Eliberează-te pe

tine însuţi
de
Edward Bach

1
Publicată prima dată 1932.

Această ediţie © The Bach Centre, 2014.

Copierea şi distribuţia acestei publicaţii sunt permise în scopuri

necomerciale cu condiţia să nu se schimbe nimic. Toate celelalte drepturi
rezervate.

1.0

Traducere: Bianca-Minerva Tăzlăoanu BFRP

The Dr Edward Bach Centre

Mount Vernon
Bakers Lane
Brightwell-cum-Sotwell
Oxon OX10 0PZ
United Kingdom

2
 O notă din partea editorului
Dr Edward Bach a părăsit Londra în 1930 ca să caute plante
vindecătoare în ţinutul Wales şi în Anglia.1 În primăvara lui
1932 el s-a întors şi a petrecut ceva timp primind pacienţi în
cabinetul din Wimpole Street. El a găsit Londra la fel de greu
de suportat precum îşi amintea, şi după câteva luni a plecat
din nou ca să-şi reia căutările.
Pe când se afla în Londra el a scris Free Thyself (Eliberează-
te pe tine însuţi) redactând o mare parte din ea în Regent’s
Park, unde s-a dus ca să scape de zgomotul şi agitaţia capitalei.
Textul a fost publicat ca o broşură mai târziu în acelaşi an dar
nu a fost niciodată retipărit pe timpul vieţii Dr Bach.
Descrierile remediilor în special au fost curând depăşite,
deoarece mai multă experienţă cu pacienţii şi găsirea de noi
remedii l-au făcut să-şi perfecţioneze înţelegerea calităţilor
fiecărei plante.
Bach a descurajat republicarea scrierilor sale vechi ori de
câte ori exista o carte disponibilă mai nouă sau mai exactă,
astfel Free Thyself a fost curând pierdută. A fost păcat, deoarece
interesul real al Free Thyself este în înţelegerea pe care ne-o
oferă asupra filozofiei fundamentale a lui Bach. Multe dintre
citatele despre vindecare care sunt cele mai cunoscute
1 Povestea căutărilor lui Bach de plante pentru remedii este spusă în The
Medical Discoveries of Edward Bach, Physician de Nora Weeks.

3
studenţilor provin din acest text. Subtitlul unuia dintre
capitolele scurte ar putea chiar rezuma tot ceea ce Bach a
crezut şi a scris: sănătatea depinde de a fi în armonie cu sufletele
noastre.
În 1990 Bach Centre a republicat Free Thyself ca parte a unei
colecţii numite The Original Writings of Edward Bach (Scrierile
Originale ale lui Edward Bach), omiţând descrierile remediilor
conform dorinţelor lui Bach. Dar atât înainte cât şi după
Original Writings au fost tipărite ediţii neautorizate ale lucrării,
fără nicio menţionare a faptului că descrierile remediilor nu
mai erau exacte. Pentru această nouă ediţie a cărţii, deci, noi
ne-am întors la versiunea completă, aşa cum a scris-o prima
dată Dr Bach, şi am adăugat note de subsol pentru a evidenţia
acele părţi ale textului la care Bach s-a referit în mod
memorabil drept “eşafodaj”, paşi necesari în construcţia
sistemului, dar un obstacol în forma sa finită. Noi sperăm în
acest mod să prezentăm un text care va fi ideal pentru cei ce
studiază opera lui Bach, dar care nu va crea încurcătura pe
care o variantă neistorică de descrieri vechi ale remediilor o
poate cauza.

Stefan Ball
The Bach Centre, 2014

4
Eliberează-te pe tine însuţi

de

Edward Bach

5
 Introducere
Este imposibil să pui adevărul în cuvinte. Autorul acestei
cărţi nu are nicio dorinţă să predice, într-adevăr lui îi displace
foarte mult acea metodă de a transmite cunoştinţe. El a
încercat, în următoarele pagini, să ne arate pe cât de clar şi
simplu posibil scopul vieţilor noastre, folosul dificultăţilor care
ne copleşesc, şi mijloacele prin care noi ne putem redobândi
sănătatea; şi în fapt, cum fiecare dintre noi putem deveni
propriul nostru doctor.

6
 Capitolul I
Este atât de simplu precum aceasta, Povestea Vieţii.
O copilă a hotărât să picteze tabloul unei case la timp
pentru ziua de naştere a mamei ei. În micuţa ei minte casa este
deja pictată; ea ştie cum arată până în cel mai mic detaliu,
rămâne doar să o pună pe hârtie.
Apar cutia de acuarele, pensula şi cârpa de şters pensula, şi
plină de entuziasm şi fericire ea se pune la treabă. Toată
atenţia şi interesul ei sunt concentrate pe ceea ce face- nimic nu
o poate distrage de la munca pe care o face.
Tabloul este terminat la timp pentru ziua de naştere. După
cum a putut ea mai bine ea şi-a exprimat idea de casă într-o
formă. Este o piesă de artă deoarece este în întregime a ei
proprie, fiecare tuşă pusă din dragoste pentru mama ei, fiecare
fereastră, fiecare uşă pictată cu convingerea că este menită să
fie acolo. Chiar dacă arată ca o căpiţă de fân, este cea mai
perfectă casă care a fost vreodată pictată; este un succes
deoarece mica artistă şi-a pus toată inima şi sufletul, întrega ei
fiinţă în realizarea ei.

7
 Aceasta este sănătatea, acesta este succesul şi fericirea şi
servirea adevărată. A fi de folos prin dragoste în libertate
perfectă în felul nostru propriu.
Astfel noi venim în lumea aceasta, ştiind ce tablou avem
noi de pictat, având deja trasat drumul nostru prin viaţă, şi tot
ceea ce ne rămâne să facem este să-l materializăm. Noi
călătorim plini de bucurie şi interes, concentrându-ne toată
atenţia spre perfecţionarea acelui tablou, şi după cum putem
mai bine transferând propriile noastre gânduri şi scopuri în
viaţa fizică a oricărui mediu am ales noi.
Apoi, dacă noi ne urmăm de la început până la capăt
propriile noastre idealuri, propriile noastre dorinţe cu toată
puterea pe care o avem, nu există eşec, viaţa noastră a fost un
succes formidabil, una sănătoasă şi fericită.
Aceaşi povestioară a fetiţei-pictor va ilustra cum, dacă noi
le permitem, dificultăţile vieţii pot interfera cu acest succes şi
fericire şi sănătate, şi să ne reţină de la scopul nostru.
Copila pictează vioaie şi fericită când vine cineva şi spune,
„De ce să nu pui o fereastră aici, şi o uşă acolo; şi bineînţeles
aleea din grădină ar trebui să treacă pe aici.” Rezultatul pentru
copilă va fi pierderea completă a interesului pentru lucrare; ea
poate continua, dar acum doar punând ideile altcuiva pe
hârtie: ea poate deveni supărată, iritată, nefericită, temându-se
să refuze aceste sugestii; începe să urască tabloul şi poate să-l
rupă: în fapt, după cum este copila, aşa va fi reacţia.
Tabloul final poate fi o casă reconoscibilă, dar este una
imperfectă şi un eşec deoarece este interpretarea gândurilor
altcuiva, nu ale copilei. Nu este de folos drept cadou de zi de

8
naştere deoarece se poate să nu fie făcut la timp şi mama poate
să aibă de aşteptat încă un an pentru cadoul ei.
Aceasta este boala, reacţia la intruziune. Acesta este eşec
temporar şi nefericire: şi aceasta se întâmplă când noi
permitem altora să se amestece în scopul nostru în viaţă, şi să
ne sădescă în minte îndoiala, sau frica, sau indiferenţa.

9
 Capitolul II
Sănătatea depinde de a fi în armonie cu sufletele noastre.
Este de importanţă esenţială ca adevărata semnificaţie a
sănătăţii şi a bolii să fie clar înţeleasă.
Sănătatea este moştenirea noastră, dreptul nostru. Este
uniunea completă şi totală dintre suflet, minte şi corp; şi acesta
nu este un ideal îndepărtat, greu de atins, ci unul atât de uşor
şi de natural încât mulţi dintre noi l-au trecut cu vederea.
Toate lucrurile pământeşti sunt doar interpretarea
lucrurilor spirituale. Întâmplarea cea mai mică şi
nesemnificativă are un scop Divin în spatele ei.
Noi toţi avem o misiune Divină în această lume, şi sufletele
noastre folosesc minţile şi corpurile noastre ca instrumente
pentru a înfăptui această lucrare, astfel încât atunci când toate
trei lucrează la unison rezultatul este sănătate perfectă şi
fericire perfectă.
O misiune Divină nu înseamnă sacrificiu, nici retragere din
lume, nici respingerea bucuriilor frumuseţii şi naturii;
dimpotrivă, înseamnă să te bucuri mai mult şi mai deplin de
toate lucrurile: înseamnă să faci munca care ne place să o
facem din toată inima şi din tot sufletul, indiferent dacă este

10
muncă menajeră, lucrări la fermă, pictură, actorie, sau să-i
serveşti pe semenii noştri-oamenii în magazine sau case. Şi
această muncă, oricare ar putea fi ea, dacă o iubim mai presus
de orice, este porunca exactă a sufletului nostru, munca pe
care noi o avem de făcut în această lume, şi numai în care noi
putem fi noi înşine cu adevărat, descifrând într-un mod
obişnuit materialist mesajul acelui sine adevărat.
Prin urmare, noi putem să judecăm, prin sănătatea noastră
şi prin fericirea noastră, cât de bine descifrăm noi acest mesaj.
În omul perfect există toate însuşirile spirituale; şi noi
venim în această lume ca să le exprimăm pe acestea câte una
pe rând, să le perfecţionăm şi să le întărim astfel încât nicio
experienţă, nicio dificultate nu ne poate slăbi sau abate de la
îndeplinirea acestui scop. Noi alegem o ocupaţie pământeană,
şi circumstanţele externe care ne vor da cele mai bune ocazii ca
să ne punem la încercare pe deplin: noi venim cu înţelegerea
deplină a muncii noastre speciale: noi venim cu privilegiul
inimaginabil de a şti că toate bătăliile noastre sunt câştigate
înainte de a fi duse, că victoria este sigură înainte chiar să vină
încercarea, deoarece noi ştim că noi suntem copiii Creatorului,
şi ca atare suntem Divini, de necucerit şi invincibili. Cu această
cunoaştere viaţa este o bucurie; vitregiile şi experienţele pot fi
considerate drept aventuri, căci nu avem decât să ne dăm
seama de puterea noastră, să fim loiali Divinităţii noastre,
când acestea se topesc precum pâcla la soare. Dumnezeu într-
adevăr a dat copiilor Săi stăpânire asupra tuturor lucrurilor.
Sufletele noastre ne vor îndruma, dacă noi doar vom
asculta, în toate ocaziile, în toate dificultăţile; şi mintea şi
corpul astfel direcţionate vor trece prin viaţă radiind fericire şi

11
sănătate perfectă, la fel de neîncătuşate de griji şi răspunderi
precum copilul mic încrezător.

12
 Capitolul III
Sufletele noastre sunt perfecte, fiind copiii Creatorului, şi tot ce ne
spun ele să facem este spre binele nostru.
Sănătatea, este prin urmare, adevărata înţelegere a ceea ce
suntem noi: noi suntem perfecţi: noi suntem copiii lui
Dumnezeu. Nu există străduinţă pentru a câştiga ceea ce noi
am atins deja. Noi suntem aici doar pentru a manifesta în
formă materială perfecţiunea cu care am fost înzestraţi de la
începutul tuturor vremurilor. Sănătatea înseamnă să ascultăm
numai de comenzile sufletelor noastre; să fim încrezători
precum copiii mici; să respingem raţiunea (acel copac al
cunoaşterii binelui şi răului) cu judecăţile sale, cu ale sale
„pentru” şi „împotriva”, fricile sale anticipatorii: ignorând
obiceiurile, ideile triviale şi ordinele altor oameni, astfel încât
noi să putem trece prin viaţă neatinşi, nevătămaţi, liberi să-i
servim pe semenii noştrii oamenii.
Noi ne putem aprecia sănătatea prin fericirea noastră, şi
prin fericirea noastră noi putem şti că ascultăm poruncile
sufletelor noastre. Nu este necesar să fii un călugăr, o
călugăriţă sau să te ascunzi de lume; lumea există pentru ca
noi să ne bucurăm şi să fim de folos şi numai prin servirea din
dragoste şi fericire putem noi să fim cu adevărat de folos şi să
facem munca noastră cea mai bună. Un lucru făcut dintr-un

13
sentiment al datoriei cu, poate, un sentiment de iritare şi
nerăbdare nu are valoare de loc, este pur şi simplu timp
preţios risipit când un frate ar putea avea cu adevărat nevoie
de ajutorul nostru.
Adevărul nu are nevoie să fie analizat, argumentat în
privinţa lui, sau îmbrăcat în multe cuvinte. Îţi dai seama de el
într-o secundă, este parte din tine. Numai în privinţa lucrurilor
complicate neesenţiale ale vieţii avem noi nevoie atât de mult
să fim convinşi şi aceasta a condus la dezvoltarea raţiunii.
Lucrurile care contează sunt simple, ele sunt cele care te fac să
spui, „cum aşa, aceasta este adevărat, pare să fi ştiut asta
dintotdeauna”, şi astfel îţi dai seama de fericirea care vine la
noi când suntem în armonie cu sinele nostru spiritual, şi cu cât
este mai strânsă uniunea, cu atât mai intensă bucuria. Gândiţi-
vă la strălucirea pe care o vedem câteodată la o mireasă în
dimineaţa nunţii ei, încântarea unei mame cu un copil nou
născut; extazul unui artist terminând o operă de artă: astfel
sunt momentele când există uniune spirituală.
Gândiţi-vă cât de minunată ar fi viaţa dacă noi am trăi-o
toată într-o astfel de bucurie; şi astfel este posibil când ne
pierdem noi înşine în lucrarea vieţii noastre.

14
 Capitolul IV
Dacă ne urmăm propriile noastre instincte, propriile noastre dorinţe,
propriile noastre gânduri, propriile noastre pasiuni, noi nu ar trebui
să cunoaştem niciodată nimic altceva decât bucurie şi sănătate.
Nici nu este o realizare dificilă îndepărtată să auzim vocea
propriului nostru suflet; totul a fost făcut atât de simplu
pentru noi dacă noi nu vom face decât să o recunoaştem.
Simplitatea este ideea fundamentală a întregii Creaţii.
Sufletul nostru (vocea micuţă calmă, propria voce a lui
Dumnezeu) ne vorbeşte prin intuiţia noastră, instinctele
noastre, prin dorinţele, idealurile noastre, preferinţele şi
antipatiile noastre obişnuite; în orice fel este mai uşor pentru
noi din punct de vedere individual să auzim. Cum altfel ne
poate vorbi El nouă? Instinctele, dorinţele, preferinţele sau
antipatiile noastre adevărate ne sunt date astfel încât noi să
putem desluşi ordinele spirituale ale sufletului nostru prin
mijloacele percepţiilor noastre fizice limitate, căci încă nu este
posibil pentru mulţi dintre noi să fim în legătură directă cu
Sinele nostru Superior. Aceste porunci sunt destinate a fi
urmate orbeşte, deoarece numai sufletul ştie ce experienţe sunt
necesare pentru acea anume personalitate. Oricare ar putea fi
porunca, neînsemnată sau importantă, dorinţa pentru o altă
ceaşcă de ceai, sau o schimbare completă a tuturor obiceiurilor
de–o viaţă ale cuiva, ea ar trebui să fi ascultată de bună voie.

15
Sufletul ştie că repararea este singurul leac adevărat pentru tot
ceea ce noi, în această lume, considerăm ca păcat şi greşit, căci
până când întreaga fiinţă nu se revoltă împotriva unui anume
fapt, acea greşeală nu este eradicată, ci pur şi simplu latentă, la
fel precum este mult mai bine şi mai rapid să continui să-ţi
bagi degetele în borcanul cu gem până când ţi-e atât de rău
încât gemul nu mai prezintă nicio atracţie.
Dorinţele noastre adevărate, dorinţele sinelor nostre
adevărate, nu trebuie confundate cu dorinţele şi cererile altor
oameni atât de des sădite în minţile noastre, sau ale conştiinţei,
care este un alt cuvânt pentru acelaşi lucru. Noi nu trebuie să
dăm atenţie interpretării pe care o dă lumea acţiunilor noastre.
Numai propriul nostru suflet este răspunzător pentru binele
nostru, reputaţia noastră este în păstrarea Sa: noi putem
rămâne încredinţaţi că există numai un singur păcat, acela de a
nu asculta poruncile propriei noastre Divinităţi. Acela este
păcatul împotriva lui Dumnezeu şi a aproapelui nostru. Aceste
dorinţe, intuiţii, cereri nu sunt niciodată egoiste; ele ne privesc
numai pe noi înşine şi sunt întotdeauna corecte pentru noi, şi
ne aduc sănătate în corp şi minte.
Boala este rezultatul în corpul fizic a rezistenţei
personalităţii la îndrumarea sufletului. Este atunci când nu ne
plecăm urechea la „vocea micuţă calmă” şi uităm de
Divinitatea din noi; când noi încercăm să ne impunem
dorinţele noastre asupra altora, sau permitem sugestiilor,
gândurilor şi ordinelor lor să ne influenţeze.
Cu cât devenim mai liberi de influenţe exterioare, de la alte
personalităţi, cu atât mai mult sufletul nostru ne poate folosi
ca să-şi facă lucrarea Sa.

16
 Numai atunci când noi încercăm să controlăm şi să dirijăm
pe altcineva suntem noi egoişti. Dar lumea încearcă să ne
spună că este egoism să ne urmăm propriile noastre dorinţe.
Aceasta deoarece lumea doreşte să ne înrobească, căci cu
adevărat numai când putem să ne dăm seama de, şi să fie
neîngrădite propriile noastre sine, atunci putem noi fi folosiţi
pentru binele omenirii. Este marele adevăr al lui Shakespeare
„Faţă de propriul tău sine să fii loial, şi el trebuie urmat,
precum noaptea urmează zilei, tu atunci nu poţi fii neloial faţă
de niciun om.”
Albina, prin însăşi alegerea unei anumite flori pentru
mierea ei, este mijlocul folosit de a aduce polenul necesar
pentru viitoarea viaţă a tinerelor ei plante.

17
 Capitolul V
Permiterea interferenţei altor oameni este cea care ne opreşte să
ascultăm poruncile sufletului nostru, şi aceea aduce lipsă de armonie
şi boală. Momentul în care gândul unei alte persoane intră în
minţile noastre, el ne îndepărtează de la adevărata noastră cale.
Dumnezeu ne-a dat fiecăruia dreptul nostru din naştere, o
individulalitate a noastră proprie. El ne-a dat fiecăruia propria
noastră muncă de înfăptuit, pe care numai noi o putem face. El
ne-a dat fiecăruia propria noastră cale de urmat cu care nu
trebuie să interfereze nimic. Haideţi să ne îngrijim ca nu
numai să nu permitem niciun amestec, dar, chiar şi mai
important, ca noi în niciun fel, oricare ar fi, să nu stânjenim
nicio altă fiinţă umană. În aceasta se află adevărata sănătate,
adevărata servire, şi îndeplinirea scopului nostru pe pământ.
Interferenţe se întâmplă în viaţa de zi cu zi, ele sunt parte a
Planului Divin; ele sunt necesare astfel încât noi putem învăţa
să le rezistăm: în fapt, noi le putem considera drept oponenţi
cu adevărat folositori, existând pur şi simplu ca să ne ajute să
câştigăm în putere, şi să ne dăm seama de Divinitatea noastră
şi de invincibilitatea noastră. Şi noi putem de asemenea să ştim
că numai atunci când le permitem să ne afecteze câştigă ele în
importanţă şi au tendinţa să ne împiedice progresul. Depinde
numai de noi cât de repede progresăm: dacă noi permitem
interferenţă în misiunea noastră Divină; dacă noi acceptam

18
manifestarea interferenţei (numită boală) şi o lăsăm să limiteze
şi să ne vatăme corpurile; sau dacă noi, ca ai lui Dumnezeu
copii, le folosim ca să ne fixam mai ferm scopul nostru.
Cu cât sunt mai multe dificultăţile aparente în calea
noastră, cu atât mai mult noi putem fi siguri că misiunea
noastră este valoroasă. Florence Nightingale şi-a atins idealul
în ciuda opoziţiei unei naţiuni. Galileo a crezut ca pământul
era rotund în ciuda neîncrederii întregii lumi, şi răţuşca cea
urâtă a devenit lebădă deşi toată familia sa o dispreţuia.
Noi nu avem niciun drept, de niciun fel, să ne amestecăm
în viaţa niciunuia dintre copiii lui Dumnezeu. Fiecare dintre
noi are propria sa muncă, numai în înfăptuirea căreia avem
noi puterea şi cunoaşterea de a o aduce la perfecţiune. Numai
atunci când noi uităm acest fapt, şi încercăm şi impunem
munca noastră asupra altora, sau îi lăsăm să se amestece în ale
noastre, apar în fiinţa noastră dezacordul şi lipsa de armonie.
Această lipsă de armonie, boala, se manifestă ea însăşi în
corp căci corpul serveşte numai pentru a reflecta lucrările
sufletului; la fel cum faţa reflectă fericirea prin zâmbete, sau
supărarea prin încruntări. Şi la fel în lucrurile mai mari; corpul
va reflecta adevăratele cauze ale bolii (care sunt cele precum
frica, nehotărârea, îndoiala etc.) prin dereglarea sistemelor şi
ţesuturilor sale.
Boala, prin urmare, este rezultatul interferenţei: stânjenind
pe altcineva sau permiţând ca noi înşine să fim stânjeniţi.

19
 Capitolul VI
Tot ce avem de făcut este să ne păstrăm personalitatea, să ne trăim
propria viaţă, să fim comandantul propriei noastre nave, şi totul va fi
bine.
Există calităţi mari în care toţi oamenii se perfecţionează ei
înşişi treptat, poate concentrându-se asupra uneia sau două la
un moment dat. Ele sunt acelea care s-au arătat în vieţile
pământeşti ale Marilor Maeştri care, din când în când, au venit
în lume ca să ne înveţe, şi să ne ajute să vedem căile uşoare şi
simple de a depăşi toate dificultăţile noastre.
Acestea sunt unele precum:
DRAGOSTEA ÎNŢELEGEREA
SIMPATIA TOLERANŢA
PACEA ÎNŢELEPCIUNEA
TENACITATEA IERTAREA
BLÂNDEŢEA CURAJUL
FORŢA BUCURIA
Şi prin perfecţionarea acestor calităţi în noi înşine fiecare
dintre noi ridică întreaga lume cu un pas mai aproape de ţelul

20
său final glorios, de neînchipuit. Atunci noi ne dăm seama că
noi căutăm nu câştigul egoist al meritului personal, ci că
fiecare fiinţă umană, bogată sau săracă, importantă sau umilă,
are aceeaşi importanţă în Planul Divin, şi i se dă acelaşi
privilegiu formidabil de a fi un mântuitor al lumii prin simplul
fapt de a şti că ea este un copil perfect al Creatorului.
Precum există aceste calităţi, aceşti paşi spre perfecţiune, tot
aşa există piedici, sau interferenţe care servesc să ne întărească
în hotărârea noastră de a rezista.
Acestea sunt adevăratele cauze ale bolii, şi sunt cele
precum:
CONSTRÂNGEREA ÎNDOIALA
FRICA ENTUZIASMUL EXCESIV
NELINIŞTEA IGNORANŢA
NEHOTĂRÂREA NERĂBDAREA
INDIFERENŢA TEROAREA
SLĂBICIUNEA DUREREA SUFLETEASCĂ
Acestea, dacă le dăm voie, se vor reflecta în corp cauzând
ceea ce noi numim boală. Neînţelegând cauzele adevărate noi
am atribuit lipsa de armonie influenţelor externe, germenilor,
răcelii, căldurii şi am dat nume rezultatelor, artrită, cancer,
astm, etc. gândind că boala începe în corpul fizic.
Există apoi anumite grupuri ale omenirii, fiecare grup
îndeplinind propria sa funcţie, adică, manifestând în lumea
materială lecţia specifică pe care a învăţat-o. Fiecare individ
din aceste grupuri are o personalitate definită a sa proprie, o
anume muncă de făcut şi un anume mod individual de a face
acea muncă. Există de asemenea cauze ale lipsei de armonie,

21
care, dacă nu ne ţinem de personalitatea şi munca noastre
precise, pot reacţiona asupra corpului sub forma bolii.
Adevărata sănătate înseamnă fericire, şi o fericire atât de
uşor de atins deoarece este o fericire în lucruri mici; făcând
lucrurile pe care într-adevăr iubim să le facem, fiind cu
oamenii pe care îi plăcem cu adevărat. Nu există forţare, nici
efort, nici zbatere pentru cele de neatins, sănătatea este acolo
pentru noi să o acceptăm oricând dorim. Înseamnă să găsim şi
să facem munca pentru care suntem într-adevăr potriviţi. Atât
de mulţi îşi suprimă dorinţele reale şi devin nepotriviţi pentru
poziţia lor: prin dorinţele unui părinte un fiu poate deveni un
avocat, un soldat, un om de afaceri, când adevărata lui dorinţă
este să devină un tâmplar: sau prin ambiţiile unei mame de a-
şi vedea fiica căsătorită bine, lumea poate pierde o altă
Florence Nightingale. Acest simţ al datoriei este atunci un fals
simţ al datoriei, şi un contra-serviciu adus lumii; el rezultă în
nefericire şi, probabil, cea mai mare parte a unei vieţi irosite
înainte ca greşeala să poată fi remediată.
A fost odată un Maestru Care a spus, „Nu ştii tu că Eu
trebuie să mă ocup de problemele Tatălui Meu?”, adică El
trebuie să-şi asculte Divinitatea Sa şi nu pe părinţii Săi
pământeni.
Haideţi să găsim acel unic lucru din viaţă care ne atrage cel
mai mult şi să-l facem. Să lăsăm acel unic lucru să fie parte din
noi încât este tot atât de natural precum respiraţia; atât de
natural precum este pentru albină să adune miere, şi pentru
copac să-şi lepede frunzele vechi toamna şi să dea naştere
unora noi primăvara. Dacă studiem natura noi aflăm că fiecare
creatură, pasăre, copac şi floare are rolul său anume de jucat,

22
munca sa proprie şi specifică, prin care ea ajută şi îmbogăţeşte
întreg Universul. Însuşi viermele, văzându-şi de lucrarea sa
zilnică, ajută să dreneze şi să purifice pământul: pământul
furnizează hrana tuturor lucrurilor verzi; şi, la rândul ei,
vegetaţia susţine omenirea şi pe fiecare creatură vie, restituind
la momentul cuvenit pentru a îmbogăţi solul. Viaţa lor este
una de frumuseţe şi folos, munca lor li se potriveşte atât de
bine încât ea este viaţa lor.
Şi propria noastră muncă, când o găsim, atât ne aparţine,
atât ni se potriveşte, încât ea este fără efort, ea este uşoară, ea
este o bucurie: nu ne oboseşte niciodată, este hobby-ul nostru.
Ea scoate la lumină adevărata noastră personalitate, toate
talentele şi aptitudinile aşteptând în fiecare dintre noi a fi
arătate: în ea noi suntem fericiţi şi în largul nostru; şi numai
atunci când suntem fericiţi (ceea ce înseamnă că ascultăm
comenzile sufletului nostru) putem face noi munca noastră cea
mai bună.
Poate noi am găsit deja munca potrivită pentru noi, atunci
ce distractivă este viaţa ! Unii din copilărie au cunoştinţa a
ceea ce sunt meniţi să facă, şi se ţin de ea toată viaţa lor: şi unii
ştiu din copilărie, dar sunt împiedicaţi de sugestii şi
circumstanţe contrare şi de descurajarea altora. Totuşi noi toţi
putem să ne întoarcem la idealurile noastre şi chiar dacă nu
putem să le realizăm imediat, noi putem continua să căutăm
să facem aşa, atunci însăşi căutarea ne va aduce mângâire, căci
sufletele noastre sunt foarte răbdătoare cu noi. Dorinţa corectă,
motivul corect, nu contează ce rezultat, este lucrul care
contează, adevăratul succes.
Astfel dacă dv. aţi fi mai degrabă un fermier decât un

23
avocat; dacă dv. aţi fi mai degrabă un frizer decât un şofer de
autobuz, sau un bucătar decât un negustor de zarzavaturi,
schimbaţi-vă profesia, fiţi ceea ce vreţi să fiţi: şi atunci dv. veţi
fi fericit şi bine, atunci veţi munci cu însufleţire, şi atunci veţi
face o muncă mai bună ca fermier, frizer, bucătar decât aţi
putea realiza vreodată în profesia care niciodată nu v-a
aparţinut.
Şi atunci dv. veţi fi ascultat poruncile sinelui dv. Spiritual.

24
 Capitolul VII
Odată ce ne dăm seama de propria noastră Divinitate, restul este
uşor.
La început Dumnezeu a dat omului stăpânire peste toate
lucrurile. Omul, copilul Creatorului, are un motiv mai profund
pentru lipsa sa de armonie decât curentul de la o fereastră
deschisă. „Greşeala noastră nu se află în soarta noastră, ci în
noi înşine” şi cât de plini de recunoştinţă şi speranţă putem
noi fi când ne dăm seama că vindecarea de asemenea se află în
noi înşine! Să îndepărtăm lipsa de armonie, frica, teroarea, sau
nehotărârea şi noi recâştigăm armonia dintre suflet şi minte, şi
corpul este încă o dată perfect în toate părţile sale.
Oricare ar fi boala, rezultatul acestei lipse de armonie, noi
putem fi de-a dreptul siguri că leacul este cu totul în puterile
noastre de înfăptuit, căci sufletele noastre niciodată nu ne cer
mai mult decât putem face noi cu uşurinţă.
Fiecare dintre noi este un vindecător, deoarece fiecare
dintre noi are în inimă o dragoste pentru ceva, pentru semenii
noştrii oamenii, pentru animale, pentru natură, pentru
frumuseţe într-o anume formă şi noi, fiecare dintre noi, dorim
să o protejăm şi să o ajutăm să crească. De asemenea fiecare
dintre noi are simpatie faţă de cei în necaz, şi aşa în mod firesc,
pentru că noi toţi am fost în necaz la un moment dat în vieţile
noastre. Astfel încât nu numai că ne putem vindeca singuri,

25
dar noi avem marele privilegiu de a putea să-i ajutăm pe alţii
să se vindece singuri, şi singurele calificări necesare sunt
dragostea şi simpatia.
Noi, ca ai Creatorului copii, avem în noi toată perfecţiunea,
şi noi venim în această lume pur şi simplu ca să putem realiza
Divinitatea noastră; astfel toate încercările şi toate experienţele
ne vor lăsa neatinşi, căci prin acea Putere Divină toate lucrurile
sunt posibile pentru noi.

26
 Capitolul VIII
Ierburile vindecătoare sunt acelea cărora li s-a dat puterea de a ne
ajuta să ne păstrăm personalitatea.
La fel precum Dumnezeu în mila Sa ne-a dat hrană să
mâncăm, la fel a pus El printre ierburile câmpurilor plante
frumoase să ne vindece când suntem bolnavi. Acestea sunt
acolo ca să întindă o mână de ajutor omului în acele ore
întunecate ale uitării când el pierde din vedere Divinitatea sa,
şi permite norului fricii sau durerii să-i întunece viziunea.
Astfel de plante sunt:
CHICORY Chicorium intybus
MIMULUS Mimulus luteus
AGRIMONY Agrimonia eupatoria
SCLERANTHUS Scleranthus annuus
CLEMATIS Clematis vitalba
CENTAURY Erythroea centaurium

27
 GENTIAN Gentiana amarella
VERVAIN Verbena officinalis
CERATO Ceratostigma willmottiana
IMPATIENS Impatiens royalei
ROCK ROSE Helianthemum vulgare
WATERVIOLET Hottonia palustris
Fiecare plantă corespunde unei calităţi, şi scopul ei este să
întărească acea calitate astfel încât personalitatea să se poată
ridica deasupra greşelii care este acea anume piatră de
încercare.
Următorul tabel2 va indica calitatea, eroarea şi remediul
care ajută personalitatea să înlăture acea eroare.
Lipsa Planta Calitatea
Constrângere Chicory Dragoste
Frică Mimulus Simpatie
Nelinişte Agrimony Pace
Nehotărâre Scleranthus Fermitate
Indiferenţă Clematis Blândeţe
Slăbiciune Centaury Forţă
Îndoială Gentian Înţelegere
Entuziasm excesiv Vervain Toleranţă

2 În 1932, când a fost întocmit acest tabel, Bach descoperise douăsprezece

remedii. Între 1933 şi 1935 el a mai găsit alte 26 şi a revizuit de câteva
ori organizarea sistemului şi indicaţiile pentru remedii. Este folositor să
comparăm acest tabel- şi indicaţiile depăşite pentru Water Violet în
special- cu sistemul şi descrierile remediilor aşa cum le-a prezentat Bach
în definitiva Twelve Healers and Other Remedies. Vedeţi
www.bachcentre.com/healers şi în special Introducerea Editorilor.

28
 Ignoranţă Cerato Înţelepciune
Nerăbdare Impatiens Indulgenţă
Teroare Rock Rose Curaj
Durere sufletească Water Violet Bucurie
Remediile sunt înzestrate cu o putere de vindecare precisă,
fără a mai socoti credinţa, nici nu depinde acţiunea lor de cel
care le administrează, la fel precum un sedativ îl va face pe un
pacient să adoarmă indiferent dacă e dat de infirmieră sau de
doctor.

29
 Capitolul IX
Adevărata natură a bolii.
În vindecarea adevărată natura şi numele bolii fizice nu au
nicio importanţă. Boala corpului în sine nu este nimic altceva
decât rezultatul lipsei de armonie dintre suflet şi minte. Este
numai un simptom al cauzei, şi întrucât aceeaşi cauză se va
manifesta diferit în aproape fiecare individ, căutaţi să
îndepărtaţi această cauză, şi rezultatele ulterioare, oricare ar
putea fi ele, vor dispărea automat.
Noi putem înţelege aceasta mai clar luând ca exemplu
sinuciderea. Nu toţi sinucigaşii se îneacă. Unii se aruncă de la
înălţime, unii iau otravă, dar în spatele tuturor este
disperarea:ajutaţi-i să-şi depăşească disperarea şi găsiţi pe
cineva sau ceva pentru care să trăiască, şi ei sunt vindecaţi
permanent: doar să îndepărtaţi otrava îi va salva numai pe
moment, mai târziu ei pot încerca din nou. Frica de asemenea
reacţionează asupra oamenilor în moduri foarte diferite: unii

30
vor păli, alţii se vor înroşi, unii devin isterici şi unii rămân fără
cuvinte. Explicaţi-le frica, arătaţi-le că sunt suficient de mari
pentru a depăşi şi a înfrunta orice, atunci nimic nu-i poate
înspăimânta din nou. Copilului nu-i va păsa de umbrele de pe
perete dacă i se dă lumânarea şi i se arată cum să le facă să
danseze în sus şi în jos.
Noi atât de mult am dat vina pe microbi, vreme, hrana pe
care o mâncăm drept cauze ale bolii; dar mulţi dintre noi sunt
imuni la o epidemie de gripă; multora le place voioşia unui
vânt rece, şi mulţi pot mânca brânză şi bea cafea neagră
noaptea târziu fără efecte rele. Nimic din natură nu ne poate
vătăma când suntem fericiţi şi în armonie, dimpotrivă toată
natura există spre folosul şi desfătarea noastră. Numai când
permitem îndoielii şi depresiei, nehotărârii sau fricii să se
insinueze atunci suntem noi sensibili la influenţe exterioare.
Prin urmare, adevărata cauză din spatele bolii este cea care
are cea mai mare importanţă; starea mintală a pacientului
însuşi, nu starea corpului său.
Orice boală, oricât de serioasă, oricât de lungă durată, va fi
vindecată restaurând pacientului fericirea, şi dorinţa de a-şi
continua munca în viaţă. Foarte adesea este numai o uşoară
modificare în modul său de a trăi, vreo mică idee fixă care îl
face intolerant faţă de alţii, vreun simţ greşit al răspunderii
care îl ţine în robie când el ar putea face o aşa muncă bună.
Există şapte etape frumoase în vindecarea bolii, acestea
sunt:
PACEA
SPERANŢA

31
BUCURIA
CREDINŢA
SIGURANŢA
ÎNŢELEPCIUNA
DRAGOSTEA

32
 Capitolul X
Pentru a câştiga libertate, acordaţi libertate.
Scopul final al întregii omeniri este perfecţiunea, şi pentru a
atinge această stare omul trebuie să înveţe să treacă neatins
prin toate experienţele; el trebuie să întâmpine toate
interferenţele şi tentaţiile fără a fi abătut de la drumul său:
atunci el scapă de toate dificultăţile, vitregiile şi suferinţele
vieţii: el şi-a înmagazinat în suflet dragostea, înţelepciunea,
curajul, toleranţa şi înţelegerea perfecte care sunt rezultatul
cunoaşterii şi vederii a toate, căci maestrul perfect este acela
care a trecut prin fiecare ramură a meseriei sale.
Noi putem face această călătorie o aventură scurtă plină de
bucurii dacă ne dăm seama că eliberarea din robie este
câştigată numai prin acordarea de libertate; noi suntem
eliberaţi dacă noi îi eliberăm pe alţii, căci noi îi putem învăţa
pe alţii numai prin exemplu. După ce am acordat libertate
fiecărei fiinţe umane cu care suntem în contact; după ce am dat
libertate fiecărei creaturi, la totul din jurul nostru, atunci noi
înşine suntem liberi: când vedem că noi, chiar şi în cea mai
mică măsură, nu încercăm să dominăm, controlăm, sau să
influenţăm viaţa altuia, noi vom constata că intruziunea a ieşit

33
din propriile noastre vieţi, deoarece aceia pe care îi înrobim
sunt cei care ne înrobesc. A fost un anume tânăr care era atât
de legat de averea sa încât el nu a putut accepta un dar Divin.
Şi noi ne putem elibera de dominaţia altora atât de uşor,
mai întâi acordându-le libertate absolută, şi în al doilea rând,
foarte uşor, foarte drăgostos, refuzând să fim dominaţi de ei.
Lordul Nelson a fost foarte înţelept punându-şi ochiul orb la
telescop cu o ocazie. Nicio forţă, niciun resentiment, nicio ură
şi nicio asprime. Oponenţii noştrii sunt prietenii noştrii, ei dau
valoare jocului, şi noi toţi ne vom strânge mâinile la sfârşitul
meciului.
Noi nu trebuie să aşteptăm ca alţii să facă ceea ce vrem noi,
ideile lor sunt ideile juste pentru ei, şi deşi drumul lor poate
duce într-o direcţie diferită de a noastră, ţelul de la capătul
călătoriei este acelaşi pentru noi toţi. Noi constatăm că atunci
când vrem ca alţii „să fie de acord cu dorinţele noastre” atunci
noi de despărţim de ei.
Noi suntem precum cargourile, cu destinaţii spre ţări
diferite ale lumii, unele pentru Africa, unele pentru Canada,
unele pentru Australia, apoi întorcându-se în acelaşi port de
înregistrare. De ce să urmăm o altă navă spre Canada când
destinaţia noastră este Australia? Înseamnă o întârziere atât de
mare.
Din nou, noi poate nu de dăm seama ce lucruri mici ne pot
lega, aceleaşi lucruri de care dorim să ne agăţăm sunt lucrurile
care ne ţin: poate fi o casă, o grădină, o piesă de mobilier; chiar
şi ele au dreptul lor la libertate. Averile lumeşti, la urma
urmelor, sunt trecătoare, ele dau naştere la anxietate şi grijă
deoarece în sinea noastră noi cunoaştem pierderea lor

34
inevitabilă şi finală. Ele există ca să ne bucurăm de ele şi să le
admirăm şi să le folosim la capacitatea lor deplină, dar nu ca
să capete o aşa de mare importanţă încât să devină lanţuri care
să ne lege.
Dacă noi îi eliberăm pe toţi şi totul din jurul nostru, noi
constatăm în schimb că suntem mai bogaţi în dragoste şi
bogăţii decât am fost vreodată înainte, căci dragostea care
acordă libertate este marea dragoste care uneşte mai strâns.

35
 Capitolul XI
Vindecarea.
Din timpuri imemoriale umanitatea a recunoscut că al
nostru creator în dragostea sa pentru noi a pus plante pe
câmpuri pentru vindecarea noastră, la fel cum el ne-a dat
grăunţele şi fructele pentru hrana noastră.
Astrologii, cei care au studiat stelele, şi botaniştii, cei care
au studiat plantele, au căutat mereu acele remedii care să ne
ajute să ne păstrăm sănătatea şi bucuria.
Pentru a găsi planta care ne va ajuta noi trebuie să găsim
obiectivul vieţii noastre, ceea ce ne străduim să facem, şi de
asemenea să înţelegem dificultăţile din drumul nostru. Noi
numim dificultăţile greşeli sau lipsuri, dar haideţi să nu ne
pese de aceste greşeli şi lipsuri, deoarece ele sunt chiar dovada
pentru noi că noi ajungem la lucruri mai mari: greşelile
noastre ar trebui să fie încurajările noastre, deoarece ele
înseamnă că noi avem ţeluri mari. Haideţi să găsim pentru noi
înşine pe care dintre bătălii le ducem în mod deosebit, pe care
adversar încercăm noi în mod special să-l învingem, şi apoi să
luăm cu recunoştinţă şi mulţumire acea plantă care a fost
trimisă să ne ajute spre victorie. Noi ar trebui să acceptăm

36
aceste plante frumoase ale câmpurilor ca un sacrament, drept
darul Divin al Creatorului nostru ca să ne ajute în necazurile
noastre.
În adevărata vindecare nu există niciun gând de niciun fel
la boală: este starea mintală, numai dificultatea mintală, de
luat în considerare: contează când noi procedăm greşit în
Planul Divin. Această lipsă de armonie cu Sinele nostru
Spiritual poate produce o sută de lipsuri diferite în corpurile
noastre (căci la urma urmelor corpurile noastre pur şi simplu
reproduc starea minţilor noastre), dar ce contează aceasta?
Dacă ne îndreptăm mintea corpul va fi vindecat curând. Este
precum ne-a spus Cristos , „Este mai uşor să spui, iertate fie
păcatele tale sau ia-ţi patul şi umblă?“
Astfel din nou haideţi să înţelegem clar că boala noastră
fizică nu are nicio importanţă de niciun fel: este starea minţilor
noastre, şi aceea, şi numai aceea, care are importanţă. Prin
urmare, ignorând în întregime boala de care suferim, noi
trebuie să considerăm numai la care din următoarele tipuri
aparţinem.3
Dacă s-ar găsi vreo dificultate în a vă alege propriul
remediu, vă va ajuta să vă întrebaţi pe care din virtuţi o
admiraţi cel mai mult la alţi oameni; sau care din lipsuri este,
la alţii, cea faţă de care aveţi aversiunea cea mai mare, căci
orice lipsă din care poate noi încă mai avem o urmă şi ne
tentează în special să o eradicăm, aceea este cea pe care o urâm
3 La acest stadiu timpuriu al lucrării sale Bach credea că primele
douăsprezece remedii reprezentau douăsprezece tipuri de bază ale
personalităţii umane. Când şi-a terminat lucrarea această înţelegere a
fost revizuită. Vedeţi www.bachcentre.com/centre/type_remedies.php
pentru evoluţia conceptului de „tip” în lucrarea lui Bach.

37
cel mai mult să o vedem la alţi oameni. Este modul în care
suntem încurajaţi să o îndepărtăm din noi înşine.
Noi suntem toţi vindecători, şi cu dragoste şi simpatie în
firile noastre noi suntem de asemenea în stare să ajutăm pe
oricine care într-adevăr doreşte sănătatea. Căutaţi conflictul
mintal proeminent din pacient, daţi-i remediul care îl va ajuta
să depăşească acea anume lipsă, şi toată încurajarea şi speranţa
care puteţi, atunci capacitatea vindecătoare din el va face tot
restul de la sine.

38
 Capitolul XII4
Remediile.

CHICORY5
Constrângere – Dragoste
Eşti unul dintre aceia care năzuiesc din tot sufletul să fie de
folos lumii, care năzuiesc să-şi deschidă ambele braţe şi să-i
binecuvânteze pe toţi din jurul tău; care doresc să ajute şi să
aline şi să aibă compasiune, şi totuşi din anumite motive,
circumstanţele sau oamenii te împiedică? Găseşti că în loc de

4 Vedeţi pagina 4. Acest întreg capitol a fost omis când s-a publicat Free
Thyself în colecţia The Original Writings of Edward Bach.
5 Descrierea făcută de Bach pentru Chicory este foarte aproape de
indicaţiile pentru Centaury (vedeţi pagina 43-44 de mai jos). La
momentul când toate cele 38 de remedii fuseseră cercetate, în 1936,
Bach descria Chicory ca o persoană mai puternică, mai controlatoare
decât controlată: ”Aceia care sunt foarte grijulii cu nevoile celorlalţi;ei
au tendinţa de a fi extrem de plini de grijă faţă de copii, rude, prieteni,
mereu găsind ceva care trebuie îndreptat. Ei corectează mereu ceea ce
consideră că e greşit, şi le place să o facă. Ei doresc ca cei la care ţin să
fie lângă ei.”(Aceasta şi alte descrieri ale remediilor date în notele de
subsol din acest capitol sunt din ediţia definitivă din 1941 a The Twelve
Healers and Other Remedies; vedeţi www.bachcentre.com/healers.)

39
a-i ajuta pe mulţi tu eşti ţinut în strânsoarea câtorva, astfel
încât ocazia de a oferi atât de deplin precum doreşti este
limitată: ajungi în acel stadiu când doreşti să-ţi dai seama că
este ”când îţi pasă de toţi oamenii, dar de nimeni prea mult?”6
Atunci acea frumoasă albastră Chicory de pe ogoare te va
ajuta spre libertatea ta, libertate atât de necesară nouă tuturor
înainte să putem ajuta lumea.

MIMULUS7
Frică – Simpatie8
Eşti unul dintre aceia care se tem; se tem de oameni sau de
circumstanţe, care merg vitejeşte înainte şi totuşi vieţii tale îi e
răpită bucuria prin frică; frică de acele lucruri care nu se
întâmplă niciodată; frica de oameni care în realitate nu au
putere asupra ta; frica de mâine şi de ce poate aduce el; frica
de a fi bolnav sau de a pierde prieteni; frica de convenţie; frica
de o sută de lucruri?
Doreşti să iei poziţie pentru libertatea ta şi totuşi nu ai
curajul să te rupi de legăturile tale; dacă este aşa, Mimulus,
care se găseşte crescând pe malurile râurilor cristaline, te va
6 Un vers din poezia lui Rudyard Kipling, If, una din preferatele lui Bach.
7 Indicaţiile finale pentru Mimulus nu s-au schimbat foarte mult de la
acest concept timpuriu: ”Frică de lucruri lumeşti, boală, durere,
accidente, sărăcie, de întuneric, de a fi singur, de nenorocire. Fricile
vieţii zilnice. Aceşti oameni pe tăcute şi în secret îşi duc spaima, ei nu
vorbesc liber despre ea către ceilalţi.”
8 Mai târziu Bach a asociat calitatea pozitivă de simpatie mai mult cu alte
remedii. De exemplu, Beech, a scris el, ne va ajuta „să fim mai toleranţi,
mai îngăduitori şi înţelegători faţă de modul diferit în care fiecare
persoană şi toate lucrurile acţionează spre propria lor perfecţiune finală”.

40
elibera ca să-ţi iubeşti viaţa şi te va învăţa să ai cea mai delicată
simpatie faţă de ceilalţi.

AGRIMONY9
Nelinişte – Pace
Eşti unul dintre aceia care suferă chinuri; al cărui suflet este
agitat, care nu poate găsi pacea, şi totuşi înfrunţi lumea cu
curaj şi îţi ascunzi chinurile de semenii tăi-oamenii; care
zâmbeşte şi glumeşte, şi îi ajuţi pe cei din jurul tău să-şi
păstreze o inimă veselă în timp ce tu suferi. Cauţi tu să-ţi alini
supărările luând vin şi droguri ca să te ajute să faci faţă
încercărilor, simţi că trebuie să ai vreun stimulent în viaţă ca să
nu te dai bătut?
Dacă este aşa, acea frumoasă plantă Agrimony, crescând pe
marginile potecilor şi pe pajiştile noastre, cu tulpina ei precum
o biserică, şi seminţele ei precum clopotele, îţi va aduce pace,
pacea care „covârşeşte orice minte”.10 Lecţia acestei plante este
să-ţi permită să menţii pacea în prezenţa tuturor încercărilor şi
dificultăţilor până când niciuna nu va avea puterea să te
supere.

9 Comparaţi indicaţiile finale ale lui Bach pentru acest remediu: ”Oamenii
joviali, veseli, glumeţi care iubesc pacea şi sunt întristaţi de discuţie sau
ceartă, pentru evitarea cărora ei vor fi de acord să renunţe la multe. Deşi
în general ei au necazuri şi sunt chinuiţi şi neliniştiţi şi îngrijoraţi în
minte sau în corp, ei îşi ascund grijile în spatele umorului şi glumelor lor
şi sunt consideraţi foarte buni prieteni de avut. Ei adesea iau alcool sau
droguri în exces, pentru a se stimula şi a se ajuta să-şi ducă încercările
cu voie bună.”
10 O referinţă biblică: vedeţi Filipeni 4:7.

41
 SCLERANTHUS11
Nehotărâre – Fermitate12
Eşti unul dintre aceia care găsesc că e dificil să ia decizii; să
formuleze opinii când gânduri contradictorii îţi intră în minte
astfel încât e greu de decis asupra drumului corect; când
nehotărârea se ţine de drumul tău şi îţi întâzie înaintarea, îţi
pare întâi un lucru corect şi apoi un altul?
Dacă este aşa, tu înveţi acţiunea promptă în circumstanţe
dificile; să formulezi opinii corecte şi să fii de neclintit în
urmărirea lor; şi mica, verdea Scleranthus de pe ogoare te va
ajuta în acest scop.

CLEMATIS13
Indiferenţă – Blândeţe
Eşti unul dintre aceia care găseşte că viaţa nu mai prezintă
mult interes; care se trezeşte aproape dorind să nu mai fie încă

11 Descrierea finală a lui Bach este foarte similară.” Aceia care suferă mult
pentru că nu sunt în stare să se hotărască între două lucruri, întâi unul
pare corect apoi celălalt. Ei sunt de obicei oameni liniştiţi, şi îşi suportă
dificultatea singuri, întrucât nu sunt înclinaţi să o discute cu ceilalţi.”
12 Bach va asocia eventual calitatea pozitivă de fermitate în a-ţi păstra
propriile idei cu alte remedii, incluzând Walnut şi Cerato.
13 Descrierea finală a lui Bach:”Aceia care sunt visători, somnoroşi, nu
treziţi pe deplin, nu cu mare interes în viaţă. Oameni liniştiţi, nu fericiţi
cu adevărat în circumstanţele prezente, trăind mai mult în viitor decât în
prezent; trăind cu speranţa unor vremuri mai fericite, când idealurile lor
se pot adeveri. În boală unii fac eforturi mici sau de loc ca să se
însănătoşească, şi în anumite cazuri pot chiar să aştepte cu nerăbdare
moartea, cu speranţa unor vremuri mai bune; sau poate, să se întâlnească
din nou cu cineva iubit pe care l-au pierdut.”

42
o zi de înfruntat, încât viaţa este atât de dificilă, atât de grea, şi
are atât de puţină bucurie, că nimic cu adevărat nu merită
osteneala, şi cât de bine ar fi doar să adormi, că de-abia merită
efortul să încerci şi să te restabileşti ?14 Au ochii tăi acea privire
absentă ca şi cum tu trăieşti în vise şi găseşti visele atât de
mult mai frumoase decât însăşi viaţa, sau sunt gândurile tale,
poate, mai adesea la cineva care a plecat din această viaţă?
Dacă simţi în acest fel tu înveţi „să continui când nu mai e
nimic în tine exceptând voinţa care îţi spune- continuă !”15 şi
este o victorie foarte mare să ajungi la ţintă.
Acea plantă frumoasă care ne împodobeşte gardurile vii
unde există cretă, Clematis, cunoscută mai bine drept
Traveller’s Joy, şi ale cărei seminţe asemănătoare unor pene
întotdeauna năzuiesc să fie răspândite şi să o ia de la început,
te va ajuta atât de mult să-ţi revii şi să înfrunţi viaţa şi să-ţi
găseşti lucrarea, şi îţi aduce bucurie.

CENTAURY16
Slăbiciune – Forţă

14 Mai târziu Bach va identifica alte remedii care erau valabile pentru unele
din stările descrise în această primă propoziţie: comparaţi de exemplu
descrierile pentru Hornbeam, Olive, Wild rose şi Willow în descrierile
din 1936 la www.bachcentre.com/healers.
15 Încă un vers din If a lui Kipling.
16 Descrierea finală a lui Bach: ”Oameni buni, liniştiţi, blânzi care sunt
excesiv de dornici să le fie de folos altora. Ei îşi suprasolicită puterea în
strădaniile lor de a le fi de folos altora. Dorinţa lor devine atât de
puternică încât ei devin mai degrabă servitori decât ajutoare voluntare.
Firea lor bună îi determină să facă mai mult decât propria lor parte de
muncă, şi făcând astfel ei îşi pot neglija propria lor misiune specifică în
viaţă.”

43
 Eşti unul din acei oameni pe care îl foloseşte toată lumea,
deoarece în bunătatea inimii tale nu îţi place să le refuzi nimic,
doar cedezi de dragul păcii mai degrabă decât să faci ceea ce
ştii că e corect, deoarece nu doreşti să te războieşti, al cărui
motiv e bun, dar care eşti folosit în mod pasiv în loc să-ţi alegi
în mod activ propria muncă. Aceia dintre voi care sunteţi
oameni fără caracter ferm sunteţi foarte departe pe calea de a
fi de mare ajutor odată ce puteţi să vă daţi seama că trebuie să
fiţi un pic mai categorici în viaţa voastră.
Centaury, care creşte pe păşunile noastre, te va ajuta să-ţi
găseşti sinele adevărat, astfel încât tu poţi deveni un muncitor
activ, ferm în loc de un reprezentant pasiv.

GENTIAN17
Îndoială – Înţelegere
Eşti tu unul dintre aceia cu idealuri înalte, cu speranţe de a
face bine; care te găseşti descurajat când ambiţiile tale nu sunt
realizate rapid?18 Când succesul se află în drumul tău jubilezi,
dar când apar dificultăţi te descurajezi cu uşurinţă?
Dacă este aşa, micuţa Gentian de pe păşunile noastre
deluroase te va ajuta să-ţi păstrezi fermitatea scopului, şi o

17 Descrierea finală a lui Bach: ”Aceia care sunt descurajaţi cu uşurinţă. Ei

pot progresa bine în boală sau în chestiunile vieţii lor zilnice, dar orice
mică întârziere sau piedică în progres cauzează îndoială şi curând îi
descurajează.”
18 Caracteristici ale personalităţii care au de a face cu idealuri înalte,
ambiţii şi speranţe de a face bine nu sunt prezente în descrierea finală-
comparaţi nota anterioară de subsol. În sistemul finit ele sunt asociate
mai mult cu remedii precum Vervain, Walnut, Elm etc.

44
perspectivă mai fericită şi mai plină de speranţă chiar atunci
când cerul este întunecat. Ea îţi va aduce încurajare mereu, şi
înţelegerea că nu există eşec atunci când faci tot ce poţi, oricare
ar fi rezultatul aparent.

VERVAIN19
Entuziasm excesiv – Toleranţă20
Eşti unul dintre aceia arzând de entuziasm, năzuind să facă
lucruri mari şi dorind ca totul să fie făcut într-o clipă? Găseşti
că e dificil să rezolvi cu răbdare proiectele tale deoarece vrei
rezultatul imediat ce începi? Găseşti că însuşi entuziasmul tău
te face exigent cu alţii; dorind ca ei să vadă lucrurile aşa cum le
vezi tu; încercând să-i forţezi la opiniile tale, şi fiind
nerăbdător când ei nu pricep?21
Dacă este aşa, tu ai în tine puterea de a fi lider şi profesor al
oamenilor. Vervain, micuţa floare mov de pe gardurile vii te va
ajuta spre calităţile de care ai nevoie, bunăvoinţă pentru fraţii
tăi, şi toleranţă faţă de opiniile altora, ea te va ajuta să-ţi dai

19 Descrierea finală a lui Bach: „Aceia cu principii şi idei fixe, de care ei

sunt convinşi că sunt corecte, şi pe care ei le schimbă foarte rar. Ei au o
mare dorinţă de a-i converti pe toţi din jurul lor la propriile lor păreri
despre viaţă. Ei au voinţă puternică şi au mult curaj când sunt convinşi
de acele lucruri pe care vor să le predea. În boală ei se luptă mult după
ce mulţi ar fi renunţat la îndatoririle lor.”
20 Acesta este un exemplu despre cum indicaţiile pozitive sunt adesea
nesigure, deoarece aceeaşi calitate pozitivă poate fi opusul multor stări
negative. Toleranţa este o însuşire pozitivă care este de asemenea
asociată în sistemul finit cu remediul Beech.
21 Această descriere timpurie include unele indicaţii care în sistemul finit
sunt asociate mai mult cu alte remedii, în special cu Vine şi Impatiens.

45
seama că lucrurile mari din viaţă se fac cu blândeţe şi pe tăcute
fără sforţare sau stres.

CERATO22
Ignoranţă – Înţelepciune
Eşti unul dintre aceia care simt că are înţelepciune; că ai
putea fi un filozof şi o călăuză pentru semenii tăi-oamenii?
Simţi puterea din interiorul tău ca să-i sfătuieşti în dificultăţile
lor, să le alini durerile, şi întotdeauna să le fii de ajutor în
necazurile lor; şi totuşi, din lipsa încrederii în tine însuţi, nu
eşti în stare să realizezi aceasta, poate deoarece tu asculţi prea
mult de vocea altora şi acorzi prea multă atenţie uzanţelor
lumii?
Îţi dai seama că tocmai această lipsă de încredere în tine
însuţi, această ignorare a propriei tale înţelepciuni şi
cunoaşteri, te tentează să asculţi prea atent sfatul altora?
Atunci Cerato te va ajuta să-ţi găseşti individualitatea,
personalitatea, şi eliberat de influenţele exterioare, îţi permite
să foloseşti marele dar al înţelepciunii pe care îl ai spre binele
omenirii.

22 Descrierea finală a lui Bach accentuează că oamenii Cerato cer neobosit

sfatul: „Aceia care nu au suficientă încredere în ei înşişi să-şi ia propriile
decizii. Ei cer sfatul altora în mod constant, şi adesea sunt îndrumaţi
greşit.” În sistemul încheiat, a fi influenţat de ideile şi opiniile altor
oameni este o indicaţie pentru unul din remediile ulterioare, Walnut.

46
 IMPATIENS23
Nerăbdare – Iertare
Eşti unul dintre aceia care ştiu că în profunzime în firea ta
încă există o urmă de cruzime; când eşti lovit şi hărţuit găseşti
că e dificil să nu ai puţină răutate ?24 Încă a mai rămas în tine
dorinţa de a folosi forţa pentru a-l aduce pe altul la modul tău
de gândire:25 eşti nerăbdător şi acea nerăbdare te face
câteodată neîndurător, ţi-a rămas în fire vreo urmă de
închizitor?26
Dacă este aşa, tu te străduieşti spre o blândeţe şi iertare
minunate, şi acea floare frumoasă mov, Impatiens, care creşte
de-alungul malurilor unora dintre apele curgătoare din
Wales,27 cu binecuvântarea ei, te va ajuta de-alungul drumului.

23 Înţelegerea finală a lui Bach despre acest remediu arată o concentrare

mai adâncă asupra vitezei şi răbdării.”Aceia care sunt rapizi în gândire şi
acţiune şi care vor ca toate lucrurile să fie făcute fără ezitare sau
întârziere. Când sunt bolnavi ei nu au astâmpăr pentru o recuperare
rapidă. Ei găsesc că e foarte dificil să aibă răbdare cu oamenii care sunt
înceţi, întrucât ei consideră că e greşit şi o pierdere de timp, şi ei se vor
strădui să-i facă pe astfel de oameni mai rapizi în toate felurile. Ei
adesea preferă să muncească şi să gândească singuri, astfel încât ei pot
face totul în propria lor viteză.”
24 În sistemul final de 38 de remedii răutatea şi cruzimea sunt asociate mai
mult cu remediul Holly.
25 În sistemul finit folosirea forţei pentru a schimba minţile oamenilor este
mai mult o caracteristică Vine.
26 Atitudinea unui inchizitor ar sugera Holly sau Beech în sistemul final.
27 Bach a găsit mai întâi Impatiens glandulifera crescând lângă o apă
curgătoare în zona Abergavenny din Wales, în 1928.

47
 ROCK ROSE28
Teroare – Curaj
Eşti unul dintre aceia în disperare absolută ,29 în teroare,
care simţi că nu mai poţi suporta nimic; înspăimântat cu
privire la ce se va întâmpla: de moarte; de sinucidere; de
nebunie;30 de vreo boală îngrozitoare, sau temător de a
înfrunta starea fără speranţă a circumstanţelor materiale?
Dacă este aşa, tu înveţi să fii curajos în condiţii foarte
nefavorabile, şi luptând pentru libertatea ta, şi frumoasa
micuţa galbena Rock Rose, care creşte atât de abundent pe
păşunile noastre deluroase, îţi va da curajul să răzbaţi.

28 Descrierea finală a lui Bach:”Remediul salvator. Remediul de urgenţă

pentru cazuri unde chiar nu mai apare nicio speranţă. În accident sau
boală subită, sau când pacientul e foarte înspăimântat sau înfricoşat, sau
dacă starea este suficient de gravă ca să-i sperie tare pe cei din jur.”
29 Bach a găsit mai târziu că Sweet Chestnut era remediul mai exact pentru
suferinţă totală şi disperare.
30 Acesta este un alt exemplu bun despre cum indicaţiile pentru remedii au
devenit mai concentrate pe măsură ce sistemul a evoluat. În 1935 Bach a
suferit o sinuzită acută şi s-a temut că îşi va pierde minţile de durere şi
suferinţă mintală. Aceasta a condus la descoperirea remediului Cherry
Plum, care în sistemul finit este indicat pentru “frica că mintea este
surmenată, că raţiunea cedează, de a face lucruri îngrozitoare şi
înspăimântătoare”.

48
 WATER VIOLET31
Durere sufletească32 – Bucurie
Eşti unul dintre acele suflete mari care vitejeşte şi fără să se
plângă, încă străduindu-te să-i ajuţi pe fraţii tăi- oamenii,
suporţi suferinţa calm şi cu resemnare, nepermiţându-i durerii
tale să interfereze cu munca ta zilnică? Ai avut pierderi
adevărate, vremuri triste şi totuşi mergi calm mai departe?33
Dacă este aşa, frumoasa Water Violet, care pluteşte atât de
liber pe suprafaţa apelor noastre curgătoare cele mai curate, te
va ajuta să înţelegi că prin durerea ta sufletească tu eşti
purificat, înălţat la un mare ideal, astfel încât tu poţi învăţa să-i
ajuţi pe semenii tăi- oamenii chiar în ora suferinţei tale, că tu
înveţi să stai perfect singur în lume, dobândind bucuria
intensă a libertăţii depline, şi prin urmare a ajutorului perfect
pentru omenire. Şi când aceasta se înfăptuieşte nu mai e
sacrificiu ci bucuria încântătoare a ajutorului chiar în toate
condiţiile. Mai mult acea mică plantă te va ajuta să înţelegi că
atât de mult din ce gândeşti în viaţă ca fiind crud şi trist, este
exact pentru binele celor pe care îi compătimeşti.

31 Indicaţiile pentru acest remediu s-au schimbat mult la momentul când

Bach şi-a terminat cercetarea. În 1936 el l-a descris astfel:”Pentru aceia
cărora în sănătate sau boală le place să fie singuri. Oameni foarte
liniştiţi, care se deplasează fără zgomot, vorbesc puţin şi atunci cu
blândeţe. Foarte independenţi, capabili şi siguri pe ei. Aproape
nestânjeniţi de opiniile altora. Ei sunt rezervaţi, îi lasă pe oameni în pace
şi îşi văd de drumul lor. Adesea deştepţi şi talentaţi. Pacea şi calmul lor
sunt o binecuvântare pentru cei din jurul lor.”
32 În sistemul finit durerea sufletească e de obicei asociată mai mult cu Star
of Bethlehem.
33 Pentru un utilizator al sistemului complet această ultimă propoziţie ar
putea sugera de asemenea Mimulus sau Oak, printre altele.

49
 Noi toţi putem lua curaj şi menţine o inimă neînfricată, căci
El Care ne-a pus în această lume, a făcut astfel într-un scop
măreţ.
El vrea ca noi să ştim că noi suntem copiii Lui, să ne
cunoaştem propria Divinitate; să fim perfecţi; să avem sănătate
şi să avem fericire. El vrea ca noi să ştim că, prin Dragostea
Lui, noi putem înfăptui toate lucrurile, amintindu-ne că numai
atunci când noi uităm aceasta noi suferim şi suntem nefericiţi.
El vrea ca viaţa fiecăruia dintre noi să fie una cu bucurie şi
sănătate, şi ajutor iubitor, după cum ne-a spus Cristos:
“Jugul Meu e uşor, povara Mea este uşoară .“

Rezerve ale acestor remedii pot fi obţinute de la farmacişti

homeopaţi importanţi din Londra, deşi ele pot fi realizate
după cum urmează de oricine care e interesat să-şi le prepare
pe ale sale proprii.
Luaţi un vas de sticlă subţire, umpleţi-l cu apă curată
preferabil de la o apă curgătoare sau pârâu, şi puneţi să
plutească pe apă suficiente flori ale plantei să acopere
suprafaţa. Lăsaţi acesta să stea în lumina strălucitoare a
soarelui până când florile încep să se ofilească. Încetişor
scoateţi florile, turnaţi apa în sticle şi adăugaţi o cantitate egală
de coniac drept conservant.
O singură picătură din acesta e suficientă să potenţeze o
sticlă de apă de opt uncii, din care dozele pot fi luate cu
linguriţa după cum e nevoie.

50
 Dozele ar trebui luate după cum simte pacientul necesar:
din oră în oră în cazurile acute; de trei sau patru ori pe zi în
cazurile cronice până când are loc calmarea când te poţi lipsi
de ele.

Şi fie ca noi să-i mulţumim întotdeauna lui Dumnezeu,

Care, în Dragostea Lui pentru noi, a pus plantele pe câmpuri
pentru vindecarea noastră.

51