Echilibrul hidric

 Proces dinamic si reprezinta egalitatea dintre aportul si pierderile de apa

 Aportul de apa depinde de necesitatile organismului si de temperature
mediului extern
 Sursele de apa pot fi exogene (alimente, lichide) si endogene
(metabolism)
 Media aportului de apa este de 1500-2000 ml/zi
 Apa reprezinta 60% din masa corpului la adultul sanatos si depinde de
mai multi factori
Reglarea echilibrului hidric
 Se realizeaza prin mai multe mecanisme
o Reglarea pierderilor de apa (osmo si baroreceptori, prin ADH),
reglarea prin mecanismul sete, reglarea aportului de sare, reglarea
eliminarii de sare
Sistemul osmoreceptor
 Osmoreceptorii sunt neuroni specializati din AV3V
 Acestia sunt:
o Organul subfornical
o Nucleul preoptic median
o Organul vasculos al laminei terminale
 Sunt sensibili la modificarea cresterii de Na+ in LEC (deficit de apa sau
exces de Na+)
 Cresterea concentratiei Na+ determina cresterea sintezei de ADH in nuclei
supraoptici si paraventriculari
 ADH creste permeabilitatea pt. apa la nivelul TCD si TC, scade astfel
volumul urinar si creste volumul de plasma (cresterea osmolaritatii urinii
si scaderea osmolaritatii plasmei)
 Lezarea experimentala a regiunii AV3V la sobolani cauzeaza adipsia
acuta
Sistemul baroreceptor
 Are doua tipuri de receptori: de joasa si de inalta presiune
 Cei de joasa presiune sunt situati in atriul drept si venele cave si raspund
la variatiile presionale
 Sunt mai putin sensibili decat osmoreceptorii, dar au effect mai puternic
  Pt. sinteza de ADH e necesara o scadere de 8-10% a volumului sangvin
(sinteza ADH va fi mai mare decat cea a osmoreceptorilor)
 Hypovolemia este un stimul mai puternic decat hiperosmolaritatea
deoarece are o semnificatie biologica mai mare
 Cei de inalta presiune se afla in sinusul carotidian si arcul aortic
 Ei raspund la variatiile TA (HTA determina scaderea ratei de descarcare)
 Impulsurile merg pe calea nervilor cranieni IX si X la nucleul tractului
solitar din bulb, ajung la nuclei hipotalamici anteriori si produc ADH
 Prin reabsorbtia crescuta de apa cresc: Volumul sangvin, Debitul cardiac,
Tensiunea arteriala (se corecteaza)
Mecanismul de actiune al ADH
 La nivel renal, receptorii ADH sunt V2. Ei folosesc adenilatciclaza pentru
a transforma ATP-ul in AMP cyclic care transporta si insera proteine in
membrana apicala a nefrocitelor. Ele se numesc porine si actioneaza drept
canale de apa. Apa se deplaseaza din lumen in nefrocit ca raspuns la
gradientul osmotic
 Receptorii V1 sunt localizati in musculature neteda a vaselor sangvine. Ei
activeaza sistemul IP3/DAG si utilizeaza Ca2+ drept mesager secund.
Cresterea calciului determina vasoconstrictie si cresterea presiunii
arteriale
Reglarea secretiei de ADH
 Stimulatori:
o Hypovolemia (8-10%, cel mai important stimulator)
o Hiperosmolaritatea (cresterea cu 1% a presiunii osmotice e un
stimul mai slab, apare in effort si in consumul ridicat de sare)
o Durere, stress, emotii
o Morfina, nicotina, barbiturice
 Inhibitori:
o Hypervolemia (urina este diluata si are volum crescut, ADH-ul este
inhibat)
o Hipotonicitatea (in hiperhidratarea hipotona)
o Alcoolul

Mecanismul setei
  Stimulatori: hiperosmolaritatea, hypovolemia, hipotensiunea,
angiotensina, uscaciunea mucoasei bucale

Mecanismul aptetitului pentru sare

 Aportul de Na+ este stimulat de hipoosmolaritate, hipovolemie si
hipotensiune
 Aceste modificari stimuleaza receptorii si zona AV3V (implicate in
reglarea aportului de apa si sare)

Rolul altor hormoni in reglarea echilibrului hydric

 Aldosteronul:
o Mineralocorticoid suprarenalian
o Retine Na+ si excreta K+/H+. Cl- urmeaza pasiv Na+. NaCl atrage
apa
o Nu se modifica osmolaritatea Na+ plasmatic
 FNA (factor natriuretic atrial):
o Peptid secretat de Ad
o Eliberat in Ad, stimuleaza natriureza, da vasodilatatie si reduce TA
o Reduce aldosteronul, ADH-ul si eliberarea reninei
Tulburarile echilibrului hydric
 Se numesc deshidratari (pierderea de apa/Na, ambele fiind associate cu
scaderea LEC) sau hiperhidratari
 Deshidratari:
o Izotona: Cause: hemoragia, exudarea plasmei; nu apar schimbari de
osmolaritate
o Hipertona: Cause: consum scazut, diabeturi; LEC si LIC scazute,
osmolaritatea crescuta
o Hipotona: Pierderea de NaCl renal (insuficienta suprarenaliana);
osmolaritatea scazuta
 Hiperhidratari
o Izotona: Cause: administrarea orala sau parenterala a unui volum
mare de NaCl izoton. Expansiunea globala LEC (fara schimbari
osmotice)
o Hipertona: Cause: administrare lichide hipertone. Osmolaritate
crescuta in ambele compartimente
o Hipotona: Cause: ingestie volum mare apa si renetie renala a apei
(sd. De secretie inadecvata de ADH, SIADH). LIC si LEC cresc,
osmolaritatea e redusa