2 CARACTERISTICILE PRINCIPALE ALE REȚELELOR DE NODURI WIRELESS Precizăm încă de la început că

rețelele de senzori au niște caracteristici ce sunt împrumutate de la rețelele ad-hoc, așa cum este
prezentat în cadrul lucrării [1]. Totuși, există numeroase diferențe între acestea întrucât cele despre care
discutăm în lucrarea curentă sunt mult mai avansate, având o mulțime de funcționalități de care rețele
ad-hoc nu dispun. Totuși, în cadrul proiectării unui protocol pentru rețele de senzori trebuie luate în
considerare câteva dintre proprietățile ”moștenite” de la rețelele ad-hoc. Printre acestea se numără: 1.
Constrângerile legate de timpul de viață a unui nod, date de către modul de alimentare. În cadrul lucrării
prezente mi-am propus alimentarea unor noduri cu ajutorul bateriilor sau a panourilor fotovoltaice,
oferind în felul acesta un timp de viață mai ridicat și o mobilitate crescută. Există câteva constrângeri
legate de folosirea energiei solare pentru alimentare în general, dar acestea nu se aplică în cazul nostru
întrucât senzorii, în general, nu consumă foarte multă energie. 2. Probleme în cadrul procesului de
comunicație generate de către mediul prin care se face transmisia wireless. Aici facem referire la
interferențele ce pot apărea în mediul în care funcționează nodurile – acestea pot fi cauzate de
dispozitive ce transmit de asemenea datele într-o manieră wireless și folosesc o frecvență apropiată de
cea a protocolului (cum ar fi telefoanele fixe, care folosesc frecvența de 2.4 GHz pentru conectarea la
bază). 3. Abilitatea de auto-configurare, fără a fi necesar un grad de intervenție ridicat din partea
administratorilor, odată ce sistemul este configurat și funcțional. În momentul în care apare o problemă
în cadrul unei rețele, iar datele nu mai pot fi transmise de la nodurile ce realizează achiziția de date către
nodul central, reconfigurarea se face în mod automat, fiind căutate alternative.