SEPTAREA ATRIALĂ;

În canalul atrioventricular apar 2 proeminențe endocardice (de CARDIOGLIE)

numite pernițe endocardice (superioară și inferioară). Fuzionează și devin SEPT
INTERMEDIAR care separă canalul atrioventricular în 2 defilee ce vor forma
orificiul mitral și orificiul tricuspidian.

Primul sept interatrial este SEPTUL PRIM. El apare pe tavanul cavității atriale
la nivelul teniei mezocardice. Are aspectul unei plici endocardice cu o margine liberă
numită FALX SEPTUM. Septul are 2 prelungiri numite LIMBURI (superior și
inferior). Limburile tind să se unească cu pernițele. Falx septum privește inițial spre
inferior, spre septul intermediar. Septul prim este de fapt o plică endocardică. Între
falx septi și septul intermediar, în această perioadă, se delimitează orificiul prim.

Septul prim crește spre inferior într-o manieră specifică. Crește mai mult
limbul inferior care va ajunge să participe la fuziunea pernițelor septului intermediar.
Drept urmare a acestui tip de creștere, falx septi privește spre anterior și așa va
rămâne în toată perioada fetală.

Septul prim este un sept subțire, membranos, cu 2 foițe printre care mezenchim
din mezocardul dorsal pătrunde în grosimea tubului cardiac, ajungând prin limbul
inferior să participe la fuziunea celor 2 pernițe și la formarea cuspidelor mitrale.
Acest proces poartă numele de PROTRUZIE A MEZENCHIMULUI DORSAL ÎN
TUBUL CARDIAC, decisivă pentru septarea atriilor.

Orificiul prim este tranzitoriu. El dispare prin creșterea septului. În cazul în

care septul nu crește, malformația se numește PERSISTENȚĂ DE ORIFICIU PRIM,
defect grav de septare atrială și se însoțește de lipsa de fuziune a pernițelor
endocardice și malformații ale cuspidelor AV, în special stângi.

Septul secund apare la dreapta septului prim, având caracteristici opuse

septului prim: este un pliu muscular, solid, care descrie un aspect general de V
răsturnat, cu marginea liberă privind posteroinferior. Se dezvoltă practic la dreapta
septului prim.

Daca privim la dreapta septului prim, pentru o perioadă marginile celor 2

septuri nu se suprapun și lasă un aspect de gaură ovală. Dacă septurile se opresc din
creștere acum, malformația se numește persistență de gaură ovală. În realitate, nu este
vorba despre o gaură, ci despre o fantă între 2 septuri. Dacă totul se întâmplă normal,
septurile cresc și aspectul de gaură ovală dispare. Persistă însă fanta pe care o numim
CONDUIT SEPTAL.
 Septul secund va forma în atriul drept LIMBUL FOSEI OVALE.

Podeaua fosei ovale va fi formată de septul prim.

Sângele venos din atriul drept intră prin sinusul venos primitiv și va fi împărțit
de septul secund în 2 curente: o parte stângă merge în atriu stâng – ventricul stâng –
aortă și o parte dreaptă care merge spre ventriculul drept- canal arterial – aortă astfel
încât circulația pulmonară este evitată. De aceea, septul secund se mai numește
CRISTA DIVIDENS.

Natura are de rezolvat următoarea problemă: să construiască un perete care să

separe cele 2 atrii; același perete să fie permeabil în viața intrauterină și imediat după
naștere să fie impermeabil.

Pentru rezolvare, septul prim subțire este deviat de sângele din atriul drept cu
ușurință, el FLUTURĂ (ecografie cardiacă) în cavitatea atriului stâng. Imediat după
naștere, crește fluxul de sânge în atriul stâng; presiunea crescută va lipi septul prim de
septul secund care în scurt timp fuzionează. Septul prim, inițial membranos, se va
musculariza.

Observăm că partea cea mai slab consolidată a septului interatrial este partea
posteroinferioară, între brațele V-ului. Consolidarea părții posteroinferioare se face cu
protruzia mezenchimului dorsal și fuzionarea în această regiune a valvei stângi și a
sinusului venos primitiv.

Orificiul secund: în partea posterioară a septului prim apar pentru scurt timp
câteva orificii care în general fuzionează și dau naștere orificiului secund (incident de
parcurs); dispare în mod normal rapid fiind acoperit de fuziunea cu valva stângă.
Malformația corespunzătoare: persistență de orificiu secund, iar atunci când este
foarte mare nu este la fel de gravă ca persistența de orificiu prim pentru că septul
intermediar este format.

Consolidarea posteroinferioară a septului interatrial se face pe partea dreaptă a

septului prin protruzia mezechimului dorsal, fuziunea dintre valva stângă a sinusului
venos și septul interatrial. Această valvă poate să acopere chiar și orificiul secund.

EVOLUȚIA SINUSULUI VENOS PRIMITIV:

 Sinusul primitiv are 2 valve: una stângă și una dreaptă. În partea superioară (la
comisura superioară) valvele fuzionează și formează SEPTUL SPURIUM care se va
alipi de septul interatrial. Comisura inferioară suferă o transformare fibroasă,
rezultând un fascicul conjunctiv fibros numit TENDONUL LUI TODARO care va
ancora comisura la centrul tendinos al inimii.

EVOLUȚIA VALVEI DREPTE:

La unirea 1/3 inferioare cu 2/3 superioare trece peste creasta terminală și va fi

separată în 2 segmente: segmentul superior fuzionează în cea mai mare parte cu
creasta terminală, iar partea nefuzionată va deveni valvula venei cave inferioare.
Segmentul inferior va forma valvula orificiului sinusului venos coronarian.

Din valva dreaptă poate persista o rețea fibroasă, neregulată, în lumenul atriului
drept, numită REȚEA CHIARI. Pe aceasta se pot forma TROMBI care pot migra fie
în circulația pulmonară, fie printr-un DSA în marea circulație (creier rezultă
EMBOLIE PARADOXALĂ).

EVOLUȚIA VALVEI STÂNGI:

Fluxul de sânge pătruns în atriu prin sinusul venos va împinge valva stângă
spre septul interatrial cu care aceasta va funziona. Uneori, fuziunea este imperfectă și
pot apărea echivalențe de rețea Chiari pentru valva stângă.

EVOLUȚIA CORNULUI STÂNG AL SINUSULUI VENOS PRIMITIV:

Aceasta are o parte distală și o parte proximală.

Partea distală va avea evoluția de tip venos. Ea se va continua cu vena oblică a

atriului stâng și aceasta va continua cu vena cavă superioară stângă care în mod
normal dispare.

Segmentul proximal are perete muscularizat ca și atriul și se va deschide în

podeaua atriului drept.

EVOLUȚIA CORNULUI DREPT:

Cornul drept va fi înglobat în peretele posterior al atriului drept, formând

porțiunea netedă, sinusală, intercavă a atriului drept. Ea se mai numește SINUS
VENARUM.
 Vena cavă inferioară provine din vena vitelină dreaptă și vena cavă superioară
din vena cardinală comună dreaptă.

Partea anterioară a atriului drept, trabeculată, provine din atriul primitiv și

partea netedă din jurul orificiului tricuspidian, parte vestibulară, provine din orificiul
atrioventricular drept.