SENSIBILITATEA DUREROASA

• Energia este informativa la

Sensibilitatea dureroasa
valori scăzute si moderate.
• Energia excesiva, la
intensități mari este
distructiva si determina
durere.
• Scopul durerii este de a
evita situațiile potențial
nocive
 Ce este durerea?
• “o experiența senzoriala si emoționala
neplăcuta asociata cu o leziune tisulara
prezenta sau potențiala, sau descrisa in
termeni ca dauna.”

– International Association for the Study of Pain

 Receptorii pentru durere
• Mecanoreceptori-implicati in detectarea presiunilor crescute
realizate asupra pielii cum ar fi cele exercitate de obiecte ascuțite.
– Nu răspund la atingeri ușoare
– Mediază durerea
• resimțită la nivelul tegumentului cauzata de presiune puternica, ciupitura sau
strivire
• din mușchii scheletici sau netezi implicați in contracții sau întinderi excesive
– Cei mai mulți pot răspunde si la temperaturi crescute(T > 45 °C)

• Receptori termici -terminații nervoase pentru cald prezinta canale

pentru detecția nocicepție pentru cald TRPV1 si TRPV2 si de
asemenea pentru rece TRPA1 si TRPM8.

• Chemoreceptori răspund la o varietate larga de substanțe dintre care

cele mai importante sunt concentrația protonilor (pH), concentrația
ionilor de K, histamina, serotonina, bradikinina, tahikinine (SP, NKA,
NKB), CGRP, PGE2/I2, LTB4, ATP, adenozina mai multe tipuri de
energie mecanica , chimica sau termica.
 Etapele durerii

• Prin lezarea
tegumentului se
produce distrucție
tisulara si inflamație.
 Hiperalgia primara
• Distrugerea tegumentului produce într-o prima etapa o
durere acuta care induce si o sensibilizare la stimuli locali
cu un răspuns puternic nociceptiv.
• Sensibilizare locala care apare imediat după acțiunea
stimulului se numește hiperalgie primara. Stimuli dureroși
care acționează in aria lezata sau imediat in vecinătatea
acesteia produc durere intensa.
– Cauza este explicata de fenomenul de facilitare care se produce
in coarnele posterioare ale măduvei spinării:
– Stimuli banali de (intensitate joasa) care acționează in zona
dureroasa sau adiacent de acesta vor stimula acești neuroni
facilitați
Stimuli tactili sau termici slabi care acționează in zona dureroasa
asupra neuronilor facilitați pot provoca un răspuns puternic care
este evocat la nivel central ca o durere intensa (hiperalgie
primara).
 Hiperalgia secundara
• Inflamația
– este raspunsul local celular asociat cu un răspuns nervos si răspuns al sistemului imun la
distrucția tisulara.
– Se eliberează o serie de factori inflamatori
• Neurotransmițători: glutamat, serotonina, adenozina, ATP
• Peptide: Bradikinina, substanța P, NKA, NKB
• Produși ai metabolismului acidului arahidonic prostaglandine (PGE2), leukotriene (LTB4)
• Amine: histamina, serotonina eliberata de mastocite
• Alte substanțe: proteaze, cytokine (IL1β, TNFα), chemokine, factori neurotrofic i(NGF), H,
– vasodilatație locala (urmata de roșeața, căldură si tumefiere (edem) local,
Acest răspuns apare la 20 minute de leziunea inițiala.

• Reflexul de axon
– stimularea terminațiilor nervoase din tegument – in special terminații polimodale
– Exista ramuri desprinse din fibrele aferente (terminațiile senzitive au o structura similara axonilor)
care acționează local-> descarcă subst. P
– răspuns produs de bucla de întoarcere desprinsa din fibra senzitiva stimulata se numește reflex
de axon.
– Substanța P , Neurokinina A, Calcitonin gene related peptid
• acțiune prelungita care amplifica inflamația: creste permeabilitatea vaselor, degranularea mastocitelor,
scăderea pragului pentru durere a terminațiilor nervoase învecinate.
• Prin scăderea pragului pentru durere a terminațiilor nervoase poate apare senzație dureroasa si la stimuli
mecanici care in mod uzual nu determina durere.
• Celulele distruse in aceasta etapa
 Hiperalgia secundara
Mediatorii inflamației:
– Acționează asupra receptorilor durerii
• Bradikinina,
• Histamina,
• Substanța P
– Modulează activitatea receptorilor durerii:
• NGF (factorul de creștere nervoasa)→TRPV1
– Combinarea efectelor directe cu cele modulatorii
• TNFα
 Tipuri de durere
• Nociceptivă
– Generata de stimuli potențial distructivi
– Este detectata de terminații nervoase libere ale pielii capsule articulare, mușchilor, oaselor, si
majoritatea organelor interne
– Fibrele senzitive Aδ si C
– Detectează stimuli potențiali distructivi chimici, mecanici si termici
• Neuropatică
– Este obișnuit legata de o lezare a unui nerv sau de o disfuncție a nervului adesea asociata cu
alodinie.
– Stimulii sunt nedureroși in condiții normale (durerea este “patologica”)
– Creste expresia canalelor de Na care determina hipersensibilitatea
– Ex diabet, trauma, toxine, boli neurologice primare, infecție cu herpes-virus)
• Inflamatorie
– Are in centru neutrofilul. Alte celule inflamatorie: mastocite, bazofile
– Trei răspunsuri majore: Hiperalgia, alodinia, reactive simpatică generalizata
– Degranularea mastocitelor → PAF (factorul de activare plachetar)→ trombocitele circulante
eliberează serotonina
– Activare cai AA→ COX→ PG
– La nivelul țesutului lezat se eliberează: serotonina, histamina, NGF, ATP, PG, glutamat,
leukotriene, oxid nitric, NE, H+
substanţa P(SP), neurokinina A(NKA) şi “calcitonin gene related pepide” (CGRP)
 NOCICEPTIA

• este condusa prin fibre mielinice si amielinice. → Neuronii senzitivi

pseudounipolari din rădăcina dorsala fac sinapsa cu neuroni din
coarnele posterioare ale măduvei spinării. Nocicepția poate fi
descrisa ca doua mari tipuri:

• - durerea acuta, rapida, care urmează după stimularea

mecanoreceptorilor ( ciupire, înțepătura sau strivire) dar si altor
tipuri de receptori (termici). Este rapid condusa prin calea neo
spinotalamica si este bine localizata.

• -durerea surda, lenta, care urmează după stimularea

termoreceptorilor, receptorilor polimodali si receptorilor viscerali
pentru durere. Este lent condusa prin calea paleo spinotalamica si
este slab localizata.
 Durerea acuta

• Condusa predominant prin fibre

mielinizate lente.
• Primul Neuronul senzitiv situat
din rădăcina dorsala face
sinapsa cu neuronii din lamina I
din cornul dorsal din măduva
spinării. – N1 descarcă glutamat
-> depolarizare rapida si scurta
a neuronilor 2 din coarnele.
• Axonii neuronilor 2 decuseaza si
trec in cordoanele laterale
formând fascicolul spinotalamic Sinapsa
lateral glutamatergica

• In nc ventromedial talamic se
afla al treilea neuron. Axonii se
proiecteaza in aria somestezică
din girusul postcentral.
 Conducerea stimulului dureros
– Fibre slab
mielinizate Aδ si C
• Aδ – mediază
durerea acuta,
ascuțită
• C –durerea
persistenta
– Canal Nav1.7
Stimulare excesiva –
glutamat – receptor
de glutamat:
– NMDA (N-methyl-
D-aspartate),
– AMPA (α-amino-3-
hydroxyl-5-methyl-
4-isoxazole-
propionate)/p325
Potențarea pe termen lung a
semnalului dureros
 Durerea lenta
• condusa prin fibrele lente amielinice si mai puțin prin
fibre mielinice.
• N1 fac sinapsa in lamina II si III (substanța gelatinoasa)
cu neuronul 2 al caii. N1 descarcă diferite peptide
dintre care cea mai importantă este substanța P.
Acțiunea este lenta si de lunga durata secunde -minute.
• stimulul parcurge mai mulți neuroni intermediari din
coarnele dorsale si apoi ajunge la neuronii din lamina V.
• Axonii acestora neuroni decuseaza si formează
fascicolul spinotalamic anterior.
• Doar o treime din aferentele sistemului vechi de
conducere se proiectează direct in nucleii intra laminari
si ventrolaterali.
• Fibrele din neuronii din lamina V se proiectează si in
alte trei principale arii:
– nucleii reticulari din TC
– aria tectală mezencefalică
– aria gri periapeductala (din jurul apeductului Sylvius)
• Aceste arii pot proiecta fibre scurte spre nucleii talamici
 Nucleii talamici
Proiectează fibre spre diferite arii:
• Ventrolateral si ventromedial —> Cortex senzitiv-
localizarea durerii
• Ventromedial —> Cortexul insular posterior --in
realizarea senzației dureroase, integrare senzoriala si
alerta
• Dorsomedial —> girusul cingulat in partea anterioara --
reacția emoționala determinata de durere, memorare
si creșterea atenției
→Hipotalamus si cortexul limbic -- raspunsul visceral la
durere ( reacție adrenergica, etc) si memoria subiectiva
a durerii
 Relația cortex -durere
• Stimularea electrica a cortexul cerebral produce
durere acuta de intensitate moderata.
• Cortexul este implicat mai degrabă in
interpretarea calității dureri si localizării acesteia
• Centrii inferiori din TC, talamici si din nc.
subcorticali sunt puternic implicați in senzația
dureroasa intensa, in reacția emoționala si
vegetativa.
• Durerea întărește memorarea evenimentelor
concomitente si reacția emoționala.
Nocicepția

Implicația inflamației in nocicepție

 Sisteme de modulare a durerii
• Măduva spinării prezinta circuite care
acționează ca o “poarta” pentru nociceptie
• Teoria actuala de control a durerii este de a
modifica gradul de excitabilitate a neuronilor
din coarnele dorsale ale măduvei spinării
(locul de intrare al aferentelor nocicepție pe
calea rădăcinii dorsale a nervilor spinali).
 Mecanismul periferic de modulare a
durerii
• Stimularea prin fibrele rapide
mielinice Aα si Aβ, N1 activează
circuite inhibitoare MS mediate
de GABA si glicina determina
inhibarea neuronilor de releu din
coarnele dorsale ale măduvei
spinării.
• Prin stimularea tegumentului
învecinat zonei dureroase prin
manevre simple, frecare sau
scărpinare se poate obține o
scădere a senzației dureroase.
• Pe baza acestui mecanism
durerea este diminuata in cazul
fiziokinetoterapie sau
acupuncturii.
 Mecanismul central de supresie al
durerii
• Atunci când gradul de
activare ale SNC atinge un
nivel maxim de alerta se
activează sistemul de
control al durerii:
– - substanța gri
periapeductala si arii peri-
ventriculare ale
mezencefalului
– - nucleul rafeul magnus
localizat in porțiunea
inferioara a punții si
porțiunea superioara a
măduvei spinării.
-- poate suprima sau
reduce durerea condusa de
N1 din rădăcinile dorsale ale
nervilor spinali prin scăderea
excitabilității neuronului 2.
 Mecanismul central de supresie al
durerii
• Neuronii sistem de control prezinta
fibre descendente care descarcă in
coarnele anterioare mai multe tipuri
de mediatori:
– substanțe opiacee: enkefaline si
endorfine: (leucin-enkefalina Tyr-Gly-
Gly-Phe-Leu-OH), metionin-enkefalina (
NEURONII OPIOIZI Tyr-Gly-Gly-Phe-Met-OH), beta-
INHIBA NEURONII endorfina ( Tyr-Gly-Gly-Phe-[26
GABA CARE aminoacizi]-OH) dinorfina ( Tyr-Gly-Gly-
CONTROLEAZA Phe-[13 aminoacizi]-OH). Toți acești
RATA DE mediatori inhiba neuronii din lamina
DESCARCARE A gelatinoasa.
NEURONILOR • Acțiune presinaptică : scade
SEROTONINERGICI conductanța pentru Ca cu scăderea
IN MADUVA
eliberării de neurotransmițători
SPINARII • Acțiune postsinaptice prin activarea
receptorilor opioizi μ determina
creșterea conductanței de K rezultând
un PPSI
– serotonina,
 Durerea viscerala
• - contracția excesiva a musculaturii organelor cavitare(spasm)→Apare
ischemie locala celulele pierd o parte din ioni si in lipsa unui metabolism
aerobic generează cantități importante de acid lactic→ creste concentrația de
H , adenozina, bradikinina si histamina care stimulează terminațiile libere ale
durerii din aceste organe.
• - contactul cu substanțe chimice. Ulcerul gastric sau duodenal poate sa
perforeze complet peretele digestiv si permite conținutului gastric sau
duodenal sa pătrundă in peritoneu cu iritarea acestuia.
– conținutul iritativ in cavitatea peritoneala : vezica biliara, apendice, colon, vezica
urinara.
• -ischemia viscerala determina o durere extrem de vie -Infarctul visceral
• - Alte mecanisme: tensionarea capsulei organelor parenchimatoase (ficat),
iritarea foitelor viscerale: pleura, pericardul, peritoneul, iritarea meningelui.
• Receptori pentru durerea viscerala
– Receptori cu prag de depolarizare înalt (răspund doar la stimuli mecanici nocivi
– Receptori cu prag de depolarizare jos care răspund la o varietate de stimuli
(inofensivi pana la nocivi)
– Aferente insensibile mecanoreceptoare (pot dobândi mecanosensibilitate după
inflamație)
 Inervarea viscerelor
• Majoritatea viscerelor cu excepția pancreasului sunt
inervate dual PS craniosacrat/S toracolombar
• PS vagul inervează organele din toracele superior si
abdominal superior si PS sacrat organele din abdomenul
inferior
• Inervația dureroasa este data de fibre nemielinizate si slab
mielinizate (nervii viscerali spinali) --aferente simpatice
• Stimuli
– Dureroși→ Aferente senzoriale spinale→ convergenta somato-
viscerala
– Nedureroși → Aferente vegetative, autonome (ex vag)

Stimularea vagului → atenuare durere somatica si viscerala

 Durerea referita
• Resimțirea durerii le distanta de locul producerii
se numește durere referita.

• Durerea referita apare frecvent in durerea

viscerala. Percepția durerii la distanta implica
doua mecanisme:
– Convergenta viscero-somatica a semnalului nervos
in coarnele posterioare ale măduvei spinării
• Se produce ca urmare a unui număr scăzut de aferente
viscerale spinale care reprezintă sub 10% din aferentele
de la viscere
• Fibrele senzitive viscerale la intrare in măduva spinării
au un traiect ascendent si descendent de 2-3 segmente
spinale la nivelul cărora dau colaterale
• Aferentele viscerale se termina in MS într-o maniera
asemănătoare cu terminațiile nociceptoare cutanate
respectiv straturile superficiale, in lamina V si mai
profund in lamina X
• Aferentele viscerale se distribuie la nivel medular mult
mai mult decât pentru aferenta dureroasa somatica
– Convergenta se face la nivelul structurilor parietale
care sunt la același metamer cu organul afectat
– Convergenta viscero-viscerală
• Durerea poate fi referata spre alt organ visceral (ex
colon-vezica)
 Durerea viscerala
– Este dificil de localizat:
• Densitate mai mica de terminații senzoriale dureroase
• Divergenta importanta a aferentelor viscerale in măduva spinării
• Convergenta viscero-somatica
• Convergenta se face la același metamer cu structurile parietale unde își are
originea embrionara a organelor viscerale (nu este identica cu localizarea reala
a organelor)
– Caracteristici
• Poate fi acuta si cronica
• Determina răspuns autonom puternic
• Determina răspunsuri motorii regionale si generale nespecifice
• localizata
– la suprafața pielii dar slab localizata si de asemenea
– in profunzime
• se împrăștie pe o suprafața mare (ex. un segment de membru).
• Frecvent la distanta de organul afectat
• Determina un răspuns afectiv puternic
 Durerea referita
• Durerea se resimte in metamerul de origine a
organelor viscerale si nu locul actual al acestora.
• Originea embrionara si localizarea reala a viscerelor
este diferita. Multe organe viscerale își au originea in
segmente superioare locului actual de localizare.
– cordul -- origine in segmentele embrionare cervico-
toracice (C3-T5)
– stomac -- origine in segmentul embrionar toracic (T9)
– duoden, intestin subțire - origine in segmente embrionare
-toracice (T9-T11)
– pulmon -- segmente cervico-toracice embrionare
– apendice-- origine in segmentul embrionar toracic (T10)
 Durerea viscerala
• durerea din suferința apendicelui este transmisa spre segmentul
toracic T9-T10 si resimțită ca o durere periombilicala sub forma de
crampa.
• Daca inflamația apendicelui creste induce si inflamația peritoneului
învecinat -- durere corespunzătoare segmentului L1 –porțiunea
inferioara a abdomenului si regiunea inghinala.
•
• Localizarea durerii viscerale este mult mai dificila si poate conduce
la interpretări eronate astfel ca o cunoaștere a originii embrionare a
organelor interne, convergenta viscero-somatica, divergenta ampla
a semnalului dureros visceral precum si modalitatea in care poate
induce durere este foarte importanta in activitatea de medic.
SNA
 Organizarea sistemului nervos

Sistemul nervos central Sistemul nervos periferic

Sistemul nervos autonom Sistemul nervos somatic

Ach-rec N
Sistemul enteric Simpatic Parasimpatic

Neuroni postggl
Neuroni postggl MSR

Norepinefrina Ach Alti mediatori 80% Epinefrina 20% Ach-rec M, N Alti mediatori
Norepinefrina
 SNV

Simpatic Parasimpatic

Origine toraco- Raspuns Origine cranio – Raspuns specific

lombara 1. in conditii de stres – sacrata Nv Digestie, somn,
T1-T12 si L1-L3 generalizat 3,7,9,10 si S1-S2 mictiune
2. in conditii bazale
Distributie Efect anabolic
specific –
localizata (pentru Conservarea
antagonizarea
fiecare sistem energiei
parasimpaticului
separat)

Distributie larga Creste catabolismul

 Neuronii pre si post ganglionari
• Sinapsele intre neuronii • Receptori principali din
pre si postganglionare țesuturile țintă:
simpatici sau – adrenergici (NA) pentru
parasimpatici sunt SNV simpatic
sinapse colinergice – Muscarinici (Ach) pentru
– la nivelul postsinaptic SNV parasimpatic
neuronii postggl exprima
rec N2 ionotropici (diferiți
de rec N1 din placa
neuromusculara) –PPSE
unice sau multiple
– Tot la acest nivel in
segmental postsinaptic
întâlnim receptori M
Curentul M
• Este larg răspândit in diferite
organe, CNS, ganglioni nervoși
• Este un curent de K (eflux) care
determina hiperpolarizarea
celulei.
• Este in mod obișnuit inhibat prin
stimularea receptorilor muscari
nici.

• Stimularea receptorilor
muscarinici(M) → scade
curentul de K prin canalul de K
modifica potențialul membranar
(creste excitabilitatea)–
modulează excitabilitatea celulei
• Stimularea receptorilor nicotinici
determina potențialul de
acțiune.
Relatia dintre simpatic si parasimpatic
• Reciproca sau antagonista
- Simpaticul stimuleaza si parasimpaticul inhiba
- Ex frecventa cardiaca
- Parasimpaticul stimuleaza si simpaticul inhiba
- Ex motilitatea gastro-intestinala
• Complemetara
– defecatie, mictiune,
- Simpaticul pentru umplere
- Parasimpaticul pentru golire
- Erectie (PS)- Ejaculare (S)
Structura componentei simpatice a
SNV
SNV Simpatic
Sistemul simpatic este
componenta vegetativa a
sistemului nervos
periferic prin care se
realizeaza controlul
visceral pentru a pregati
organismul in a raspunde
rapid si corespunzator la
o activitate musculara
intensa sau la o situatie
de stres, raspuns adesea
numit reactie de lupta sau
fuga.
Lupta sau fugi

• Midriaza
• Vasoconstrictie mucoasei
si decongestia (scade
secretia nazala)
• Sudoratie
• Creste frecventa cardiaca
• Vasoconstrictie
• Creste presiunea arteriala
• Scade motilitatea tractului
GI
• Contractia sfincterelor
• Creste tonusul muscular
 Eferentele vegetative simpatice
-neuronii vegetativi din MS din coarnele Fibrele preganglionare
laterale T1-L3 simpatice in lantul
→ Fibre slab mielinizate→ radacina anterioara paravertebral:
a nervilor spinali→ ramura comunicanta - fac sinapsa cu neuronii
din ggl paravertebral
alba →lant simpatic paravertebral: - urca sau coboara prin
• Ggl simpatici paravertebrali: lantul paravertebral si fac
– 3 cervicali sinapsa in ggl
• superior (fuziune ggl C1-C4): neuroni postggl asigura - traversarea lantului ggl
inervația simpatica a capului, spre ggl simpatic
• mijlociu (fuziune ggl C5-C6) si
• inferior (fuziune ggl C7-C8 dar poate fuziona si cu T1 cu
prevertebral :
formarea ggl stelat): inervația inimii, plămânilor si - formeaza Nervi splahnici
bronhiilor, (marele si micul splahnic-
– 11 sau 12 toracali toracal si nervi splahnici
lombari)
– 4 sau 5 lombar, - Se termina in MSR (
Inervare intr-o maniera segmentara
– 4 sau 5 sacrali cellule cromafine –
– 1 coccigian. receptori colinergici
nicotinici si descarca
direct in sange
Adrenalina)
 Neuroni
postganglionari
După realizarea sinapsei fibrelor
preggl cu neuronii postggl din
lanțul simpatic paravertebral:
- fibre amielinice → ramura
comunicanta cenușie → nervii
spinali → piele si vase de sânge
- fibre amielinice → ramuri
periarteriale in regiunea
cefalica:
• dilatator pupilar → midriaza
• pielea fetei → sudoratie
• m Muller (ridicător al pleoapei)
→ mărirea fantei palpebrale
• vasodilatație → roșeața
• Mm erectori ai firului de par
- fibre amielinice → nervi
simpatici →inervează inima si
plămânii
 Nervii splahnici
• O parte din fibrele preganglionare traversează lanțul simpatic si formează
nervii splahnici sau se termina in MSR. Acești nervi ajung in ganglionii
preaortic(celiac, mezenteric superior, mezenteric inferior si hipogastric) .
• Fibrele fac sinapsa cu neuroni postganglionari
• Fibrele postganglionare formează plexul celiac, mezenteric superior si inferior
si hipogastric
• Inervează organele interne din abdomen si pelvis
• T5-T9 –marele nerv splahnic -- ggl celiac- (stomac, ficat, vezica biliara,
pancreas)
• T5-T9 si T10-micul nerv splahnic -- ggl mezenteric superior marele (splina,
rinichi, si intestinul subțire)
• T10-T11 si L1-L4- nervi splahnici lombari:
– ganglionul mezenteric inferior-- vasele de sânge si colon porțiune
proximala)
– hipogastric -- colon porțiunea transversă pana la rect, organe genitale si
vezica

Copyright 2009, John Wiley & Sons, Inc.

 SNV - Simpatic
ochi Glanda lacrimala

Mucoasa nazala
Ganglionul Ganglioni lantului simpatic
cervical
superior Vase de sange si piele(mm erectori
Ganglionul ai firului de par, glandele sudoripare)
cervical Glandele salivare
mijlociu Inima
Ganglionul
cervical
T1 inferior Plexurile pulmonare si cardiace Plaman- bronhii si bronhiole

Marele nerv splahnic

Micul nerv splahnic Ficat si vezica biliara

Ganglionul celiac
Stomac
L2
Ganglion
Ramurile mesenteric Splina
comunicante superior
albe MSR
Plexul Rinichi
Ao
Nervi Intestinul subtire
Ganglionul
splahnici Mezentericâ
lombari inferior Intestinul gros

Rect
Plexul
hipogastric
Organele genitale si vezica

Human Anatomy and Physiology, 7e Copyright © 2007 Pearson Education, Inc.,

by Elaine Marieb & Katja Hoehn publishing as Benjamin Cummings.
 • Fibrele preganglionare
– Numeroase terminații
SNV Simpatic (fibrele preggl.
conectate cu peste 20
de neuroni postggl.)
– Eliberează in fanta
sinaptica Ach
– Sunt fibre scurte
• Fibre postganglionare
– Sunt nemielinizate
– Sunt lungi
– Se termina in organul
țintă unde fac sinapsa
cu efectori
– Eliberează in principal
NE
 • O singura terminatie
SNV Simpatic
simpatica preganglionara
n HO face sinapsa cu 200 sau
mai multi neuroni
HO CH CH2 NH2
postganglionari→
OH
DIVERGENTA SEMNALULUI
Noradrenalina
Norepinefrina
HO
• O fibra post ganglionara
HO CH CH2 NH inerveaza mai multi
OH CH3
efectori ai aceluiasi organ
Adrenalian
astfel ca efectul stimularii
Epinefrina simpatice este
GENERALIZAT
SNV Simpatic

Sinapsa fibrelor periferice cu efectori

Na+ Gαq –PLC-IP3-Ca

Gαi-↓AC/AMPc
Gαs-AC-AMPc-
PKA

NE
Potential de actiune
Receptor
adrenergic
Neuron postganglionar
 Efectele stimulari receptorilor adrenergici
-receptorii adrenergici α1:
• Mechanism de actiune : Gq--PLC-IP3-Ca si PLC-DAG-
PKC
• Efecte
– Contractia musculaturii netede
• Vasoconstricția (Piele , Rinichi , Tract
gastrointestinal, Creier, Coronara, Bronhiii)
• Contractia musculaturii viscerale (Sfincterele
tractului gastrointestinal, Dilatator pupilar, •
Ureter, Duct deferent, Sfincterul uretrei,
Contracția capsulei splinei)
• Mm erectori ai firului de par
– Metabolismul glucozei (la nivel hepatic)
• Gluconeogeneza↑, Glicoliza ↑
receptorii adrenergici α2
Mecanism de acțiune: α2 receptorii sunt cuplați cu
proteina Gαi -↓AC-↓AMPc intracelular
- Efecte:
• Postsinaptic:
– contracția musculaturii netede: vase, intestin
– ↑sudoratia (glandele sudoripare)
– ↑ agregarea parchetară
• Presinaptic (SNC)
– Inh eliberarea de NE astfel ca rec alfa 2 este un
receptor important in controlul feedback al eliberării
• Receptori β (Gαs-AC-AMPc-PKA)
• receptorii beta 1:
– CORD: ↑frecv (C+), ↑cond (D+), ↑FC (I+)
– ↑eliberarea de renina din ap juxta-glom
– creste reabsortia apei in ductele secretorii ale
glandelor salivare cu formarea unei salive
vâscoase
– Agregare plachetara
receptori beta 2
– - relaxarea musculaturi netede ( a bronhiilor si
bronhiolelor, a arterelor si arteriolelor coronare,
a detresorului vezical, a vaselor din musculatura
striata, a musculaturii gastrointestinala (exc.
sfincter), a uterului)
– -Metabolismul glucozei (stimulează
gluconeogeneza si Stimulează glicoliza)
• - receptori beta 3
– stimulează lipoliza
– efect termogenic
– efect anti-obezitate
– efect antidiabetic
Receptorii adrenergici

Receptor Mesager Agonisti Tesut tinta

secund
Alfa 1 Gαq-PLC- NE>=E Muschiul neted vascular, muschiul neted visceral
IP3-Ca (sfinctere), dilatatorul irisului, muschii erectori ai
firului de par, ficat
Alfa2 Gαi-↓AC- NE>=E SNC, plachete, celulele beta-insulare pancreatice
↓AMPc

Beta 1 Gαs-AC- E>NE Miocard, celulele juxtaglomerulare, adipocite,

AMPc-PKA Dobutamina plachete
Beta 2 Gαs-AC- E>NE Muschiul neted visceral, muschiul neted vascular,
AMPc-PKA Izoproterenol muschiul scheletic, ficat
Beta 3 Gαs-AC- E>NE Adipocite
AMPc-PKA Izoproterenol
DA 1 Gαs-AC- Dopamina Muschiul neted vascular (patul vascular
AMPc-PKA Fenoldopamin mezenteric si renal), SNC
DA 2 Gαi-↓AC- Dopamina SNC, unele terminatii presinaptice
↓AMPc Quinpirol
Exceptii SNV S

Glandele sudoripare

• Neuronii postganglionari implicați in reacții de stres eliberează NE-

stimulează glandele sudoripare –transpirația palmei si a plantei piciorului
•Neuronii postganglionari simpatici implicați in termoreglare
stimulează glandele sudoripare si mai puțin sebacee prin eliberarea
ACH. Prin stimulare se produce o transpirație abundenta. Controlul
neuronilor preganglionar simpatici implicați in transpirația cu rol in
termoreglare este realizat de hipotalamus. Secreția glandelor sudoripare
este controlata de centrii parasimpatici si realizata de fibre pre si
postganglionare simpatice.
•Glandele sebacee axilare au o secreție groasa, mirositoare, cu rol de
lubrifiere care permite alunecarea ușoara a brațului pe lângă corp. Acesta
transpirație odorifera este controlata de centrii simpatici.

Glanda suprarenala
- Neuronii preganglionari nu fac sinapsa cu neuronii din lanțul
paravertebral simpatic
- neuronii preganglionari fac sinapsa direct cu celulele din glanda
suprarenala unde eliberează Ach si activează receptori nicotinici din
membrana postsinaptica a celulelor cromafine:
-Eliberează 80% adrenalina si 20% noradrenalina
 Sistemul nervos parasimpatic
• Actiunea este orientata, specifica pentru
fiecare organ
• Raspunsul este focalizat si controlul este
individualizat
• Este implicat in functiile anabolice
• Controlul se face intr-o maniera reflexa
• Reflexe vegetative
 SNV parasimpatic
• Reflexe vegetative (cale aferenta-neuroni
intercalari – cale parasimpatica – organ
tinta)
– Reflex pupilar
– Reflex salivar
– Reflex baroreceptor
– Reflex chemoreceptor
– Reflex brohoconstrictor
– Reflexe vago-vagale in tractul gastrointestinal
• Reflex secretor digestiv
• Motilitatea gastrica
• Contractia colonului la distensia gastrica
• etc
– Reflex de defecatie
– Erectia
– Reflex de mictiune
– etc
 Nucleii parasimpatici preganglionari
• Nuclei vegetativi ai diviziuni craniene
parasimpatice
– Nucleul Edinger-Westfal, RFM, acomodație
– Nucleul salivator superior –VII, ggl
pterigopalatin (lacrimare), ggl
submandibular-gl submandibulare si
sublinguale
– Nucleul salivator inferior –si parte din nc
ambiguu –IX→ggl otic- gl parotida
– Nucleul dorsal al vagului – aproape toate
efecte pe care le are la nivelul
abdomenului
– Nucleul ambiguu
• → IX-ggl otic→gl parotida
• → X – ggl terminali - contracția mm striate
faringe, laringe, esofag (activitate somatica)
si scăderea frecventei cordului (activitate
autonoma)
• Nuclei vegetativi ai diviziuni craniene
parasimpatice
– Măduva spinări sacrata S2-S4– nervi
splahnici pelvici→ ggl terminali din colon,
rect , vezica urinara , organe
reproducătoare
 SNV Parasimpatic
• Fibrele preganglionare
– lungi, fac sinapsa cu
ganglionii PS in vecinătatea
organului țintă
– Descarcă Ach
– Stimulează receptorii
nicotinici N2 din neuronii
postganglionari
Sinapsa terminatie
• Fibrele postganglionare parasimpatica – organ tinta
– Scurte Acetilcoline
steraza
– Descarcă Ach N
Organ
efector
– Stimulează receptorii K
muscarinici din organele a G+
țintă Potential de +
ACH
actiune Receptor
muscarinic
Neuron
postganglionic
 Receptorii muscarinici

• M1-M5 stimulate de
Muscarina si ACh si inhibate
de Atropina
– M1, M3, M5
• GPCR (Gαq) –PLC-IP3 + DAG
– M2, M4
• GPCR (Gαi sau Gαo) - ↓AC-
↓AMPc
• Modulează in mod direct
canalele de K prin complexul
βγ al proteinei G
 Efectele stimularii vagale
• Cord – cronotrop -, dromotrop -, vasodilatatie
coronariana
• Respirator- brohoconstrictie, dilatatie vase
bronsice
• Gastrointestinal: creste peristaltismul, relaxare
sfinctere,
• Creste secretia digestiva
• Ficat: Creste siteza de glicogen
• Contractia vezicii biliare
 SNE (enteric)
• >100 milioane neuroni: neuroni aferenți, neuroni
intermediari, neuroni efectori
• Formează plexuri:
– Plexul submucos sau Meissner - situat intre strat muscular
circular intern si musculara mucoasei → ctrl transport ioni si
fluide
– Plexul mienteric Auerbach – situate intre stratul muscular
longitudinal extern si circular intern
• Primește inervație
– Parasimpatica – SNE = ggl terminal – “postganglionar”
– Simpatica – SNE – “post-postganglionar”
– SNV S si PS → Modulează activitatea SNE
• Poate funcționa independent de influentele SNV
Transmițători non-adrenergici,
non-colinergici Clasa Neurotransmițător Neuroni pregg Neuroni postggl Neuroni enterici

Monoamine 5HT X
Dopamina X
AA
GABA X
Neuropeptide
Substanta P X X
Encefaline X
Neuropeptidul Y X X
Neurotensina
Somatostatina X X
Calcitonin gene related peptid x X
Galanina X X
VIP X X
Opioide endogene X X

Tahichinine X
CCK X
Peptidul elib al gastrinei
Non clasici
NO X X
ATP X X
 Transmițători non clasici ai SNA
• ATP
– Co-localizat in terminații
care eliberează NE din
neuronii vasoconstrictori
simpatico postganglionari
– Activează purinoreceptori
(P2) de la nivelul m.
netede:
• ionotropici P2X si
• metabotropici (RCPG) P2Y
si P2U
– Acțiune sinergica cu NE:
• Activare P2X (creste influx
de Ca-> determina
eliberare de Ca)
• Fazele contracției
mușchiului neted
vascular
– Urmează co-transmisia
ATP, NA, neuropeptid Y
din terminațiile simpatice
postggl:
– Acțiunea ATP cu
Deschiderea canalelor de
Ca membranare P2X
– Acțiunea NA –RCPG- PLC-
IP3-RIP3-RE-Ca
– Acțiunea Neuropeptid Y –
Rec Y2-ionotropic-influx
de Ca
ATP
 Transmițători non clasici ai SNA
NO
• Produs de NO sintetaza din L-
arginina sub acțiunea cascadei
PLC-IP3-Ca
• Durata scurta de viată,
difuzează rapid pe distante
scurte si acționează in special
prin activarea guanilil ciclazei
• Se afla in neuronii pre si
postganglionari simpatici si
parasimpatici, neuroni
enterici, endoteliu vascular, etc
• Transmitere retrograda
• Efectele stimulării neuronilor
parasimpatici postganglionar:
– Ef direct asupra mm netede–
VIP→RCPG (R-VIP)- scădere Ca
intracelular
– Ef indirect Eliberarea de Ach
→Rec M3 din celulele
endoteliale -creste Ca
intracelular→ SON → NO
– NO difuzează → activează GC
mm netede → GMPc →
scădere Ca
→ relaxare musculara
NO
 Coordonarea activității viscerale
• Coordonează activitatea centrilor
trunchiului cerebral cu cei din
Hipotalamus prozencefal (majoritatea din
sistemului limbic):
– amgdala, cortex entorhinal, cortex
preforontal, insula
• Coordonează funcția de:
– Alimentare, termoreglare, ritmuri
circadiene, balanța hidro-electrolitica,
emoții, libidoul, reproducere,
motivația, etc
• Proiecții:
– Nucleul parabrahial, rafeul bulbului,
NTS, sb cenușie centrala, coloana
intermediolaterala MS

Interacțiuni intre funcția corticala si autonoma:

- Activitate corticala → activitate autonoma: frica, atacurile de panica, stres emoțional,
convulsii, stres cronic, deprivarea de somn, activitatea cognitiva, nervozitate
- Activitatea viscerala→ activitate corticala: foamea, dispneea, durerea viscerala, distensia
vezicii, hipo/hipertermia
 Nucleul tractul solitar
– Conține neuronii senzitivi viscerali de ordin 2
– Organizare viscerotopica
• Respirator
• Cardio-vascular
• Gustativ
• Gastrointestinal
– Primește aferente de la viscere prin nv X, XI,
VII,V dar si de alte structuri centrale: cortex,
hipotalamus, aria postrema, formațiuni
reticulate, rafeul medular, alți nuclei
– Integrează informația viscerala si o transmite
spre diferiți nuclei:
• nc dorsal al vagului, nc salivator sup si inf, nc
ambiguu (X),
• nc motor frenic si alti nuclei respiratori,
• neuronii simpatici preganglionari
• Hipotalamus, aria postrema, formațiuni reticulate,
rafeul medular, alți nuclei
NB aferentele viscerale formează tractul solitar, NTS
înconjoară acest tract.
 Sd Horner

• Manifestare • DD
– Ptoza palpebrala – Cocaina 2% (blocare recaptare NE)
– Anhidroza – Hidroxiamfetamina (determina eliberarea NE) (nu
– Ptoza are efect in afectarea nn postganglionar- sd
– Mioza Horner ordin 3)
• Cauze
• Leziuni de ordinul 1 – lezări ale Nn
simpatici hipotalamici (ocluzie A
cerebrala postero-inferioara) sd
Wallenberg
• Leziuni de ordinul 2 (Nn simpatici
preggl) tumora Pancoast--:lezeaza nervii
simpatici
• Leziuni de ordinul 3 (Nn simpatici
postggl) disecția arterei carotide interne