UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” - SIBIU

FACULTATEA DE DREPT ID
ANUL II

DISCIPLINA
DREPT FINANCIAR

TEMĂ
Sistemul Bugetar Public Național

CADRU DIDACTIC:
Conf.univ. Dr. CRISTINA ONEȚ

STUDENT:
MARC EMANUEL-FLORIN

HUNEDOARA
2020

1
 Cuvantul buget își găsește originea in vechea limba franceză, și anume, expresia
bouge și bougette, care exprimau înțelesul de pungă de piele sau pungă de bani. Anglo-
saxonii au împrumutat noțiunea de la francezi, care, împreună cu italienii, o aveau din
Evul Mediu
În Romania, cuvântul ,,buget" apare pentru prima dată în Regulamentul Organic al
Munteniei și Moldovei, pus în aplicare în anii 1831 - 1832.
Dreptul bugetar din Romania a evoluat în conformitate cu dezvoltarea economică a
țării, până la reforma financiară din 1949, adoptată ca urmare a naționalizarii principalelor
mijloace de producție. In noile condiții, s-a trecut la o concepție fiscală impusă de
economia planificată centralizat, bazată pe un plan economic general și pe un plan
financiar in concordantă cu primul.
În evoluția ulterioară a organizării finanțelor din statul nostru, bugetul de stat, ca plan
financiar anual, cuprindea fondurile bănesti centralizate ale statului și repartizarea acestora
în concordanță cu obiectivele planului național unic, pentru finanțarea dezvoltării
economiei naționale, acțiunilor social-culturale, apărării țării si altor nevoi ale societății.
În noul cadru politic, economic și juridic ce a început a se edifica dupa 1989, un loc
deosebit de important revine mecanismului financiar. Acesta trebuie să asigure stabilitatea
economică, progresul Romaniei și prosperitatea, în forme concrete, nu golite de conținut,
așa cum a procedat, o lungă perioada de timp, regimul comunist.
O componentă esențiala a mecanismului financiar o reprezintă finanțele publice,
astfel s-a urgentat elaborarea și adoptarea Legii finanțelor publice care reprezintă o
adevarată Constituție financiară a Romaniei moderne.
Noțiunea public delimitează acest buget de bugetele proprii sau bugetele de venituri
și cheltuieli în instrumente financiare utilizate frecvent cu aceste denumiri în literatura
financiară și practica agenților comerciali. În același timp, ea exprima specificul
domeniului respectiv, finanțele publice. Expresia național înseamnă că bugetul include
toate veniturile și cheltuielile de natura publica ale țării.
Bugetul public național cuprinde patru categorii de bugete publice, și anume:
- bugetul de stat;
- bugetul asigurarilor sociale de stat;
- bugetele fondurilor speciale;
- bugetele locale.
Bugetul public național are o sferă foarte largă și oferă o imagine de ansamblu a
tuturor veniturilor și cheltuielilor publice ale țării. El reprezintă un instrument de
informare a opiniei publice și control al Parlamentului în domeniul finanțelor publice,
însumând veniturile și cheltuielile din cele patru categorii de bugete publice. Prin acest
buget nu se creează raporturi de natură administrativă în ce privește elaborarea, aprobarea
și execuția celorlalte patru categorii de bugete menționate, asigurându-se independența
deplină a titularilor acestora.
Constituția Romaniei din 1991 se referea, succint, atât la bugetul public național, cât și
la cele patru categorii de bugete publice. Pentru prima dată, legea conferă o autonomie

2
largă bugetelor publice care compun bugetul public național, ele fiind elaborate și adoptate
distinct.
Astfel, bugetul de stat cuprinde bugetul Senatului, Camerei Deputaților, Președinției
României, Guvernului, ministerelor, altor organe centrale și al unor instituții publice care
nu au organe ierarhic superioare si se aprobă de către Parlament.
Bugetul asigurărilor sociale de stat se întocmește distinct de bugetul de stat și se
aprobă de Parlament, prin lege separată. În acest fel, autonomia asigură garanția ca
veniturile cuprinse în bugetul asigurărilor sociale de stat nu vor mai putea fi utilizate
pentru alte cheltuieli bugetare decât cele pentru care sunt repartizate prin prevederile
bugetului respectiv.
Bugetele locale, care cuprind bugetele unitatilor administrativ teritoriale cu
personalitate juridică (comune, orașe, municipii, sectoare ale Municipiului București,
județe, respectiv Municipiul București), se întocmesc in condiții de autonomie. Astfel, ca
urmare a unei puternice descentralizări, organele locale au dreptul de a dimensiona
prevederile bugetare de cheltuieli în raport cu nevoile proprii, în corelare cu resursele
bugetare pe care le vor putea realiza din impozitele, taxele și celelalte venituri stabilite de
legea bugetară, efectuând controlul social asupra modului de utilizare a fondurilor alocate.
Noua lege a înlaturat transferurile ce se admiteau între bugetele locale, iar excedentele
bugetare obținute de unitațile administrativ-teritoriale nu pot fi utilizate pentru alte bugete
locale sau pentru necesitațile bugetului de stat, ci ramân la dispoziția respectivelor unități
administrativ-teritoriale sub forma fondurilor de tezaur și a fondurilor de rezervă.
Funcţiile bugetului public naţional:
Funcţiile bugetului public naţional sunt strâns legate de funcţiile finanţelor
publice,din care face parte integrantă, şi sunt două:
-Funcţia de repartiţie cunoaşte două faze, legate între ele
- formarea şi distribuirea fondurilor băneşti ale statului.În procesul de mobilizare
şi constituire a fondurilor băneşti ale statului finanţele publice îmbracă forma impozitelor,
taxelor, vărsămintelor la constituirea acestor fonduri participă persoanele fizice şi juridice.
Ca atare în procesul formării fondurilor băneşti se nasc relaţii financiare între persoanele
fizice şi juridice ca şi contribuabili, pe de o parte şi stat, pe de alta. Distribuirea, cea de a
doua fază a funcţiei de repartiţie, generează relaţii financiare între stat, pe de o parte şi
persoanele fizice şi juridice beneficiare ale resurselor, pe de altă parte. În cadrul procesului
de distribuire finanţele îmbracă forma cheltuielilor pentru învăţământ, sănătate, cultură,
protecţie socială etc.-
-Funcţia de control vizează atât constituirea cât şi repartizarea, dar mai ales modul
de utilizare a banului. Controlul financiar se exercită de organe specializate ale statului:
organele Ministerului de Finanţe, Direcţiei judeţeană a finanţelor publice şi controlului
financiar de stat, Garda Financiară, Curtea de conturi.
Conform dispoziţiilor legale activitatea bugetară parcurge mai multe etape:
elaborarea proiectului bugetului de stat, aprobarea, executarea şi încheierii exerciţiului
bugetar.Prin procedură bugetară se înţelege totalitatea actelor şi operaţiunilor cu caracter
tehnic şi normativ, înfăptuite de organele specializate ale statului, în scopul

3
elaborării,adoptării, executării şi încheierii bugetului public naţional.La elaborarea şi
execuţia bugetului de stat, conform legii 500/2002, stau următoarele principii:
Principiul universalităţii:
- care prevede că veniturile şi cheltuielile se includ în totalitate în buget şi nu pot fi
afectate direct unei cheltuieli bugetare cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor, care au
stabilite destinaţii distincte.
Principiul publicităţii:
- prevede transparenţa sistemului bugetar, acest lucru realizându-se prin:
- dezbaterea publică a proiectelor de buget;
- publicarea în Monitorul Oficial;
- difuzarea informaţiilor asupra conţinutul bugetului prin mijloace de informare
în masă.
Principiul unităţii:
- prevede că toate veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur
document, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice.
Principiul anualităţii:
- prevede că veniturile şi cheltuielile sunt aprobate prin lege pe o perioadă de un an,
în ţara noastră anul bugetar coincide cu anul calendaristic.
Principiul specializării bugetare:
- prevede că veniturile şi cheltuielile se înscriu şi se aprobă în buget pe surse de
provenienţă, respectiv pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică şi
destinaţie, potrivit clasificaţiei bugetare.
Principiul unităţii monetare:
- Toate operaţiunile bugetare se exprimă în moneda naţională
Aprobarea şi adoptarea bugetului
După însuşirea de către Guvern a proiectelor legii bugetare acesta se va supune spre
aprobare Parlamentului până cel târziu la data de 15 octombrie a fiecărui an.Bugetele se
aprobă de către Parlament pe ansamblu, pe părţi, capitole, subcapitole,titluri, articole şi
alineate. Dacă legile bugetare nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea
exerciţiului bugetar, Guvernul îndeplineşte sarcinile prevăzute în bugetul anului precedent,
limitele lunare de cheltuieli neputând depăşi de regulă ½ din prevederile bugetelor anului
precedent, cu excepţia cazurilor deosebite temeinic justificate.În cazul în care legile
bugetare anuale depuse în termenul legal nu au fost adoptate de către Parlament până cel
târziu la data de 15 decembrie a anului anterior anului la care se referă proiectul de buget,
Guvernul va solicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgenţă.
Execuţia bugetară
În legile bugetare anuale se prevăd şi se aprobă, pentru durata exerciţiului
bugetar,creditele bugetare pentru cheltuielile fiecărui exerciţiu bugetar. Alocaţiile pentru
cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite nu pot fi majorate,
virate şi utilizate la alte articole de cheltuieli, pentru finanţarea altui capitol sau a altui
ordonator principal de credite.
4
 Virările de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare sunt
de competenţa fiecărui ordonator principal de credite pentru bugetul propriu şi bugetele
instituţiilor subordonate şi se efectuează în limita de 10% din prevederile capitolului
bugetar,începând cu trimestrul al-III-lea al anului bugetar, cu condiţia să nu contravină
legii 500/2002.Astfel de virări sunt interzise de la capitolele care au fost majorate din
fondurile de rezervă bugetară şi de intervenţie la dispoziţia Guvernului.
Execuţia bugetară se bazează pe principiul separării atribuţiilor persoanelor care au
calitatea de ordonator de credite de atribuţiile persoanelor care au calitatea de contabil.În
procesul execuţiei bugetare cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze:angajament,
lichidare, ordonanţare, plată.
Operaţiunile specifice angajării, lichidării şi ordonanţării sunt în competenţa
ordonatorilor de credite şi se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate
ale instituţiei publice, efectuarea plăţilor urmând să se facă numai pe bază de documente
justificative.Ministerul Finanţelor Publice solicită ordonatorilor principali de credite, în
cursul anului, rapoarte periodice privind gradul de utilizare a fondurilor publice în vederea
monitorizării execuţiei bugetare.Execuţia de casă a bugetelor ce compun sistemul bugetar
se realizează prin trezoreria statului care asigură încasarea veniturilor bugetare, efectuarea
diferitelor plăţi, operaţiuni de încasări şi operaţiuni financiare dispuse de către persoanele
autorizate ale instituţiilor publice.
Execuţia bugetară se încheie la 31 decembrie a fiecărui an; orice venit ne încasat sau
cheltuială angajată în prevederile bugetare şi neplătită până la 31 decembrie se va plăti
încontul bugetului pe anul următor. Creditele bugetare neutilizate până la încheierea anului
sunt anulate de drept .
Prevederile legilor bugetare şi ale celor de rectificare acţionează numai pentru anul
bugetar respectiv.Încheierea exerciţiului bugetar presupune evidenţierea şi cuantificarea
sumelor realizate cu titlu de venituri bugetare şi a cheltuielilor efectuate în domeniul
bugetar.Astfel exerciţiul bugetar se încheie în urma cuantificării rezultatelor şi evidenţelor
din punct devedere contabil şi întocmirea documentelor contabile care exprimă în mod
analitic şi sinteticsituaţia veniturilor şi cheltuielilor bugetare.
Contul general de execuţie a bugetului de stat este întocmit de Ministerul de
Finanţe,este însoţit de conturile anuale ale ministerelor şi celorlalte instituţii centrale şi
poate exprima următoarele situaţii:
- bugetul este echilibrat;
- veniturile sunt egale cu cheltuielile;
- bugetul este excedentar;
- veniturile sunt mai mari decât cheltuielile;
- bugetul este deficitar;
- veniturile sunt mai mici decât cheltuielile;
Întreaga activitate de execuţie a bugetului şi mai ales cea care vizează efectuarea
cheltuielilor, se realizează prin intermediul unor persoane abilitate în acest scop denumite
ordonatori de credite , care se clasifică astfel:

5
 - ordonatori principali (miniştri sau conducătorii instituţiilor centrale sau a
instituţiilor publice autonome, ei pot delega, în anumite condiţii, această calitate unor
înlocuitori împuterniciţi în acest scop ca de exemplu secretarilor generali);
- ordonatori secundari (reprezentaţi, de regulă, de conducătorii instituţiilor publice cu
personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali);
- ordonatori terţiari (sunt subordonaţi celor principali şi secundari)
Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru
bugetul propriu şi bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare, aceştia vor repartiza
creditele după reţinerea a 10% din prevederile aprobate pentru asigurarea unei execuţii
bugetare prudente, repartizarea sumelor reţinute în proporţie de 10% se face în semestrul
al doilea, după examinarea de către Guvern a execuţiei bugetare pe primul semestru.
Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru
bugetul propriu şi bugetele instituţiilor subordonate, ai căror conducători sunt ordonatorii
terţiari de credite. La rândul lor ordonatorii terţiari de credite utilizează creditele bugetare
cele-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc.
Alte atribuţii ale ordonatorilor de credite sunt:
- obligaţia de a angaja şi utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi
destinaţiilor aprobate;
- răspund de angajarea şi utilizarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare
repartizate şi aprobate;
- răspund de realizarea veniturilor bugetare;
- răspund de utilizarea creditelor bugetare pe baza unei bune gestiuni financiare;
- răspund de integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc, etc.
De asemenea pe parcursul execuţiei bugetare ordonatorii principali de credite vor
urmări derularea procesului investiţional şi vor întocmi rapoarte de monitorizare pe care le
vor transmite Ministerului Finanţelor Publice.În situaţiile în care, în timpul exerciţiului
bugetar, conform legii, au loc treceri de unităţi, acţiuni sau sarcini de la un ordonator
principal de credite la altul sau în cadrul aceluiaşi ordonator principal de credite,
Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în
bugetele acestora şi în structura bugetului de stat fără a afecta echilibrul bugetar.
Ordonatorii principali de credite au obligaţia să întocmească şi să anexeze la situaţiile
financiare rapoarte anuale de performanţă în care să prezinte obiectivele şi rezultatele
preconizate şi cele obţinute. Pe baza situaţiilor financiare prezentate de ordonatorii
principalide credite Ministerul Finanţelor Publice va elabora contul general anual de
execuţie a bugetului de stat.
Răspunderea juridică în cadrul desfăşurării procedurii bugetare:
Ca o materializare a principiului legalităţii, întregul proces de elaborare, aprobare şi
executare a bugetului statului este supusă unei “discipline bugetare”, care pretinde
conformitatea cuprinsului bugetelor de venituri şi cheltuieli cu prevederile legii 500/2002.
Încălcarea disciplinei bugetare atrage răspunderea juridică a subiectelor de drept
vinovate, fie ele persoane fizice particulare, funcţionari sau organe de stat, instituţii
publice sau regii autonome.
6
 Răspunderea juridică atrasă de încălcările disciplinei bugetare poate atrage
răspunderea administrativă contravenţională, răspunderea penală, răspunderea materială
sau civilă şi răspunderea disciplinară. Legea finanţelor publice prevede în mod concret
formele răspunderii juridice îndomeniul bugetar de stat.

BIBLIOGRAFIE:

-Petică Roman, Doina, Dreptul finanţelor publice, Editura Tribuna, Sibiu -2000
-Legea 500/ 2002 - privind finanţele publice.
-Legea 273/2006 privind finațele publice locale(actualizată)
-http://www.academia.edu/7217757/Cuprins_Capitolul_I_Bugetul_public