RECENZIE PE BAZA UNEI

CERCETARI STIINTIFICE

Grupul de dezvoltare personala

pentru copii si parinti
-modelul experiential-
unificator adaptar copiilor

Stoti Alexandra Maria,

Grupa 7, An I, Semestrul II
Facultatea de Psihologie,

Universitatea Titu Maiorescu

Lucrarea prezentată face parte din ultima etapă a unui amplu
proiect de cercetare care are că scop identificarea și
implementarea unui metode de lucru eficiente cu elevii încadrați
în grădinițele și școlile din România. Dacă în etapele anterioare s-
a reușit validarea unui model de lucru bazat pe paradigm de lucru
experiențial-unificatoare în grupurile de dezvoltare cu copii,
finalitatea noului proiect pilot este aprofundarea modului în care
implicarea părinților în grup și în activitățile din grădiniță
influențează dezvoltarea acestora.

Principalul obiectiv urmărit a fost optimizarea proceselor de

dezvoltare a copiilor prin utilizarea modelului experiențial-
unificator exinst în grupuri de dezvoltare personală la care
participă deopotrivă părinții și copii.

Metodele folosite sunt urmărirea efectelor dezvoltării, pe o

perioadă de 6 luni a unui lot de subiecți cu vârste cuprinse între 3
ani și 6 ani care au participat la programul propus în comparație
cu lotul martor ( copii din aceeași unitate de învățământ care nu
au participat la program). Instrumentele de eveluare au fost :
Testul NEPSY, Draw a Person, TAC, Intervalul strucurat realizat cu
educatoarele și părinții. Metodă de lucru din cadrul grupurilor
urmărește pas cu pas paradigm de lucru experiențial-unificatore
adaptată posibilităților de exprimare specifice vârstei.
Analiză statistica a rezultatelor arată că grupul de dezvoltare
părinți-copii înregistrează rezultate semnificative pe ariile
dezvoltării față de rezultatele obținute de lotul martor.
Efectele aplicării acestei metodde sunt însă positive în favoarea
optimizării dezvoltării copilului și a îmbunătățirii vieții de relație
intrafamiliara.
 În cercetarea extinsă pe care am realizat-o, studiul efectelor
grupului de dezvoltare în care au fost implicate părinți a avut o
pondere redusă, astfel încât rezultatele comparației inter-grupuri
nu permit comunicarea unor rezultate statistice semnificative. Cu
toate acestea, au fost înregistrate diferențe în lațurile de
dezvoltare evaluate, față de lotul martor și față de evaluarea
inițială a copiilor. Astfel, conform rezultatelor obținute prin
testele aplicate (cele menționate mai sus), putem afirmă că
grupul de dezvoltare experiențial-unificator la care au participat
și părinții înregistrează rezultate semnificative pe ariile dezvoltării
vizate.

S-au obținut efecte semnificative în aria dezvoltării fizice :

integrarea schemei corporale, a senzorialității, a motricității
grosiere generale, a coordonării și îndeosebi a motricității fine a
mâinii. De asemenea, demn de menționat este faptul că numărul
absențelor motivate de starea de sănătate a acestor copii a fost
mai redus față de cel al copiilor din lotul martor, astfel, putem
concluzionă că sistemul imunitar se fortifica atunci când copiii se
află într-o stare bună de cooperare cu părinții și covarstnicii.
Dezvoltarea cognitivă a înregistrat creșteri semnificative pe ariile
proceselor gândirii, ale memoriei narrative, ale atenției vizuale și
ale limbajului. Atenția și timpul petrecut la activitățile din
grădiniță au sporit la fel și implicarea verbală. Expresia creativă s-
a amplificat, culorile, formele și temele lucrărilor abordate
depășind nivelul afferent vârstei cronologice.

Rezultate notabile, măsurate atât de testele aplicate, cât și prin

observație directă, s-au obținut în aria dezvoltării socio-
emoțional. Copiii au început să relationeze mult mai intens între
ei, să își ofere suport unul altuia și să își dezvolte capacitățile de
empatie. Gradul lor de comunicare și receptivitate a crescut, au
început să se cunoască, să participe mai mult în jocurile
realționale, să știe numele colegilor și lucruri despre aceștia. În
ceea ce privește grupurile în care copiii cu vârste între 3-4 ani,
printer efectele positive obținute putem menționa integrarea
mult mai rapidă în cadrul mediului de grădiniță și reducerea
stărilor negative legate de separarea de părinți.

De asemenea, a putut fi observată dezvoltarea relaţiei dintre

părinte şi copil. Părinţii au fost încântaţi să descopere lucruri pe
care le pot face acasă şi copiii lor au ajuns să le cunoască nevoile
de dezvoltare specific nivelului de vârstă, precum şi mijloacele
pentru a ieşi în întâmpinarea acestor nevoi. Părinţii au fost
surprinşi de modalităţile de interacţiune dintre proprii copii şi
ceilalţi colegi şi s-a putut realiză şi reducerea comportamentului
dihotomic din afară şi interiorul grădiniţei, influenţat de prezenţa
sau absenţa părintelui.

Educatoarele au sesizat îmbunătăţiri în relaţia cu părinţii copiilor,

aceştia devenind mai receptivi şi mai implicate în comunicarea cu
grădiniţă. Totodată, a apărut comunicarea şi relaţionarea dintre
părinţii copiilor din aceeaşi grupă, care, după finalizarea orelelor
de grădiniţă, au întreprins activităţi comune. Comportamentul
părinţilor faţă de activitatea propusă s-a modificat de la primul
grup şi până la sfârşit – dacă la început întârziau la activităţi şi
doar un părinte aducea copilul la grădiniţă, spre final, părinţii
ajungeau cu o jumătate de oră mai devreme, aşteptau
nerabadatori începerea grupurilor, ambii părinţi participând
predominant.
Afirmaţiile părinţilor sunt de asemenea semnificative pentru
evidenţierea reuşitei programului experienţial-unificator de
optimizare a dezvoltării :

T- “Copilul nostru s-a schimbat mult, acum vorbim şi ne

înţelegem cu el mult mai bine. Nu mai plânge, ci ne spune ce îl
deranjează. Nu se mai sperie de alţi copii şi el este cel ce iniţiază
conversaţii la locurile de joaca”

N – “Cel mai mult mi-a plăcut că am învăţat cum să mă joc cu

copilul meu, nici prin cap nu îmi trecea că poate fi atât de
distractiv să pictăm sau ne ne jucăm cu plastilină impreuna”

M : “Intalnirile noastre m-au făcut să îmi doresc un loc de joacă

doar pentru părinţi, cred că cu toţii avem nevoie din când în
când. Noi ne-am propus de ceva timp să ne dedicam mai mult
timp copiilor, aşa că, după serviciu lăsăm totul deoparte şi ne
jucăm împreună o oră, două. Copiii sunt bucurosi”

S: “Noi nu ştiam mai nimic din cee ace fac ei la grădiniţă, cine şi
cum sunt ceilalati copii, nu ne povestea nimic. Acum parcă mi s-a
luat o greutate de pe inimă, facem şi noi, părinţii, parte din viaţă
lor de aici. Îl întrebăm despre colegi şi ne răspunde, vine singur să
ne spun ace teme avem de făcut împreună.”

Cu toate că a fost un număr nu de de subiecţi, ne permite

spunem efectele aplicării acestei metode au fost pozitive
favoarea optimizării dezvoltării copilului, îmbunătăţirii vieţii de
relaţie mediul din familie. Pe de , proiectul nostru o cale de
receptivitate de grupurile de dezvoltare cu copiii preşcolari,
autorităţilor, personalului dingradinita, dar părinţilor,
permiţând, pe viitor, iniţierea altor programe de acest gen.

Ghidul methodologic la dispoziţie de noi poate fi util pacienţilor

doritori se aventureze iniţierea unui program similar. Excercitiile
propuse aici câteva linii orientative, deoarece tehnicile
metodologia experienţial-unificatoare permit creacarea studiului
realizat deschid unor noi cercetări.

Sunt de accord cu cearcetare deoarece consider copiii au

nevoie de timp, timp de calitate petrecut cu părintii, timp de
care din păcate zilele noastre se dispune din ce ce . De aceea
trebuie fructificate momentele pe care le au libere pentru a le
petrece cu copilul jucându-se, vizionând un film, plimbându-se în
parc, citind, povestind, invătand impreună cu el şi făcand din
acestea clipe de bucurie pentru ei. Chiar şi când merg la
cumpărături, sau în treburile casnice, este necesar pentru copil să
îl lase să ajute. Timpul petrecut cu copilul ar trebui să fie o
prioritate în viaţă oricărui părinte.

În primul rând copiii au nevoie de dragoste: să fie iubiţi, să se

simtă iubiţi, să li se spună că sunt iubiţi, să li se arate că sunt
iubiţi, şi asta indiferent de comportamentul lor, şi la bine şi la rău.
Cu precădere la vârstele mici, copiii înţeleg că sunt iubiţi atunci
când sunt dezmierdaţi şi îmbrăţişaţi

Acceptarea este o altă nevoie a copilului . Că şi adultul, el are

nevoie să se simtă acceptat că persoană chiar şi atunci când
comportamentele lui sunt mai greu de tolerat. El nu trebuie
respins pentru comportamentele lui (“nu vreau să te mai văd
pentru că ai fost obraznic”). Discuţia se realizează explicându-i ce
nu toleraţi, ce nu e bine din comportamentul lui şi nu pe el că
persoană.

Cu toate acestea, copilul va creşte într-un mediu propice unei

dezvoltări normale, constructive. Atât el, cât şi părintele trebuie
să petreacă timp împreună, făcând diverse activităţi prin care
copilul să îşi formeze personalitatea, stilul de viaţă, emoţiile, dar
şi principiile şi valorile morale.