinse pe lângă cap, rostogoliri
laterale ale corpului.
18. Pe genunchi, cu spijin pe palme, ducerea piciorului drept în
extensie şi circumducţia lui; idem, pe piciorul stâng.
19. Pe genunchi cu mâinile pe şold, lăsarea trunchiului să cadă
lateral spre stânga şi dreapta.
20. Pe genunchi, cu sprijin pe palme – coatele întinse, sugerea
peretelui abdominal cu inspiraţie, relaxarea cu expiraţie.
34

21. Pe genunchi, cu un baston la spate, aşezat în dreptul regiunii
lombare, apucat cu mâinile de la capete, ducerea bazinului înainte,
bastonul amplificând mişcarea.
22. Căţărări la scara marinărească cu ajutorul mâinilor sau cu
ajutorul mâinilor şi picioarelor.
23. Stând apucat la inele, ridicarea în braţe cu ducerea
membrelor inferioare înapoi, cu genunchii îndoiţi.
24. Stând cu picioarele depărtate, ducerea braţelor prin înainte
sau cu uşoară extensie a trunchiului – inspiraţie, revenire expiraţie.
25. Stând cu o minge medicinală în mână aruncarea mingiei în
sus şi prinderea ei cu o săritură în extensie a trunchiului.
26. Săritură cu mâinile pe şold, cu ducerea alternativă a unui
picior înapoi sau lateral.
27. Mers – la trei paşi ducerea alternativă a unui picior lateral şi
la spate, cu braţele oblic sus.
28. Mers – ducerea braţului drept înainte cu ridicarea piciorului

drept pe vârf şi ducerea piciorului stâng înapoi – inspiraţie, revenire,
expiraţie. Acelaşi pas, cu schimbarea mâinii şi piciorului.
29. Mers – sărituri cu bătaia palmelor, alternativ, înainte şi înapoi.
30. Mers pe loc, cu legănarea liberă a braţelor.
35

CORECTAREA ATITUDINII ASIMETRICE
GLOBAL SPRE STÂNGA

1. Formarea simţului de simetrie la nivelul trunchiului, prin
corectarea atitudinilor asimetrice a umerilor, omoplaţilor, toracelui şi
2. Realizarea unui sprijin simetric pe membrele inferioare, prin
corectarea asimetriei funcţionale a acestora.
3. Corectarea şi redresarea poziţiei asimetrice a bazinului.
Mijloace folosite
1. Exerciţii statice, sub forma poziţiilor corective şi hiperco-
rective, derivate din poziţiile fundamentale, prin dispunerea simetrică,
dar mai ales asimetrică a membrelor superioare şi inferioare.
Astfel, se pot folosi din:
– poziţia stând – pe vârfuri, cu mâna dreaptă la ceafă, stânga pe
şold; cu bastonul asimetric prins la spate; cu piciorul stâng fixat lateral
sau înainte, la scara fixă; cu genunchiul îndoit la piept;
– poziţia şezând pe coapsa dreaptă, cu mâna dreaptă pe creştet;
– poziţia pe genunchi, cu piciorul drept întins înapoi; cu piciorul
stâng întins înainte sau lateral;
– poziţia culcat înainte, înapoi cu dispunerea braţului drept
deasupra axei umerilor şi îndoirea genunchiului stâng;
– poziţia atârnat, apucat asimetric, braţul drept mai sus.
2. Exerciţii dinamice – cele mai indicate sunt:
– exerciţii de trunchi – extensiile pentru crearea simţului de
simetrie a trunchiului; îndoiri laterale spre stânga, în scopul corectării
atitudinii scoliotice a coloanei vertebrale şi răsucirii spre dreapta (mai
ales când se constată o torsionare a corpurilor vertebrelor);
– exerciţii de membre superioare – executate simetric, dar mai
ales asimetric, pentru corectarea asimetriei poziţiei umerilor şi
omoplaţilor. Pentru aceasta, braţul drept va fi dus, fixat sau menţinut
în plan posterior şi deasupra axei orizontale a umerilor. Braţul stâng
va fi fixat sau dus în plan posterior, dar sub linia orizontală a umerilor;
– exerciţii de respiraţie – pentru dezvoltarea simetrică a celor
două hemitorace;
– exerciţii aplicative sub forma exerciţiilor de mers, târâre (din
poziţia culcat, pe genunchi, şezând) suspensiuni, echilibru;
– exerciţii de redresare – executate pasiv, din poziţia culcat,
pasiv-activ din poziţia şezând sau activ din poziţia stând şi atârnat.
36

ATITUDINII ASIMETRICE GLOBAL SPRE STÂNGA
1. Mers pe vârfuri cu un baston la spate, ţinut între coate, cu

ducerea trunchiului înapoi în arcuire la fiecare pas.
2. Mers pe vârfuri, cu un baston la spate, ţinut între coate cu
răsucirea trunchiului spre dreapta.
3. Mers pe vârfuri, cu un baston aşezat diagonal la spate, mâna
dreaptă apucă de sus, stânga de jos, extensia trunchiului la fiecare pas.
4. Stând fandat lateral spre dreapta, cu mâna stângă pe şold,
dreapta pe creştet, îndoirea trunchiului spre stânga, cu ducerea braţului
drept sus, inspiraţie – revenire – expiraţie.
5. Stând depărtat cu trunchiul răsucit dreapta, cu un baston la
spate aşezat diagonal, mâna dreaptă sus, ducerea trunchiului în
extensie, inspiraţie, revenire – expiraţie.
6. Stând-fandare mare pe piciorul stâng, cu răsucirea trunchiului
spre dreapta – simultan cu ducerea braţelor asimetric – dreptul oblic sus
– stângul jos – revenirea cu ducerea piciorului drept lângă cel stâng.
7. Stând depărtat – inspiraţie lentă şi amplă, cu ridicarea

braţului stâng sus, concomitent răsucirea trunchiului spre dreapta,
mâna stângă pe şold – revenire cu inspiraţie.
8. Pe genunchi, cu mâna dreaptă deasupra capului, stânga la
spate sau pe şold, trunchiul în extensie, îndoirea laterală a trunchiului
spre stânga.
9. Pe genunchiul drept, piciorul stâng întins lateral, mâinile la
ceafă, ducerea bazinului spre dreapta şi înclinarea trunchiului spre
stânga – cu torsiuni.
10. Pe genunchi, cu mâna dreaptă sus, susţinând o minge
medicinală pe cap, mâna stângă pe şold, îndoirea laterală spre stânga a
trunchiului.
11. Pe genunchi, cu sprijin pe palme, coloana vertebrală sub
orizontală, coatele întinse, ducerea trunchiului în cerc spre stânga,
păşind cu mâinile din aproape în aproape.
37

12. Pe genunchiul drept, piciorul stâng lateral, cu mâna dreaptă
pe creştet, stânga pe şold – îndoirea trunchiului lateral spre stânga,
întinderea braţelor înapoi.
13. Pe genunchiul drept stând, cu piciorul stâng lateral, sprijinit

pe o minge medicinală, mâinile sus încleştate, îndoirea laterală a
trunchiului spre stânga, cu arcuire – inspiraţie – revenire – expiraţie.
14. Pe genunchi, cu trunchiul sub orizontală, mâinile încleştate
la spate – ridicarea trunchiului cu ducerea braţelor prin lateral sus – şi
răsucirea trunchiului spre dreapta – acelaşi exerciţiu până ce mâna
stângă atinge călcâiul drept – privirea spre mâna dreaptă – capul în
extensie.
15. Şezând cu spatele la bara fixă, mâna dreaptă apucat de sus,
stânga de jos, ultima şipcă, trecerea corpului în extensie cu sprijin pe
tălpi – revenire.
16. Şezând cu un baston la spate, sprijin la nivelul coatelor –
târâre înainte şi înapoi.
17. Şezând pe coapsa stângă, cu piciorul drept întins lateral –
braţele oblic sus – îndoirea laterală spre stânga a trunchiului cu
ducerea braţului drept în cerc deasupra capului, stângul în cerc înapoi
şi în jos – revenire.
18. Şezând încrucişat cu mâinile la ceafă, trunchiul în extensie –

răsucirea trunchiului spre dreapta cu inspiraţie; revenire – cu expiraţie.
19. Culcat înainte cu mâinile prinse la spate, ducerea trunchiului
în extensie, alternativ cu ducerea picioarelor în extensie (bărcuţă).
20. Culcat înainte – braţele întinse, sprijinite pe o minge
medicinală; deplasarea mingii prin rostogolire spre stânga, fără
deplasarea picioarelor şi revenire până la linia mediană.
38

21. Culcat înapoi – braţele întinse simetric pe lângă cap, ducerea
picioarelor în cerc spre stânga – apoi revenire.
22. Culcat înainte, cu trunchiul în afara suprafeţei de sprijin,
mâna dreaptă la ceafă, stânga la spate, extensia trunchiului cu arcuire.
23. Culcat înainte cu mâinile sub bărbie, sprijinirea mâinilor
lângă torace, cu extensia trunchiului şi ridicarea piciorului drept în
extensie – inspiraţie, revenire, expiraţie.
24. Culcat înainte – ducerea braţelor lateral şi în extensie –
menţinerea poziţiei 5-6 secunde – revenire.
25. Culcat pe spate – braţele lateral pe sol, inspiraţie, cu ducerea
braţelor pe lângă cap, revenire – expiraţie.
26. Atârnat cu spatele la scara fixă, pendularea picioarelor
dreapta-stânga.
27. Atârnat cu spatele la scara fixă, apucat asimetric, mâna
dreaptă de sus, ducerea piciorului stâng lateral.
28. Stând cu umărul stâng spre scara fixă, mâna dreaptă apucă
pe deasupra capului o şipcă, mâna stângă apucă la nivelul şoldului,
păşire laterală cu piciorul drept, concomitent cu îndoirea lateral stângă
a trunchiului – inspiraţie, revenire – expiraţie.
29. Stând în faţa oglinzii, redresarea trunchiului – închiderea

ochilor şi menţinerea poziţiei 10” – redeschiderea ochilor şi
controlarea simetriei segmentelor corpului.
30. Mers pe vârfuri în faţa oglinzii – cu autocontrol asupra
poziţiei simetrice a umerilor şi trunchiului.
Aceleaşi exerciţii, executate însă în partea dreaptă, precum şi cu
dispunerea inversă a membrelor superioare şi inferioare, se pot folosi
pentru corectarea atitudinii asimetrice global spre dreapta.
39

CORECTAREA DEFICIENŢELOR FIZICE PARŢIALE
Deficienţele fizice parţiale trebuie cercetate cu atenţie, pentru a

stabili dacă sunt în stadiu de atitudine defectuoasă determinată de o
tulburare funcţională a aparatului locomotor sau sunt deformaţii
rezultate din modificări ale formei şi structurii corpului.
Exerciţiile fizice folosite urmăresc, în general, tonificarea mus-
culaturii segmentului deficient, pentru a-l menţine în atitudine corectă,
îndreptarea deficienţelor secundare apărute la acelaşi segment sau la
nivelul segmentelor imediat învecinate, precum şi redresarea şi men-
ţinerea conştientă în atitudine normală, urmată de crearea reflexului
corect pentru această poziţie.
În lecţia de gimnastică corectivă, vor fi incluse, aşadar, exerciţii
statice şi dinamice, care să producă simultan efectele amintite.
Deficienţele fizice parţiale se grupează, pentru uşurinţa prezen-
tării tratamentului corectiv după principalele regiuni şi segmente ale
corpului, în felul următor:
– deficienţe fizice ale capului şi gâtului;
– deficienţe fizice ale trunchiului – adică la nivelul spatelui, tora-
celui, abdomenului şi bazinului;
– deficienţe fizice ale membrelor superioare şi inferioare.
Subliniem că vom prezenta numai deficienţele fizice
funcţionale, frecvent întâlnite la nivelul segmentelor amintite şi doar
mijlocele de corectare prin gimnastică medicală.
CORECTAREA PRIN GIMNASTICĂ MEDICALĂ

A DEFICIENŢELOR CAPULUI ŞI GÂTULUI
Pentru a stabili posibilităţile de corectare a deficienţelor capului

şi gâtului, acestea trebuie mai întâi examinat cu atenţie.
Deficienţele capului şi gâtului se cercetează de obicei împreună,
întrucât deficienţele capului sunt de regulă însoţite de deviaţii ale
poziţiei gâtului, iar gâtul determină mai întotdeauna modificarea
poziţiei capului.
40

Deficienţele de poziţie ale capului şi gâtului care se pot corecta
prin gimnastică medicală sunt: cap şi gât înclinat înainte, mai rar –
înapoi, îndoit lateral şi torsionat către dreapta sau stânga. Aceste
deviaţii se pot întâlni împreună sau fiecare separat.
Înclinarea înainte a capului şi gâtului este cea mai frecventă
deficienţă la copiii şi adolescenţii timizi, miopi şi debili. Se însoţesc
de o atitudine cifotică dorsală sau totală, de proiectarea înainte a
umerilor, precum şi de flexiunea toracelui. La vârsta şcolară, se
datoreşte poziţiei defectuoase a elevilor când îşi pregătesc lecţiile.
Îndoirea laterală a capului şi gâtului sunt deficienţe frecvente la
copii şi se datoresc obişnuinţei sau unui defect de auz sau de vedere.
Existenţa acestei deficienţe este confirmată de evidenta diferenţă de
formă şi tonus între muşchii laterali ai gâtului, de asimetria umerilor
şi a toracelui.
Torticolisul (capul şi gâtul strâmb) constă din răsucirea capului
şi gâtului de partea sănătoasă şi înclinarea lor de partea bolnavă.
Torticolisul se poate produce în viaţa intrauterină (determinat de
poziţii vicioase ale capului, de presiunile exercitate de cordonul
ombilical asupra gâtului) sau de malformaţiile coloanei vertebrale
cervicale şi la naştere (torticolisul obstetrical). Cea mai frecventă
formă este însă cea căpătată în timpul vieţii prin deprindea greşită sau
prin leziuni, inflamaţii, pareze sau spasme, cicatrici sau scleroză,
precum şi de unele traumatisme produse la acest nivel.
Înclinarea înapoi a capului, singur sau împreună cu gâtul, este o
deficienţă rară, datorată mai puţin obişnuinţei, cât mai ales,
compensator, unor deficienţe ale spatelui (spatele plan, cu tendinţă de
inversare a curburilor).
Întrucât celelalte deformaţii ale capului şi gâtului nu pot fi
influenţate pozitiv prin practicarea metodică a exerciţiilor fizice, vom
prezenta tehnica pentru corectarea capului şi gâtului înclinat înainte,
lateral şi torsionat.
CORECTAREA CAPULUI ŞI GÂTULUI ÎNCLINAT ÎNAINTE
Scopul gimnasticii corective:

1. Tonificarea simetrică, în condiţii de scurtare a musculaturii
posterioare a gâtului şi în condiţii de lungire a grupelor musculare
anterioare; în acest sens, grupele musculare posterioare ale gâtului vor
lucra concentric şi în interiorul segmentului de contracţie, în timp ce
grupele musculare anterioare vor lucra excentric şi în afara
segmentului de contracţie.
41

2. Corectarea atitudinilor deficiente secundar apărute la nivelul
coloanei vertebrale, umerilor şi toracelui.
3. Stingerea reflexului greşit de atitudine a capului şi gâtului,
precum şi formarea unui nou reflex neuromuscular corect stabil.
Mijloacele folosite pentru corectarea acestor deficienţe constau
din:
1. Exerciţii statice
Exerciţiile statice folosite sunt poziţiile corecte şi hipercorective,
selecţionate din poziţiile fundamentale ale gimnasticii medicale: stând,
pe genunchi, şezând, culcat şi atârnat, având o structură care că
corespundă scopului corectiv. Astfel se vor folosi:
– poziţia stând depărtat, pe vârfuri, cu mâinile pe frunte sau la ceafă;
– poziţia stând cu sprijin, rezemat;
– poziţia pe genunchi cu sprijin pe palme, pe genunchi, pe
călcâie, şezând cu trunchiul în extensie;
– poziţia culcat înapoi, cu capul în afara suprafeţei de sprijin,
culcat înainte;
– poziţia atârnat cu faţa sau cu spatele la scara fixă.
2. Exerciţii dinamice – constau din mişcări care să redreseze
capul şi gâtul, formând o atitudine corectă a acestor segmente;
– exerciţii de cap şi gât, sub forma mişcărilor de extensie,
mişcare corectivă îndoire laterală spre stânga s-au spre dreapta,
răsucire spre stânga sau dreapta şi circumducţii în plan posterior. La
aceste mişcări analitice, se poate adăuga mişcarea de întindere a
gâtului în axul lung al coloanei vertebrale cervicale;
– exerciţii de membre superioare executate la nivelul umerilor şi
peste nivelul umerilor în plan posterior;
– exerciţii de trunchi sub forma mişcărilor de extensie şi îndoire
laterală, răsuciri şi circumducţii efectuate simultan cu mişcările
capului şi gâtului, pentru a le amplifica;
– exerciţii aplicative sub forma exerciţiilor de mers corectiv,
echilibru corectiv, târâre şi suspensiuni;
– exerciţii de respiraţie pentru a corecta atitudinea în flexiune a
toracelui;
– exerciţii de redresare în atitudine corectă, executate activ şi
pasiv, împreună sau nu cu exerciţiile de relaxare sau elongaţii;
– exerciţiile cu obiecte portative sub forma exerciţiilor cu
mingea medicinală, bastonul, măciuci.
42

CONSPECT DE LECŢIE PENTRU CORECTAREA
CAPULUI ŞI GÂTULUI ÎNCLINAT ÎNAINTE
1. Mers cu ducerea braţelor lateral sus, la doi paşi, privirea înainte.

2. Mers, mâinile pe şold, extensia capului la fiecare pas, cu
uşoară extensie a trunchiului.
3. Mers pe vârfuri – ducerea alternativă a braţelor, prin înainte,
sus cu arcuire.
4. Mers cu bastonul ţinut sub coate, extensia trunchiului şi a
capului, cu inspiraţie, revenire, expiraţie.
5. Stând depărtat cu mâinile la spate, circumducţia capului şi
gâtului în plan posterior.
6. Stând în faţa oglinzii, ridicarea capului şi gâtului în poziţie
corectă, tragerea umerilor înapoi şi proiectarea toracelui înainte
(autocontrolul poziţiei).
7. Stând cu spatele lipit de perete, genuflexiuni cu capul în
extensie.
8. Stând depărtat cu spatele la scara fixă, la un pas distanţă, cu o
minge medicinală ţinută în faţă, extensia trunchiului până se atinge
scara fixă cu mingea medicinală – revenire. În timpul mişcării,
genunchii se menţin întinşi.
9. Stând cumpănă pe piciorul drept, cu ridicarea piciorului stâng

înapoi, ducerea braţelor oblic înainte şi menţinerea la nivelul umerilor,
ducerea capului pe spate – linia gâtului liberă fără a ridica umerii –
revenire. Acelaşi exerciţiu cu piciorul opus.
10. Pe genunchi, pe călcâie, şezând, mâinile pe şold, ducerea
capului în cerc, numai în plan posterior.
11. Pe genunchi cu sprijin pe palme, trunchiul sub orizontală,
târâre.
12. Pe genunchi cu sprijin pe palme, trunchiul sub orizontală –
conducerea unei mingi medicinale cu capul.
43

13. Şezând călare pe banchetă, instructorul stă în spatele
copilului cu mâna pe ceafa acestuia şi opune rezistenţă la efectuarea
mişcării de extensie (extensia concentrică în interiorul segmentului de
contracţie).
14. Şezând călare – instructorul pune mâna pe fruntea copilului

şi acesta rezistă mişcării de flexie concentrică în afara segmentului de
contracţie.
15. Şezând cu sprijin înapoi, trunchiul în extensie, inspiraţie cu
ducerea capului înapoi, revenire în expiraţie.
16. Şezând cu sprijinul palmelor înapoi, ridicarea bazinului o
dată cu extensia trunchiului şi a capului.
17. Şezând pe scaun cu vârful picioarelor sprijinite sub scara
fixă, mâinile la umeri, ducerea trunchiului în extensie, menţinând
spatele drept şi umerii traşi înapoi – braţele întinse până pot ridica o
minge medicinală de jos. La revenire, se menţine spatele drept şi
braţele întinse, cu mingea medicinală deasupra capului.
18. Culcat înainte, cu mâinile sub bărbie – relaxare.

19. Culcat înapoi pe banchetă – capul, în afara suprafeţei de
sprijin, este lăsat în jos şi rămâne în această poziţie 10”-15”.
20. Culcat înainte, mâinile la spate, târâre cu ajutorul picioarelor
(mersul şarpelui).
21. Culcat înainte, mâinile la ceafă, extensia trunchiului.
44

22. Culcat înainte pe banca de gimnastică, braţul lateral sus –
menţinerea capului şi a trunchiului în poziţie corectă.
23. Culcat înainte – cordonul elastic apucat de capete, braţele
întinse, extensia trunchiului, cu ducerea braţelor peste cap, cu
întinderea cordonului – inspiraţie, revenire – expiraţie.
24. Atârnat cu faţa la scara fixă, extensia capului şi a picioarelor.

25. Atârnat cu spatele la scara fixă, cu o minge medicinală sub
regiunea dorsală, capul pe spate, îndoirea şi întinderea genunchilor.
26. Mers pe partea îngustă a băncilor de gimnastică, cu o minge

medicinală pe cap – susţinută cu amândouă mâinile.
27. Mers – mâinile pe şold – inspiraţie cu extensia trunchiului şi
a capului – revenire – expiraţie.
28. Mers fandat cu ducerea braţelor lateral sus, extensia capului.
29. Mers pe vârfuri, cu fandarea mult în faţă pe piciorul stâng,
braţele sus, revenire în stând pe vârfuri.
30. Stând în faţa oglinzii, cu o carte pe cap – menţinerea ei.
45

CORECTAREA CAPULUI ŞI GÂTULUI
ÎNCLINAT LATERAL SPRE STÂNGA

1. Tonificarea în condiţii de lungire a grupelor musculare
laterale ale gâtului, scurtate şi contracturate (stânga), şi în condiţii de
scurtare a grupelor musculare de partea opusă înclinării, care sunt
hipotrofice şi hipotonice.
Grupele musculare laterale ale gâtului din partea stângă vor lucra
excentric şi în afara segmentului de contracţie; grupele musculare din
partea dreaptă vor lucra concentric şi în interiorul segmentului de
contracţie.
2. Corectarea deviaţiei umerilor şi omoplaţilor, coloanei vertebrale
şi toracelui.
3. Ştergerea reflexului greşit de atitudine a capului şi gâtului şi
formarea unui nou reflex neuromusucular corect şi stabil în activităţile
statice şi dinamice ale corpului.
Mijloace folosite:
Pentru corectarea acestei deviaţii, folosim:
1. Exerciţii statice, care constau din poziţii corective şi hiper-
corective simetrice, dar mai ales asimetrice, pentru corectarea
asimetriei elementelor centurii scapulare (membru superior drept va
lucra deasupra umerilor şi în plan posterior). Astfel, cele mai indicate
sunt poziţiile derivate ale poziţiilor fundamentale cu un caracter
evident corectiv.
Exemple:
– poziţia stând cu bastonul fixat asimetric la spate, mâna
dreaptă sus, stânga jos; cu mâna dreaptă la ceafă sau pe creştet, cu
braţul drept lateral sus;
– poziţia şezând – derivatele vor avea de asemenea structuri
asemănătoare, braţul drept fiind dispus asimetric;
– poziţia pe genunchi – cu piciorul stâng întins lateral, braţul
drept lateral sus; cu sprijin pe palme, dispus asimetric;
– poziţia culcat – înainte, cu mâna dreaptă la ceafă, braţul drept
oblic sus sau lateral;
– poziţia atârnat – cu braţul drept mai sus apucat.
2. Exerciţii dinamice – constau din deplasări ale segmentului sau
a capului – global – în sensul redresării corective sau hipercorective a
capului şi gâtului.
46

În cazul deviaţiei laterale spre stânga a capului şi gâtului, se
folosesc următoarele exerciţii dinamice:
a. Exerciţii de cap şi de gât, sub forma mişcării de îndoire
laterală dreapta, răsucirea spre stânga, extensie, circumducţie în plan
posterior şi în jumătatea dreaptă, precum şi mişcarea de întindere a
gâtului în axul lung al coloanei cervicale, capul şi gâtul fiind în
atitudine corectă.
b. Exerciţii de membre superioare – vor fi executate asimetric,
după cum urmează: membrul superior drept efectuează mişcări peste
nivelul umerilor şi în plan posterior, iar membrul superior stâng
efectuează mişcări sub nivelul umerilor şi în plan posterior.
c. Exerciţii de trunchi în sensul mişcărilor efectuate de cap şi gât
– pentru a amplifica mişcările acestora.
d. Exerciţii de respiraţie – folosite în scop corectiv pentru a
îndrepta deformaţia toracelui.
e. Exerciţii de redresare pasivă şi activă.
f. Exerciţii aplicative cu caracter corectiv sub forma exerciţiilor
de mers corectiv, echilibru, târâre, suspensiune.
g. Procedee de mărire a rezistenţei periferice prin folosirea
rezistenţei manuale, obiectelor portative (mingi medicinale, bastoane,
gantere).
Pentru capul şi gâtul înclinat lateral dreapta, se vor folosi
aceleaşi exerciţii, executate însă în sens opus.
CONSPECT DE LECŢIE PENTRU CORECTAREA CAPULUI

ŞI GÂTULUI ÎNCLINAT LATERAL STÂNGA
1. Mers cu paşi încrucişaţi spre dreapta, braţul drept

ridicat lateral sus, mâna stângă la spate.
2. Mers pe vârfuri – braţul drept lateral sus, mâna
stângă pe şold.
3. Mers, braţul drept sus, braţul stâng pe lângă corp,
îndoirea trunchiului spre dreapta – la doi paşi.
4. Mers fandat, mâinile pe şolduri, răsucirea capului
spre stânga, cu ducerea trunchiului în extensie.
5. Mers cu ducerea braţelor prin lateral sus şi ridicarea pe vârfuri
inspiraţie, revenire expiraţie.
6. Stând în faţa oglinzii, mâinile pe şold, înclinarea capului spre
dreapta – autocontrol.
47

7. Stând fandat lateral dreapta – braţul drept oblic lateral,
îndoirea trunchiului spre dreapta.
8. Stând depărtat cu un baston apucat oblic – mâna dreaptă sus,
stânga jos. Ducerea unui picior înainte şi extensia trunchiului –
inspiraţie, revenire – expiraţie.
9. Stând cu braţele lateral, ducerea piciorului drept înainte, cu
răsucirea trunchiului spre stânga, simultan cu ducerea braţului drept
sus, stângul jos inspiraţie, revenire în poziţia stând cu expiraţie.
10. Stând – îndoirea genunchiului drept, cu ducerea braţului
drept prin lateral sus, stângul înapoi şi ridicarea pe vârful piciorului
stâng –inspiraţie, revenire – expiraţie.
11. Şezând călare pe banchetă, instructorul, în spatele copilului,
opune rezistenţă manuală îndoirii laterale spre dreapta (îndoire laterală
concentrică dreapta în interiorul segmentului de contracţie); idem –
învinge rezistenţa opusă de deficient şi ducerea capului spre dreapta
(îndoirea excentrică stânga în afara segmentului de contracţie).
12. Şezând cu sprijin la scara fixă, mâna stângă apucă de sus –

depărtarea trunchiului de scară şi extensia capului şi gâtului.
13. Şezând – cu genunchii îndoiţi cu o minge medicinală pe cap,

susţinută cu mâna dreaptă – târâre înainte.
14. Şezând cu sprijin înapoi – ducerea capului în cerc spre
dreapta şi stânga.
15. Pe genunchi pe călcâie, şezând cu câte o ganteră în fiecare
mână, ducerea lor prin lateral sau cu ridicarea şi extensia trunchiului.
16. Pe genunchi, cu sprijin pe palme, târâre în cerc spre dreapta.
17. Pe genunchi, cu sprijin pe palme, trecerea trunchiului printre
braţe (valul).
48

18. Pe genunchi, stând cu mingea medicinală menţinută sus,
braţele întinse, aşezarea pe coapsa stângă, cu îndoirea capului spre
dreapta – inspiraţie, revenire – expiraţie.
19. Pe genunchi, cu sprijin pe palme, târâre cu ridicarea braţului

drept şi a piciorului stâng în extensie.
20. Culcat înainte – mâinile prinse la spate – asimetric, dreapta
pe sus, stânga jos, târâre în cerc spre dreapta.
21. Culcat lateral pe stânga, cotul stâng îndoit sub torace, braţul
drept întins pe lângă cap, ridicarea capului cu răsucirea spre stânga.
22. Culcat lateral pe dreapta – pe banchetă, cu capul în afara
suprafeţei de sprijin, lăsarea capului să cadă spre partea dreaptă,
menţinerea 15”-20”.
23. Culcat înapoi, braţul drept întins pe lângă cap, genunchii

îndoiţi, târâre înainte.
24. Culcat înainte, cu braţele întinse înainte, lăsarea alternativă a
trunchiului înainte, cu ridicarea picioarelor la spate, apoi lăsarea
picioarelor înapoi, cu extensia trunchiului şi ducerea braţelor oblic, sus
– se execută în continuare, legat.
25. Atârnat cu faţa spre scara fixă, apucat cu mâna dreaptă mai
sus, balansarea picioarelor spre dreapta.
26. Atârnat lateral la scara fixă, apucat cu mâna dreaptă, capul se
lipeşte de braţul drept, menţinerea poziţiei 10”-15”.
27. Stând cu spatele la scara fixă, mâna dreaptă apucă o treaptă
cât mai sus posibil, îndoirea genunchilor.
28. Mers pe vârfuri cu ducerea braţului drept sus, stângul oblic
înapoi, cu arcuire.
29. Mers cu mingea medicinală pe umărul stâng, susţinută cu
mâna dreaptă.
49

CORECTAREA TORTICOLISULUI
MUSCULAR DREPT
Pentru a se putea obţine rezultate bune, se recomandă începerea

gimnasticii medicale imediat după depistarea deficienţei (prevenirea
apariţiei asimetriilor secundare de la nivelul feţei şi toracelui).
Scopul tratamentului corectiv:
1. Tonificarea şi lungirea muşchiului sternocleidomastoidian,
scurtat şi contracturat de pe partea dreaptă şi tonificarea şi scurtarea
muşchiului sternocleidomastoid din parte opusă.
În acest sens, muşchiul sternocleidomastoidian de pe partea
dreaptă va lucra excentric şi în afara segmentului de contracţie;
muşchiul sternocleidomastoidian din partea stângă va lucra concentric
şi în interiorul segmentului de contracţie.
2. Corectarea asimetriei centurii scapulare şi toracelui.
3. Formarea reflexului de postură corectă a capului şi gâtului în
acţiunile statice şi dinamice ale corpului în condiţiile nou create, prin
schimbarea staticii capului şi gâtului.
Mijloacele folosite:
Exerciţiile statice se folosesc sub forma poziţiilor corective şi
hipercorective, care să favorizeze efectuarea mişcărilor corective ale
capului şi gâtului.
Poziţiile de lucru trebuie să aibă baza mare de susţinere, pentru a
asigura echilibrul corpului şi localizarea mişcărilor corective. Astfel,
cele mai folosite poziţii derivate ale poziţiilor fundamentale sunt:
– poziţia stând – depărtat, fandat, cu sprijin (sprijinul poate fi în
„cârje” – cu subţioara de partea bolnavă agăţată de bară sau bârna suedeză);
– poziţia pe genunchi cu sprijin pe palme, stând cu un picior în
treaptă, pe călcâie şezând;
– poziţia şezând – rezemat, întreg, călare pe banchetă;
– poziţia culcat – înainte, înapoi, pe o latură cu capul în afara
suprafeţei de sprijin;
– poziţia atârnat – la scara fixă, în căpăstrul Glisson.
2. Exerciţiile dinamice constau din:
a. Exerciţii de cap şi gât se execută sub forma mişcărilor de:
– răsucire spre partea bolnavă (dreapta);
– îndoirea laterală spre partea sănătoasă (stânga);
– extensia capului şi gâtului;
– circumducţie a gâtului, executată în plan posterior;
50

– întinderea în axul vertical al coloanei vertebrale.
Sunt contraindicate mişcările de flexie.
b. Exerciţii de membre superioare, umeri şi omoplaţi – constau
din fixări şi mişcări ale braţelor asimetric. Pentru corectarea asimetriei
centurii scapulare, membrul superior de partea sănătoasă (stânga)
efectuează mişcări peste linia orizontală a umerilor şi în plan posterior,
iar membrul superior drept de partea torticolisului va executa mişcări
sub nivelul umerilor.
c. Exerciţii de trunchi sub forma mişcărilor de îndoire laterală
spre stânga, răsucire spre dreapta, extensie şi circumducţie în plan
posterior.
Aceste exerciţii au drept scop corectarea deficienţelor toracelui,
iar când sunt executate în acelaşi timp cu mişcările capului şi gâtului
au rolul de a amplifica mişcările capului şi gâtului.
d. Exerciţii de respiraţie sub forma liberă sau legate de exerciţii
corective pe momentele fazelor respiraţiei.
e. Exerciţii cu obiecte portative şi la aparate fixe – vor avea
aceiaşi structură corectivă a mişcărilor capului şi gâtului, executate
concentric şi în segmentul propriu pentru partea stângă, excentric şi în
afara segmentului pentru partea bolnavă.
f. Exerciţii aplicative – vor avea o structură corectivă;
selecţionate din exerciţiile de mers, târâre, echilibru şi suspensiune.
Exerciţiile de echilibru se fac sub forma mersului pe vârfuri pe
sol, precum şi a purtărilor de greutăţi pe cap.
Exerciţiile de târâre se execută din poziţia pe genunchi, cu
sprijin pe palme (mers înainte, în cerc spre partea stângă) şi din poziţia
culcat înainte sau culcat pe o latură.
Suspensiunile se fac la scara fixă, atârnat simetric şi în căpăstrul
Glisson, pe verticală şi pe plan înclinat.
g. Exerciţiile de redresare constau din accentuări ale exerciţiilor
corective, sub controlul profesorului.
Redresările, pasive şi active, pot fi completate cu tensiuni şi
tracţiuni în sensul corectării şi hipercorectării. Redresările active se
pot face cu autocontrolul în oglindă.
Pentru corectarea torticolisului muscular stâng, se folosesc
aceleaşi exerciţii, executate în sensul corespunzător.

TORTICOLISULUI MUSCULAR DREPT
1. Mers pe toată talpa, cu capul în extensie şi răsucit spre partea

dreaptă.
51

2. Mers pe vârfuri, cu capul şi gâtul înclinat spre stânga – braţele
lateral.
3. Alergarea spre dreapta, cu paşi adăugaţi, cu capul înclinat spre
stânga – braţul stâng sus, braţul drept oblic înapoi.
4. Alergare cu paşi încrucişaţi, cu capul şi gâtul răsucit spre
dreapta.
5. Mers fandat cu răsucirea capului spre dreapta, mâinile pe şold.
6. Mers pe partea îngustă a băncii de gimnastică, cu o minge
medicinală pe cap, susţinută din lateral cu mâna stângă.
7. Mers cu pas înalt, capul răsucit spre dreapta, ducerea
simultană a braţului stâng sus, braţul drept jos.
8. Stând depărtat, cu mâna stângă pe creştet, fandarea laterală

spre dreapta, cu îndoirea trunchiului şi înclinarea capului şi gâtului
spre stânga.
9. Stând depărtat, fandare spre stânga şi menţinerea capului spre
stânga.
10. Stând cu latura stângă la scara fixă, apucat cu mâna stângă
bara din dreapta şoldului şi braţul drept îndoit la spate – îndoirea laterală
spre stânga a trunchiului, prin depărtarea bazinului de scara fixă.
11. Stând în faţa oglinzii, se execută cumpăna pe piciorul drept,
cu braţul stâng înainte, braţul drept înapoi.
12. Stând cu spatele la scara fixă, apucat inegal cu mâna stângă
mai sus, dreapta cu 1-2 trepte mai jos, extensia trunchiului şi a gâtului
prin proiectarea bazinului înainte, simultan cu răsucirea capului şi
gâtului spre dreapta.
52

13. Stând, ridicarea piciorului drept oblic lateral, cu ducerea
braţului stâng sus oblic lateral, simultan cu răsucirea trunchiului spre
dreapta – inspiraţie, revenire – expiraţie.
14. Şezând călare, profesorul se pronostic în spatele copilului şi
opune rezistenţă pentru mişcarea de îndoire laterală stângă concentrică, în
interiorul segmentului de contracţie şi răsucire dreapta concentric.
15. Pe genunchi, pe călcâie, şezând, cu o halteră uşoară în mână,

ridicarea pe genunchi, trunchiul, capul şi gâtul în extensie, cu ducerea
braţului stâng sus – cel drept înapoi şi în jos.
16. Pe genunchi, pe călcâie, şezând, întinderea concentrică a
braţelor cu rezistenţă manuală opusă de profesor, simultan cu încercarea
de alungire a coloanei vertebrale cervicale în axul său vertical.
17. Pe genunchi, cu sprijin pe palme, îndoirea coatelor cu

răsucirea capului şi gâtului spre dreapta, până la contactul tâmplei
stângi cu podeaua.
18. Idem – cu coatele îndoite lateral, târâre în cerc spre stânga.
53

19. Pe genunchi, cu sprijin pe antebraţe, împingerea unei mingi
medicinale spre dreapta.
20. Culcat înainte – mâna dreaptă la spate, stânga la ceafă,
extensia capului şi gâtului simultan cu răsucirea capului spre dreapta.
21. Culcat înainte, cu bastonul ţinut oblic la spate, mâna stângă
sus, dreapta jos – extensia şi îndoirea capului spre stânga.
22. Culcat pe latura dreaptă pe banchetă – cu capul spre oglindă,
îndoirea laterală spre stânga a capului împotriva gravitaţiei
(autocontrolul poziţiei corecte).
23. Culcat înapoi, cu braţul stâng în prelungirea corpului, târâre
în cerc spre stânga, cu capul îndoit lateral stânga.
24. Atârnat la scara fixă, inegal apucat, cu mâna stângă mai sus,
dreapta mai jos, pendularea membrelor inferioare spre dreapta şi spre
stânga cu menţinerea atitudinii corecte a capului şi gâtului.
25. Atârnat la bârna suedeză, inegal aşezată – mâna stângă mai

sus, deplasarea laterală cu ajutorul mâinilor, menţinând atitudinea
corectă a capului şi gâtului.
26. Şezând lateral pe coapsa stângă, cu un cordon elastic la spate
aşezat diagonal, apucat cu mâna stângă sus şi cu dreapta jos,
întinderea cordonului cu inspiraţie, revenire – expiraţie.
27. Stând cu mingea medicinală pe umărul drept, susţinută
deasupra capului cu mâna stângă – fandarea înainte cu extensia
capului şi gâtului, şi a trunchiului.
28. Stând depărtat cu braţele laterale, stângul sus, dreptul jos,
extensorul apucat de capete la spate, (diagonal şi întins) răsucirea
54

capului şi trunchiului spre dreapta, simultan cu întinderea extensorului
29. Stând cumpănă pe piciorul drept, cu braţul stâng înainte –
dreptul înapoi.
30. Mers pe vârfuri, cu capul în extensie şi cu o minge
medicinală susţinută pe frunte cu mâna stângă din lateral.
CORECTAREA DEVIAŢILOR
ŞI DEFORMAŢIILOR SPATELUI
Corectarea deviaţiilor coloanei vertebrale
În partea posterioară a trunchiului şi gâtului, se găseşte situată
coloana vertebrală. Cele 32-33 de segmente vertebrale care alcătuiesc
acest stâlp mobil sunt unite între ele prin articulaţii şi întărite de
ligamente şi muşchi.
Coloana vertebrală este fixată prin osul sacral în peretele
posterior al bazinului osos, iar prin bazinul osos, coloana vertebrală
are strânse legături funcţionale cu membrele inferioare.
La extremitatea superioară, coloana vertebrală se articulează cu
baza craniului, coloana vertebrală toracală este articulată cu coastele,
iar prin intermediul acestora cu elementele centurii scapulare şi
membrele superioare.
Rolul coloane vertebrale este static şi dinamic.
Rolul static este predominant şi constă din menţinerea atitudinii
verticale a corpului. În acelaşi timp, în poziţia stând, coloana
vertebrală constituie un stâlp puternic de sprijin pentru mişcările
capului şi gâtului, toracelui şi membrelor superioare.
Rolul dinamic al coloanei vertebrale este demonstrat prin
mobilitatea sa. Din acest punct de vedere, se deosebesc două părţi
verticale: una anterioară, formată din corpul vertebrelor – cu un rol
deosebit în stabilitatea trunchiului. Cealaltă parte, situată posterior,
este formată din arcurile vertebrelor şi prezintă articulaţii mai mici dar
mai numeroase, întărite de ligamente şi numeroşi muşchi.
Această diferenţă, dintre partea anterioară şi cea posterioară, este
deosebit de importantă din punct de vedere corectiv, căci dezvoltând
selectiv muşchii şanţurilor intervertebrale putem acţiona asupra
curburilor coloanei vertebrale, să le menţinem sau să le corectăm.
În mod normal, coloana vertebrală prezintă în ortostatism
următoarele curburi, în plan sagital, care au reieşit din necesităţile
funcţionale ale fiecărei regiuni:
55

– în regiunea cervicală, există o curbură lordotică care apare în
jurul vârstei de 3 luni şi care permite ridicarea şi menţinerea capului;
– în porţiunea toracală, se păstrează uşoară curbură cifotică
existentă în viaţa intrauterină. Menţinerea ei în timpul vieţii asigură
forma şi mobilitatea cavităţii toracice;
– la vârsta de 8-9 luni, când copilul se ridică în stând, apare cea
de a treia curbură a coloanei vertebrale în regiunea lombară, în sens
lordotic, prin înclinarea bazinului înainte.
În plan frontal, pot să apară curburi în regiunea lombară sau
dorsolombară, mai frecvent cu convexitatea spre stânga.
Curburile coloanei verticale pot să fie exagerate sau să dispară,
determinând în aceste cazuri deviaţiile şi deformaţiile coloanei
vertebrale.
După întinderea lor, deviaţiile coloanei vertebrale pot fi
exagerări ale curburilor fiziologice numite deviaţii tipice, sau pot
cuprinde în totalitate coloana vertebrală sau numai regiunile de trecere
– cervico-dorsal şi dorso-lombar – numite deviaţii atipice.
Unele deviaţii pot să modifice şi elementele spatelui,
determinând apariţia deformaţiilor spatelui, cum sunt spatele rotund,
cifotic, lordotic şi plan.
După cauzele şi mecanismele de producere, deviaţiile coloanei
vertebrale se împart în deviaţii funcţionale şi patologice. Deviaţiile
funcţionale ale coloanei vertebrale sunt de obicei tipice, cu un început
greu de precizat, cu o evoluţie lungă şi lentă, fiind cele mai uşor de
corectat prin gimnastică medicală.
Deformaţiile patologice sunt mai accentuate şi mai grave, fiind
determinate de modificări în structura elementelor coloanei vertebrale.
Dintre acestea, numai o parte pot fi corectate prin exerciţii fizice.
Deviaţiile şi deformaţiile coloanei vertebrale sunt întâlnite la
toate vârstele. Întrucât frecvenţa lor este crescută la vârsta şcolară – în
perioada de creştere – ne vom ocupa în cele ce urmează numai de
acele deviaţii vertebrale care se pot corecta prin gimnastică medicală
la această vârstă a şcolarităţii.
Aceste deviaţii vor fi prezentate astfel:
– Cifozele – cu localizări mai importante în regiunea toracală,
lombară şi totală.
– Lordozele lombare.
– Cifolordozele.
– Scoliozele.
– Cifoscoliozele.
56

Corectarea prin gimnastică medicală a cifozelor
Cifozele sunt deviaţii ale coloanei vertebrale în plan sagital cu
convexitatea curburii îndreptată înapoi.
Se consideră cifoză tipică – cifoza care este o exagerare a
curburii fiziologice dorsale; cifozele atipice sunt localizate în regiunea
lombară, mai rar cervicală, dar şi cifozele zonei de trecere dorso-
lombare sau cele totale – cervico-dorso-lombare.
Cifozele funcţionale sunt deviaţii tipice, provocate şi întreţinute
de tulburările funcţionale ale coloanei vertebrale, care se accentuează
atunci când nu sunt corectate corespunzător şi la timp, fiind însoţite de
unele modificări în forma şi structura oaselor şi a articulaţiilor
vertebrale. Aceste deviaţii se pot întâlni sub forma atitudinii cifotice,
cifozei habituale, profesionale sau compensatorii.
Cifozele patologice care se pot întâlni la şcolari pot fi
congenitale, rahitice, paralitice, prin tuberculoză osteoarticulară, grave
ale adolescenţilor şi tinerilor, traumatice, precum şi alte forme diferite,
întâlnite mai rar.
Corectarea cifozei dorsale
Scopul exerciţiilor fizice corective:
a. Tonificarea şi scurtarea muşchilor spatelui şi lungirea celor
situaţi în partea anterioară a trunchiului. Pentru aceasta muşchii
spatelui vor lucra concentric şi în interiorul segmentului de contracţie;
b. Corectarea deficienţelor secundare care însoţesc cifoza cum
sunt: cap şi gât înclinat înainte, omoplaţii depărtaţi şi desprinşi, umerii
duşi în faţă, torace înfundat sau în flexiune.
c. Stingerea reflexului de atitudine greşită a trunchiului şi
formarea unui reflex de postură corect şi stabil în activităţile statice şi
dinamice ale corpului, care să asigure coloanei vertebrale dorsale şi
lombare poziţia corectă.
Mijloacele folosite sunt:
Exerciţii statice sub forma poziţiilor fundamentale, dar mai ales
a celor derivate cu o structură corectă, corectivă sau hipercorectivă, în
care trunchiul este în extensie în regiunea dorsală, înclinat înainte sau
aplecat din regiunea lombară. Totodată, aceste poziţii vor fixa
membrele superioare la şi peste nivelul umerilor, iar membrele
inferioare vor fi fixate sau menţinute în plan anterior.
Astfel, putem lucra din următoarele poziţii:
– poziţia stând – cu trunchiul înclinat sau aplecat cu mâinile la
ceafă, sau braţele lateral sus;
57

– cu trunchiul vertical, cu membrele inferioare
îndoite (ghemuit) sau fixate înainte la scara fixă, pe scaun etc.;
– poziţia şezând – este una dintre cele mai bune poziţii corective,
întrucât permite o localizare foarte bună a mişcărilor în regiunea
dorsală, simultan cu o fixare a coloanei vertebrale;
– poziţia pe genunchi – pe călcâie şezând sau cu un picior
înainte şi îndoit în plan anterior;
– cu sprijin pe palme – cu trunchiul la orizontală;
– poziţia culcat înapoi, cu genunchii îndoiţi, sau culcat înainte, cu
un sul sau pronostic sub abdomen; cu trunchiul coborât sub orizontală;
– poziţia atârnat – la inele, scară fixă etc., cu genunchii îndoiţi.
Exerciţii dinamice – constau din mişcări active libere sau
îngreuiate, care să redreseze coloana vertebrală şi celelalte deficienţe
secundare ale cifozei.
Astfel, sunt:
– Exerciţii de trunchi – sub forma mişcării de extensie în
regiunea dorsală – ca mişcare corectivă şi a mişcărilor de îndoire
laterală, răsucire spre stânga sau dreapta, întinderii în axul vertical al
– Exerciţii de membre superioare sub forma ducerii şi
menţinerii în plan posterior a braţelor, fie la nivelul liniei orizontale
sau deasupra acesteia. Aceste exerciţii pot fi însoţite de duceri în cerc,
sau rotaţii externe din articulaţia scapulohumerală, care corectează
îndeosebi poziţia umerilor duşi în faţă. Exerciţiile se pot efectua liber
sau cu diferite obiecte portative din gimnastică: bastoane, mingi
medicinale, haltere, măciuci etc.
– Exerciţii de membre inferioare – executate în plan anterior,
sub forma mişcării de forfecare, abducţiei, întindere, îndoire, flexii şi
circumducţii. Aceste exerciţii redresează poziţia bazinului şi tonifică
peretele abdominal, adică previne lordozarea compensatorie a curburii
lombare.
– Exerciţiile de respiraţie – folosite în mod corectiv pentru
corectarea toracelui înfundat şi a măririi mobilităţii cutiei toracice.
– Exerciţiile de respiraţie se pot executa sub forma exerciţiilor
libere de respiraţie mai ales amplificate de mişcări corective ale
trunchiului şi membrelor superioare.
– Exerciţii aplicative – cu o structură corectivă sau hiperco-
rectivă – sunt exerciţiile de mers (mers pe vârfuri), târâre (din poziţiile
pe genunchi cu sprijin pe palme, aşezând şi culcat) echilibru şi
suspensiuni.
58

– Exerciţii de redresare realizate pasiv, dar mai ales activ, sub
forma exerciţiilor cu autocontrol, în oglindă, pentru obţinerea unei
poziţii corecte.
CONSPECT DE LECŢIE
1. Mers obişnuit cu mâinile la ceafă şi ducerea la trei paşi a unui

genunchi îndoit în faţă.
2. Mers cu mâinile pe şold, patru paşi pe vârfuri, patru paşi pe
călcâie.
3. Mers pe vârfuri, cu ducerea în cerc mic spre înapoi a braţelor
întinse lateral – mişcarea cu amplitudine mică se execută cu coatele în
extensie în ritm vioi, iar cele ample lent îndoind uşor coatele.
4. Mers pe vârfuri cu trunchiul înclinat uşor înainte – mâinile
susţinând o minge medicinală pe cap.
5. Stând cu spatele lipit de scara fixă – mâinile pe cap, coatele
lipite, întinderi în axul lung vertical al corpului.
6. Stând cu mâinile la spate, apucat, săritură cu depărtarea
picioarelor, genunchi întinşi simultan cu ducerea braţelor lateral,
aterizarea cu apropierea picioarelor şi ducerea mâinilor la spate.
7. Stând în faţa scării fixe – cu sprijinirea unui picior înainte pe

şipca a 6-a, coatele îndoite la piept, extensia trunchiului cu ducerea
braţelor lateral – inspiraţie, revenire – expiraţie, cu menţinerea
coatelor în dreptul umerilor.
8. Stând cu mâinile la ceafă – ghemuire, menţinând spatele
drept, simultan cu ducerea braţelor lateral sus – revenire.
9. Stând depărtat, cu mâinile la umeri, cu cordonul elastic la
spate, apucat de capete, întinderea bruscă a cordonului elastic lateral –
prin extensia coatelor şi menţinerea braţelor lateral – revenirea se
execută lent.
59

10. Stând depărtat cu cordonul în faţă, înclinarea trunchiului
înainte cu spatele drept, cu ducerea braţelor peste cap, oblic înapoi, cu
întinderea cordonului, menţinând genunchii în extensie.
11. Stând depărtat în faţa scării fixe, la distanţă de un pas –
înclinarea trunchiului cu apucarea şipcii de la nivelul umerilor, cu
arcuirea trunchiului.
12. Pe genunchi, pe călcâie, şezând cu un baston apucat fixat

peste omoplaţi, ducerea bastonului în sus şi a braţelor oblic sus, cu
extensia capului şi gâtului.
13. Pe genunchi, cu sprijin pe palme – întinderea coatelor,

menţinând coapsele vertical.
14. Pe genunchi, cu sprijin pe palme – trunchiul suborizontală,
braţele înainte – târâre prin alunecarea mâinilor pe sol.
15. Pe genunchi, pe călcâie, şezând – mâinile la ceafă, ducerea
braţelor lateral sus – inspiraţie, revenire – expiraţie.
16. Şezând cu picioarele întinse înainte – cu bastonul ţinut între
coate, târâre prin mutarea alternativă a picioarelor.
60

17. Şezând – spate în spate cu un partener, braţele întinse oblic
sus, apucat, îndoirea şi întinderea coatelor, păstrând spatele lipit de al
partenerului.
18. Şezând călare pe un scaun, profesorul în spatele copilului –
apucat reciproc palmă în palmă, întinderea cu rezistenţă a coatelor.
Din aceeaşi poziţie cu mâinile la ceafă, profesorul opune rezistenţă
ducerii înapoi a coatelor.
19. Culcat înapoi, cu genunchii îndoiţi – cu o pronostic sub

coloana vertebrală toracală, respiraţie liniştită controlată.
20. Culcat înapoi – cu genunchii îndoiţi pe abdomen, braţele
întinse pe lângî cap – târâre cu ajutorul umerilor.
21. Culcat înainte pe banca de gimnastică, cu câte o ganteră în
fiecare mână – ducerea braţelor lateral. Acelaşi exerciţiu cu o pernă
sub abdomen sau cu coapsele verticale aşezate pe părţile laterale ale
băncii şi genunchii îndoiţi.
22. Culcat înapoi – cu picioarele sprijinite la scară fixă, pe a 3-a,
a 4-a şipcă – ducerea braţelor lateral – inspiraţie, revenire – expiraţie.
23. Culcat înapoi – mâinile la ceafă, forfecări ale membrelor
inferioare întinse.
24. Atârnat cu spatele la scara fixă, genunchii îndoiţi – ducerea
lor laterală – dreapta – stânga.
25. Atârnat pe un plan oblic la 20-30 grade – ducerea membrelor
inferioare în cerc prin simetrie (unul spre dreapta, celălalt spre stânga)
sau ambele picioare în acelaşi sens.
61

26. Stând depărtat – braţele oblic sus – ducerea trunchiului
înainte cu genunchii la piept – inspiraţie – revenire, expiraţie. La
revenire, braţele se menţin oblic sus.
27. Stând cu mingea medicinală pe cap susţinută din lateral cu
amândouă mâinile – îndoirea şi întinderea genunchilor.
28. Mers cu un baston trecut pe sub coate, trunchiul înclinat
înainte, îndoirea laterală dreapta, stânga a trunchiului.
29. Stând în faţa oglinzii – mâinile pe şold, tragerea coatelor
înapoi şi bombarea toracelui cu inspiraţie – revenire – expiraţie.
30. Mers cu mâinile la ceafă – la trei paşi îndoirea genunchilor şi
menţinerea trunchiului pe verticală.
CORECTAREA CIFOZEI LOMBARE (joasă)

– Tonificarea şi scurtarea grupelor musculare din regiunea
lombosacrală, concomitent cu lungirea muşchilor abdominali. Pentru
aceasta, muşchii lombosacrali vor lucra concentric şi în interiorul
segmentului de contracţie, iar muşchii abdominali excentric şi în afara
– Prevenirea tendinţei de inversare a curburilor coloanei
vertebrale, precum şi corectarea celorlalte deficienţe ale poziţiei
bazinului, abdomenului şi membrelor inferioare.
– Formarea unui nou reflex neuromuscular corect asupra
atitudinii trunchiului, bazinului şi membrelor inferioare.
Mijloacele folosite sunt astfel sistematizate:
– Exerciţiile statice sub forma poziţiilor fundamentale, dar mai
ales a poziţiilor derivate care să favorizeze lordozarea coloanei
vertebrale şi înclinarea bazinului înainte, faţă de planul său orizontal.
În acest sens poziţia şezând este contraindicată, căci orizontalizând
bazinul, menţine ştearsă curbura coloanei vertebrale lombare.
Se folosesc poziţiile derivate ale poziţiilor stând, pe genunchi,
culcat şi atârnat, cum sunt de exemplu:
– poziţia stând – pe vârfuri – fandat înainte cu unul din
membrele inferioare fixat în plan posterior;
– poziţia pe genunchi – cu un membru inferior întins lateral sau
înapoi, cu sprijin pe palme, trunchiul orizontal sau înapoi, cu sprijin pe
palme, trunchiul orizontal;
– poziţia culcat înainte, înapoi, lateral;
– poziţia atârnat – la inele, bârnă sau cu faţa la scara fixă.
62

– Exerciţiile dinamice în general sunt asemănătoare celor
folosite pentru corectarea cifozei toracale, dar cu modificări ale
sensului şi localizării mişcărilor de trunchi şi membre. Astfel, cele mai
importante exerciţii sunt:
– Exerciţiile de trunchi sub forma mişcării de extensie în
regiunea lombară, simple sau asociate cu mişcările de îndoire laterală,
răsucire stânga – dreapta şi ducere în cerc în plan posterior.
– Exerciţiile de membre inferioare care vor înclina bazinul
înainte şi vor amplifica redresarea coloanei vertebrale lombare. Astfel,
mişcarea corectivă este extensia membrelor inferioare.
– Exerciţiile de membre superioare vor fi executate în plan
anterior, pentru a localiza extensia trunchiului în segmentul lombar şi
a preveni tendinţa de inversare a curburii dorsale.
– Exerciţiile aplicative cu structură corectivă – cum sunt
exerciţiile de mers corectiv, târâre, echilibru, suspensiuni.
– Exerciţiile de respiraţie – libere sau amplificate de mişcările
de trunchi şi membre superioare.
– Exerciţiile de redresare pasive şi active (autocontrol în faţa
oglinzii).
CONSPECT DE LECŢIE
1. Mers pe vârfuri – mâinile la ceafă – la trei paşi – ducerea

alternativă a câte unui picior înapoi.
2. Alergare cu călcâiele – încercând să fie lovită şezuta – mâinile
la ceafă.
3. Mers cu fandare mare înainte, mâinile pe şolduri – împingând
înainte bazinul.
4. Mers pe partea îngustă a băncii de gimnastică, cu extensia
alternativă a unui picior în spate, simultan cu ducerea braţelor prin
înainte, oblic sus. La fiecare pas, coborârea braţelor.
5. Stând depărtat – braţele întinse – extensia trunchiului cu
inspiraţie şi ducerea braţelor sus – revenire – expiraţie.
6. Stând depărtat în faţa scării fixe – la un pas depărtare, mâinile
apucă şipca din dreptul umerilor, ducerea bazinului înainte cu extensia
trunchiului şi a piciorului stâng – revenire. Acelaşi exerciţiu cu
extensia piciorului drept.
7. Stând fandat înainte, mâinile la umeri, extensia trunchiului cu
ducerea braţelor sus – inspiraţie, revenire – expiraţie.
63

8. Pe genunchi – în faţa scării, apucarea şipcii de la nivelul
umerilor, ridicarea în extensie a câte unui picior.
9. Pe genunchi cu sprijin pe palme – mers cu ridicarea unui
picior întins în extensie.
10. Pe genunchi, ducerea braţelor prin înainte sus – răsucirea
trunchiului la stânga cu atingerea călcâiului drept cu mâna stângă,
braţul drept oblic sus, revenire la poziţia iniţială – acelaşi exerciţiu pe
partea opusă.
11. Pe genunchi stând, braţele lateral cu câte o ganteră în mână,

patru rotări mici ale braţelor din umeri, urmate de îndoirea trunchiului
la stânga – revenire; reluarea exerciţiului cu îndoirea trunchiului spre
dreapta.
12. Culcat înainte, mâinile sub bărbie – respiraţie liniştită.
13. Culcat înainte cu câte o halteră în mână, ducerea braţelor
înainte cu extensia trunchiului – revenire cu aşezarea halterelor pe sol.
14. Culcat înapoi – tălpile sprijinite pe sol, îndoire uşoară a genun-
chilor, ridicarea bazinului şi ducerea bazinului lateral dreapta-stânga.
15. Culcat înapoi – cu o minge medicinală; trecerea unei mingi
medicinale pe sub bazin de la dreapta la stânga şi de la stânga la
dreapta.
16. Culcat înainte cu mâinile sub bărbie, ducerea picioarelor în
extensie – forfecări – revenire cu picioarele pe sol.
17. Culcat înainte pe o banchetă – trunchiul în afara suprafeţei
de sprijin – braţele întinse înainte – extensia trunchiului – menţinerea
15” – 20” – revenire.
18. Culcat înapoi pe banchetă – genunchii lăsaţi să cadă în afara
suprafeţei de sprijin – respiraţie liniştită.
19. Culcat înainte în faţa scării fixe – apucat de prima şipcă,

trunchiul bine extins, cu capul pe spate, braţele întinse – apucarea din
64

ce în ce mai sus a şipcilor, până la şipca 9-10 – menţinerea poziţiei –
coborâre pe rând a mâinilor cu fiecare şipcă.
20. Culcat înainte între două bănci de gimnastică puse paralel –

apucat cu mâinile de o bancă şi sprijinind vârful piciorului pe cealaltă
– deplasare laterală cu lăsarea bazinului aproape de sol.
21. Atârnat cu faţa la scara fixă, ducerea piciorului în extensie –
simultan sau alternativ.
22. Atârnat la inele, sprijin pe vârful picioarelor, ducerea în cerc
a bazinului
23. Atârnat cu spatele la scara fixă – cu o minge sub regiunea

lombară – menţinerea acestei poziţii 10” – 15”, cu ducerea picioarelor
în echer susţinut.
24. Stând cu faţa la perete, mâinile sprijinite pe perete la nivelul

umerilor, ridicarea pe rând a picioarelor în extensie.
65

25. Stând cu spatele la scara fixă, cu cordonul elastic fixat la
scara fixă, fandare lungă înainte cu piciorul stâng cu extensia
trunchiului, braţele oblic jos la spate, revenire – ducerea braţelor pe
lângă corp – acelaşi cu piciorul opus.
26. Mers pe vârfuri – menţinând o minge medicinală cu mâinile
prin lateral.
27. Stând depărtat, piciorul drept înainte, stângul înapoi, cu
coarda petrecută pe sub talpa piciorului din urmă, coatele îndoite,
mâinile menţin coarda la nivelul umerilor, ridicarea piciorului stâng în
cumpănă menţinând coarda bine întinsă – revenire – acelaşi exerciţiu
cu piciorul opus.
28. Mers liniştitor cu urmărirea în oglindă a atitudinii spatelui.
CORECTAREA CIFOZEI TOTALE

– Tonificarea în condiţii de scurtare a grupelor musculare ale
spatelui şi lungirea musculaturii anterioare a toracelui şi abdomenului.
Pentru aceasta muşchii spatelui vor lucra concentric şi în interiorul
segmentului de contracţie – iar muşchii din partea anterioară a
trunchiului – excentric şi în afara segmentului de contracţie.
– Corectarea deficienţelor secundare care însoţesc cifoza totală,
cum sunt: capul şi gâtul înclinate înainte, atitudinea în flexiune a
toracelui, umerii aduşi şi orizontalizarea bazinului.
– Formarea unui reflex corect de atitudine a corpului în acţiunile
statice şi dinamice ale trunchiului.
Mijloacele folosite pentru corectarea cifozei totale sunt:
Exerciţii statice sub forma poziţiilor fundamentale şi derivatele
acestora, care au o structură corectivă şi hipercorectivă. Acestea pot fi
sub forma poziţiilor iniţiale, dar şi a poziţiilor menţinute, atunci când
îşi menţin acelaşi conţinut corectiv sau hipercorectiv.
Exerciţii dinamice concretizate sub forma mişcărilor corective
ale trunchiului, toracelui, abdomenului, membrelor superioare şi
inferioare, efectuate în sensul redresării în atitudine corectă a coloanei
vertebrale; aceste mişcări pot fi executate activ, liber sau cu rezistenţă
în felul următor:
– Exerciţii de trunchi sub forma mişcărilor de extensie a întregii
coloane vertebrale, la care se pot adăuga îndoiri laterale, răsuciri spre
stânga şi drepata, circumducţii în plan posterior, mişcări de întindere
în axul lung al coloanei vertebrale.
66

– Exerciţii de cap şi gât sub forma mişcărilor de extensie
efectuate peste nivelul liniei orizontale a umerilor. Pe lângă această
mişcare se mai execută circumducţii în plan posterior, duceri laterale,
în sus sau oblic, în sus şi deasupra liniei umerilor – rotaţii din
articulaţia scapulohumerală.
– Exerciţii de membre inferioare – vor avea o structură corectivă
pentru poziţia bazinului şi coloanei vertebrale lombare; de aceea,
mişcările de membre inferioare – extensii, circumducţii, forfecări –
vor fi executate numai în plan posterior.
– Exerciţii de respiraţie, fie liber executate sau legate de
mişcările corective ale trunchiului şi membrelor.
– Exerciţiile aplicative vor fi sub forma exerciţiilor de mers şi
alergare corectivă, suspensiune, târâre şi echilibru corectiv.
– Exerciţii de redresare – se vor realiza pasiv, cu ajutorul
profesorului sau a unor obiecte portative, sub forma activă pentru
autoredresarea coloanei vertebrale.
CONSPECT DE LECŢIE
1. Mers cu paşi mărunţi, la fiecare pas ducerea braţelor prin

extensie sus, simultan cu ducerea unui picior înapoi. Acelaşi exerciţiu
se poate executa cu ducerea braţelor oblic sus.
2. Mers pe vârfuri cu o minge medicinală susţinută pe cap cu
ambele mâini – extensia trunchiului la fiecare pas concomitent.
3. Mers fandat cu ducerea braţelor sus şi arcuirea trunchiului
înapoi.
4. Mers cu mâinile la spate, coatele trase spre spate, ducerea
trunchiului în extensie la doi paşi.
5. Mers înapoi cu trunchiul în extensie, mâinile apucat deasupra
capului, ducerea braţelor înapoi la doi paşi, revenire.
6. Stând depărtat, cu mâinile pe şold, ducerea braţelor obic, sus –
inspiraţie, revenire – expiraţie. În timpul inspiraţiei se poate executa
ridicarea pe vârfuri.
67

7. Stând, spate în spate cu un partener, braţele oblic sus, apucat
de mâini – fandare cu ducerea trunchiului şi a membrelor superioare în
extensie.
8. Stând cu spatele la scara fixă, la o distanţă de un pas –

ducerea trunchiului în extensie, până ce mâinile ating scara fixă –
coatele fiind întinse.
9. Stând cu mâinile pe şold, săritură cu ducerea braţelor prin
înainte sus, extensia accentuată a trunchiului simultan, depărtarea
picioarelor în faza de zbor. Aterizarea se face pe vârfuri, picioarele
apropiate.
10. Stând depărtat, ducerea braţelor lateral sus – inspiraţie,
revenire – expiraţie.
11. Stând – ducerea braţelor lateral sus, simultan cu ducerea
piciorului drept înapoi cu extensia amplă a trunchiului – „cumpăna”.
12. Stând cu spatele la scara fixă, călcâiele lipite de planul scării,
apucat de sus, ducerea bazinului înainte simultan cu extensia amplă a
trunchiului.
13. Stând cu spatele la scara fixă, cu piciorul sprijinit înapoi pe
şipca a 3-a, a 4-a, ducerea braţelor prin înainte sus, cu arcuirea
trunchiului.

braţele întinse oblic înainte, ducerea unui picior în extensie cu
genunchiul întins – revenire. Acelaşi exerciţiu cu piciorul celălalt.
68

15. Pe genunchi depărtat, cu mâinile apucat de glezne, extensie
amplă a capului şi trunchiului – inspiraţie, revenire – expiraţie.
16. Culcat înainte cu mâinile apucat la spate, târâre înainte cu
ajutorul picioarelor şi umerilor.
17. Culcat înapoi, cu genunchii întinşi, ducerea braţelor prin
lateral sus – inspiraţie, revenire – expiraţie.
18. Culcat înainte cu picioarele sprijinite de prima şipcă de jos,
mutarea alternativă a picioarelor din şipcă în şipcă, 7-8 trepte –
revenire prin coborâre treaptă cu treaptă.
19. Culcat înainte – transversal pe banca de gimnastică –
extensie simultană a truchiului şi membrelor inferioare – menţinerea
poziţiei 10”-15”.
20. Culcat înainte cu mâinile sub bărbie, picioarele sprijinite pe

o minge medicinală – inspiraţie şi expiraţie liberă.
21. Atârnat cu faţa la scara fixă – extensia ambelor picioare –
menţinerea poziţiei 10” – 15”
22. Atârnat pe plan oblic, cu spatele pe o pronostic, la nivelul
regiunii dorsale, picioarele cad lateral sub nivelul planului oblic –
menţinerea poziţiei 10” – 15”.
23. Atârnat cu spatele la scara fixă, picioarele sprijinite,
proiectarea bazinului înainte, urmată de mutarea mâinilor pe o şipcă
mai jos – succesiv din aproape în aproape.
24. Pe genunchi cu sprijin pe palme – un partener apucă
picioarele, deplasare cu sprijin în mâini – „roaba”.
25. Stând depărtat, aruncarea mingii medicinale înapoi pe
deasupra capului la un partener – întoarcerea 180º, prinderea mingii şi
reluarea exerciţiului.
69

26. Mers pe vîrfuri cu ducerea mingii medicinale înainte sus, la
doi paşi şi aruncarea mingii unui partener – deplasarea în sens invers
şi prinderea mingii.
27. Mers pe vârfuri cu un baston la spate prins peste omoplaţi –
8 timpi menţinerea bastonului cu coatele îndoite, 8 timpi ducerea
braţelor sus, capul în extensie, inspiraţie, revenire – expiraţie.
28. Stând cu faţa la scara fixă, apucat cu mâinile de şipca de la
nivelul umerilor, extensia trunchiului simultan cu extensia alternativă
a unui picior.
29. Mers pe partea îngustă a băncii de gimnastică cu o minge

medicinală pe cap, susţinută cu mâinile, coatele trase spre înapoi.
30. Stând cu spatele sprijinit de perete, braţele întinse sus, lipite
de perete – ridicarea pe vârfuri şi coborârea, păstrând contactul
permanent cu peretele.
Corectarea prin gimnastică medicală a lordozelor
Lordozele sunt deviaţii sau deformaţii ale coloanei vertebrale în
plan anteroposterior cu convexitatea anterior, care constau fie din
exagerarea curburii fiziologice lombare (lordoză tipică) sau apariţia
unei curburi în altă regiune sau în regiunea de trecere lombodorsală
(lordoză atipică).
După mecanismul de producere şi posibilităţile de corectare, se
deosebesc lordoze funcţionale şi lordoze patologice. Lordozele
funcţionale sunt de obicei deviaţii care corectează uşor în poziţia
şezând, au o evoluţie lentă şi păstrează mobilitatea coloanei vertebrale.
Formele de lordoze funcţionale sunt: atitudinea lordotică, lordoza
habituală, profesională şi compensatorie unei cifoze dorsale sau
înclinării în faţă a bazinului.
70

Lordozele patologice au o cauză şi un început bine precizat, cu
semne şi manifestări caracteristice. Aceste lordoze pot fi: congenitale,
rahitice, paralitice, miopatice, reumatice, determinate de modificări în
forma şi funcţia articulaţiei coxofemurale sau a membrelor inferioare.
Tratamentul corectiv prin gimnastica medicală este indicat, în
primul rând, lordozelor funcţionale; lordozele patologice beneficiază
numai secundar de acest tratament.
1. Redresarea coloanei vertebrale lombare şi corectarea acestei
deviaţii prin tonificarea în condiţii de scurtare a muşchilor abdominali,
care sunt slăbiţi şi hipotoni, concomitent cu lungirea şi decontractura
muşchilor lombosacrali. Pentru aceasta, muşchii abdominali vor lucra
concentric şi în interiorul segmentului de contracţie, simultan cu
contracţia excentrică şi în afara segmentului muşchilor sacrolombari.
2. Corectarea şi menţinerea redresării bazinului
3. Crearea unui reflex de atitudine corectă a trunchiului şi
membrelor inferioare în activităţile statice sau dinamice ale corpului.
4. Prevenirea compensării cu o încurbare cifotică în regiunea
dorsală.
Mijloacele gimnasticii medicale folosite în corectarea lordozei
sunt:
– Exerciţii statice indicate sub forma poziţiilor care corectează
înclinarea bazinului fie prin întinderea muşchilor ischiogambieri, fie
prin contracţia muşchilor abdominali. Astfel, cele mai indicate
exerciţii statice sunt poziţiile de lucru derivate ale poziţiilor
fundamentale, cum sunt:
– poziţia şezând – cu genunchii îndoiţi, călare, cu picioarele
depărtate etc.;
– poziţia pe genunchi – pe călcâie şezând, cu sprijin pe palme –
trunchiul deasupra orizontalei, poziţia pe genunchi cu un picior întins
înainte, cu un genunchi îndoit înainte în treaptă;
– poziţia culcat – înapoi cu genunchii îndoiţi, cu sau fără
sprijinul tălpilor pe sol; culcat înainte cu trunchiul în afara suprafeţei
de sprijin şi coborât sub nivelul acesteia;
– poziţia stând – cu genunchii îndoiţi sau cu un picior fixat în
plan anterior;
– poziţia atârnat – numai cu genunchii îndoiţi.
Totodată, se pot bţine poziţii bune de lucru cu modificarea
trunchiului, ca de exemplu:
– poziţia stând – cu trunchiul înclinat, aplecat şi îndoit;
71

– poziţia pe genunchi – cu trunchiul înclinat , aplecat sau îndoit.
Exerciţiile dinamice vor urmări corectarea lordozei fără să se
creeze compensator o curbură cifotică. Cele mai indicate exerciţii
dinamice sunt:
– exerciţiile de trunchi efectuate în sens corectiv sub forma
înclinărilor, aplecărilor şi îndoirilor, având în permanenţă grijă ca
mişcarea să fie localizată la nivelul regiunii lombare – fără să
accentuăm curbura fiziologică dorsală.
Mişcările de îndoire laterală şi răsucire se vor executa cu
trunchiul înclinat sau aplecat pentru mobilizarea coloanei vertebrale
lombare.
– Exerciţiile de membre inferioare vor corecta îndeosebi poziţia
bazinului. Aceste exerciţii se vor face în plan anterior. Executate din
poziţii derivate ale poziţiei stând, ele vor redresa bazinul; efectuate din
poziţia culcat înapoi sau atârnat, vor solicita izometric musculatura
abdominală.
– Exerciţiile de membre superioare vor fi executate pentru a
preveni accentuarea curburii cifotice dorsale şi pentru crearea unei
poziţii corecte a centurii scapulare. De aceea, mişcările membrelor
superioare vor fi dispuse în plan posterior.
– Exerciţiile de abdomen sunt indicate îndeosebi acolo unde
lordoza se întovărăşeşte de o hipotonie a peretelui abdominal. Cele mai
indicate exerciţii sunt executate din poziţia culcat înapoi şi şezând.
– Exerciţiile aplicative se folosesc sub forma:
– exerciţiilor de mers corectiv – cum sunt variantele de mers
din poziţia stând: mers ghemuit (mersul piticului), mers cu genun-chii
întinşi şi sprijin pe palme (mersul ursului), mers cu prinderea mâinilor
la nivelul gleznelor (mersul elefantului), mersul cu răsucirea trunchiu-
lui şi aplecarea înainte (asemănător celui de la coasă) etc.
– Exerciţiile de târâre se fac din poziţia şezând, culcat înapoi cu
genunchii îndoiţi sau pe genunchi pe călcâie şezând.
– Exerciţiile de echilibru se execută din poziţii corective – cum
sunt poziţia şezând (echerul) şi poziţia culcat pe spate.
– Suspensiunile – se fac îndeosebi incomplete pe plan oblic –
având grijă să nu se lordozeze coloana lombară. Sunt indicate îndeo-
sebi pentru învingerea contracturii musculare apărută în lordozele
dureroase.
– Exerciţiile de respiraţie – se execută din poziţii corective
(şezând, culcat pe spate cu genunchii îndoiţi), insistându-se asupra
solicitării respiraţiei diafragmatice (insuficientă în lordozele cu
hipotonie abdominală) şi punându-se accent pe expiraţie.
72

– Exerciţiile de redresare se pot obţine prin menţinerea unor
poziţii hipercorective activ sau pasiv.
Aceste redresări se pot realiza şi cu un partener sau cu folosirea
unor obiecte portative (mingea medicinală).
– Exerciţiile de relaxare se vor realiza îndeosebi pentru
decontracturarea musculaturii sacrolombare.
CONSPECT DE LECŢIE
1. Mers cu mâinile la ceafă, ridicarea genunchilor alternativ la piept.

2. Mers pe călcâie, trunchiul înclinat înainte, mâinile la ceafă.
3. Mers fandat, mâinile pe şold – aplecarea trunchiului înainte la
fiecare pas.
4. Mers cu mâinile pe sol, genunchii în extensie.
5. Mers cu trunchiul aplecat înainte – mâinile apucă gleznele
(mersul elefantului).
6. Stând – cu piciorul drept fixat pe un suport exterior –
aplecarea trunchiului înainte cu ducerea braţelor lateral.
7. Stând depărtat în faţa scării fixe, mâinile apucă şipca la

nivelul umerilor, aplecarea trunchiului
8. Stând spate în spate cu un partener – îndoirea genunchilor –

genuflexiuni – inspiraţie, revenire – expiraţie.
9. Stând în faţa oglinzii – inspiraţie cu sugerea abdomenului şi
luarea poziţiei corecte.
10. Pe genunchi, pe călcâie şezând, braţele lateral sus, aplecarea
trunchiului înainte cu expiraţie, revenire cu inspiraţie.
73

11. Pe genunchi, cu piciorul drept întins înainte, aplecarea
trunchiului înainte, spre dreapta, spre stânga – şi revenire.
Idem – cu piciorul stâng.
12. Şezând cu picioarele depărtate – cu un baston trecut pe sub
omoplaţi – aplecarea trunchiului şi răsucirea spre piciorul drept şi stâng.
13. Şezând cu spatele lipit de scara fixă, ridicarea picioarelor
până la 30 grade, alternativ şi simultan.
14. Şezând cu mâinile pe şold – târâre înainte simultan cu
întinderea şi îndoirea genunchilor.
15. Culcat înainte pe banca de gimnastică, picioarele depărtate şi
lăsate în jos pe părţile laterale ale băncii, târâre înainte cu ajutorul
mâinilor
16. Culcat înapoi – ridicarea picioarelor la 45 grade – depărtarea

şi apropierea lor alternativă.
17. Culcat înapoi cu o minge între tălpi – ridicarea şi coborârea

picioarelor – menţinând mingea între tălpi.
18. Culcat înapoi – genunchii îndoiţi, tălpile pe sol, ducerea
braţelor prin lateral sus – inspiraţie, revenire – expiraţie.
19. Culcat pe spate – braţele întinse lateral, genunchii îndoiţi –
ducerea genunchior dreapta – stânga.
20. Culcat pe spate – braţele întinse oblic în sus, ducerea
picioarelor alternativ spre mâna dreaptă şi spre stânga.
21. Culcat cu picioarele fixate sub ultima şipcă a scării fixe,
mâinile pe ceafă – ridicarea trunchiului la verticală.
22. Culcat pe spate – ridicarea trunchiului simultan cu picioarele.
23. Atârnat cu spatele la scara fixă, cu genunchii îndoiţi –
ducerea genunchilor spre dreapta şi spre stânga.
24. Atârnat cu spatele la scara fixă – genunchii îndoiţi cu o
minge medicinală între abdomen şi genunchi, deplasare laterală cu
ajutorul mâinilor.
25. Stând în faţa oglinzii – cu un baston ţinut cu o mână, trecerea
pe rând a picioarelor peste baston.
74

26. Stând – faţă în faţă cu un partener cu mâinile puse pe umeri,
aplecarea trunchiului cu arcuire.
27. Stând faţă în faţă cu un partener – braţele sus – apucat
reciproc, lăsarea în ghemuit – alternativ – mâinile rămân prinse de
cele ale partenerului.
28. Mers pe călcâie cu trunchiul înclinat înainte, braţele lateral.

29. Mers – cu ducerea picioarelor înainte, cu genunchii în extensie.
30. Mers cu controlul poziţiei corecte a spatelui şi abdomenului
– control în faţa oglinzii
Corectarea prin gimnastică medicală a cifolordozei
Cifolordoza este o deficienţă frecventă, ce se instalează treptat

din necesităţi mecanice de echilibrare ale coloanei vertebrale şi ale
trunchiului. Este considerată ca rezultatul compensator a unei cifoze
sau lordoze netratate la timp şi corespunzător. Cifolordoza poate să se
prezinte ca o exagerare a curburilor normale ale coloanei vertebrale,
cea cifotică dorsală şi cea lordotică lombară, constituind cifolordoza
tipică. Considerăm că cifolordoza este atipică când una din curburi
este mai scurtă sau depăşeşte curbura fiziologică a coloanei vertebrale.
Accentuarea celor două curburi se poate produce simultan
(cifolordoza primară) sau pe rând, prin compensarea unei curburi
simple primare prin altă curbură de sens opus – secundară.
Această deficienţă poate să apară sub forma atitudinii
cifolordotice, când ambele curburi deficiente corectează şi hipercorec-
tează, sau pot fi deficienţe propriu-zise, când proba funcţională pune
în evidenţă curbura primară care este mai puţin corectată de mişcarea
corectivă specifică, iar cea secundară rămâne mult timp mobilă
corectând la proba funcţională.
75

Cifolordoza poate fi funcţională şi patologică după cum curbura
primară este funcţională sau patologică.
1. Tonificarea în condiţii de scurtare a grupelor musculare ale
spatelui din regiunea dorsală şi lungirea grupelor musculare din
regiunea sacro-lombară.
Grupele musculare ale regiunii dorsale vor lucra concentric şi în
interiorul segmentului de contracţie. Muşchii sacro-lombari vor lucra
excentric şi în afara segmentului de contracţie.
2. Tonificarea în condiţii de lungire a musculaturii toracice şi în
condiţii de scurtare a musculaturii abdominale.
Grupele musculare anterioare ale toracelui vor lucra excentric şi
în afara segmentului de contracţie, în timp ce muşchii abdominali vor
lucra concentric şi în interiorul segmentului de contracţie.
3. Corectarea atitudinii de flexiune a toracelui şi de înclinare
înainte a bazinului.
4. Formarea reflexului de atitudine corectă stabilă a coloanei
vertebrale şi a corpului în întregime.
Pentru a localiza exerciţiul corectiv şi pentru a nu accentua pe
una din curburi atunci când cealaltă este mobilizată corectiv, se reco-
mandă fixarea unei curburi într-o poziţie corectivă sau hipercorectivă
şi mobilizarea în atitudine corectă a celeilalte curburi.
Mijloace folosite:
Exerciţii statice care constau din poziţii corecte şi hipercorective
a uneia dintre curburi, care să ofere în acelaşi timp posibilitatea de a
mobiliza dinamic cealaltă curbură.
Exemple – poziţii care să fixeze curbura cifotică permiţând
mobilizarea corectă a lordozei:
– poziţia stând – cu braţele lateral, lateral sus sau sus;
– cu mâinile la ceafă;
– cu un baston peste omoplaţi la nivelul
umerilor;
– cu spatele lipit de scara fixă sau perete;
– poziţia şezând – cu mâinile pe creştet, la ceafă, la umeri;
– cu braţele lateral sau lateral sus;
– cu un baston peste omoplaţi
– poziţia pe genunchi – cu fixarea asemănătoare a membrelor
superioare;
– pe călcâie şezând;
– cu sprijin pe palme, cu trunchiul sub
orizontală;
76

– poziţia culcat înapoi, cu un săculeţ de nisip sau minge
medicinală sub regiunea dorsală;
– poziţia atârnat – cu o minge sau pronostic sub regiunea
dorsală.
Poziţiile care fixează lordoza, permiţând mobilizarea corectivă a
cifozei:
– poziţia stând – cu trunchiul înclinat sau aplecat;
– un picior fixat în plan anterior;
– poziţia şezând – cu genunchii îndoiţi – cu membrele inferioare
depărtate;
– poziţia pe genunchi – pe călcâie şezând, cu un genunchi îndoit
în faţă (în treaptă);
– poziţia culcat înapoi, cu genunchii îndoiţi, cu membrele
inferioare menţinute la 45 grade.
Exerciţii dinamice:
– Exerciţii de trunchi sub forma mişcărilor de extensie dorsală,
flexie lombară, îndoiri laterale stânga, dreapta, răsucire stânga-dreapta,
circumducţie în plan anterior şi mişcarea de întindere a coloanei verte-
brale în axul său lung. Pentru a amplifica mişcarea corectivă a trunchiu-
lui, deosebit de importante devin exerciţiile de membre superioare şi
inferioare.
– Exerciţiile de membre superioare constau din mişcări peste
nivelul umerilor şi în plan posterior, amplificând mişcările corective
ale coloanei vertebrale dorsale.
– Exerciţiile de membre inferioare vor fi mobilizate corectiv în
plan anterior.
– Exerciţiile de respiraţie libere sau legate de mişcările corective
ale trunchiului şi membrelor superioare efectuate pe timpii corectivi ai
exerciţiului vor reduce atitudinea de flexiune a toracelui.
– Exerciţii de abdomen şi bazin, sub forma contracţiilor izome-
trice ale peretelui abdominal, precum şi a mişcărilor de redresare a
bazinului.
– Exerciţii aplicative sub forma mersului corectiv, târâre (din
poziţia şezând, pe genunchi cu sprijin pe palme şi culcat înapoi),
echilibru şi suspensiuni.
– Exerciţii de redresare pasive şi active, efectuate liber sau la aparate.
– Exerciţii cu obiecte portative şi la aparate fixe.
77

CONSPECT DE LECŢIE
1. Mers cu mâinile la ceafă şi ridicarea pe rând a unui genunchi

la piept.
2. Mers cu trunchiul înclinat la 15 grade şi ducerea braţelor
lateral sus, cu arcuiri la fiecare pas.
3. Mers cu un baston peste omoplaţi, cu genunchii îndoiţi,
trunchiul vertical.
4. Mers pe călcâie, trunchiul uşor înclinat înainte, coatele îndoite

la nivelul umerilor, circumducţie spre înapoi a coatelor.
5. Stând depărtat în faţa scării fixe cu mâinile apucat la nivelul

umerilor – aplecarea trunchiului înainte cu arcuire.
6. Stând cu spatele lipit de perete – îndoirea genunchilor cu
păstrarea tot timpul a spatelui lipit, de perete, revenire.
7. Stând cu un baston fixat la nivelul umerilor – circumducţia
trunchiului în plan anterior, capul şi gâtul în extensie
8. Stând depărtat aplecarea trunchiului înainte cu ducerea

braţelor oblic sus, inspiraţie, revenire – expiraţie.
9. Şezând – cu genunchii îndoiţi, ducerea braţelor lateral cu
arcuiri în plan posterior.
78

10. Şezând cu un baston peste omoplaţi, târâre înainte şi înapoi.
11. Şezând cu spatele lipit de scara fixă, apucat cu mâinile la

nivelul umerilor, depărtarea toracelui de scara fixă.
12. Şezând cu sprijin înapoi pe palme, târârea înapoi şi înainte,
cu îndoirea alternativă a genunchilor.
13. Pe genunchi, pe călcâie şezând cu mâinile la ceafă – târâre.
Acelaşi exerciţiu se poate executa cu trunchiul înclinat înainte.
14. Pe genunchi cu sprijin pe palme – şezuta pe călcâie, braţele
întinse oblic înainte, trunchiul sub orizontală, mers târât cu alunecarea
palmelor pe sol.
15. Pe genunchi, pe călcâie şezând, mâinile la ceafă – ducerea

înapoi a coatelor cu rezistenţă (profesorul este aşezat la spatele
copilului).
16. Culcat înapoi – cu braţele întinse lateral – forfecarea

membrelor inferioare la 45 grade, cu genunchii întinşi.
17. Culcat înapoi cu genunchii îndoiţi, coapsele ating abdomenul,
târâre cu ajutorul umerilor.
18. Culcat înapoi, cu săculeţul cu nisip sub curbura cifotică –

îndoirea genunchilor, întinderea lor la verticală, îndoirea lor şi
întinderea membrelor inferioare pe sol.
79

19. Culcat înapoi cu genunchii îndoiţi, tălpile sprijinite pe sol,
respiraţii libere.
20. Culcat înapoi, braţele lateral, cu genunchii îndoiţi, ducerea
lor alternativ, stânga – dreapta.
21. Culcat înapoi cu vârful picioarelor sub ultima şipcă, cu un
baston apucat, braţele întinse pe lângă corp, ridicarea trunchiului la
verticală şi revenire.
22. Atârnat la scara fixă, cu o pronostic sub curbura cifotică,
întinderea şi îndoirea genunchilor.
23. Atârnat la scara fixă, cu genunchii îndoiţi, menţinând o
minge medicinală între abdomen şi coapse, deplasare laterală cu
ajutorul braţelor.
24. Stând cu faţa la scara fixă, un membru inferior fixat pe şipca
8-9 – cu genunchiul întins – ducerea braţelor lateral sus cu arcuire
înapoi –inspiraţie, revenire – expiraţie.
25. Stând cu faţa la scara fixă, cu mâinile apucat la şipca din

dreptul umerilor. Îndoirea genunchilor, membrele superioare rămân
întinse.
26. Stând depărtat cu un cordon în faţă – înclinarea trunchiului
la orizontală cu spatele drept, ducerea braţelor peste cap oblic înapoi
cu întinderea cordonului – inspiraţie – ghemuire – expiraţie şi
revenire.
27. Mers fandat cu truchiul uşor înclinat înainte, ducerea braţelor
lateral sus.
28. Mers ghemuit cu mâinile la ceafă.
Corectarea prin gimnastică medicală a scoliozelor
Scolioza este o deviaţie constantă a coloanei vertebrale în plan
frontal, care poate să se găsească fie sub forma unei simple înclinări
sau curburi laterale – parţiale sau totale –, fie sub forma unui sistem de
două sau mai multe curburi alterne, însoţită de rotaţia vertebrelor
(torsiunea corpurilor vertebrale) spre convexitatea curburii scoliotice,
80

gibozitate vertebro-costală accentuată posterior de partea convexităţii,
asimetria centurii scapulare şi pelviene.
Scolioza cu o singură curbură este frecvent totală, spre dreapta
sau stânga, şi se numeşte scolioză în „C”; sau scolioză cu două curburi
şi se numeşte în „S”, iar la enunţarea ei se menţionează numai sensul
curburii dorsale.
Scoliozele ca şi celelalte deviaţii ale coloanei vertebrale se
împart în scolioze funcţionale şi patologice.
Scoliozele funcţionale se caracterizează printr-un început insidios, o
evoluţie lentă şi prin păstrarea mobilităţii coloanei vertebrale. Dintre
aceste scolioze funcţionale fac parte atitudinea scoliotică, scoliozele prin
deprindere, scoliozele profesionale şi statice.
Scoliozele patologice se caracterizează prin modificări în forma şi
structura elementelor componente ale coloanei vertebrale şi se însoţesc de
tulburări funcţionale secundare. Aceste scolioze patologice sunt
determinate de cauze bine precizate. Printre aceste forme sunt scoliozele
congenitale, rahitice, paralitice, pleuretice, grave ale adolescenţilor şi
tinerilor, traumatice, reumatice, prin tuberculoză vertebrală.
Corectarea prin gimnastică medicală a scoliozei în „C”
Exerciţiile fizice folosite în corectarea scoliozei în „C” urmăresc
să exercite tonusul muşchilor şi simţul de atitudine corectă a corpului
întreg şi îndeosebi al spatelui.
Scopul gimnasticii corective este:
– corectarea curburilor coloanei vertebrale prin tonificarea mus-
culaturii planului posterior;
– reducerea gibozităţii costale prin mobilizarea coloanei verte-
brale şi detorsionarea corpurilor vertebrale;
– redresarea bazinului şi echilibrarea centurii scapulare;
– dezvoltarea mobilităţii cutiei toracice;
– crearea unui reflex de postură corect.
Pentru aceasta se vor tonifica, în condiţii de scurtare, grupele
musculare din partea convexităţii şi se vor alungi grupele musculare
din partea concavităţii. Musculatura din partea convexităţii va lucra
concentric şi în interiorul segmentului de contracţie, pentru scurtarea
grupelor musculare din această parte; musculatura din partea
concavităţii va lucra excentric şi în afara segmentului de contracţie.
81

Mijloace folosite
Exerciţiile statice constau din poziţii fundamentale şi derivatele
lor cu structură simetrică, dar îndeosebi asimetrică, pentru a asigura
executarea corectă a exerciţiilor dinamice.
Poziţiile asimetrice înlesnesc executarea identică şi cu aceleaşi
efecte a mişcărilor şi oferă grupelor musculare care se inseră pe
segmentele mobile un punct constant şi stabil de sprijin.
Poziţiile asimetrice se realizează prin dispunerea asimetrică a
membrelor superioare, a trunchiului şi a membrelor inferioare.
Poziţiile asimetrice ale membrelor superioare redresează îndeo-
sebi curbura dorsală, asimetriile trunchiului şi ale toracelui. Sprijinul
asimetric al membrelor inferioare corectează curbura lombară.
Exerciţiile dinamice constau din mişcări de trunchi, de membre
superioare şi inferioare, exerciţii de respiraţie şi aplicative, exerciţii de
redresare şi relaxare.
Ca şi poziţiile, mişcările segmentelor corpului pot fi simetrice şi
asimetrice, executate liber sau cu rezistenţă, prin care se vor obţine atât
mobilizarea coloanei vertebrale, cât şi tonificarea musculaturii spatelui.
Mişcările simetrice (exemplu: extensia trunchiului) interesează
în mod egal cele două jumătăţi frontale ale corpului. Scopul acestor
exerciţii este îndeosebi de a mobiliza coloana vertebrală şi de a
exercita simţul de simetrie al corpului.
Mişcările asimetrice solicită diferit cele două jumătăţi ale
corpului, având un rol predominant corectiv.
Schematic, exerciţiile dinamice se pot sistematiza astfel:
Exerciţii pentru trunchi
Cele mai utile mişcări în corectarea deviaţiilor scoliotice sunt
îndoirile laterale spre partea convexităţii curburii vertebrale, răsucirile
în jurul axului vertical spre concavitate, extensiile şi întinderile
coloanei vertebrale în axul ei vertical.
Dintre acestea, cele mai bune mişcări sunt extensiile, întrucât
redresează coloana vertebrală, dezvoltă muşchii spatelui şi după cum
am amintit exercită simţul simetriei şi al poziţiei corecte a trunchiului.
Pentru a preveni accentuarea înşeuerii lombare şi proeminenţa
abdomenului, mişcările de extensie se vor executa din poziţii care
redresează curbura lombară; exemplu: şezând pe o coapsă, pe genunchi,
pe călcâie şezând.
Exerciţii de membre superioare sunt necesare pentru redresarea
directă a umerilor şi omoplaţilor şi indirectă a curburilor coloanei
vertebrale.
82

Mişcările membrelor superioare amplifică mişcările de trunchi şi
măresc posibilităţile de exercitare a grupelor musculare.
Exerciţiile pot fi executate simetric – pentru a mobiliza centura
scapulară pe torace şi a redresa spatele.
Exerciţiile de membre superioare asimetric executate au un rol
corectiv deosebit. Prin tracţiunile pe care le exercită asupra coloanei
vertebrale şi mai ales prin creşterea tonusului muşchilor paraverte-
brali de partea opusă membrului superior care lucrează, aceste
exerciţii favorizează îndoirile laterale ale trunchiului.
În sens corectiv, membrele superioare sunt fixate sau lucrează
diferit. Astfel, membrul superior din partea concavităţii curburii
coloanei vertebrale lucrează sau va fi fixat deasupra liniei orizontale a
umerilor. Membrul superior din partea convexităţii curburii scoliotice
va lucra la nivelul liniei umerilor sau sub această linie.
Exerciţii de membre inferioare – se pot executa simetric şi
asimetric.
Exerciţiile simetrice ale membrelor inferioare vor urmări îndeosebi
mărirea extensiei în regiunea lombară şi redresarea bazinului.
Exerciţiile asimetrice ale membrelor inferioare creează modificări
ale poziţiei bazinului, influenţând îndeosebi curbura scoliotică
lombară. Aceste exerciţii constau fie din aşezarea lor diferită pe sol,
prin repartiţia inegală a greutăţii corpului, fie din executarea unor
mişcări de amploare şi intensitate inegală.
Astfel, membrul inferior de partea convexităţii curburii lombare
va executa extensii şi abducţii ample.
Exerciţii de respiraţie – au un rol activ în corectarea scoliozelor.
Ele se pot executa liber sau în timpul exerciţiilor de trunchi şi membre
superioare din poziţii simetrice şi asimetrice, comode şi stabile, care
să nu stânjenească mişcările toracelui.
Datorită deformaţiei coloanei vertebrale şi a asimetriei toracelui
este tulburat mecanismul fiziologic al respiraţiei, constatându-se
frecvent un asincronism între mişcara muşchilor abdominali şi
respiratori.
Exerciţiile de respiraţie vor urmări redresarea activă a cutiei toracice
deformate, prin mişcări ample de inspiraţie executate lent şi ritmic.
Mişcările de respiraţie se execută simetric când se produc în
plan sagital (extensia trunchiului) şi asimetric pentru comprimarea
unui hemitorace şi dilatarea celuilalt. Prin mişcări asimetrice de
trunchi (îndoiri laterale şi răsuciri) însoţite de respiraţie amplă, se
corectează mai bine curbura coloanei vertebrale, se redresează şi se
ameliorează deviaţiile costale.
83

Totodată, prin tonificarea musculaturii abdominale şi coordona-
rea exerciţiilor de respiraţie cu mişcările abdominale se amplifică
respiraţia diafragmatică.
În general, exerciţiile de respiraţie se vor include la sfârşitul
părţii introductive şi în partea fundamentală a lecţiei, după exerciţiile
corective mai grele.
Exerciţii aplicative – Cele mai bune exerciţii aplicative, cu
conţinut corectiv pentru scolioză, sunt: exerciţiile de mers, exerciţii de
târâre, echilibru şi suspensiuni.
Exerciţiile de târâre se efectuează în special din poziţia pe
genunchi pe patru labe şi constituie metoda Klapp. Poziţiile culcat şi
şezând, cu dispunerea simetrică sau asimetrică a membrelor superioare
şi inferioare sunt bune pentru târâre.
Exerciţiile de târâre urmează să mărească mobilitatea coloanei
vertebrale concomitent cu tonificarea musculaturii spatelui.
Exerciţiile de echilibru simple sau asociate cu purtări de obiecte
uşoare determină o solicitare simetrică a muşchilor antagonişti.
Suspensiunile transformă forţa de presiune de la nivelul coloanei
vertebrale în forţa de tracţiune, redresând curburile laterale ale
coloanei vertebrale. Aceste tracţiuni pot fi complete – realizându-se pe
verticală sau incomplete pe plan oblic sau cu sprijinul membrelor
inferioare.
Suspensiunile se pot realiza pasiv, la nivelul capului cu ajutorul
căpăstrului Sayre. În acest caz, poziţia trebuie menţinută mult timp
pentru a învinge contracţiile reflexe ale muşchilor paravertebrali.
Suspensiunile active se fac cu ajutorul braţelor, simetric sau mai bine
asimetric executate pentru a modifica linia umerilor şi pentru
stimularea muşchilor paravertebrali. Totodată, se pot combina cu
mişcări active (pendulări, răsuciri) sau redresări pasive imprimate
Redresările se pot efectua pasiv şi activ. Redresările pasive ale
curburilor coloanei vertebrale se obţin prin presiuni perpendiculare pe
convexitatea arcurilor costale scoliotice.
Când deviaţia este însoţită de gibozitate costală presiunea se
exercită pe direcţia marei diagonale a toracelui deformat.
Aceste redresări pasive (tracţiunile şi presiunile) pot fi efectuate
mecanic (aparate Zander) sau asociate cu suspensiunile realizate cu şa
specială sau minge medicinală şi manual.
Redresările active se realizezaă sub forma autocorecţiei progre-
sive a atitudinii corpului, pentru corectarea curburilor scoliotice prin
încercări repetate şi insistente în faţa oglinzii.
84

Exerciţiile cu obiecte portative sunt des folosite în corectarea
scoliozei. Dintre aceste obiecte se folosesc bastonul (apucat simetric,
dar mai hipercorectiv – asimetric), mingea medicinală, gantera,
extensorul etc.

SCOLIOZEI ÎN „C” STÂNGA
1. Mers, cu trunchiul drept, ducerea braţului drept

sus şi a piciorului stâng în extensie.
2. Mers pe vârfuri – braţul drept întins în sus,
braţul stâng oblic în jos şi înapoi, arcuiri la fiecare doi
paşi.
3. Mers pe vârfuri, bastonul prins asimetric,
braţul stâng jos, dreptul sus – ducerea piciorului stâng
în extensie la doi paşi.
4. Stând fandat înainte pe piciorul stâng, mâinile
apucă asimetric bastonul – mâna stângă jos, dreapta sus
– coatele îndoite, ducerea truchiului în extensie cu
întiderea coatelor, inspiraţie, revenire – expiraţie.
5. Stând cu spatele la scara fixă, piciorul stâng fixat pe a 4-a
şipcă la scara fixă: ducerea braţelor lateral sus cu extensia trunchiului.
6. Stând lateral la scara fixă, piciorul stâng sprijinit la scara fixă
– cu genunchiul întins, îndoirea trunchiului spre stânga, braţele întinse
lateral sus.
7. Stând în faţa oglinzii – braţele lateral cu coatele îndoite,
ridicarea şi coborârea braţelor din ce în ce mai amplu. Autocontrolul
executării simetrice a mişcării.
8. Şezând pe coapsa dreaptă, bastonul fixat asimetric – mâna
dreaptă sus, stânga jos, răsucirea trunchiului spre dreapta.
9. Şezând pe coapsa dreaptă, cu un baston fixat asimetric, târâre
înainte.
coatele întinse, mers târât prin înaintarea numai cu mâna dreaptă şi
piciorul stâng.
11. Pe genunchi cu sprijin pe palme, ridicarea mâinii drepte şi a
piciorului stâng – cu ducerea în extensie.
ducerea trunchiului şi a braţelor spre stânga. Exerciţiul se poate face şi
prin păşire cu palmele, din aproape în aproape.
85

13. Culcat înainte – mâna dreaptă pe creştetul capului, mâna
stângă pe şold – târâre în cerc spre stânga.
14. Culcat lateral pe partea stângă cu o minge sub hemitoracele
stâng, ducerea braţului drept spre lateral sus – inspiraţie, revenire –
expiraţie.
15. Culcat pe spate – braţul drept întins pe lângă cap, braţul

stâng – pe lângă corp, ridicarea picioarelor la 45º, îndoirea
genunchilor, ducerea lor spre stânga – revenire.
16. Culcat înapoi, mâinile la ceafă – forfecarea picioarelor până
la 45 de grade.
17. Culcat înainte – cu un extensor apucat – extensia trunchiului
cu ducerea braţelor peste cap, simultan cu întinderea cordonului şi
îndoirea trunchiului spre stânga.
18. Atârnat asimetric cu faţa la scara fixă, mâna dreaptă mai sus
– balansarea picioarelor spre stânga, revenire până la verticală.
19. Şezând pe coapsa dreaptă, mâna dreaptă la ceafă – mâna

stângă pe şold – extensia trunchiului şi răsucire spre dreapta –
20. Stând depărtat cu o minge medicinală pe cap, susţinut cu
mâna dreaptă – fandare laterală spre stânga, cu îndoirea trunchiului în
aceeaşi parte.
21. Stând depărtat – spate în spate cu un partener la distanţa de 4
paşi –, răsucirea trunchiului la dreapta, cu aruncarea mingii medicinale
la partener. Partenerul prinde mingea, având trunchiul răsucit spre
dreapta.
22. Stând depărtat cu un cordon elastic trecut pe sub talpa
piciorului stâng – piciorul drept uşor înainte, mâinile la umeri, coatele
uşor îndoite, ridicarea piciorului stâng cu cumpănă, menţinând coarda
bine întinsă, simultan cu ducerea braţelor lateral.
86

23. Stând cu spatele la scara fixă la un pas depărtare – piciorul
stâng fixat pe şipca 5-6 – ducerea braţului drept oblic sus şi braţul
stâng oblic jos şi înapoi cu răsucirea trunchiului spre dreapta –
24. Stând cu umărul drept spre perete la o distanţă de un pas, cu

braţele oblic sus – mâna dreaptă sprijinită pe perete – îndoirea
trunchiului la stânga cu lipirea părţii laterale a corpului de perete şi
coborârea braţului stâng pe lângă corp, revenire.
25. Mers cu un baston apucat asimetric – mâna dreaptă sus,

stânga jos – redresări active cu autocontrol în faţa oglinzii.

SCOLIOZEI ÎN „C” DREAPTA
1. Mers pe vârfuri – cu mâna stângă pe creştet, mâna dreaptă pe

şold.
2. Mers cu braţul stâng lateral sus, braţul drept oblic jos înapoi,
cu extensia trunchiului – arcuire la fiecare pas.
87

3. Mers cu un baston la spate apucat asimetric, mâna stângă sus,
dreapta jos, ducerea truchiului în extensie cu răsucire spre stânga.
4. Stând – lateral faţă de scara fixă, cu piciorul drept sprijinit pe

a 5-a şipcă a scării – genunchiul întins cu bastonul apucat asimetric,
mâna stângă sus, dreapta jos – îndoiri laterale ale trunchiului spre
dreapta cu inspiraţie.
5. Stând pe piciorul drept, mâna stângă pe creştet dreapta pe şold
– îndoiri laterale dreapta împotriva rezistenţei opusă de mâna dreaptă.
6. Stând depărtat, piciorul drept pe vârf, mâna stângă pe creştet,
mâna dreaptă pe şold, ducerea piciorului drept în abducţie şi revenire.
7. Stând – cu mâinile la umeri – cu un extensor peste omoplaţi –

fandare laterală spre stânga, cu îndoirea trunchiului la dreapta, simultan
cu ducerea braţelor sus – şi întinderea extensorului – revenire.
8. Pe genunchi – piciorul stâng întins înapoi – mâna stângă pe
creştet, mâna dreaptă pe şold, răsucirea trunchiului spre stânga.
târâre cu înaintarea mâinii stângi şi a piciorului drept.
10. Pe genunchi, pe călcâie, şezând, cu un elastic la spate –
mâinile în dreptul umerilor – ridicare pe genunchi cu uşoară extensie a
trunchiului, simultan cu întinderea braţului drept oblic sus, stângul –
oblic jos.
88

11. Pe genunchi, cu sprijin pe palme, trunchiul sub orizontală, mâna
stângă sprijinită înainte, dreapta lateral, extensia piciorului drept.
12. Pe genunchi, cu mâinile apucat la scara fixă, ducerea
trunchiului în extensie şi ridicarea piciorului drept – inspiraţie –
13. Pe genunchi – ridicarea şi cumpănă pe piciorul stâng, braţul
stâng sus înainte, dreptul lateral.
14. Şezând pe coapsa stângă, cu un extensor apucat diagonal la
spate – stânga sus – dreapta jos, extensia trunchiului cu răsucire spre
stânga – cu inspiraţie, revenire – expiraţie.
15. Şezând pe coapsa stângă – cu extensorul întins asimetric
(mâna stângă sus, dreapta jos).
16. Culcat înainte – mâna stângă la ceafă, piciorul drept îndoit
lateral, târâre înainte, idem târâre în cerc spre dreapta.
17. Culcat înapoi – mâinile la ceafă – genunchii îndoiţi, ducerea
genunchilor în cerc spre dreapta.
18. Culcat pe latura dreaptă cu o şa sub torace (sau o minge
medicinală), respiraţie amplă.
19. Culcat pe latura stângă, picioarele pe ultima şipcă a scării
fixe, ridicarea trunchiului până la 45 de grade spre dreapta.
20. Atârnat cu faţa la scara fixă, mâna stângă apucă de sus,
dreapta de jos, balans lateral al picioarelor spre dreapta.
21. Atârnat cu spatele la scara fixă, mâna stângă de sus, dreapta
de jos, piciorul stâng sprijinit, proiectarea bazinului înainte cu îndoirea
genunchiului drept.
22. Stând cu latura dreaptă spre scara fixă, braţul stâng deasupra
capului – mâna apucă şipca corespunzătoare, îndoirea trunchiului spre
dreapta cu ducerea bazinului spre stânga. Acelaşi exerciţiu, dar în
timpul arcuirii – îndoirea genunchiului lateral.
23. Stând – ridicarea pe vârfuri cu ducerea braţului stâng sus –

dreptul jos şi a piciorului drept în extensie – inspiraţie, revenire –
expiraţie.
89

24. Mers pe banca de gimnastică, mâna stângă susţine o minge
medicinală pe cap.
25. Stând în faţa oglinzii – autocontrolul atitudinii corpului.
Corectarea scoliozelor cu două curburi (scolioza în „S”)
Scoliozele cu două curburi sau cu mai multe curburi necesită un
tratament funcţional complex şi de lungă durată, întrucât aceste
deformaţii produc asimetrii mari, evidente, la nivelul trunchiului,
centurii scapulare şi bazinului. De aceea, în tratamentul acestora se
alătură acei factori terapeutici care influenţează favorabil evoluţia
acestei deformaţii, cum este tratamentul igienic şi ortopedic.
De la început, trebuie menţionat faptul că tratamentul prin
gimnastică medicală urmăreşte să oprească evoluţia scoliozelor, să
corecteze deviaţiile coloanei vertebrale şi să menţină această corectare
(prevenirea recidivelor sau a perioadelor cu evoluţie nefavorabilă) să
reducă tulburările funcţionale şi asimetriile secundare ale corpului.
1. Corectarea deviaţiilor coloanei vertebrale cu tonificarea în
condiţii de scurtare a grupelor musculare din partea convexităţilor
scoliozei şi alungirea, decontracturarea grupelor musculare din partea
concavităţii.
Grupele musculare din partea convexităţilor vor lucra concentric
şi în interiorul segmentului de contracţie; grupele musculare din partea
concavităţii curburilor vor executa mişcări excentrice şi în afara
2. Prevenirea şi corectarea asimetriei toracice prin reducerea
torsiunii corpurilor vertebrale şi gibozităţii costale. Pentru prevenirea
gibozităţii costale se va obţine lordorzarea coloanei vertebrale.
3. Corectarea deformaţiilor secundare ale centurii scapulare şi
bazinului.
4. Educarea unui reflex de atitudine normală în activităţile
statice şi dinamice ale corpului, precum şi ştergerea reflexului greşit
de postură.
În cazul scoliozelor cu două sau mai multe curburi, se lucrează
fixând o curbură printr-o poziţie corectivă sau hipercorectivă, execu-
tându-se exerciţii corective pentru curbura cealaltă.
Tratamentul scoliozelor cu două curburi impune executarea
individuală a lecţiilor, pentru a asigura în acest mod corectitudinea
efectuării exerciţiilor.
90

Mijloacele gimnasticii corective
Exerciţii statice indicate sunt poziţiile corective sau corecte ale
trunchiului, centurii scapulare şi pelviene.
Cele mai bune poziţii corective sunt poziţiile derivate din cele
fundamentale (poziţia stând, pe genunchi, şezând, culcat, atârnat)
obţinute prin modificările trunchiului, dar mai ales ale membrelor
superioare şi inferioare. Fixările asimetrice ale membrelor superioare
şi inferioare au un rol corectiv asupra asimetriei toracelui.
Astfel, poziţiile asimetrice prin modificările membrelor superioare
se obţin fixând sau menţinând membrul superior din partea concavităţii
curburii dorsale deasupra liniei umerilor şi în plan posterior.
Pentru redresarea pasivă sau activă a curburii scoliotice lombare
se folosesc poziţiile derivate prin modificarea membrului inferior din
partea concavităţii, activ sau static, care duc la înclinarea bazinului de
partea opusă şi inversarea curburii scoliotice lombare.
Exerciţii dinamice – constau în mobilizarea caracteristică a
fiecărei regiuni a corpului.
– Exerciţiile de trunchi constituie mişcările de bază în tratamen-
tul scoliozelor. Aceste exerciţii constau din extensii, îndoiri laterale şi
răsuciri de trunchi.
– Mişcările de extensie urmăresc lordozarea coloanei vertebrale,
favorizează derotarea corpurilor vertebrale torsionate. Totodată, miş-
cările de extensie exercită simţul de simetrie al trunchiului şi poziţia
corectă a trunchiului.
– Îndoirile laterale se fac numai de partea convexităţii, atât la
nivelul regiunii toracale, cât şi lombare, urmărindu-se reducerea
curburilor laterale ale coloanei vertebrale. Aceste mişcări trebuie bine
localizate, căci pot accentua curbura inversă.
– Răsucirile trunchiului se execută spre concavitatea curburii
scoliotice. Executarea lor cere o musculatură bine dezvoltată şi
totodată trebuie să fie bine localizate. Cele mai bune mişcări de
derotare se execută din poziţiile care fixează bazinul.
– Exerciţiile de membre superioare vor amplifica mişcările de
trunchi. Aceste mişcări, corectând îndeosebi curbura scoliotică
dorsală, constau din tracţiuni sau fixări ale membrelor superioare din
partea concavităţii, deasupra liniei umărului şi în plan posterior.
Membrul superior de partea convexităţii va executa mişcări sub sau la
nivelul liniei umărului şi în plan posterior.
– Exerciţiile de membre inferioare constau din ridicări asime-
trice ale membrului inferior din partea convexităţi. Acestea se obţin
prin aşezarea diferită a membrelor inferioare la sol, prin repartiţia
91

inegală a greutăţii corpului şi prin mişcări de amploare şi intensitate
diferită. Aceste mişcări redresează static bazinul şi corectează curbura
scoliotică lombară, uşurând derotarea corpurilor vertebrale din această
regiune.
– Exerciţiile de respiraţie au un rol corectiv deosebit, întrucât în
scoliozele în „S” deformaţia toracelui este mai accentuată decât în cele
cu o singură curbură. Exerciţiile de respiraţie redresează activ cutia
toracică prin inspiraţii şi expiraţii ample. Mişcările de trunchi şi
membre superioare concordante cu sensul scoliozei favorizează
efectul corectiv al acestor exerciţii de respiraţie.
Pentru coordonarea respiraţiei se va amplifica respiraţia
diafragmatică.
Aceste exerciţii sunt foarte indicate în cazul asocierii tratamentului
ortopedic.
Exerciţiile aplicative sub formă de:
– Exerciţii de mers, care vor avea caracter corectiv asupra
curburilor dorsale sau lombare, prin executarea variantelor de mers cu
obiecte portative sau dispunerea asimetrică a greutăţii corpului în
deplasare.
– Exerciţii de târâre, care se vor executa din poziţii: şezând, pe
genunchi cu sprijin pe palme (metoda Klapp) şi culcat (culcat înainte
sau înapoi).
– Exerciţii de echilibru, care sunt exerciţiile cu caracter evident
corectiv, întrucât solicită sinergic muşchii cu acţiune antagonistă de la
nivelul trunchiului.
– Suspensiunile – acţionează asupra articulaţiilor corpurilor
vertebrale şi redresează curburile coloanei vertebrale prin întinderea
Efectele suspensiunilor pasive, deşi spectaculare în momentul
execuţiei, sunt trecătoare şi uneori chiar accentuează încurbările
coloanei vertebrale. De aceea, cele mai bune suspensiuni sunt cele
asociate cu mişcările active sub forma pendulărilor, răsucirilor etc.
– Exerciţiile de redresare se pot efectua pasiv şi activ. Redresările
pasive ale curburilor coloanei vertebrale se obţin prin tracţiuni
longitudinale de partea concavităţii, fie prin presiune perpendiculară pe
convexitatea arcului scoliotic. Când deviaţia este însoţită de gibozitate
costală, presiunea se exercită în sensul marii diagonale a toracelui.
Redresările active sunt de fapt exerciţii de autocorectare a
atitudinii corpului în general şi îndeosebi a asimetriilor centurii
scapulare şi trunchiului.
92

– Exerciţiile de relaxare sunt indicate pentru a se obţine
decontracturarea musculaturii din partea concavă a scoliozei. Ele se
pot executa împreună cu redresările pasive.
– Exerciţiile cu obiecte portative – cele mai bune obiecte
portative pentru corectarea scoliozelor sunt: bastonul (folosit pentru
corectarea curburii dorsale), mingea medicinală şi extensorul.

SCOLIOZEI ÎN „S” DORSALĂ DREAPTA
1. Mers pe vârfuri mâna stângă pe creştetul capului, mâna

dreaptă la spate, la doi paşi ducerea piciorului stâng în extensie.
2. Mers fandat pe piciorul stâng, cu braţul stâng întins în sus

mâna dreaptă pe şold, arcuirea braţului stânga la fiecare fandare.
3. Mers pe partea îngustă a băncii de gimnastică, cu mâna
dreaptă pe şold, braţul stâng lateral sus.
4. Stând în faţa băncii de gimnastică, piciorul stâng fixat pe
bancă cu un baston la spate prins asimetric, mâna stângă sus, dreapta,
jos – îndoiri laterale spre stânga, arcuire.
5. Stând cu piciorul stâng sprijinit lateral, mâna stângă pe
creştet, mâna dreaptă pe şold, îndoire laterală spre dreapta trunchiului
(mâna dreaptă blochează mişcările regiunii lombare) cu inspiraţie,
93

6. Stând cu faţa la scara fixă cu piciorul stâng sprijinit pe şipca a
treia de jos, mâna stângă apucă de sus, mâna dreaptă – la nivelul şoldului,
ducerea trunchiului înainte până ce toracele atinge scara fixă, revenire.
7. Pe genunchi, cu un baston aşezat asimetric la spate, apucat cu
mâna stângă sus, dreapta jos, extensia trunchiului cu ducerea piciorului
stâng înapoi, în sprijin pe vârf – arcuire, inspiraţie, revenire – expiraţie.
8. Idem cu ducerea piciorului stâng lateral.

Idem cu piciorul stâng înainte îndoit din genunchi, răsucirea
trunchiului spre stânga.
târâre înainte cu mâna şi piciorul stâng.
mers târât spre dreapta cu mâinile, spre stânga cu genunchii.
11. Şezând pe coapsa stângă cu spatele la scara fixă, apucat cu

mâna stângă de sus, cu dreapta la nivelul bazinului – extensia trunchiului.
12. Şezând pe coapsa stângă, cu un baston prins asimetric –
mâna stângă sus, dreapta jos – târâre.
13. Culcat înainte cu mâna stângă la ceafă, mâna dreaptă la
spate, genunchiul stâng îndoit lateral, extensia trunchiului – inspiraţie,
14. Culcat înainte cu braţul stâng întins pe lângă cap, mâna

dreaptă pe şold, ducerea trunchiului spre dreapta până la 30 grade,
urmată de ducerea membrelor inferioare spre stânga.
94

15. Atârnat mixt cu spatele la scara fixă, cu mâna stângă apucat
mai de sus şi piciorul stâng fixat pe şipca corespunzătoare, ducerea
trunchiului în extensie, cu proiectarea bazinului înainte.
16. Atârnat cu faţa la scară fixă, mâna stângă apucat mai sus,
balans lateral a piciorului stâng.
Idem cu extensia amplă a picioarelor.
17. Atârnat pe un plan oblic cu faţa în jos, cu mâna stângă mai
sus, mâna dreaptă pe lângă trunchi, extensia piciorului stâng cu
arcuire.
18. Stând cu o minge medicinală în mâna stângă sus, mers în
jurul sălii cu ridicarea piciorului stâng la fiecare trei paşi.
19. Stând cu piciorul stâng îndoit în treaptă şi fixat la scara fixă,

cu extensorul apucat asimetric, mâna stângă sus, dreapta jos,
întinderea extensorului.
95

20. Stând cu faţa la oglindă, redresări active ale umerilor şi
toracelui, cu inspiraţie profundă.
21. Stând cu spatele la scară fixă, apucat cu mâna stângă –
îndoirea genunchilor, păstrând spatele lipit de scara fixă.

SCOLIOZEI ÎN „S” DORSALĂ STÂNGA
1. Mers pe vârful piciorului drept, cu mâna dreaptă pe

creştet, stânga pe şold, ducerea trunchiului în extensie la
fiecare pas.
2. Mers pe vârfuri, mâna dreaptă pe creştet, mâna
stângă pe şold – îndoirea genunchiului drept la piept.
3. Mers lateral cu paşi adăugaţi spre dreapta, cu fanda-
rea piciorului drept, mâna dreaptă pe creştet, stânga pe şold.
4. Stând depărtat, mâna stângă pe şold, dreapta sus pe lângă cap,
ducerea simultană a piciorului drept lateral, cu extensia trunchiului şi
ridicarea pe vârfuri.
5. Stând fandat pe piciorul drept, mâinile prinse la spate, dreapta

de sus – stânga de jos, îndoirea trunchiului spre dreapta.
96

6. Stând cu piciorul drept în treaptă, îndoit şi sprijinit pe un
suport, îndoirea laterală a trunchiului spre stânga, simultan cu ducerea
braţului stâng prin lateral sus – inspiraţie, revenire – expiraţie.
7. Şezând pe coapsa dreaptă, mâna dreaptă la ceafă, îndoirea
laterală a trunchiului spre stânga – inspiraţie, revenire – expiraţie.
8. Şezând călare pe banchetă, piciorul drept sprijinit lateral, un

baston la spate apucat cu mâna stângă de jos, dreapta de sus, răsucirea
trunchiului spre dreapta.
9. Culcat înainte, braţul drept întins pe lângă cap, stângul la

spate, ridicarea simultană a braţului drept şi extensia piciorului drept.
10. Culcat înainte, târâre cu mâna dreaptă şi piciorul drept fiind

îndoit lateral.
târâre înainte cu mâna dreaptă şi piciorul drept.
12. Atârnat cu faţa la scară fixă, mâna dreaptă de sus, ducerea
piciorului în extensie şi îndoirea genunchiului drept lateral. Revenire.
13. Culcat înainte – mâna dreaptă la ceafă, ducerea genunchilor
îndoiţi spre stânga.
14. Culcat înainte cu un extensor prins asimetric, mâna dreaptă
sus, stânga jos, extensia trunchiului simultan cu întinderea exten-
sorului.
97

15. Culcat lateral pe partea stângă, cu o minge sub hemitoracele
stâng, mâna dreaptă apucă şipca scării fixe, ridicarea piciorului drept
lateral.
16. Culcat lateral stânga, mâna dreaptă întinsă pe lângă cap,

ducerea în cerc a piciorului drept spre înapoi.
17. Stând în faţa scării fixe, apucat cu braţele la nivelul umerilor,
aplecarea trunchiului cu arcuire, simultan cu ridicarea piciorului drept,
în extensie.
18. Stând în faţa oglinzii, ridicarea lentă a braţului şi piciorului

drept prin lateral sus.
Corectarea prin gimnastică medicală a cifoscoliozelor
Cifoscolioza este o asociere a încurbării scoliotice a coloanei

vertebrale cu o încurbare în plan sagital cu convexitate posterior,
rezultând o deviaţie deosebită, cu evoluţie şi pronostic nefavorabil.
Cele două curburi se agravează una pe alta, cifoza favorizând
torsiunea corpurilor vertebrale şi deci accentuarea gibozităţii costale,
iar scolioza, prin asimetria funcţională a muşchilor spatelui, favori-
zează accentuarea cifozei.
Cifoscoliozele pot să apară de la început sub această formă,
evoluând împreună, constituind cifoscoliozele primare; de cele mai
multe ori însă, asocierea se produce mai târziu, în timpul evoluţiei
uneia dintre curburi – formând cifoscoliozele secundare.
98

Cifoscoliozele pot fi funcţionale şi patologice. Cele funcţionale
sunt frecvente la şcolarii care păstrează în lucru poziţii defectuoase în
flexiune şi asimetrie.
Cifoscoliozele patologice pot fi determinate de malformaţii
vertebro-costale (foarte rare), rahitice, paralitice sau prin osteo-
chondrită şi epifizită vertebrală.
Prin gimnastică medicală putem corecta îndeosebi cifoscoliozele
funcţionale, întrucât cele patologice au o evoluţie şi un pronostic
nefavorabil, care cer instituirea unui tratament complex, cu mijloace
ortopedice şi chirurgicale.
Exerciţiile pentru corectarea cifoscoliozei urmăresc:
1. Tonificarea în condiţii de scurtare a musculaturii spatelui,
diferenţiată însă pentru cele două părţi ale curburii scoliotice – întrucât
grupele musculare situate în concavitate vor fi uşor alungite. În acest
sens, vom căuta să se reducă curbura cifotică şi mai ales torsiunea
vertebrelor.
Grupele musculare ale spatelui vor lucra concentric şi în
interiorul segmentului de contracţie pentru musculatura din partea
convexităţii şi în afara segmentului de contracţie pentru muşchii din
partea concavităţii.
2. Corectarea poziţiei deficiente a umerilor, omoplaţilor şi
bazinului.
3. Corectarea asimetriei toracelui şi abdomenului.
4. Formarea reflexului corect şi stabil de atitudine a corpului în
acţiunile statice şi dinamice.
Pentru corectarea cifoscoliozelor se vor folosi îndeosebi poziţiile
în care sarcinile statice ale coloanei vertebrale sunt reduse.
Mijloace folosite
Exerciţiile statice constau din poziţii asimetrice ale corpului,
derivate din poziţiile fundamentale: pe genunchi, culcat, atârnat şi
mai puţin ale poziţiilor stând. Poziţia şezând fiind cifozantă este
contraindicată.
Structura asimetrică a poziţiilor derivate determină un tonus
diferit al muşchilor paravertebrali din convexitate faţă de cei din
concavitate. Poziţiile asimetrice se realizează prin dispunerea diferită a
braţelor şi picioarelor.
Astfel, exerciţiile statice constau din poziţii asimetrice ale
corpului, derivate din poziţiile fundamentale: pe genunchi, culcat şi
99

atârnat, şi mai puţin ale poziţiilor stând. Poziţia şezând fiind cifozantă,
este contraindicată.
Structura asimetrică a poziţiilor derivate determină un tonus
diferit al muşchilor paravertebrali din convexitate, faţă de cei din
concavitate. Poziţiile asimetrice se realizează prin dispunerea diferită a
braţelor şi picioarelor.
Astfel:
– poziţia pe genunchi cu sprijin pe palme – cu trunchiul sub
orizontală;
– poziţia culcat înapoi, mâna din partea concavităţii la ceafă,
cealaltă la spate – înapoi cu un baston apucat asimetric, mâna din
concavitate sus, cealaltă jos; aceeaşi apucare asimetrică cu extensorul
sau cu o minge medicinală;
– poziţia atârnat, apucat asimetric.
2. Exerciţiile dinamice constau din mişcări ale trunchiului şi
membrelor în sensul corectării dublei deviaţii a spatelui şi redresării
elementelor centurii scapulare. Pentru o localizare bună a mişcării, se
fixează una din curburi şi se lucrează asupra celeilalte.
Aceste exerciţii sunt:
Exerciţii de trunchi – sub forma mişcărilor de extensie. Cu
trunchiul în extensie se pot efectua răsuciri spre partea concavităţii,
îndoiri laterale de partea convexităţii curburii scoliotice.
Mişcările de întindere în axul lung al coloanei vertebrale se pot
executa singure sau în combinaţie cu celelalte mişcări ale trunchiului.
Trebuie stabilit că pentru a reduce torsiunea corpurilor vertebrale şi a
corecta asimetria trunchiului se va lucra cu trunchiul în extensie chiar
până la lordozarea spatelui.
Exerciţiile de membre superioare constau din fixări sau duceri
asimetrice ale membrelor superioare. Astfel, membrul superior din
partea concavităţii lucrează peste nivelul liniei orizontale a umerilor şi
în plan posterior; membrul superior din partea convexităţii lucrează
sub nivelul acestei linii şi de asemenea în plan posterior.
Aceste mişcări asimetrice au rolul de a corecta axa umerilor, de
a echilibra poziţia omoplaţilor, dar şi de a amplifica mişcările trun-
chiului în sens corectiv.
Exerciţiile de membre inferioare au, de asemene, au o structură
asimetrică. Membrul inferior din partea convexităţii va lucra în
extensie şi va fi ridicat faţă de linia orizontală a bazinului.
Exerciţiile de respiraţie vor avea principalul scop de a corecta
asimetria cutiei toracice. Cifoscolioza determinând modificări deose-
100

bite în forma toracelui, afectează funcţia respiratorie şi cardiovascu-
lară. Exerciţiile de respiraţie se execută din poziţiile culcat şi pe
genunchi, cu sprijin pe palme, fiind amplificate de exerciţii corective
ale trunchiului şi membrelor superioare.
Exerciţiile de redresare – pot fi efectuate de kinetoterapeut,
precum şi cu unele obiecte sau aparate de mecanoterapie care
acţionează îndelungat asupra gibozităţii costale şi pot reduce curbura
cifoscoliotică. Se pot asocia cu suspensiunile.
Exerciţii aplicative – sub forma exerciţiilor corective de mers,
târâre, suspensiune şi echilibru.
Exerciţii cu obiecte portative – bastoane, mingi medicinale,
gantere, cordoane elastice pentru fixarea trunchiului, coloanei
vertebrale şi centurii scapulare în poziţii corective.
CONSPECT DE LECŢIE
PENTRU CORECTAREA CIFOSCOLIOZEI DORSALE STÂNGA
1. Mers cu ducerea braţului drept lateral sus şi a piciorului stâng

în extensie.
2. Mers pe vârfuri cu un baston apucat asimetric dreapta sus –
stânga jos, îndoirea laterală a trunchiului la doi paşi spre stânga.
târâre cu mâna dreaptă şi piciorul stâng.
4. Pe genunchi cu sprijin pe palme, coatele îndoite, trunchiul sub
orizontală, ridicarea piciorului stâng în extensie.
5. Pe genunchi cu sprijin pe antebraţe, piciorul stâng întins lateral,

ducerea trunchiului spre stânga, păşind cu mâinile din aproape în aproape.
6. Pe genunchi în faţa scării fixe, mâinile apucă scara fixă la
nivelul umerilor, apropierea trunchiului de scara fixă cu accentuarea
extensiei trunchiului şi răsucirea lui spre dreapta, ridicând braţul drept
oblic sus.
101

7. Pe genunchi sprijin pe palme – cu un cordon elastic prins pe
talpa piciorului stâng şi mâna dreaptă – ridicarea braţului drept prin
înainte sus şi a piciorului stâng cu răsucirea trunchiului spre dreapta,
8. Culcat înainte cu un extensor apucat asimetric – mâna dreaptă

sus – stânga jos – răsucirea trunchiului spre dreapta.
9. Culcat înainte – pe banchetă cu trunchiul în afara suprafeţei
de sprijin, mâna dreaptă la ceafă, ducerea trunchiului în extensie şi
îndoire laterală spre stânga.
10. Culcat înainte mâna stângă apucă glezna piciorului stâng,
braţul drept întins lateral, executarea extensiei trunchiului – inspiraţie,
11. Culcat lateral stânga, cu o minge medicinală sub curbura

dorsală – menţinerea poziţiei 15”-20”.
12. Culcat lateral dreapta, profesorul fixează picioarele, ridicarea
trunchiului cu îndoire laterală stânga.
13. Culcat înainte – cu mâna dreaptă la ceafă, stânga pe şold –
târâre în cerc spre stânga.
14. Culcat înapoi pe banchetă, profesorul opune rezistenţă la
baza dreaptă a toracelui în inspiraţie şi ajută hemitoracele stâng cu
ridicarea lui – revenire cu expiraţie.
15. Culcat înapoi cu un săculeţ cu nisip sub gibozitatea stângă –
mâna dreaptă la ceafă, inspiraţie cu bombarea toracelui, revenire
expiraţie.
102

16. Culcat înainte – cu mâna dreaptă la ceafă – cu săculeţul cu
nisip sub hemitoracele drept, ridicarea în extensie – inspiraţie, revenire
– expiraţie.
17. Atârnat la scară fixă cu mâna dreaptă apucat mai sus,

ducerea picioarelor în extensie.
18. Atârnat cu spatele la scară fixă cu mâna dreaptă mai sus,
piciorul drept sprijinit, ducerea bazinului înainte cu proiectarea
piciorului stânga înainte, extensia trunchiului.
19. Atârnat cu faţa la scară fixă – apucat asimetric – ducerea
piciorului stâng lateral.
20. Atârnat lateral stânga, apucat cu mâna dreaptă peste cap,

fixarea şeii în dreptul curburii dorsale, menţinerea poziţiei.
21. Stând în faţa oglinzii, ducerea braţelor lateral, încercări de
corectare a asimetriei trunchiului.
Corectarea prin gimnastică medicală a deficienţelor spatelui
Deficienţele spatelui apar atunci când deviaţia coloanei verte-
brale antrenează în încurbarea ei într-un grad apreciabil celelalte
elemente anatomice ale acestei regiuni, cum sunt omoplaţii şi umerii,
coastele şi muşchii lombosacrali.
După curbura determinantă a coloanei vertebrale, se pot întâlni
următoarele deficienţe ale spatelui:
– spate cifotic;
– spate rotund;
– spate lordotic;
– spate plan.
103

Întrucât primele trei forme se corectează, asemănător cu deviaţia
coloanei vertebrale corespunzătoare, vom prezenta numai caracteris-
ticile morfofuncţionale ale deficienţelor spatelui, urmând să ne ocupă
mai îndeaproape de corectarea spatelui plan.
Spatele cifotic corespunde în cele mai multe cazuri unei cifoze
totale a coloanei vertebrale. Spatele capătă o formă ovală: capul şi
gâtul sunt duse înainte, umerii sunt aduşi, toracele îngust şi înfundat,
abdomenul hipoton şi bombat subombilical, bazinul orizontalizat.
Cifoza este însoţită de o proiectare înapoi a unghiurilor posterioare ale
coastelor, care se continuă în regiunea lombosacrală cu reliefarea
grupelor musculare ale acestei regiuni.
Corectarea spatelui cifotic se realizează prin aceleaşi mijloace
folosite în corectarea cifozelor lungi. Capătă însă o pondere mai mare
exerciţiile corective pentru ceafă, umeri şi omoplaţi, precum şi pentru
dezvoltarea toracelui şi tonificarea peretelui abdominal.
Spatele rotund este determinat de o cifoză dorsală superioară sau
cervicodorsală, care are maximum curburii la nivelul omoplaţilor.
Pe lângă acest arc vertical al spatelui, apare şi unul orizontal,
determinat de exagerarea unghiului posterior al coastelor, depărtarea
omoplaţilor şi ducerea înainte a umerilor. Pentru echilibrarea spatelui
în stând, apare o lordoză lombară.
Toracele este înfundat la nivelul sternului sau bazelor, abdome-
nului insuficient şi proeminent.
Corectarea spatelui rotund este asemănătoare cifozei dorsale.
Mijloacele folosite urmăresc tonificarea musculaturii spatelui din
partea superioară, fără să accentuăm lordozarea regiunii lombare.
De aceea se folosesc poziţii de lucru cu baza mare de sprijin şi
care să localizeze mişcarea în regiunea dorsală superioară.
Sunt indicate îndeosebi exerciţiile pentru ambele membre
superioare, care vor fi îngreuiate cu rezistenţă manuală, bastoane etc.
De asemenea, se vor executa exerciţii de respiraţie şi de tonificare a
peretelui abdominal.
Spatele lordotic apare sub forma unei lordoze lungi, accentuată
lombar şi dorsal, compensată uneori printr-o cifoză cervicodorsală.
Părţile laterale ale spatelui se adâncesc, iar regiunea fesieră se
accentuează. Toracele şi abdomenul proemină anterior.
Corectarea spatelui lordotic se obţine prin aceleaşi exerciţii
statice şi dinamice folosite în tratamentul lordozei.
Spatele plan apare determinat de dispariţia curburilor fiziologice
ale coloanei vertebrale. Spatele este lipsit de orice relief, unghiurile
104

posterioare ale coastelor se reduc, omoplaţii sunt lipiţi de coaste.
Toracele este plat, lăţit, cu diametrul antero-posterior redus, iar cel
transversal mărit, abdomenul este supt sau scobit, bazinul este
orizontalizat.
Membrele superioare şi inferioare sunt lungi, subţiri şi drepte.
Statica şi dinamica trunchiului sunt defectuoase, întrucât coloana
vertebrală fără curburi este lipsită de mobilitate, iar corpul în general
este rigid în mişcări, mersul fără coordonare şi supleţe.
Această formă de spate poate fi congenitală, constituţională la
longiliniari, dar se poate întâlni la orice vârstă, cu frecvenţă crescută la
adolescenţii şi tinerii care cresc prea repede.
– crearea curburilor normale ale coloanei vertebrale;
– îmbunătăţirea mobilităţii articulare a trunchiului şi membrelor;
– dezvoltarea calităţilor funcţionale ale corpului, cum sunt coor-
donarea, abilitatea, supleţea.
– Exerciţiile statice cele mai bune sunt poziţiile derivate ale
poziţiilor culcat şi pe genunchi, cu sprijin pe palme, care favorizează
mobilitatea articulară a coloanei vertebrale şi uşurează dispunerea
membrelor superioare în plan anterior, pentru a contribui la formarea
curburii dorsale şi a membrelor inferioare în plan posterior, uşurând
formarea curburii lordotice lombare.
Sunt folosite mai puţin poziţiile stând – întrucât reduc
mobilitatea coloanei vertebrale şi sunt contraindicate poziţiile şezând
şi atârnat, care pot duce la inversarea curburilor coloanei vertebrale.
Exerciţiile dinamice constau din:
– Exerciţii de trunchi sub forma flexiei în regiunea cervico-
dorsală şi extensii în regiunea lombară în vederea obţinerii curburilor
fiziologice ale coloanei vertebrale. Mişcările de îndoire laterală,
răsucire şi circumducţii vor amplifica mobilitatea trunchiului;
– Exerciţii de membre superioare vor fi executate în plan
anterior sub forma ducerilor înainte, a circumducţiilor, întindere şi
îndoire, care să favorizeze crearea curburii toracale. Se vor folosi în
special mişcări pentru umeri şi omoplaţi;
– Exerciţii de membre inferioare vor fi executate în plan
posterior, mişcările de extensie fiind cele mai indicate pentru crearea
curburii lombare lordotice;
– Exerciţiile de respiraţie au o structură corectivă atunci când
sunt amplificate de mişcările corespunzătoare ale trunchiului şi
membrelor;
105

– Exerciţiile aplicative sunt cele mai indicate, căci favorizează
coordonarea mişcărilor de trunchi şi membre. Astfel, sunt exerciţiile
de mers, alergare, săriturile şi aruncările, târârile şi rostogolirile.
CONSPECT DE LECŢIE
1. Mers pe vârfuri cu paşi mici, mijlocii sau mari, cu braţele

întinse înainte, oblic înainte sau oblic înainte sus.
2. Mers fandat cu răsucirea trunchiului, antebraţele unul peste
altul susţinute în faţă.
3. Mers pe vârfuri cu braţele întinse înainte ţinând în mână o
minge medicinală.
4. Alergare cu călcâiele la şezută, simultan cu rotarea braţelor
dinapoi spre înainte.
5. Stând depărtat, în fiecare mână câte o ganteră, ducerea braţelor
înainte, simultan, cu răsucirea trunchiului spre dreapta şi stânga.
6. Stând cu spatele la scara fixă, un picior sprijin întins înapoi la

scara fixă, ducerea braţelor înainte cu forfecarea braţelor şi extensia
trunchiului.
7. Stând cu mâinile pe şold, ducerea coatelor înainte, simultan cu
ridicarea pe vârfuri, inspiraţie, revenire – expiraţie.
8. Stând depărtat cu mâinile pe şold, ducerea în cerc a bazinului
dinapoi-înainte.
9. Stând depărtat în faţa scării fixe, apucat cu braţele întinse,
extensia alternativă a piciorului înapoi – simultan cu proiectarea
bazinului înainte – coatele rămân în extensie.
10. Pe genunchi cu sprijin pe palme, balansarea unui picior în
cumpănă după care se efectuează o rotunjire a spatelui prin lăsarea
capului în jos.
106

11. Pe genunchi, coapsele verticale, braţele întinse înainte,
apucat la scara fixă, proiectarea bazinului înainte cu alunecarea
alternativă a unui picior înapoi.
12. Pe genunchi cu sprijin pe palme, deplasarea înainte cu mâna
şi piciorul opus, la doi paşi ridicarea unui picior în extensie.
13. Pe genunchi, coapsele verticale cu o minge medicinală în
mâini, braţele întinse înainte, răsucirea trunchiului spre dreapta,
inspiraţie, revenire – expiraţie. Aceeaşi răsucire, cu întoarcere spre
stânga.
14. Pe genunchi stând, mâinile deasupra capului apucat, îndoire
laterală stânga-dreapta.
15. Culcat înainte, mâinile sprijinite în dreptul toracelui, întinde-
rea coatelor simultan cu extensia trunchiului.
16. Culcat înapoi cu braţele întinse pe lângă cap, susţinând o

minge, trecerea în poziţia culcat înainte, menţinând mingea medicinală
deasupra capului.
17. Culcat înainte, mâinile sprijinite lângă torace, ducerea
trunchiului lateral dreapta, stânga cu uşoară extensie a trunchiului,
călcâile rămân apropiate.
18. Culcat lateral dreapta, mâna stângă pe baza hemitoracelui

stâng, îndoirea laterală spre stânga cu sprijin al mâinii drepte,
picioarele în extensie, inspiraţie, revenire – expiraţie. Acelaşi exerciţiu
din poziţia culcat lateral stânga.
107

19. Căţărare la cadrul de gimnastică, cu trecerea corpului prin
spatele cadrului.
20. Stând depărtat, ducerea braţelor lateral, inspiraţie, revenire –
expiraţie.
21. Stând lateral la scara fixă, mâna dreaptă apucat şipca de la
nivelul şoldului, ridicarea pe vârful piciorului drept, simultan cu duce-
rea laterală a piciorului stâng, urmată de extensia piciorului. Acelaşi
exerciţiu schimbând piciorul de sprijin.
22. Mers pe vârfuri, cu ducerea unei mingi medicinale de la
nivelul toracelui deasupra capului.
23. Mers înapoi cu paşi mari, menţinând mingea medicinală
înainte, braţele întinse.
CORECTAREA PRIN GIMNASTICĂ

MEDICALĂ A DEFORMAŢIILOR TORACELUI
Integritatea anatomică şi funcţională a cutiei toracice are drept

corolar o bună funcţionalitate a organelor interne, adică a aparatului
respirator şi cardiovascular.
Între conţinător – cutia toracică – şi conţinut – plămânii – şi
organele mediastinale există o strânsă interdependenţă anatomică şi
funcţională.
Aceasta înseamnă că patologia unuia dintre cei doi componenţi
se va extinde şi asupra celuilalt, determinând modificări structurale cu
răsunet, în primul rând asupra funcţiei cardio-respiratorii.
Deformaţiile toracelui modifică poziţia parenhimului pulmonar
şi a organelor mediastinale; rigiditatea toracelui şi micşorarea
elasticităţii cutiei toracice determină o scădere a ventilaţiei pulmonare
şi deci o insuficientă oxigenare a întregului organism.
Deformaţiile toracice se împart în deformaţii globale şi pe
segmente.
Deformaţiile globale pot fi, la rândul lor, congenitale şi câştigate
în urma unor boli cu răsunet asupra structurii şi formei cutiei toracice.
Deformaţiile câştigate pot fi exagerări în sens patologic ale
formelor considerate normale.
Astfel, se disting:
– toracele mic şi atrofic – cu diametrele proporţionate între el şi
musculatura mai puţin dezvoltată;
– toracele cu falsă robusteţe, cu diametrele mărite şi o dezvol-
tare exagerată, îndeosebi a ţesutului celular-subcutanat;
108

– toracele cilindric are dimensiuni reduse ale perimetrelor şi
diametrului transvers; umerii sunt aduşi, unghiul xifoidian micşorat;
– toracele globulos – bombat şi scurt, cu diametre şi perimetre
mărite;
– toracele plat – este turtit dinainte-înapoi, prezentând diametrul
tranvers mărit, iar cel anteroposterior micşorat, unghiul xifoidian este
larg deschis. Se întâlneşte frecvent asociat cu spate plan, abdomen
supt şi mai ales cu înfundarea sternului şi coastelor;
– toracele conic cu baza în sus sau de viespe este înfundat şi
îngustat în partea inferioară a toracelui;
– toracele eversat se caracterizează prin mărirea perimetrului
xifoidian;
– toracele asimetric se caracterizează prin hipotrofia unei
jumătăţi compensate cu hipertrofia celuilalt.
Deformaţiile parţiale, pe segmente, interesează clavicula, sternul
şi coastele.
Claviculele pot fi orientate în sus sau în jos, pot fi asimetrice ca
lungime sau poziţie.
Deformaţiile sternului pot avea aspectul de proeminenţă sau de
înfundare.
Proeminenţa sternului este întâlnită în toracele carenat
(galinaceus).
Înfundările sternului pot fi localizate diferit, la nivelul
apendicelului xifoidian, în şanţ, corpul sternal (stern în pâlnie) sau la
nivelul marginilor sternului.
Corectarea deformaţiilor toracelui se obţine atunci când
tratamentul se aplică timpuriu şi este continuat riguros în perioada
pubertară.
Corectarea toracelui înfundat
Scopul tratamentului corectiv:
1. Dezvoltarea musculaturii inspiratorie şi expiratorie.
2. Combaterea contracturii musculaturii toracice şi mărirea
elasticităţii toracice.
3. Corectarea deficienţelor centurii scapulare şi coloanei vertebrale.
4. Coordonarea mişcărilor respiratorii şi dezvoltarea respiraţiei
diafragmatice, educarea şi stăpânirea respiraţiei.
109

Mijloace folosite:
– Exerciţii statice sub forma poziţiilor derivate din poziţiile
fundamentale: stând, pe genunchi, şezând şi culcat. Poziţia atârnat este
contraindicată, întrucât stânjeneşte mişcările toracelui.
Cele mai folosite poziţii sunt:
– poziţia stând, rezemat cu trunchiul aplecat, îndoit, înclinat,
ghemuit, sprijinit, adică acele poziţii care favorizează respiraţia,
relaxând musculatura toracelui;
– poziţia şezând – rezemat;
– poziţia pe genunchi – pe călcâie şezând şi cu sprijin pe palme;
– poziţia culcat – înainte sau înapoi.
Exerciţiile dinamice se folosesc sub următoarele forme:
– exerciţii libere de respiraţie, cu accentuarea inspiraţiei;
– exerciţii de respiraţie cu rezistenţă manuală aplicată pe coaste
(părţile laterale), abdomen;
– exerciţii de respiraţie, amplificate de mişcări ale trunchiului,
membrelor superioare şi inferioare, care pot localiza mişcarea costal
mediu şi inferior;
– exerciţii pentru tonificarea muşchilor abdominali;
– exerciţii aplicative sub formă de mers, târâre, echilibru, căţărări;
– exerciţii cu obiecte portative, ca bastoane, măciuci, mingi
medicinale, cordoane elastice, extensoare.
CONSPECT DE LECŢIE
1. Mers pe vârfuri cu mâinile la ceafă, ducerea coatelor spre

înapoi;
2. Mers cu circumducţia braţelor spre înapoi, având în fiecare
mână câte o măciucă;
3. Alergare pe loc şi în deplasare, cu mâinile sub axilă, ridicarea

alternativă a genunchilor la piept;
4. Stând cu un picior în treaptă, mâinile pe creştet, ducerea
braţelor lateral sau simultan cu răsucirea trunchiului spre dreapta,
inspiraţie, revenire – expiraţie. Idem spre stânga.
110

5. Pe genunchi cu spatele la scara fixă, apucat de sus, întinderea
unui picior cu răsucirea trunchiului în partea opusă – inspiraţie,
6. Pe genunchi cu sprijin pe palme, coatele îndoite şi orientate în
afară, târâre înainte.
7. Pe genunchi cu sprijin pe palme, ducerea trunchiului înainte şi
în jos, cu inspiraţie – revenire – expiraţie.
8. Şezând cu sprijin pe palme înapoi, ducerea trunchiului înapoi

simultan cu îndoirea genunchiului la piept – inspiraţie, revenire –
expiraţie. Tălpile rămân pe sol în timpul îndoirii genunchilor.
9. Şezând cu picioarele încrucişate, cu un extensor apucat la

spate, întinderea braţelor lateral cu inspiraţie, revenire – expiraţie.
10. Culcat înapoi, mâinile sub cap, forfecarea picioarelor cu
genunchii întinşi.
11. Culcat înapoi pe o şa, ducerea braţelor prin lateral sus,
simultan cu îndoirea genunchilor la piept, inspiraţie profundă, revenire
cu expiraţie.
12. Culcat înainte, apucat de glezne, ducerea trunchiului înapoi
cu tracţiunea braţelor, cu inspiraţie, revenire cu expiraţie.
13. Culcat înainte, mâinile prinse la spate, târâre cu ajutorul
umerilor şi picioarelor.
14. Culcat înapoi cu o minge medicinală pe abdomen – menţinută
cu mâinile, inspiraţie şi expiraţie, învingând rezistenţa opusă de minge.
111

15. Culcat înapoi, tălpile sprijinite pe sol, genunchii îndoiţi –
inspiraţie şi expiraţie, modificând diametrul anteroposterior al toracelui.
16. Culcat înapoi, îndoirea genunchilor o dată cu ridicarea
bazinului şi sprijinirea lui cu mâinile, împingerea în tălpi şi târâre
înapoi, întinzând genunchii; revenirea în culcat, cu braţele pe lângă
corp.
17. Şezând călare cu un cordon elastic prins la baza toracelui,

mâinile pe şold, extensia trunchiului în inspiraţie, revenire cu
expiraţie.
18. Pe genunchi cu sprijin pe palme, răsucirea trunchiului spre
dreapta, ducerea braţului drept lateral sus; idem spre stânga, cu braţul
stâng.
19. Pe genunchi pe călcâie, şezând cu un baston prins la nivelul
coatelor, extensia trunchiului şi răsucirea spre stânga-dreapta cu
inspiraţie şi expiraţie. Acelaşi exerciţiu cu îndoirea laterală a
trunchiului.
20. Stând în faţa oglinzii, palmele pe abdomen, inspiraţie cu
ducerea capului şi a umerilor înapoi, revenire cu expiraţie.
21. Stând în faţa scării fixe, apucat la nivelul umerilor,
alunecarea mâinilor lateral pe şipcă, cu arcuirea trunchiului.
22. Stând cu mâinile aplicate la baza toracelui – inspiraţie,
opunând rezistenţă cu propriile mâini (rezistenţa poate fi aplicată şi de
către profesor).
23. Mers pe vârfuri cu braţele întinse sus, ducerea lor în cerc,
simultan cu extensia trunchiului.
112

Corectarea toracelui plat
Toracele plat se recunoaşte după următoarele semne caracteristice:
diametrul anteroposterior al toracelui este micşorat, sternul fiind uneori
înfundat sau toracele în totalitate fiind în uşoară flexiune; musculatura
toracelui este hipotrofică, elasticitatea toracelui mică, umerii sunt duşi
înainte, iar coloana vertebrală toracică lipsită de curbura fiziologică.
Scopul exerciţiilor corective este:
– Dezvoltarea musculaturii toracelui, îndeosebi muşchii pecto-
rali, şi creşterea elasticităţii toracelui;
– Corectarea deficienţelor centurii scapulare (umeri şi omoplaţi)
şi coloanei vertebrale.
Mijloacele gimnasticii medicale

Se vor folosi poziţiile derivate ale poziţiilor fundamentale care
nu blochează toracele şi care au o suprafaţă mare de sprijin, permiţând
o localizare bună a mişcărilor de respiraţie.
Astfel:
– poziţia stând, stând depărtat, fandat, cu trunchiul în extensie,
îndoit lateral cu palmele sprijinite înainte;
– poziţia şezând: rezemat, cu sprijin la scara fixă;
– poziţia pe genunchi cu sprijin pe palme, pe călcâie şezând;
– poziţia culcat, înainte, înapoi sau lateral.
Exerciţiile de respiraţie vor urmări mărirea diametrului
anteposterior şi vor favoriza îndeosebi timpul inspirator al respiraţiei.
2. Exerciţiile dinamice
Exerciţiile de respiraţie sunt principalele exerciţii dinamice folosite,
executate fie liber sau activ cu rezistenţă. Pentru a amplifica mişcările
respiratorii, aceste exerciţii de respiraţie vor fi însoţite de mişcări de
trunchi, membre superioare şi inferioare. La acestea se asociază exerciţiile
aplicative – târâre, echilibru – şi exerciţiile cu obiective portative:
bastoane, mingi medicinale, cordon elastic, extensor.
CONSPECT DE LECŢIE
PENTRU CORECTAREA TORACELUI PLAT
1. Mers cu ducerea braţelor în cerc prin înainte în sus, privirea

înainte, spatele uşor în extensie.
2. Mers înainte cu fandare pe piciorul drept, mâinile pe şold,
ducerea coatelor la fiecare pas înapoi.
113

3. Mers ghemuit cu mâinile prinse la spate, privirea înainte.
4. Stând depărtat în faţa scării fixe, mâinile apucat şipca la
nivelul umerilor, aplecarea trunchiului cu arcuire.
5. Stând cu mâinile pe şold, genuflexiuni cu ducerea braţelor
lateral sus – inspiraţie, revenire – expiraţie.
6. Şezând turceşte, braţele sus, mâinile prinse deasupra capului,
profesorul opune rezistenţă aplicând palmele pe părţile laterale ale
toracelui, inspiraţie şi expiraţie, învingând rezistenţa opusă.
7. Şezând cu spatele la scara fixă, mâinile apucă o şipcă cât mai

sus, aplecarea trunchiului înainte, simultan cu îndoirea genunchilor –
8. Pe genunchi cu sprijin pe palme, alunecarea palmelor cu
depărtarea lor lateral – inspiraţie, revenire, expiraţie.
9. Pe genunchi, pe călcâie, şezând, susţinând între coate şi
trunchi câte o minge medicinală mică (2 kg), târâre – cu extensia
trunchiului în trei timpi – inspiraţie, aplecarea trunchiului înainte – în
cinci timpi – expiraţie.
10. Pe genunchi, cu sprijin pe antebraţe – ducerea trunchiului
înainte printre braţe – valul.
11. Culcat înapoi cu genunchii îndoiţi pe abdomen, mâinile pe

şold – inspiraţie, cu alunecarea mâinilor spre axilă, revenire –
expiraţie.
12. Culcat lateral dreapta – cotul drept îndoit sub torace –, mâna
stângă pe baza hemitoracelui stâng – inspiraţie şi expiraţie împotriva
autorezistenţei manuale. Idem, culcat lateral stânga.
114

13. Culcat lateral dreapta, ducerea braţului stâng prin lateral sus
– inspiraţie, revenire – expiraţie. Acelaşi exerciţiu din culcat lateral pe
partea stângă.
14. Culcat înainte – mâinile sprijinite lateral de torace, târâre
prin împingerea în mâini.
15. Culcat înainte – palmele sprijinite lângă piept, ridicarea
trunchiului în extensie – inspiraţie, revenire – expiraţie (coatele vor fi
în extensie la ridicarea trunchiului).
16. Atârnat pe plan oblic – ducerea alternativă şi simultană a
genunchilor îndoiţi la piept, în ritmul respiraţiei (îndoirea genunchilor
– inspiraţie, revenire – expiraţie).
17. Şezând călare pe banchetă – mâinile pe şold –, îndoirea

laterală dreaptă a trunchiului cu ducerea mâinii stângi până sub axilă;
îndoirea laterală stânga, cu ducerea mâinii stângi pe şold şi a mâinii
drepte sub axilă.
18. Pe genunchi cu sprijin pe palme, îndoirea coatelor cu ridicarea
în extensie a piciorului drept – inspiraţie, revenire – expiraţie. Idem,
ridicarea piciorului stâng în extensie – inspiraţie, revenire – expiraţie.
19. Pe genunchi cu sprijin pe palme – îndoirea trunchiului spre

dreapta cu alunecarea palmelor pe sol – ridicarea braţului drept sus –
inspiraţie – ducerea mâinii pe sol – expiraţie – revenire la poziţia
iniţială. Acelaşi exerciţiu spre stânga.
20. Pe genunchi – coapsele verticale – mâinile pe şold – îndoirea
laterală spre dreapta, cu ducerea braţului stâng prin lateral sus,
inspiraţie, revenire – expiraţie. Acelaşi exerciţiu cu îndoire spre stânga.
21. Pe genunchi, cu un baston apucat de capete, ţinut înainte jos,
ducerea braţelor sus cu lăsarea şezutei pe călcâie.
115

22. Săritura ca mingea pe loc, cu mâinile fixate lateral pe torace
şi ducerea genunchilor îndoiţi la piept.
23. Stând, ducerea piciorului drept lateral, aplecarea trunchiului
de aceeaşi parte cu ducerea braţelor lateral sus – inspiraţie, revenire –
expiraţie.
24. Stând în faţa oglinzii, o mână pe abdomen, inspiraţie cu
apăsarea abdomenului şi uşoară extensie a trunchiului, relaxare,
expiraţie cu controlul poziţiei corecte a umerilor şi spatelui.

A DEFICIENŢELOR MEMBRELOR SUPERIOARE
Membrele superioare au o importanţă deosebită în executarea

celor mai perfecţionate acte motorii ale omului. Deficienţele lor pot fi
întâlnite sub forma atitudinilor funcţionale defectuoase sau a
deficienţelor morfologice (de structură).
Atitudinile deficiente ale membrelor superioare sunt fie conse-
cinţa poziţiilor defectuoase ale umerilor, omoplaţilor şi trunchiului, fie
secundare unor poziţii luate necontrolat şi menţinute de elevi în timpul
executării unor deprinderi uzuale.
Deficienţele morfologice pot să cuprindă membrul superior în
întregime (deficienţă regională sub forma asimetriei în lungime,
grosime şi poziţie) sau numai la nivelul unor părţi componente ale
membrelor superioare (deficienţe segmentare): umeri, omoplaţi, braţ,
antebraţ, pumn, mână şi degete.
Deficienţele funcţionale constau din modificări ale mobilităţii
articulare, forţei musculare, precum şi din lipsa posibilităţii de
prehensiune sau a executării unor mişcări coordonate (scris, desenat,
cusut etc.).
Cele mai frecvente deficienţe întâlnite la copiii de vârstă şcolară
care pot fi corectate prin exerciţii fizice sunt deficienţele segmentare
ale umerilor şi omoplaţilor.
Forma normală a umerilor este determinată de poziţia
omoplaţilor şi claviculei, de relieful muşchilor laterali ai gâtului şi ai
muşchilor care înconjoară articulaţia scapulohumerală.
Umerii sunt laţi la băieţii care au şi un torace bine dezvoltat şi
sunt înguşti la fete sau în cazul unui torace insuficient şi mic.
Deviaţiile umerilor pot fi simetrice: umeri ridicaţi – înalţi – sau
coborâţi – căzuţi; umeri aduşi sau proiectaţi înainte sau umeri rămaşi
în urmă.
116

Frecvent, se întâlnesc umeri asimetrici, prin ridicarea sau
coborârea unuia dintre ei, combinată sau nu cu proiecţia înainte sau
rămânerea în urmă asimetrică.
Omoplaţii copiilor sunt mai depărtaţi de coloana vertebrală
decât la adulţi, mai mici şi mai puţin reliefaţi.
Atitudinile deficiente ale omoplaţilor sunt foarte frecvente la
vârsta şcolară. Astfel, omoplaţii pot fi lipiţi de planul costal, desprinşi,
ridicaţi sau coborâţi. Omoplaţii depărtaţi şi desprinşi – „omoplaţii în
aripioare” – se întâlnesc la copiii şi adolescenţii slabi.
Celelalte deficienţe ale braţului, cotului, antebraţului, pumnului şi
mâinii sunt rare şi constau din asimetrii în lungime şi grosime, redori
articulare sau poziţii defectuoase (coate în valg, mână strâmbă etc.).
Cele mai frecvente deficienţe pe care profesorul de educaţie
fizică trebuie să le ştie a le corecta sunt omoplaţi depărtaţi şi desprinşi
la care se asociază umeri aduşi şi coborâţi.
Corectarea omoplaţilor depărtaţi şi desprinşi
1. Tonificarea în condiţii de scurtare a musculaturii scapulare din
partea posterioară (muşchii romboizi, unghiularul scapulei, trapezul).
2. Crearea stereotipului de atitudine corectă a centurii scapulare.
Pentru scurtarea grupelor musculare fixatoare a omoplaţilor, vor
fi selecţionate exerciţiile fizice, în care aceşti muşchi vor lucra
concentric şi în interiorul segmentului de contracţie.
Mijloace folosite
1. Exerciţiile statice sub forma poziţiilor derivate din cele funda-
mentale, cu baza mare de sprijin, care să permită o bună localizare a
mişcării. De exemplu:
– poziţia stând depărtat, fandat;
– poziţia şezând călare, cu genunchii îndoiţi;
– poziţia pe genunchi cu sprijin pe palme, pe genunchi, pe
călcâie şezând;
– poziţia culcat înainte şi înapoi.
Se folosesc, de asemenea, şi poziţiile care solicită lucru
muscular izometric:
– poziţia stând pe vârfuri, atârnat.
2. Exerciţiile dinamice cele mai indicate vor fi:
– exerciţiile de membre superioare sub forma ducerilor laterale,
în extensie şi rotaţie externă, la nivelul liniei orizontale a umerilor în
cerc spre înapoi;
117

– exerciţii de cap şi gât – extensii, circumducţii în plan
posterior;
– exerciţii de trunchi, executate în sens corectiv;
– exerciţii aplicative – mers corectiv, târâre din poziţia pe
genunchi cu sprijin pe palme, din poziţia culcat, suspensiunile;
– redresările care se pot executa pasiv şi activ;
– exerciţii cu obiecte portative, cele mai bune fiind exerciţiile cu
bastoane, mingi medicinale, gantere.
Prezentăm în continuare un complex de exerciţii, care să fie
inclus în lecţia de educaţie fizică sau de gimnastică corectivă, pentru
alte deficienţe fizice.
COMPLEX DE EXERCIŢII CORECTIVE
1. Mers pe vârfuri cu ridicarea braţelor prin lateral sus, simultan

cu îndoirea unui genunchi la piept.
2. Mers ghemuit, mâinile prinse la spate, coatele trase mult înapoi.
3. Stând pe vârfuri, ridicarea braţelor prin lateral, simultan cu
ducerea unui picior lateral şi ridicare pe vârfuri – inspiraţie, revenire –
expiraţie.
4. Stând depărtat, cu un baston apucat la nivelul umerilor,
întinderea braţelor în sus, simultan cu extensia trunchiului.
5. Stând fandat lateral spre dreapta, ducerea mâinilor la umeri,

coatele îndoite lateral, arcuiri spre înapoi.
6. Stând în faţa oglinzii, braţele jos pe lângă corp, tragerea

umerilor spre înapoi.
ridicarea succesivă a braţelor cu extensia capului.
118

8. Pe genunchi cu sprijin pe palme, întinderea şi îndoirea
coatelor, trunchiul drept.
9. Culcat înainte pe banca de gimnastică, cu o ganteră în fiecare
mână, ducerea braţelor în extensie. Acelaşi exerciţiu cu coatele îndoite
– executarea rotaţiei externe.
10. Culcat înainte, mâinile la ceafă, târâre înainte cu ajutorul
membrelor inferioare.
11. Culcat înainte, braţele pe lângă cap, extensia trunchiului
alternativ cu extensia membrelor inferioare.
12. Şezând călare, mâinile la ceafă, ducerea coatelor înapoi
concentric împotriva rezistenţei opusă de profesor.
13. Şezând cu spatele la scara fixă, apucat cu mâinile de şipca
de la nivelul umerilor, tragerea toracelui înainte cu inspiraţie,
14. Stând cu mâinile la ceafă, ducerea coatelor înapoi cu auto-
control în oglindă.
15. Mers corect, tragerea umerilor înapoi.

A DEVIAŢIILOR ŞI DEFORMAŢIILOR
MEMBRELOR INFERIOARE
Cele mai frecvente deviaţii şi deformaţii ale membrelor inferioare

care se întâlnesc la şcolari sunt cele localizate la nivelul genunchilor şi
picioarelor.
Genunchii prezintă atitudini deficiente sau deformaţii propriu-zi-
se, atât în plan frontal, cât şi în planul sagital.
În plan frontal, genunchii pot fi în valg (sau X) sau varum (în
paranteză) – atunci când apropierea sau îndepărtarea condililor interni
este simetrică faţă de linia mediană. Deformaţiile pot fi şi în K, atunci
când numai unul din genunchi este deviat în valg, sau în ghilimele,
când orientarea axului vertical al genunchiului este diferită, unul este
în valg, celălalt în var.
Analizaţi din profil – în plan antero-posterior –, genunchii pot fi
în semiflexiune sau în hiperextensie.
La nivelul piciorului, deviaţiile şi deformaţiile sunt sistematizate
– după orientarea axului lung al labei piciorului, picioare aduse şi
abduse; după sprijinul tălpii se poate deosebi:
– pe vârf (picior ecvin) – sau pe călcâie (picior talus);
– pe partea externă (picior varus) sau pe partea internă (picior
valgus);
119

– pe toată talpa (picior plat) sau pe vârf şi pe călcâie (picior scobit).
Cele mai frecvente sunt formele combinate, şi anume – piciorul
abdus, valg şi plat; picior addus – varus, ecvin sau scobit.
Dintre aceste deformaţii, vom prezenta complexe de exerciţii
corective, numai pentru deviaţiile genunchilor în valg şi varum, în
flexie şi extensie, precum şi pentru piciorul plat.
Corectarea genunchilor în valgum
1. Tonificarea şi scurtarea muşchilor laterali interni şi alungirea
muşchilor externi ai coapselor şi gambelor. Pentru aceasta, muşchii
interni vor lucra concentric şi în interiorul segmentului de contracţie,
iar muşchii externi – excentric şi în afara segmentului de contracţie.
2. Formarea unui reflex de atitudine corect a genunchiului atât în
ortostatism, cât şi în mers.
Mijloace folosite
– Exerciţii statice – sub forma poziţiilor derivate ale poziţiilor
fundamentale: – stând pe vârf, pe partea externă; – şezând – călare – cu
gambele încrucişate (turceşte); culcat – înainte, înapoi, lateral, atârnat;
– Exerciţii dinamice, care constau din:
– exerciţii de membre inferioare sub forma mişcărilor de
extensie, adducţie şi rotaţie externă din articulaţia coxofemurală şi a
mişcării de extensie din articulaţia genunchiului. Acestea se pot
executa activ liber sau împotriva unei rezistenţe.
– Exerciţii aplicative cu structură corectivă, cum sunt exerciţiile
de mers corectiv, târâre, echilibru.
– Exerciţii de redresare pasivă şi activă.
COMPLEX DE EXERCIŢII
1. Mers pe vârfuri cu braţele întinse pe lângă cap.
2. Mers pe partea externă a picioarelor – mâinile pe creştet.
20. Mers peste o bancă de gimnastică – încrucişând
picioarele la fiecare pas.
4. Mers lateral cu încrucişarea picioarelor – executându-se doi
paşi la stânga cu încrucişarea piciorului drept prin înainte – şi doi paşi
la dreapta cu încrucişarea piciorului stâng.
5. Stând cu mâinile la spate – săritură cu depărtarea laterală a
picioarelor şi ducerea braţelor lateral şi aterizare pe vârfuri cu
apropierea picioarelor şi ducerea mâinilor la spate.
120

6. Stând – ducerea ambelor braţe la stânga sau cu ridicarea
piciorului drept oblic jos şi înapoi cu uşoară ducere a trunchiului în
extensie. Acelaşi exerciţiu spre dreapta.
7. Stând cu spatele la scara fixă – mâinile apucate la spate –,
îndoirea genunchiului stâng la piept, cu ducerea laterală a
genunchiului, cu rotarea externă a coapsei. Piciorul drept se ridică pe
vârfuri. Acelaşi exerciţiu, cu schimbarea picioarelor.
8. Stând depărtat – cu o minge în mâini, aplecarea trunchiului cu

aruncarea mingii medicinale printre genunchi – înapoi.
9. Şezând călare pe banchetă – trunchiul înclinat uşor înapoi –
mâinile sprijinite pe banchetă, ridicarea şi ducerea picioarelor prin
lateral înainte cu genunchii întinşi, braţele lateral. Menţinerea poziţiei
10”-15” şi revenire.
10. Şezând cu gambele încrucişate, cu mâinile la ceafă,
depărtarea picioarelor şi întinderea genunchilor cu ducerea braţelor
oblic sus – inspiraţia, revenire – expiraţie.
11. Şezând cu genunchii îndoiţi, tălpile apropiate, genunchii

îndepărtaţi, aşezarea mâinilor pe partea internă a genunchilor şi
opunerea autorezistenţei la apropierea genunchilor.
12. Şezând încrucişat cu gambele – mâinile pe şold, târâre, cu
mutarea feselor din aproape în aproape.
13. Culcat înapoi picioarele întinse, braţele pe lângă corp,
inspiraţie şi expiraţie liniştită.
14. Culcat înapoi, ridicarea picioarelor la verticală, apropierea şi
depărtarea picioarelor cu încrucişarea acestora.
15. Culcat înainte, îndoirea genunchilor cu tălpile apropiate şi
alunecarea în lateral a genunchilor – întinderea şi apropierea
picioarelor (mişcarea picioarelor de la bras).
121

16. Culcat lateral pe partea dreaptă – cu mâna dreaptă întinsă pe
sub cap, mâna stângă în faţă sprijinită, ridicarea picioarelor în lateral
spre stânga. Acelaşi exerciţiu din culcat lateral pe partea stângă.
17. Atârnat cu faţa la scara fixă, balansarea laterală dreapta-stânga
a picioarelor întinse şi apropiate.
18. Atârnat cu spatele la scara fixă, menţinerea unei mingi
medicinale între genunchi.
19. Atârnat cu spatele la scara fixă, picioarele întinse la
orizontală cu genunchii în extensie, ducerea simetrică a picioarelor în
cerc spre dreapta şi stânga.
20. Stând în faţa oglinzii, ridicare pe vârfuri cu corectarea
poziţiei genunchilor.
Corectarea genunchilor în varum
Scopul exerciţiilor corective este:
1. Tonificarea în condiţii de scurtare a muşchilor laterali externi
ai coapselor şi gambelor – concomitent cu alungirea muşchilor interni
ai aceloraşi grupe musculare.
Pentru aceasta, muşchii externi ai coapselor vor lucra concentric
şi în interiorul segmentului de contracţie în timp ce muşchii interni vor
lucra excentric şi în afara segmentului de contracţie.
2. Realizarea unei mai bune stabilităţi a articulaţiei genunchiului.
3. Formarea unui reflex corect al genunchilor în stând, mers şi
alergare.
Mijloace folosite
Exerciţiile statice sub forma poziţiilor corective, derivate din
poziţiile fundamentale, cum sunt:
– stând în vârful picioarelor orientate în afară, depărtat, pe
marginea internă a picioarelor, cu genunchii îndoiţi, fandat;
– şezând cu genunchii îndoiţi;
– pe genunchi – depărtat, pe călcâie şezând;
– culcat înainte, înapoi, lateral;
– atârnat.
Exerciţiile dinamice se folosesc:
– exerciţiile de membre inferioare – depărtarea picioarelor,
rotaţie internă, flexie – executate activ sau împotriva unei rezistenţe
externe;
– exerciţii aplicative cu caracter corectiv sub formă de mers,
târâre, echilibru;
– exerciţii de redresare – pot fi executate pasive sau activ.
122

1. Mers fandat cu răsucirea trunchiului spre dreapta şi stânga,

mâinile pe şold.
2. Mers cu genunchii îndoiţi, mâinile pe creştet.
3. Mers cu ducerea în cerc a braţelor dinainte înapoi, cu îndoirea
genunchilor la doi paşi şi apăsarea cu mâinile pe genunchi, executând
două arcuiri.
4. Alergare uşoară cu genunchii îndoiţi şi lovirea şezutei cu

călcâiele.
5. Stând depărtat cu mâinile pe şold, răsucirea trunchiului spre
dreapta-stânga, cu inspiraţie, revenire – expiraţie.
6. Stând cu genunchii îndoiţi cu faţa spre scara fixă, apucat cu
mâinile la nivelul genunchilor, ridicarea şezutei, simultan cu
întinderea genunchilor şi aplecarea trunchiului înainte.
7. Stând depărtat, braţele lateral, fandare lateral stânga, spatele

drept, piciorul fandat are vârful orientat în afară, acelaşi exerciţiu cu
fandare pe piciorul drept.
8. Pe genunchi câte o ganteră în fiecare mână, braţele lateral,
îndoirea trunchiului spre stânga, cu ducerea braţelor sus şi trecerea pe
coapsa dreaptă, revenire şi executarea exerciţiului spre dreapta.
9. Pe genunchi stând, ducerea piciorului stâng lateral, sprijinit pe
partea internă, simultan cu ducerea braţelor sus şi îndoirea trunchiului
spre stânga. Aceleaşi exerciţii spre dreapta.
10. Pe genunchi cu braţele lateral, aşezarea pe coapsa stângă,
mâinile pe şold, ridicarea picioarelor întinse în faţă în echer, îndoirea
genunchilor şi ducerea lor spre dreapta, ridicarea pe genunchi.
123

11. Culcat înapoi cu mâinile apucat de ultima şipcă a scării de
gimnastică, îndoirea genunchilor şi ducerea bazinului spre stânga,
umerii rămânând lipiţi pe sol.
12. Culcat înapoi, extensia trunchiului cu apucarea gleznelor,
balansarea trunchiului înainte, înapoi.
13. Culcat înainte, mâinile sub bărbie, îndoirea alternativă şi
simultană a picioarelor în ritmul respiraţiei.
14. Culcat înapoi cu o minge între glezne, genunchii menţinuţi
apropiaţi, îndoirea şi întinderea genunchilor, păstrând mingea între
glezne.
15. Culcat lateral pe partea dreaptă, ridicarea laterală a
trunchiului, simultan cu abducţia piciorului stâng, acelaşi exerciţiu din
culcat lateral pe partea stângă.
16. Culcat înapoi, genunchii îndoiţi pe abdomen, ducerea în cerc
spre dreapta şi stânga a genunchilor, simetric.
17. Culcat lateral, îndoirea şi întinderea alternativă a genunchilor

la piept.
18. Stând în faţa scării fixe, apucat, îndoire şi întinderea
genunchilor, trunchiul se menţine vertical.
19. Sărituri pe un picior şi celălalt, simultan cu îndoirea genunchilor
la piept.
20. Stând în faţa oglinzii, ridicarea pe vârfuri şi călcâie cu
încercări de redresare a genunchilor.
Corectarea genunchilor în flexie
1. Tonificarea şi scurtarea musculaturii anterioare a coapsei
(muşchiul quadriceps femural) în acelaşi timp cu alungirea muşchilor
situaţi posterior pe coapsă şi genunchi. În acest sens, muşchii anteriori
vor lucra concentric (dat fiind condiţiile anatomice în afara segmen-
124

tului de contracţie), în timp ce musculatura posterioară va lucra
excentric.
2. Mărirea mobilităţii articulaţiei coxo-femurale şi a stabilităţii
articulaţiilor genunchiului.
3. Formarea unui reflex corect de mişcare în mers şi în
ortostatism.
Mijloace folosite
Exerciţii statice, sub forma poziţiilor derivate corective ale
poziţiilor fundamentale, cum sunt:
– poziţia stând, pe vârfuri, pe călcâie;
– poziţia şezând, cu genunchii întinşi, depărtaţi;
– poziţia culcat – înapoi, lateral;
– poziţia atârnat – cu faţa, cu spatele spre scara fixă.
Exerciţii dinamice – cuprind următoarele segmente:
– Exerciţii de membre inferioare care constau din mişcări ample
de la nivelul articulaţiei coxofemurale, ca: flexii, extensii, abducţii,
aducţii, circumducţii, precum şi din mişcări de extensie a gambei pe
coapsă. Acestea se vor executa activ, liber sau împotriva unei rezistenţe.
– Exerciţii aplicative cu caracter corectiv, cum sunt: exerciţiile
de mers, alergare, târâre, echilibru.
– Exerciţii de redresare, obţinute pasiv şi activ (autocontrol).
1. Mers pe vârfuri, mâinile pe şold, la trei paşi aplecarea
trunchiului înainte şi simultan cu ridicarea şi prinderea gambei,
accentuând extensia genunchiului.
2. Mers pe călcâie, braţele lateral, paşii sunt mici şi repezi.

3. Alergare cu picioarele întinse înainte, mâinile la ceafă.
4. Stând la o lungime de pas în faţa unui scaun, braţele lateral,
trecerea piciorului stâng peste scaun, spatele drept. Acelaşi exerciţiu,
cu piciorul drept.
125

5. Stând cu faţa la scara fixă, mâinile pe şold, ridicarea pe
piciorul stâng prin lateral şi sprijinirea pe şipca 7-8, piciorul drept
rămâne întins, trunchiul vertical. Acelaşi exerciţiu, cu piciorul drept.
6. Stând cu mâinile pe şold, săritura dreaptă (genunchii întinşi),
cu ducerea braţelor prin înainte sus.
7. Şezând cu genunchii întinşi, mâinile pe coapse, târârea cu

ridicarea alternativă a şoldurilor.
8. Şezând cu picioarele întinse – mâinile sprijinite înapoi –
ridicarea picioarelor la 450 – forfecări.
9. Şezând – mâinile sprijinite înapoi, cu o minge medicinală
între glezne– ridicarea şi coborârea picioarelor.
10. Şezând pe banca de gimnastică cu vârful picioarelor sprijinite
sub scara fixă – mâinile la ceafă – extensia lentă a trunchiului pe spate –
inspiraţie, revenire – expiraţie. Acelaşi exerciţiu, cu aplecarea trunchiului
înainte – expiraţie, ridicare trunchiului – inspiraţie.
11. Şezând cu picioarele întinse, mâinile sprijinite înapoi –

echilibru pe şezută cu ridicarea picioarelor la 450 şi a braţelor lateral.
12. Culcat înainte, mâinile întinse pe lângă cap, ridicarea
alternativă a trunchiului şi picioarelor (leagănul).
126

13. Culcat înapoi – braţele lateral – ducerea picioarelor la
vertical – depărtarea şi apropierea lor – genunchii întinşi.
14. Culcat înapoi – ridicarea picioarelor până la verticală până
ajunge stând pe omoplaţi – menţinerea poziţiei 10”-15”, depărtarea şi
apropierea picioarelor – revenire.
15. Culcat înapoi – braţele întinse pe lângă cap, ridicarea şi

aplecarea trunchiului înainte cu arcuire şi depărtarea picioarelor –
braţele înainte – revenire.
16. Atârnat cu spatele la scara fixă, menţinerea între glezne a
unei mingi medicinale – ridicarea picioarelor cu genunchii întinşi.
17. Stând depărtat cu mâinile pe şold – aplecarea trunchiului
înainte până ce mâinile ating solul – revenire cu ridicarea pe vârfuri.
18. Mers – la trei paşi – ducerea alternativă cu ridicarea unui
picior înainte, lateral şi înapoi, cu genunchii întinşi.
19. Stând cu spatele la scara fixă, mâinile fixate la scara fixă
înapoi – ridicarea pe vârfuri cu proiectarea bazinului înainte.
20. Mers lateral pe vârfuri – cu încrucişarea picioarelor.

Corectarea prin gimnastica medicală a genunchilor în
hiperextensie
– Tonificarea şi scurtarea musculaturii posterioare a coapselor şi
gambelor, concomitent cu lungirea muşchilor quadriceps femural.
– Formarea reflexului corect de atitudine a poziţiei genunchilor,
în ortostatism şi mers.
127

Mijloacele folosite pot fi sistematizate astfel:
– Exerciţii statice sub forma poziţiilor derivate din poziţiile
fundamentale cu structură corectivă şi hipercorectivă:
– stând cu genunchii îndoiţi, fandat;
– pe genunchi, pe călcâie şezând, cu sprijin pe palme;
– şezând cu genunchii îndoiţi;
– culcat înainte, înapoi.
Exerciţii dinamice, cum sunt:
– exerciţiile de membre inferioare, în special la nivelul genunchilor
sub forma mişcărilor de flexie activă şi împotriva unei rezistenţe externe
(mişcări concentrice). La acestea se adaugă mişcările de flexie şi extensie
ale şoldurilor, târâre din poziţia pe genunchi.
– exerciţii de redresare pasivă şi activă (menţinerea genunchilor
îndoiţi în poziţia culcat, autocontrolul în oglindă).
1. Mers cu genunchii îndoiţi, mâinile la ceafă.

2. Alergare cu genunchii la piept, mâinile la ceafă.
3. Alergare cu variaţie de paşi, doi paşi alergare obişnuită, doi
paşi alergare cu călcâiele la şezută, ghemuire, la fel, în continuare.
4. Mers cu braţele lateral, la trei paşi, ridicarea alternativă a unui
picior îndoit în faţă.
5. Stând cu genunchii îndoiţi, mâinile pe genunchi, săritură
consecutivă pe ambele picioare.
6. Stând cu coatele îndoite cu mâinile la piept, îndoirea
genunchilor cu ducerea braţelor lateral, inspiraţie, revenire – expiraţie.
7. Stând depărtat, braţele lateral, fandare laterală stânga-dreapta,
cu arcuire şi ducerea mâinilor la şold.
8. Stând cu ambele braţe la dreapta, legănarea braţelor la stânga
simultan cu îndoirea genunchilor, acelaşi exerciţiu la stânga.
9. Stând cu mâinile pe şold, săritură alternativă de pe un picior

pe celălalt, cu îndoirea genunchilor la piept.
128

10. Şezând cu genunchii îndoiţi şi sprijin înapoi pe palme, târâre
înainte cu tălpile uşor ridicate, cu răsucirea genunchilor alternativ
stânga-dreapta.
11. Şezând cu mâinile de gambe apucat, rulare, menţinând

apucarea genunchilor tot timpul exerciţiului.
12. Pe genunchi, cu braţele lateral, aşezare pe coapsa stângă cu
sprijinirea mâinilor înapoi, trecerea în şezând cu genunchii îndoiţi,
lăsarea pe coapsa dreaptă şi trecerea pe genunchi.
13. Pe genunchi, pe călcâie, şezând cu trunchiul aplecat înainte,

mâinile încleştate la spate, ridicarea trunchiului cu ducerea braţelor
oblic sus, inspiraţie, revenire – expiraţie.
14. Pe genunchi stând, cu mingea sus apucat, aşezarea pe latura
dreaptă cu coborârea în partea stângă, revenire, acelaşi exerciţiu cu
aşezarea pe latura stângă.
15. Pe un genunchi stând, cu celălalt picior îndoit înainte,

trecerea greutăţii înainte cu extensia trunchiului şi ducerea braţelor sus
şi arcuire, aşezarea pe călcâie, şezând cu aplecarea trunchiului înainte,
cu ducerea braţelor oblic înapoi, revenire la poziţia pe genunchi stând.
Acelaşi exerciţiu, cu schimbarea genunchilor.
16. Pe genunchi, cu braţele pe lângă corp, înclinarea trunchiului
înapoi, cu ducerea braţelor înainte, revenire.
17. Culcat înainte, mâinile sub bărbie, îndoirea simultană a
genunchilor.
129

18. Culcat înapoi, braţele lateral, ridicarea simultan şi alternativ
a picioarelor şi îndoirea genunchilor spre piept.
19. Culcat înapoi, îndoirea genunchilor şi răsucirea bazinului la
stânga, revenirea, executarea aceluiaşi exerciţiu spre dreapta.
20. Mers cu îndoirea genunchilor, stângul în faţă cu apucarea

genunchiului şi aplecarea uşoară a trunchiului înainte. Idem, cu
genunchiul drept.
21. Stând ghemuit pe vârfuri, ducerea braţelor lateral –
inspiraţie, aplecarea trunchiului la orizontală, cuprinzând genunchii cu
braţele – expiraţie – revenire la poziţia iniţială.
22. Mers, ducerea braţelor înapoi, cu aplecarea trunchiului şi în-
doirea genunchilor, cu balansarea braţelor înapoi, revenire cu braţele sus.
23. Stând, cu spatele lipit de perete şi îndoirea genunchilor,
revenire cu spatele lipit de perete.
24. Stând ghemuit, pe vârfuri, cu piciorul drept înainte,

legănarea alternativă a braţelor înainte şi înapoi, cu deplasarea înainte
şi arcuiri din genunchi.
25. Mers – cu control asupra poziţiei corecte a membrelor inferioare.
Corectarea prin gimnastica medicală a picioarelor plate
Scopul exerciţiilor fizice
1. Tonificarea şi scurtarea musculaturii plantare, combaterea
contracturii musculare a picioarelor în stând şi mers.
Exerciţiile statice – se folosesc sub forma poziţiilor corective şi
hipercorective derivate din stând, pe genunchi, şezând şi culcat. Se
folosesc la început exerciţii corective din poziţiile culcat, şezând şi pe
genunchi, ca fiind cele mai stabile şi mai puţin obositoare şi numai
după ce se obţine o suficientă fortificare a bolţii plantare se folosesc
exerciţii din poziţia stând şi din mers.
130

Exerciţii dinamice sub forma:
– exerciţii de membre inferioare executate simetric, simultan
sau alternativ – în care vor predomina exerciţiile de flexie plantară,
concentric executate şi în interiorul segmentului de contracţie;
– exerciţii aplicative cu caracter corectiv, cum sunt:
– exerciţii de mers, mers pe vârfuri, mers pe partea externă –
târâre, căţărări;
– exerciţii de redresare pasivă şi mai ales activă, executate
sub forma autocontrolului în a repartiza greutatea corpului în lungul
arcului extern.
1. Culcat înapoi în faţa unui perete, cu genunchii îndoiţi, vârful

piciorului sprijinit pe perete, desenarea de cercuri cu vârful piciorului
pe perete.
2. Culcat înapoi – talpă în talpă – îndoirea şi întinderea
genunchilor, menţinând tălpile apropiate.
3. Culcat înapoi – îndoirea şi întinderea alternativă a genunchilor,
vârful picioarelor întinse.
4. Culcat înapoi, genunchii uşor îndoiţi, tălpile sprijinite pe
perete, joc de glezne, cu rularea tălpii pe călcâie – vârf.
5. Culcat înainte – gambele la verticală, profesorul opune rezistenţă
pe talpă, flexie plantară concentrică în interiorul segmentului de contracţie.
6. Culcat înaintea scării fixe, genunchii întinşi cu sprijinul
picioarelor oblic sus pe o şipcă a scării fixe, ducerea picioarelor lateral
cu alunecarea lor pe şipcă.
7. Culcat înainte, mâinile sprijinite pe lângă torace, târâre cu

împingerea în mâini, genunchii şi vârful picioarelor întinse.
8. Culcat înainte, trunchiul în extensie, mâinile apucă vârful
picioarelor, rulare pe partea anterioară a trunchiului.
9. Şezând cu sprijin înapoi, picioarele depărtate, rostogolirea
unei mingi de la un picior la altul.
131

10. Şezând cu sprijin înapoi, genunchii îndoiţi, o minge
medicinală între tălpi, îndoirea şi întinderea genunchilor cu menţinerea
mingii între tălpi.
11. Şezând cu genunchii îndoiţi, vârful picioarelor sprijinite,
ducerea braţelor lateral cu întinderea genunchilor, inspiraţie, revenire
– expiraţie.
12. Şezând cu sprijin înapoi, ridicarea picioarelor la 45 grade,
menţinerea în echer.
13. Şezând cu sprijin pe coate, cu vârful picioarelor întinse sub

banca de gimnastică, ducerea braţelor lateral şi ridicarea trunchiului la
verticală, inspiraţie, revenire – expiraţie.
14. Şezând pe un scaun, talpă în talpă, ducerea braţelor lateral şi
a picioarelor la 45 grade, menţinerea 10”-15”, revenire.
15. Şezând pe un scaun cu tălpile aşezate pe un baston, rularea
bastonului.
16. Pe genunchi, uşor depărtat, vârful picioarelor orientate spre

înăuntru, ducerea braţelor lateral, inspiraţie, lăsarea pe călcâie şezând
cu braţele oblic înainte, sprijin pe sol, expiraţie.
17. Pe genunchi, pe călcâie, şezând cu spatele la scara fixă,
apucat de sus, extensia trunchiului cu apropierea vârfului picioarelor.
18. Pe genunchi, cu sprijin pe palme, pas mare în alunecarea
mâinilor pe şold şi extensia alternativă a unui picior înapoi.
19. Mers pe vârfuri cu ducerea braţelor sus, inspiraţie, revenire –
expiraţie.
132

20. Mers pe partea externă a picioarelor, mâinile la ceafă.
21. Mers pe partea îngustă a băncii de gimnastică, cu o minge
medicinală susţinută cu mâinile din lateral.
22. Mers pe vârfuri cu picioarele încrucişate, peste o linie trasă
pe sol.
23. Stând în faţa scării fixe, apucat, cu o minge medicinală la
nivelul bazinului, joc de glezne.
24. Stând în faţa oglinzii, ridicarea unui genunchi la piept, vârful

piciorului întins, ridicarea pe vârful piciorului de sprijin, acelaşi
exerciţiu cu schimbarea picioarelor.
25. Stând, aşezarea corectă a picioarelor pe sol.
*
∗ ∗
Prin această scurtă prezentare a celor mai frecvente deficienţe

fizice întâlnite la copiii de vârstă şcolară, am dori să subliniem
necesitatea corectării deficienţelor funcţionale ale aparatului locomotor
cu ajutorul exerciţiilor fizice. Pentru tratarea tulburărilor şi îmbolnă-
virilor pe care eventual le prezintă elevul, părinţii se adresează medi-
cului. În dorinţa de a obţine o atitudine corectă, estetică a copilului,
părinţii ajung tot la medic.
Ne adresăm medicinii, îndeosebi specialităţii de ortopedie, atunci
când elevul prezintă deficienţe fizice care tulbură creşterea normală şi
dezvoltarea fizică armonioasă, dar trebuie înţeles faptul că nu toate
defectele fizice pot fi rezolvate în exclusivitate de medicină, majoritatea
lor putând fi corectate prin exerciţii fizice corespunzătoare.
Creşterea şi dezvoltarea fizică sunt procese care se întrepătrund,
se condiţionează reciproc şi se pot dirija. Dirijarea lor se obţine numai
printr-o supraveghere metodică, de zi cu zi, care trebuie să se facă în
familie – de către părinţi – şi în şcoală – de către educatori. Dintre
133

aceştia din urmă, profesorului de educaţie fizică îi revine rolul cel mai
important, întrucât acesta cunoaşte mânuirea exerciţiului fizic în scop
profilactic şi corectiv.
Folosirea cu convingere şi măiestrie pedagogică a exerciţiului fizic,
adaptat vârstei, sexului şi pregătirii anterioare a elevului, constituie
principalul mijloc în corectarea deficienţelor uşoare şi medii. Dar aceasta
presupune ca profesorul de educaţie fizică să cunoască procesul creşterii
şi dezvoltării fizice, creşterea şi dezvoltarea fizică a fiecărui elev, pentru a
putea recomanda un număr de exerciţii fizice cu caracter corectiv,
specifice deficienţei prezentate de elev şi să evite executarea unor
exerciţii fizice care ar putea să accentueze şi să înrăutăţească starea
acestuia.
Dar această muncă de corectare poate avea rezultate pozitive
numai atunci când se realizează o colaborare între profesorul de
educaţie fizică şi medicul şcolii, pentru a putea elucida diagnosticul
precis al deficienţei, cauzele determinante ale acesteia şi mijloacele
corespunzătoare de tratament.
Tot atât de importantă este înţelegerea acestei probleme de către
părinţi, care au datoria de a supraveghea menţinerea atitudinii corecte
în timpul desfăşurării activităţii obişnuite, precum şi conştiinciozitatea
în executarea complexelor de exerciţii corective recomandate de către
profesor.
Exerciţiile fizice prezentate în această lucrare le considerăm
numai orientative, ele urmând a fi schimbate şi completate în
concordanţă cu vârsta, cauza, evoluţia şi posibilităţile elevului
deficient de către acei profesori care înţeleg această activitate de
corectare şi muncesc în vederea realizării ei.
134

BIBLIOGRAFIE
Aslău, A. Exerciţii şi jocuri cu mingi medicinale, Editura

Tineretului, CFS, Bucureşti, 1957.
Bănăţean, O. Exerciţii cu banca de gimnastică, Editura Tineretului,
CFS, Bucureşti, 1957.
Bratu, I. Gimnastica pentru prevenirea şi corectarea deficienţelor
fizice, Editura CNEFS, Bucureşti, 1967.
Bota, Cornelia Fiziologia educaţiei fizice şi sportului, Editura MTS,
Bucureşti, 1993.
Cordun, Mariana Kinetologia medicală, Editura AXA, Bucureşti, 1999.
Budilă C, Kinetoterapia în afecţiunile ortopedico-traumatice,
Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.
Drăgan Ion Cultura fizică medicală, Editura Sport Turism,
şi colb. Bucureşti, 1970.
Iliescu, A. Biomecanica exerciţiilor fizice, Editura Tineretului,
CFS, Bucureşti, 1967.
Ionescu, N.A. Gimnastica medicală, Editura ALL, Bucureşti, 1994.
Ionescu, N.A. Creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a
corpului, Editura CNEFS, Bucureşti, 1968.
Peteanu, M. Examinarea medicală în scop de selecţie şi orientare
şcolară şi profesională, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1971.
Plas, F., Kinetoterapia activă, Editura Polirom, Bucureşti,
Hagron, E. 2001.
Sbenghe, T. Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei, Editura
Medicală, Bucureşti, 1999.
Sidenco Elena Metodica recuperării mâinii. Aplicaţii în kinetoterapie
Luminiţa şi în medicină sportivă, Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti, 2005.
135

Sidenco Elena Masajul în kinetoterapie, Editura Fundaţiei România
Luminiţa de Mâine, Bucureşti, 2003.
Sidenco Elena Electroterapia, Aplicaţii în medicina sportivă şi în
Luminiţa kinetoterapie, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2005.
Ulmeanu, Fl. Medicina culturii fizice, Editura Medicală, Bucureşti,
1965.
136

Cristina-Fonzza PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cristina-Fonzza PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CRISTINA-ANA FOZZA

ÎNDRUMAR PENTRU CORECTAREA

Universitatea SPIRU HARET

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006

Redactor: Maria CERNEA

Bun de tipar: 11.05.2006; Coli de tipar: 8,5

Editura şi Tipografia Fundaţiei România de Mâine

Universitatea SPIRU HARET

ÎNDRUMAR PENTRU CORECTAREA

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE

Universitatea SPIRU HARET

Aspecte ale deficienţelor fizice la şcolari …………………. 7

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET

Problema depistării, prevenirii şi corectării deficienţelor fizice,

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET

Elementul principal folosit de gimnastica medicală pentru

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET

1. Poziţia stând – se mai numeşte şi ortostatism – are o bază de

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET

Atitudinea corectă este o funcţie a corpului omenesc, care are la

Universitatea SPIRU HARET

COMPLEXE DE EXERCIŢII PENTRU EDUCAREA

6. Stând cu genunchii îndoiţi, cu un baston menţinut la spate,

Universitatea SPIRU HARET

9. Stând cu faţa la scara fixă – cu piciorul drept întins, sprijinit

10. Stând spate în spate cu un partener, mâini pe şold, pas

Universitatea SPIRU HARET

15. Pe genunchi, cu sprijin pe palme, îndoirea coatelor simultan

17. Pe genunchi, cu spijin pe palme, trunchiul sub orizontală,

20. Culcat înapoi pe o bancă de gimnastică cu genunchii îndoiţi

Universitatea SPIRU HARET

23. Atârnat cu faţa la scara fixă, genunchii îndoiţi şi vârfurile

30. Mers – la trei paşi, îndoirea şi întinderea alternativă a unui

Universitatea SPIRU HARET

Atitudinile deficiente globale sau totale ale corpului sunt abateri

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET

Scopul exerciţiilor fizice:

Universitatea SPIRU HARET

8. Stând depărtat cu mingea medicală ţinută deasupra capului –

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET

COMPLEX DE EXERCIŢII PENTRU CORECTAREA

Universitatea SPIRU HARET

3. Mers cu fandare pe piciorul drept, mâinile prinse deasupra

6. Stând – cu un săculeţ cu nisip aşezat pe frunte, capul în

9. Stând cu spatele la scara fixă, braţele întinse sus, îndoirea

Universitatea SPIRU HARET

11. Stând – ducerea piciorului drept sprijinit înapoi pe vârf,

14. Pe genunchi în faţa scării fixe, mâinile sprijinite pe o şipcă la

16. Culcat înainte, mâinile prinse la spate, târâre cu ajutorul

Universitatea SPIRU HARET

19. Culcat înainte, cu braţele pe lângă cap, rularea laterală a

CORECTAREA ATITUDINII DEFICIENTE GLOBAL PLANE