Agresivitatea În Sport

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE
PSIHOLOGIA SPORTULUI
-AGRESIVITATEA ÎN SPORT-
Prof. coord. : Conf.univ.dr. Ignat Mirela
Student : Stoti T.D Alexandra-Maria, grupa 6
București, 2020
I. Noțiuni generale despre agresivitate
Agresivitatea este o interacțiune socială deschisă de multe ori dăunătoare, interacțiune

socială, cu intenția de a provoca daune sau alte neplăceri altui individ. Aceasta poate avea loc
fie ca răspuns la altceva sau fără provocare. La om, frustrarea produsă de blocarea unor
obiective poate provoca agresivitate. CONFORM SONDAJULUI BUSSA-DARKI
REACTIILE AGRESIVE SUNT : agresiunea fizică, indirectă, iritație, negativismul,
resentiment , suspiciunea, agresiunea verbală, vinovăție. În raport cu forma de manifestare
distingem agresivitatea violentă/nonviolentă și agresivitatea latentă. Din punct de vedere
social este agresivitatea individualăI și activitatea colectivă, iar în funcție de agresor
agresivitatea tanarului si agresivitatea adultului ; agresivitate masculine si agrsivitate
feminine; agresivitate individuala si agrsivitate colectiva; agresivitate spontana si agresivitate
premeditate.
II. Agresivitatea în sport
Sportul este singura formă de activitate în care violenţa este permisă „în mod
civilizat” în lumea contemporană. De aceea, pentru a înţelege violenţa implicată de sport, nu
trebuie să ne referim doar la formele de agresivitate interpersonală de pe terenul de
sport, ci şi la mentalitatea implicată de forma particulară pe care sportul organizat a luat-o
în societatea noastră. Caracteristica de bază a sportului este competiția, adică întrecerile între
sportivi, fiind ca orice fel de spectacol, un fenomen social, o forma de comunicare in masa,
dar care presupune respectarea unor norme, reguli bine precizate, iar incalcarea lor fiind aspru
santionata. Sportul face parte integranta din cultura fiecarei natiuni si nu duce lipsa de aspecte
negative cum ar fi agresivitatea si violenta care uneori sunt aclamate de o anumita cateogrie
de oameni. Dorinta de afirmare produce o excitate emotionala care poate declansa un plus de
energie, conducand la depasirea limitelor regulamentare, devenind violenti, agresad
adversarul. Agresivitatea in sport se manifesta in teren, inafara lui, intre specatori, participanti
si chiar intre oficiali. Se considera ca sportul are o moralitate proprie, ca agresivitatea face
parte din joc, ca violenta este o forma de autoaparare, existand intre jucatori un fel de
„intelegere" privind limitele luptei „corecte", fiind in interesul fiecaruia sa se mentina in
cadrul normelor. Spectacolul sportiv, ca orice forma de spectacol, este un fenomen social; este
o forma de comunicare in masa. Intre spectatori si sportivi se creeaza o retea de relatii, de a
carei existenta ne dam seama din manifestarile tribunei. Este important de a stabili aceasta
structura a psihotribunei pentru ca manifestarile acesteia difera. G. le Bon catalogheaza acest
fenomen sub denumirea de contagiune de masa. Indiferent care sunt cauzele, trebuie subliniat
faptul ca violenta in sport ia o amploare tot mai mare.
Factorii determinanți ai agresivității
Factorii care influenteaza comportamentul individual si cel de grup al sportivilor sunt de

natura psihica si sociala. Dintre acestia am identificat ca fiind mai pregnanti, urmatorii: nevoia
de identitate, de manifestare a eu-lui; temperamentul;nevoia de a i se recunoaste
valoarea;dorinta de a fi recompensat; frustrarea;asumarea a responsabilitatii faptelor;
increderea in fortele proprii;confortul interior in care intra starea de sanatate si starea psihica
de moment;reusita/nereusita in plan profesional;rezultatul sportiv anterior;relatia cu
coechipierii;relatia cu antrenorul si factorii responsabili;experienta anterioara; calificativul pe
care il primeste din partea media si a publicului;ritualul de „consens"
III. Teorii despre agresivitatea în sport
a) Teoria instinctului
Susţine că agresivitatea este o caracteristică naturală, înnăscută a tuturor indivizilor şi că
acest comportament s-a dezvoltat prin evoluţie. Cu alte cuvinte agresivitatea este determinată
genetic. Teoria se bazează pe lucrările lui Freud şi Lorenz. Agresivitatea este considerată un
impuls, care poate fi reglat doar prin descărcare sau prin satisfacere. În acest context, sportul
este văzut ca fiind o cale socialmente acceptabilă de a descărca agresivitatea, ca o supapă de
siguranţă. Participarea în activităţi sportive este de încurajat atât timp cât furnizează o
modalitate socialmente acceptabilă de exprimare şi eliberare a agresivităţii. Acest proces este
denumit catharsis în literatura de specialitate. Ipoteza catharsisului sugerează că jocul violent
din hochei, de exemplu, ar servi la eliberarea tensiunilor acumulate la cei care iniţiază
violenţa. Teoria instinctului ridică cel puţin două probleme majore. În primul rând, explicarea
agresivităţii ca fiind un instinct nu ne ajută deloc să înţelegem comportamentul. Atunci când
un jucător se exprimă agresiv, atribuim acest lucru instinctului. Atunci când un jucător nu este
agresiv, am putea spune că instinctul lipseşte. Un astfel de raţionament duce la concluzia că
sportivii de succes se nasc şi nu se formează. Deşi fiecare persoană se naşte cu o anume
capacitate motrică, nivelul abilităţilor este în mare măsură determinat de antrenament şi
pregătire. Dacă agresivitatea ar fi un instinct, toţi sportivii ar trebui să exprime nivele similare
de agresivitate. În al doilea rând, cercetările au demonstrat că actele agresive nu au ca rezultat
o scădere a agresivităţii în viitor. Sportivii care acţionează agresiv tind să acţioneze chiar mai
agresiv în viitor. Acest lucru sugerează că comportamentul agresiv se învaţă şi se va repeta în
situaţii similare.
b) Teoria frustrare – agresivitate
La început, când a fost introdusă (Dollard ş.c., 1939), teoria statua că agresivitatea este
întotdeau- na o consecinţă a frustrării. Frustrarea rezultă atunci când eforturile individului de a
atinge un anumit scop sunt blocate. Cu alte cuvinte, ori de câte ori o per- soană devine
frustrată, el va acţiona agresiv pentru a elibera frustrarea înmagazinată. În mod cert, această
explicaţie nu este acceptabilă. Oamenii nu răspund agresiv la orice frustrare pe care o
întâlnesc. Uneori doar zâmbesc, alteori se îndârjesc să rezolve problema şi alteori se îndreaptă
spre altă activitate sau sar- cină. Din aceste motive, teoria a fost revizuită. Teoria revizuită
consideră că frustrarea nu duce neapărat la agresivitate, dar poate crea premise pentru
aceasta. Pentru ca agresivitatea să apară, este nevoie să fie întrunite anumite condiţii, astfel
încât persoana frustrată să răspundă în mod agresiv. Această teorie revizuită are o mare
valoare practică în activitatea sportivă. Sportivii nu răspund agresiv la orice situaţie frustrantă,
care apare în timpul competiţiilor. În majoritatea situaţiilor, jucătorii dezvoltă reacţii mai
constructive la frustrările din competiţii. Totuşi, în multe momente, frustrările se acumulează
şi anumite situaţii particulare pot declanşa acte agresive. Un reproş sau o jignire, o intrare mai
dură, sunt suficiente pentru a declanşa un răspuns agresiv. Cea mai mare problemă a teoriei
frustrare-agresivitate este că nu furnizează informaţii practicienilor pentru a reuşi să reducă
agresivitatea indezirabilă. În competiţie, exisă multe şanse ca scopurile sportivilor să fie
blocate, ceea ce duce la frustrare.
c) Teoria învăţării sociale
Teoria sugerează că agresivitatea este învăţată iar celelalte două teorii mai sus
menţionate sunt total in- adecvate în explicarea acesteia. După această teorie,
comportamentele agresive sunt achiziţionate şi mentinute în două moduri: modelarea şi
învăţarea vicariantă. Modelarea se bazează pe tendinţa oamenilor de a imita acţiunile unei alte
persoane, în special dacă acea persoană este importantă sau cunoscută. De exemplu, văzând
un coleg de echipă cu mare experienţă care comite acte agresive, alţi sportivi ar putea
demonstra comportamente similare. Învăţarea vicariantă apare atunci când individul percepe
întăririle pe care un jucător le primeşte pentru acţiunile agresive. Dacă agresorul este
recompensat într-un anumit mod pentru acel comportament, şansele privitorului de a răspunde
agresiv în circumstanţe similare, cresc. Dacă agresorul este pedepsit, şansele ca privitorul să
răspundă de aceeaşi manieră în situaţii similare, vor fi mai mici. Figura cea mai proeminentă
în susţinerea teoriei învăţării sociale este Bandura. Autorul susţine că agresivitatea are un
efect circular. Un act agresiv va conduce la alte acte de agresiune, atât timp cât cercul nu este
spart printr-o formă de intervenţie. Cu alte cuvinte, dacă agresivitatea în sporturile interactive
este tolerată, comportamentele agresive tind să se repete.
IV. Concluzii
Oamenii de stiinta care sunt preocupati de scaderea si controlul agresivitatii isi pun
intrebarea daca o societate isi poate diminua „fondul" de energie agresiva prin abaterea ei spre
canale care nu ar fi periculoase cum ar fi concursurile sportive. Konrad Lorenz priveste toate
sporturile ca fiind forme de lupta ritualizata. Desi contin o motivatie agresiva care lipseste in
cele mai multe jocuri ale animalelor, ele ajuta la mentinerea sanatatii oamenilor, principala lor
functie fiind cea de descarcare catarhica a agresivitatii. Astfel sportul furnizeaza o cale de
iesire pentru formele colective de entuziasm militant care sunt asociate cu nationalismul
agresiv. Hebb si Thompson sugereaza ca sporturile pot fi un mijloc util pentru crearea si
eliberarea unei cantitati optime de frustrare, contribuind astfel la stabilitatea sociala. Lorenz,
Frank si altii au vazut un folos foarte mare in Olimpiade ca fiind promotoare ale cooperarii si
a sportivitatii, desi nu poate fi negat ca in anumite ocazii Olimpiadele au devenit arene ale
ostilitatii internationale,ale conflictului violent si a manevrelor diplomatice pentru a exprima
opozitia fata de tara organizatoare.In ultima perioada, autorii si-au exprimat ingrijorarea ca in
anumite circumstante sportul poate scapa de sub control, exacerband atat impulsurile agresive
ale sportivilor cat si ale spectatorilor, tensiunea internationala, reaua vointa si
ostilitatea.Competitiile internationale, daca sunt abordate doar ca si sporturi, intr-un spirit de
fair-play, pot contribui la intarirea bunavointei si amabilitatii internationale, dar competitiile
sportive, ca si religiile si comertul, sunt neutre din punct de vedere politic, si nu conduc in
mod necesar la pace.
BIBLIOGRAFIE
Epuran, M., Modelarea conduitei sportive, Bucuresti, Edit. Sport-

Turism, 1990.
- Epuran, M si colab., Psihologia sportului de performanta, Bucuresti,
Editura FEST, 2001.
- Marolicaru M., Factorii determinanti ai comportamentul individual si de
grup la sportivi, Lucrare comunicata la sesiunea C.N.C.S., Bucuresti, 1998.
- Marolicaru M., Spectacolul sportiv si psihotribuna, Lucrare comunicata
la Sesiunea C.N.C.S., Bucuresti, 1997.
- Neculau, A. (Coord.), Psihosociologia rezolvarii conflictului, Iasi,
Polirom, 1998.
- Wikipedia

Agresivitatea În Sport

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Agresivitatea În Sport

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

Prof. coord. : Conf.univ.dr. Ignat Mirela

Student : Stoti T.D Alexandra-Maria, grupa 6

Agresivitatea este o interacțiune socială deschisă de multe ori dăunătoare, interacțiune

II. Agresivitatea în sport

Factorii determinanți ai agresivității

Factorii care influenteaza comportamentul individual si cel de grup al sportivilor sunt de

III. Teorii despre agresivitatea în sport

b) Teoria frustrare – agresivitate

c) Teoria învăţării sociale

Epuran, M., Modelarea conduitei sportive, Bucuresti, Edit. Sport-

S-ar putea să vă placă și