Contextul politicilor sociale:

evoluţii în sfera familiei, gen şi politici sociale

CURS 7, 25.04.2017
Politicile familiale și de gen
 Existența unor schimbări survenite la nivelul familiei a determinat
o reconfigurarea a politicillor familiale ca răspuns al acestor evoluții.

Schimbări ale:
 Nevoilor
 Așteptărilor
 Valorilor
 Politicile familiale și de gen
Factori care au determinat un anumit curs al evoluții unei societăți:
Fertilitatea scăzută la nivel european
Schimbări comportamentale în sfera familiei
 Amânarea momentului întemeierii unei familii
 Creșterea ponderii coabitării/uniunilor consensuale
 Creșterea nașterilor în afara căsătoriilor
 Creșterea instabilității maritale
 Dezvoltarea parteneriatelor non-rezidențiale
Politicile familiale și de gen
Declinul demografic și îmbătrânirea populației
Creșterea dezechilibrului între generații
Schimbarea condițiilor de pe piața muncii
Creșterea sărăciei și a excluziunii sociale

 diminuarea anumitor funcții pe care familia le îndeplinea în mod

tradițional
 implicarea statutului diferă de la o societate la alta (tradiție, aspirații,
condițiile de viață ale populației)
 Politici familiale și de gen
(Pescaru-Urse, Popescu 2009)

Statele occidentale – obiectivele implicării statului

• Susținerea constituirii și stabilității familiei, a calității vieții familiale și a relațiilor
parentale
• Asigurarea unui nivel minim de trai pentru toate familiile
• Susținerea familiei în realizarea funcțiilor sale
Obiective generale
• Redistribuirea pe orizontală sau pe verticală a resurselor
• Compensarea veniturilor mici
Obiective sectoriale: educație, sănătate, locuire
Alte obiective: balanța viață profesională-viață de familie
 Modele specifice de politici familiale și de gen la
nivel european
(Pescaru-Urse, Popescu 2009)

1. Modelul scandinav – obiective:

Facilitarea participării femeilor cu copii pe piața muncii
Ameliorarea responsabilităților de îngrijire a copiilor
Egalizarea relațiilor de gen în responsabilitățile domestice și pe
piața muncii (Neyer, 2003)
Serviciile de îngrijire pentru copii sunt larg accesibile și la costuri
reduse (Esping-Andersen, 1999)
Accesul are la bază dreptul universal al copilului la îngrijire
Servicii mai degrabă decât beneficii/transferuri financiare
 Modele specifice de politici familiale și de gen la
nivel european
(Pescaru-Urse, Popescu 2009)

2. Tipul mediteraneean (țările din Europa de Sud)

 Politici familiale nedezvoltate
 Beneficii și servicii reduse
 Concediu parental neplătit
 Alocațiile pentru copii nu sunt universale și au nivel scăzut
 Politici de ocupare deficitare
 Riscul șomajului crescut
 Modele specifice de politici familiale și de gen
la nivel european
(Pescaru-Urse, Popescu 2009)

 Țările europene au politici familiale care variază între modelul

scandinav și cel mediteraneean
Exemple:
 Franța și Belgia: sprijină angajarea mamelor, au sisteme de îngrijire publice sau
subvenționate bine implementate
 Franța: beneficii variate pentru mame
 Belgia: accent pe flexibilitatea muncii
 Olanda, Marea Britanie: facilitarea participării pe piața muncii, beneficii aferente
 Austria, Germania: facilitează ieșirea temporară a mamelor de pe piața muncii;
singura soluție disponibilă sunt serviciile de îngrijire din sectorul privat; beneficii
generoase, servicii insuficiente de îngrijire a copilului
 Politici sociale adresate femeilor
(Voicu în Pop 2002, 609-610)

Obiective:
asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați prin:
• Creșterea participării femeilor la viața publică
• Implicarea în luarea deciziilor politice care le vizează
• Îmbunătățirea condițiilor economice
• Educație și formare profesională
• Protecția în sfera vieții private (protejarea în fața violenței domestice
sau a oricărei forme de abuz)
• Reconcilierea viață personală-viață profesională
 Politici sociale adresate femeilor
(Voicu în Pop 2002, 609-610)

Promovarea egalității de șanse între femei și bărbați – tipuri de

abordări
1. Tratamentul egal (susținut de liberalism, feminismul liberal)
Acces egal / eliminarea oricăror forme de interdicție a accesului
femeilor
Tratarea similară fără considerarea unor diferențe de gen
Asigură șanse egale pe piață, iar potențialele diferențe se
datorează diferențelor de competență, nu de gen
 Politici sociale adresate femeilor
(Voicu în Pop 2002, 609-610)

Promovarea egalității de șanse între femei și bărbați – tipuri de abordări

2.1 Acțiunea pozitivă și acțiunea afirmativă
Acțiunea pozitivă vizează egalitatea de șanse sau cea a condițiilor.
◦ echilibrarea balanței muncă-familie în cazul femeilor prin adoptarea unor masuri
privind facilitarea integrării în muncă și educatie, deoarece acestea au o serie de
responsabilități suplimentare în cadrul familiei;
◦ de exemplu, 1. măsuri de tip educațional: organizarea de cursuri speciale pentru
femei privind noile tehnologii, accesul la studii de tip seral; 2. măsuri privind
facilitarea accesului la piața muncii: asigurarea unui program flexibil de muncă,
joburi cu program redus, alternative de muncă la domiciliu.
 Politici sociale adresate femeilor
(Voicu în Pop 2002, 609-610)

Promovarea egalității de șanse între femei și bărbați – tipuri de

abordări
2.1 Acțiunea pozitivă și acțiunea afirmativă
Acțiune afirmativă vizează egalitatea rezultatelor.
◦ repararea nedreptăților trecute, intervenind la nivelul rezultatelor
prezente.
◦ Munca și educația.
◦ creșterea numărului categoriilor subreprezentate într-o anumită
profesie sau la un anumit loc de muncă.
 Politici sociale adresate femeilor
(Voicu în Pop 2002, 611)

Promovarea egalității de șanse între femei și bărbați – tipuri de abordări

2.2 Discriminarea inversă
”preferința bazată pe gen pentru femei în competiția pentru o resursă
rară, dezavantajându-i pe bărbați” (Peters, 1999)
Discriminarea inversă slabă
Discriminare inversă puternică
Reprezintă un caz extrem al strategiilor bazate pe recunoașterea
diferențelor de gen
 Politici sociale adresate femeilor
(Voicu în Pop 2002, 611-612)
Promovarea egalității de șanse între femei și bărbați – tipuri de abordări
2.3. Acceptarea diferențelor (teoriile postmoderne)
 existența unor diferențe atât între bărbați și femei cât și între bărbați-
bărbați, respectiv femei-femei
Recunoașterea androcentricității: identificarea și conștientizarea
valorilor și normelor dintr-o societate și înlocuirea lor
statistici dezagregate pe sexe
implicarea femeilor beneficiare de servicii în furnizarea acestora și
consultarea cu privire la tipul acestora
 Politici sociale adresate femeilor
(Voicu în Pop 2002, 612)
Tipuri de măsuri menite a asigura egalitatea de șanse între femei și bărbați
1. Educație
 Acces liber /asigurarea egalității condițiilor de acces
 Metodele discriminării pozitive (locuri speciale pentru femei în
anumite instituții de învățământ, de ex. cele tehnice)
2. Angajarea în muncă
1. Eliminarea diferențelor de gen în ceea ce privește selecția,
promovarea sau salarizarea
2. Acțiunea afirmativă
3. Dezagregarea pieței muncii
 Politici sociale adresate femeilor
(Voicu în Pop 2002, 612)

Tipuri de măsuri menite a asigura egalitatea de șanse între femei și bărbați

1. Reconcilierea muncii plătite și a vieții de familie
 Program flexibil, part-time
 Prevederi legale pentru mamele implicate în creșterea copiilor
(concedii plătite, interzicerea concedierii, condiții de muncă)
 Facilități destinate îngrijirii copiilor (creșe, grădinițe)
 Stimularea implicării atât a mamelor cât și a taților în creșterea
copiilor (concedii parentale)
 Politici sociale adresate femeilor
(Voicu în Pop 2002, 614-615)

Tipuri de măsuri menite a asigura egalitatea de șanse între femei și bărbați

4. Susținerea veniturilor femeilor (conex angajării în muncă)
 impozitare pe venit individual și nu pe cel de familie
 beneficii contributorii pentru femei
 beneficii necontributorii pentru femei
 pentru a reduce dependența femeii de bărbați
 Politici sociale adresate femeilor
(Voicu în Pop 2002, 615)

Tipurile de politici sunt influențate de:

Cultura țării
Valorile sociale dominante
Tipul de familie
Cultura politică
 Politici sociale adresate femeilor
(Voicu în Pop 2002, 615)

Tipuri de sisteme
 Clasificare în funcție de domeniile prioritare
privind protecția femeilor și tipul de măsuri
preferate
1.Sistemul promovat de SUA
2.Sistemul european
 Politici sociale adresate femeilor
(Voicu în Pop 2002, 615)
Tipuri de sisteme
Sistemul promovate de SUA Sistemul european

Acționează prin intermediul hotărârilor Asigurarea egalității de șansă, focalizate pe domenii

judecătorești, mai puțin pe cale legislativă
Acțiuni afirmative instituționalizate și bine
implementate, vizând integrarea femeilor în muncă
atât în sectorul public cât și privat (măsuri de
stimulare a angajatorilor)
Costuri parțial suportate de stat pentru educația
copiilor
Nu există concediu maternal plătit printre facilitățile
privind creșterea copiilor
precum educația și angajarea
În integrarea femeilor în muncă predomină sectorul
public (rezultă segregarea ocupațională pe
orizontală)
Tratamentul egal pe piața muncii
Accent pe reconcilierea muncă-viață de familie și
implicarea ambilor soți în creșterea copiilor
 Politici sociale adresate femeilor
(Voicu în Pop 2002, 616-619)
Modele sau tipuri ideale de politici destinate să favorizeze egalitatea de șanse între
femei și bărbați prin reconcilierea dintre muncă și familie
1. Modelul egalitarist prietenos față de femei
 Țările scandinave
 Vizează toate aspectele vieții sociale și economice
 Distribuție egală a muncii plătite și neplătite în gospodărie
 Concedii parentale plătite
 Model flexibil al zilei de muncă
 Facilități pentru creșterea copiilor/ Sistem public de îngrijire a copiilor bine
dezvoltat
 Efecte negative: segregare ocupațională și discriminarea bărbaților în
angajarea în sectorul public
 Politici sociale adresate femeilor
(Voicu în Pop 2002, 616-619)
Modele sau tipuri ideale de politici destinate să favorizeze egalitatea de
șanse între femei și bărbați prin reconcilierea dintre muncă și familie
2. Modelul demografic orientat spre piața muncii
 Franța și Belgia
 Politici prietenoase față de femei în scopul exploatării întregului
potențial de muncă și de a menține balanța demografică
 Participarea crescută a femeilor pe piața muncii
 Întreruperea de scurtă durată pentru nașterea copiilor
 Sistem public de îngrijirea a copiilor bine dezvoltat
 Nu sprijină distribuția egală a muncii neplătite în gospodărie
 Politici sociale adresate femeilor
(Voicu în Pop 2002, 616-619)
Modele sau tipuri ideale de politici destinate să favorizeze egalitatea de șanse între
femei și bărbați prin reconcilierea dintre muncă și familie
3. Modelul liberal orientat pe piața muncii
 Marea Britanie și Irlanda
 Reconcilierea dintre muncă și familie neprioritară pentru stat
 Facilitățile de îngrijire a copiilor sunt asigurate de angajator fiind
interesat să folosească forța de muncă feminină
 Familia responsabilă de creșterea copiilor fără ajutor de la stat
 Nu sprijină distribuția egală a muncii neplătite în gospodărie
(segregarea rolurilor în familie; poziție vulnerabilă a femeii)
 Politici sociale adresate femeilor
(Voicu în Pop 2002, 616-619)
Modele sau tipuri ideale de politici destinate să favorizeze egalitatea de șanse între femei și
bărbați prin reconcilierea dintre muncă și familie
4. Modelul celor trei faze
 Austria, Germania, Luxemburg, Olanda
 Implicarea în muncă prioritar a bărbaților și retragerea femeilor odată cu
apariția copiilor
 Cele 3 faze dependente de evoluția etapelor vieții de familie și de muncă a
femeilor
 Anterioară formării familiei și nașterii copiilor (implicarea totală a femeilor pe piața muncii)
 Formării familiei și nașterii copiilor (retragerea femeii de pe piața muncii)
 Revenirea graduală a femeii pe piața muncii, în special după ce copiii intră la școală
 Politici sociale adresate femeilor
(Voicu în Pop 2002, 616-619)
Modele sau tipuri ideale de politici destinate să favorizeze egalitatea de
șanse între femei și bărbați prin reconcilierea dintre muncă și familie
4. Modelul celor trei faze
 Reconcilierea dintre muncă și familie neprioritară pentru stat
 Puține facilități de îngrijire a copiilor asigurate de stat (îngrijirea
adecvată este realizată de mamă)
 Concediu parental destinat femeilor, perioadă scurtă de timp, nivel
scăzut
 Nu sprijină în mod special distribuția egală a muncii neplătite în
gospodărie
 Politici sociale adresate femeilor
(Voicu în Pop 2002, 616-619)
Modele sau tipuri ideale de politici destinate să favorizeze egalitatea de
șanse între femei și bărbați prin reconcilierea dintre muncă și familie
5. Modelul mediteraneean bazat pe familie
 Spania, Italia, Portugalia, Grecia
 Implicarea familiei, în special cea extinsă, în creșterea copiilor, fără
ajutorul statului
 Nu este pusă în discuție distribuția egală a muncii neplătite în gospodărie
 Lipsa legislației care să protejeze femeia în timpul concediului de
maternitate -> vulnerabilitate
 Egalitatea de șanse a fost luată în discuție după anii ’90 sub presiunea UE
 Politici sociale adresate femeilor
(Voicu în Pop 2002, 616-619)
Modele sau tipuri ideale de politici destinate să favorizeze egalitatea de
șanse între femei și bărbați prin reconcilierea dintre muncă și familie
6. Modelul socialist est-european
 Țările ex-comuniste (inclusiv România)
 Caracteristici asemănătoare cu modelul demografic
 Asigurarea participării în număr cât mai mare a femeilor pe piața
muncii
 Dezvoltarea de măsuri care să stimuleze angajarea femeilor
 Sistem de creștere și îngrijire a copiilor susținut de stat
 Nu sprijină distribuția egală a muncii neplătite în gospodărie
 Cheltuielile sociale
Media la nivel UE a cheltuielilor sociale (vezi tabel)
◦ România are o valoare scăzută
Media la nivel UE a cheltuielilor cu familia (vezi grafic)
◦ Romania: 8.59 % din PIB în 2012, 8.1% din PIB în 2013
Disparități între state – inegalități în furnizarea suportului social
pentru familie
Ponderea în cadrul cheltuielilor sociale atât în UE cât și în România
◦ Primează cheltuielile cu pensiile și sănătatea
Table: Expenditure on social protection, 2002–12
(% of GDP) - Source: Eurostat (spr_exp_sum)
Figure: Structure of social protection expenditure, EU-28, 2012
(1) (% of total expenditure) - Source: Eurostat (spr_exp_sum)
Profilul demografic al familiei românești
Rata fertilității (UE vs. România)
◦ Vârsta medie la prima naștere
◦ Nașteri în afara căsătoriei
Rata nupțialității
◦ Vârsta medie la prima căsătorie
Divorțialitatea
Tabel: Total fertility rate, 1960–2014
(live births per woman)
Source: Eurostat (demo_frate)
Figure: The total fertility rate
with the mean age of women
at the birth of their first child
in 2014, Eurostat
Grafic: Căsătorii şi rata nupţialităţii în anii 2000-2013 în România ,
Sursa: Institutul National de Statistica Romania
Table : Analysis of different types of family nuclei, national averages and NUTS
level 3 capital city regions, 2011 (% of all families)
Source: Eurostat (demo_nind), (demo_ndivind) and (Census hub HC52)
 Divorţialitatea în România

2013: rata de divorţialitate era de 1,4 divorţuri la 1000 locuitori.

 comparativ cu perioada 2000-2012, rata de divorţialitate a scăzut,
după ce cunoscuse o evoluţie oscilantă cu trend crescător în
perioada 2004-2011.

Sursa: http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php/Marriages_and_births_in_Romania/ro#Starea_civil.C4.83_legal.C4.83
 Profilul demografic al familiei românești
 Dimensiunea medie a gospodăriei în România:
 2,66 persoane pe o gospodărie (266 persoane la 100 gospodării ale populaţiei)
(Recensământ 2011);
2,4 persoane pe o gospodărie în UE28 (2013)

◦ Gospodărie de tip familial

◦ Cea mai răspândită este cea cu un nucleu familial (vezi Recensământ 2011)
◦ Gospodăriile cu copii
◦ Numărul mediu de copii pe gospodărie familială: 1,08 (Recensământ
2011)
 Profilul demografic al familiei românești
în România, cel mai răspândit este modelul de familie cu un singur copil
(vezi rezultate Recensământ 2011)
numărul dorit de copii (Eurobarometru 2006): România printre singurele
țări din UE unde nu se atinge nivelul de înlocuire a generațiilor (2.1 copii
pe femeie) în rândul tinerilor (1.9 copii pe femeie)
La nivel declarativ (vezi studiul ”Generații și Gen”-SGG), în cazul
românilor situația materială influențează cel mai mult decizia de a face un
copil, asocierea cu probleme la locul de muncă (în special în cazul
femeilor).
În Romania: cea mai ridicată rată a mortalității infantile din UE (9% în
2012)
 Orientările valorice ale românilor cu privire la familie
(Pescaru-Urse, Popescu 2009)

Explică:
◦ Declinul fertilității
◦ Structura și funcțiile familiei
◦ Relațiile de gen
◦ Relațiile dintre generații
◦ Percepția asupra suportului din partea statului în furnizarea
bunăstării
◦ Percepția asupra sprijinului din partea familiei în furnizarea
bunăstării
 Orientările valorice ale românilor cu privire la familie
(Pescaru-Urse, Popescu 2009)

”Românii au o atitudine mai degrabă tradițională cu privire

la familie și la rolul său în societate, considerând-o o
instituție fundamentală și sursa cea mai importantă de
satisfacție a vieții” (Pescaru-Urse, Popescu, 2009: 11)
◦ Atitudine întâlnită în special la țările post-socialiste cf. European
Values Study / World Values Study
 Orientările valorice ale românilor cu privire la familie
(Pescaru-Urse, Popescu 2009)

European Values Study / World Values Study

Stilurile de viață alternative slab acceptate
E.g. uniunea consensuală
Acceptarea divorțului
A avea copii: datorie morală și împlinire personală
Modelul clasic al familiei nucleare – valorizat
Lipsa toleranței pentru homosexualitate
 Orientările valorice ale românilor cu privire la familie
(Pescaru-Urse, Popescu 2009)
European Values Study / World Values Study
România - țară intolerantă în context european-> cauze:
• Religiozitate crescută
• Nivel scăzut de educație (vezi ponderea celor cu studii superioare în
Ro și cea în Europa)
• Ponderea mare a ruralului – valori tradiționale
Încredere scăzută în oameni în general (capital social
relațional redus)
• Mare în familie
• Mică față de necunoscuți
 Orientările valorice ale românilor cu privire la familie
(Pescaru-Urse, Popescu 2009)
Studiul Generații și Gen (SGG), 2007
Lipsa unui model de părăsire timpurie a casei părintești
◦ Relațiile foarte strânse părinți-copii chiar și la maturitate
Atitudine generală conservatoare față de familie
Tinerii și familiile cu copii ar trebui să aibă prioritate în ocuparea unui loc de muncă atunci
când acestea sunt puține
◦ Atitudine tradițională
Îngrijirea copiilor și a vârstnicilor, a persoanelor dependente reprezintă o datorie a familiei
Suportul financiar sa vină de la stat
◦ Atitudine tradițională cu privire la familie și paternalistă cu privire la stat
Orientări valorice de tip conservator
 Politici familiale în România
Beneficii destinate familiei și copilului
◦ Alocațiile de stat pentru copii (beneficiu de tip universalit)
◦ Alocația pentru susținerea familiei (beneficiu de tip selectiv, testarea
mijloacelor de trai);
◦ a înlocuit alocația pentru familia monoparentală și alocația complementară
–acestea au fost introduse în 2004)
◦ se adresează familiilor ce au în îngrijire copii și realizează venituri mai mici
decât valoarea unui prag stabilit de lege.
◦ Indemnizația de creștere a copilului
◦ Stimulentul de inserție (acordat în cazul în care mama sau tatăl care ar
avea dreptul la concediu de creștere a copilului realizează venituri
profesionale)
 Politici familiale în România
Beneficii destinate familiei și copilului
Caracteristici
◦Niveluri scăzute – asigură mai degrabă supraviețuirea decât
să ofere resurse suficiente necesare dezvoltării armonioase a
copilului
◦Contribuie la reducerea sărăciei, însă pentru multe dintre
familiile beneficiare aceste beneficii reprezintă sigura sursă
de venit; necesitatea îmbinării oferirii beneficiilor cu cea a
serviciilor
 Număr de beneficiari ai alocației de stat pentru copii
(În perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2016)

S-a acordat pentru un număr mediu lunar de 3.679.026 copii, din care:
 335.087 copii care au vârsta mai mică de 2 ani și nu au un handicap
(9,1% din total);
 4.116 copii care au vârsta mai mică de 3 ani și au un handicap (0,1% din
total);
 3.281.767 copii care au vârsta mai mare de 2 ani și nu au un handicap
(89,2% din total);
 58.056 copii care au vârsta mai mare de 3 ani și au un handicap (1,6%
din total).
(Sursa: http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/asistenta_III2016.pdf)
 Indemnizația pentru creșterea copilului și stimulentul
(În perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2016)

140.095 beneficiari
cu 1.213 mai mult (+0,9%) decât în perioada
1 ianuarie - 30 septembrie 2015.

(Sursa: http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/asistenta_III2016.pdf)
 Indemnizația pentru creșterea copilului și stimulentul
(În perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2016)

Cei mai mulți beneficiari de indemnizație s-au aflat în

Municipiul București (17.119). Peste 4.000 beneficiari locuiau
în județele Argeș, Constanța, Suceava, Brașov, Bihor, Prahova,
Iași, Timiș și Cluj.

(Sursa: MMFPSPV 2016,

http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/asistenta_III2016.pdf
 Indemnizația pentru creșterea copilului și stimulentul
(În perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2015)
numărul mediu lunar de beneficiari pentru care drepturile au fost
stabilite ulterior datei de 1 ianuarie 2011, conform O.U.G.
nr.111/2010, a fost de 138.809 persoane și a avut următoarea
distribuție:
9.546 persoane care au optat pentru concediu și indemnizație
pentru creșterea copilului în vârstă de până la un an (opțiunea I),
care au reprezentat 6,9% din total;
125.569 persoane care au optat pentru concediu și indemnizație
pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani (opțiunea II),
care au reprezentat 90,5% din total;
3.694 persoane care au în îngrijire copii cu handicap (2,7% din
total).
(Sursa: MMFPSPV 2015, http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/asistenta_III2015.pdf
 Indemnizația pentru creșterea copilului și stimulentul
(În perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2015)

Din totalul beneficiarilor de indemnizație pentru

creșterea copilului, aproape jumătate (48,1%,
respectiv 66.819 persoane) au primit cuantumul
minim, de 600 lei lunar.

(Sursa: MMFPSPV 2015,

http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/asistenta_III2015.pdf
 Stimulentul de inserție

În perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2016 față de perioada 1

ianuarie - 30 septembrie 2015, numărul mediu de beneficiari de
stimulent a crescut cu 2.403 persoane (6,5%).

(Sursa: http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/asistenta_III2016.pdf)
 Alocația pentru susținerea familiei
(În perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2016)

În medie, 277.041 familii au beneficiat

Comparativ cu perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2015 a avut loc o scădere a
numărului de beneficiari de 768 familii, respectiv de 0,3%
Regiunea Nord-Est a prezentat cel mai mare număr de familii beneficiare: 77.054
(27,8% din numărul total de familii beneficiare la nivel național)
 în județele Iași, Vaslui, Suceava și Bacău s-a înregistrat cel mai mare număr de
familii beneficiare la nivel național (peste 13.500 în fiecare județ).

(Sursa: http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/asistenta_III2016.pdf)
 Reconcilierea vieții de familie cu cea profesională
(Pescaru-Urse, Popescu 2009)

Legătura dintre îndeplinirea sarcinilor familiale și implicarea pe piața

muncii
◦ Distribuire echitabilă a sarcinilor domestice între soți
◦ Externalizarea sarcinilor către sectorul public sau privat
Bune practici
statele nordice: politici care au încurajat atât creșterea fertilității cât și a
ratei de ocupare
◦ Reconcilierea asigurată prin creșterea impozitării pentru a susține un
sistem public de servicii de îngrijire a copilului de tip universalist
 Reconcilierea vieții de familie cu cea profesională
(Pescaru-Urse, Popescu 2009)
statele liberale: fertilitate și ocupare crescută ca urmare a
existenței unei piețe private care să permită achiziționarea de
servicii de îngrijire a copilului, precum și existența unei
flexibilități crescute a pieței muncii
◦ Impozitare scăzută -> inegalitate socială și economică crescută
◦ Atitudine mai puțin negativă a mamelor privind întreruperea activității
lucrative pentru a se ocupa de creșterea copiilor
țările central europene (Austria, Germania) și sudice (Italia,
Grecia, Portugalia): rate de fertilitate și de ocupare scăzute
◦ Politici familiale pasive -> dependența femeii de veniturile bărbatului
 Reconcilierea vieții de familie cu cea profesională
(Pescaru-Urse, Popescu 2009)
Măsuri de reconciliere:
1. Transferuri financiare ca modalități de compensare pentru
posibilele pierderi de venituri
 Indemnizația de maternitate
 Indemnizația de creștere a copilului (concediul parental)
• Caracter neutru
• Instabilitatea în timp a condițiilor de acordare
 Generoase în România ca perioadă de timp și rată înaltă de
înlocuire a veniturilor
• Rata înaltă de înlocuire a veniturilor : consecințe pozitive pentru
fertilitate, potențial scăzut de facilitate a reintegrării pe piața
muncii
 Reconcilierea vieții de familie cu cea profesională
(Pescaru-Urse, Popescu 2009)
Măsuri de reconciliere:
2. Alternative la îngrijirea copilului: ajutor informal vs. ajutor formal
pentru a încuraja ocuparea
 România: premisele dezvoltării unui model familist (vezi Esping-Andresen);
limite
 Servicii instituționalizate de îngrijire a copilului (creșă, grădiniță, internat,
grupuri organizate, bonă)
 Cuprindere scăzută 0-3 ani în România
 Servicii publice scăzute și diferențiate în funcție de mediul de rezidență sau
tipul localității
 Nevoia de deduceri fiscale pentru achiziționarea de servicii sau
subvenționarea serviciilor private sau încurajarea rețelelor private de bone
 Reconcilierea vieții de familie cu cea profesională
(Pescaru-Urse, Popescu 2009)

Măsuri de reconciliere:
3. Flexibilitatea la locul de muncă
Joburi part-time /program parțial de lucru (în România
specifică mai degrabă lucrătorii familiali neremunerați și cei pe
cont propriu)
Concedii pentru îngrijirea copilului
Disponibilitatea angajatorilor
 Reconcilierea vieții de familie cu cea profesională

Rata de ocupare a femeilor in UE (tabel & grafic Eurostat)

◦ Ratele de ocupare a forței de muncă sunt în general mai scăzute în rândul
femeilor. În 2014, rata de ocupare a bărbaților a atins 70,1 % în UE-28, față
de 59,6 % la femei. România: 53,3 % în 2014
◦ vulnerabilitatea mai crescută a femeilor în raport cu bărbații
Ocupare femei - forme:
◦ muncă salarizată
◦ lucrător în familie neremunerat
◦ patroni și lucrători pe cont propriu
Tabel : Ratele ocupării forței de muncă pentru anumite categorii de
populație, 2004–2014 (%), Sursă: Eurostat (lfsi_emp_a)
Figura : Ratele ocupării forței de muncă în funcție de sex, categoria de
vârstă cuprinsă între 15 și 64 de ani, 2014 (1)
(%), Sursă: Eurostat (lfsi_emp_a)
 Politicile familiale și de gen – câteva concluzii
Fiecare stat are în genere politici proprii privind:
• Măsurile de sprijin pentru familie și copil (influențează fertilitatea)
• Promovarea egalității de gen (relația dintre partenerii și asumarea rolurilor)
• Sprijinirea persoanelor vârstnice (ocuparea și asigurările de pensii)
În cadrul Comisiei Europene nu există o abordare clară a politicilor familiale și a
problematicii familiei, ci doar trasate anumite direcții comune de acțiune
În țările nordice, politicile familiale sunt integrate cu cele de ocupare și de gen ->
rate de fertilitate mai ridicate
Tranziția spre economia de piață a presupus scăderea nivelului de sprijin pentru
familie și persoanele vârstnice -> presiune pe familie în furnizarea bunăstării (nevoilor
de bază, îngrijirii etc)
Politicile familiale și de gen – câteva concluzii

 Necesitatea armonizării politicilor familiale cu cele sectoriale (piața

muncii, educație)
 Beneficiile acordate familiei pentru creșterea copilului regândite
 Politicile familiale au o componentă de gen – de interes este însă
gradul în care reușesc să reducă dependența femeii
 Bibliografie
Pescaru-Urse, D., Popescu, R., Briciu, C., Mihai, I. A., & Vîrdol, A. (2009).
Politici familiale și de gen în România. (D. Pescaru-Urse & R. Popescu, Eds.).
București: Alpha MDN.
Pop, L. M. (2002). Dicționar de politici sociale. București: Editura Expert. Pp.
609-619
Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice
(MMFPSPV), Buletin statistic III (2015) disponibil la MMFPSPV 2015,
http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/asistenta_III2015.pdf &
http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/asistenta_III2016.pdf
Eurostat, 2012, 2014