La începuturile cunoașterii psihologice

-referat-

Cuvântul psihologie a întâmpinat multe dificultăți in exprimarea precisă a

sensului cuvântului. Dintr-o perspectivă etimologică, termenul de psihologie
este derviat din psyche, care înseamnă suflet, iar logos care înseamnă cuvant.
Etimologia termenului psyche provine de la psychron care desemnează rece. O
altă analogie care se face cu psihologia este pneumatologia. Până în secolul XIX,
psihologia a fost cunoscuta sub aceasta denumire. În limba greacă veche,
pneuma se traduce drept suflare. Astfel, preocuparea iniţială a psihologiei ar
putea fi considerată tehnica respiraţiei. Ritmul respirator determina schimbări
în organismul uman; controlul respiraţiei, al gândirii devine obiect al
psihologiei. Vedem prin urmare, cât de netă este deosebirea dintre planta şi
animal, dată fiind absenţa sau prezenţa vieţii psihice, şi observăm numaidecât
uriaşa însemnătate pe care o are conexiunea dintre mişcare şi viaţa psihicăca . O
altă perspectivă, defințiile comprehensive sunt cele mai complete, deoarece
încearcă să surprindă elementele centrale, definitorii ale psihologiei ca ştiință.
Psihologia este ştiința vieții mintale, a fenomenelor şi condițiilor reale, este
descrierea şi explicarea stărilor de conştiință în calitate de stări de conştiință.
Urmand o sugestie a lui Auguste Comte, cunoasterea omeneasca a trecut prin
trei faze:  faza teologica ( lucrurile inexplicabile sunt trecute pe seama unor
fiinte divine care ar conduce lumea), faza metafizica (cand explicatiile nu se
mai bazeaza pe fiinte divine, ci pe idei abstracte, pe principii sau pe forte; si aici
s-ar manifesta tendinta reductionista de tip monoteist spre principii unice; daca
in epoca teologica se apela mai mult la sentimente, acum se apeleaza la
intelect), etapa pozitiva (cand imaginatia si argumentarea sunt subordonate
observatiei si totul se refera la fapte). Vechii egipteni erau, din fire, un popor
optimist. Ei iubeau viata si se simteau legati de viata de zi cu zi.Pentru vechii
egipteni, sufletul nu avea unitatea si personalitatea pe care noi, crestinii,
obisnuim sa le conferim sufletului nemuritor. Pentru ei, sufletul era scindat,
comportand o serie de "suflete" care, in sine, nu erau decat aspecte,
componente sau subdiviziuni ale activitatii spirituale ale omului in general.
Fiecare dintre aceste "suflete" sau subdiviziuni avea o denumire proprie. Este
incontestabil ca pentru egipteni ceva din fiinta omului continua sa existe si
dupa moarte. Altfel n-am mai intelege nimic din giganticele piramide si din
faimoasele mumii egiptene. Dar cum isi reprezentau egiptenii sufletul ? Lucrul
acesta este aproape imposibil de spus. Din cercetarile care s-au facut ar reiesi
ca, pentru egipteni, sufletul n-ar fi avut unitatea si personalitatea pe care noi
obisnuim sa le atribuim sufletului nemuritor.
Psihologia a avut traiectoria evolutiva cea mai dramatica, dar și complexă,
pentru că în nicio altă știință nu s-a întâmplat să existe divergențe și opoziții
antagonice în definirea unui obiect de studiu. Cu toate aceastea, a devenit un
cadru de referință pentru alte științe prin nivelul de dezvoltare si maturizare
conceptuală, cum susține J.Piaget.