Contextul politicilor sociale: migraţie

CURS 10, 02.05.2017

 Cetățenie, migrație și protecție socială
➢ globalizarea
◦ Drepturile omului
◦ Rolul în continuă creștere a organismelor internaționale (OIM, ILO, UNICEF etc.)
◦ Acordurile bilaterale pentru transferul unor drepturi sociale (atât în cadrul UE cât și în ceea ce privește
unele țări terțe); e.g. pensia și stagiul cumulat (pentru a vedea modalitatea de calcul puteți consulta
http://europa.eu/youreurope/citizens/work/retire-abroad/state-pensions-abroad/index_ro.htm)

➢apartenența la Uniunea Europeană (UE)

◦ Dreptul la liberă circulație pentru cetățenii statelor membre UE
◦ Diversificarea scopurilor privind procesul de migrație (e.g. muncă - studii - reunificare familială-azil)
◦ Stabilirea pe teritoriul altui stat decât cel de origine asigură accesul la unele drepturi sociale / Extinderea
drepturilor, conferite inițial doar cetățenilor unui stat, către imigranții rezidenți legali
◦ Extinderea conceptului de cetățenie (e.g. cetățenii Uniunii Europene au drepturi și obligații nu numai pe
teritoriul țării de origine cât și pe cel al oricărui stat membru)
◦ Cetățenia duală
 Implicaţii ale procesului de migraţie asupra sistemelor de protecţie socială

Sabates-Wheeler & Waite (2003) - două faţete ale procesului de migraţie

în raport cu sistemul de protecţie socială:
(1) migraţia ca strategie de asigurare a protecției sociale/ca răspuns la
vulnerabilitate
(2) migraţia ca determinant al unor vulnerabilități, care necesită
instrumente specifice de protecție socială.
 Implicaţii ale procesului de migraţie asupra sistemelor de protecţie socială

➢Procesul de migraţie poate dezvolta vulnerabilităţi specifice în

oricare dintre stadiile sale
• plecarea din ţara de origine
• stabilirea în ţara de destinaţie
• revenirea în ţara de origine
• în raport cu familia care însoţeşte migrantul sau care a rămas acasă
(Sabates-Wheeler & Waite 2003)
 Implicaţii ale procesului de migraţie asupra sistemelor de protecţie socială

➢migrația ca proces poate reuni vulnerabilități:

• temporale (diferitele stadii ale procesului de migrație),
• spațiale (e.g. locuirea în țara de destinație poate fi, cel puțin în faza de
început, în condiții improprii, mediul de lucru neadecvat),
• socio-culturale (e.g. bariere de limbă, de participare la viața socială)
• socio-politice (e.g. restricții privind participarea la viața politică,
discriminare privind accesul la educație sau la servicii sociale), care pot
fi raportate la două entități statale diferite, țara de origine respectiv cea
de destinație.
(Sabates-Wheeler & Waite 2003)
 Implicaţii ale procesului de migraţie asupra sistemelor de protecţie socială
(Rentea, 2015)

➢Migraţia ca stategie informală de asigurare a protecţiei sociale sau ca

răspuns la vulnerabilitatea individului sau a familiei acestuia (vezi teoria
privind noua economie a migrației (Stark and Lehvari 1982)
• la baza deciziei de a migra nu stau doar cauze individuale, ci și familiale
➢alături de maximizarea veniturilor, prin migrația în scop de muncă se
urmărește și reducerea riscurilor determinate de condițiile economice
instabile în țara de origine, precum și de lipsa unor politici de suport
adecvate (Stark and Lehvari 1982)
 Implicaţii ale procesului de migraţie asupra sistemelor de protecţie socială

• migraţia devine o strategie privind realizarea de protecţie socială

determinată de nevoia de asigurare a securității familiale prin instituirea
unui management al riscului încă din faza de pre-migraţie.
• menținerea legăturii cu membrii familiei rămase acasă poate semnifica
nu doar acordarea de sprijin pentru reducerea unor situații de
vulnerabilitate prezente la nivel local, ci și o modalitate de asigurare
(socială) informală care să îi permită emigrantului revenirea în cazul în
care proiectul de migrație nu a fost unul de succes.
(Stark and Lehvari, 1982)
 Implicaţii ale procesului de migraţie în cadrul Uniunii Europene asupra
sistemelor de protecţie socială naţionale (Rentea, 2015)

➢ cetățenii Uniunii Europene beneficiază de libertatea de circulație în

cadrul statelor membre
➢persoanelor inactive le este restricționat accesul la sistemul de protecție socială
în primele trei luni de la stabilirea reședinței într-un alt stat decât cel de origine
(Directiva 2004/38/EC) în scopul evitării mobilității pentru a solicita beneficii
sociale.
➢ sistemul de protecție socială reprezintă o prerogativă a statelor
naționale
➢la nivelul Uniunii Europene există reglementări referitoare la drepturile
privind securitatea socială a cetățenilor UE stabiliți într-un alt stat
membru (a se vedea Regulamentul nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate
socială şi Regulamentul nr. 987/2009 de punere în aplicare).
 Mobilitatea în cadrul Uniunii Europene și accesul la beneficiile sociale:
provocări ale politicilor sociale (Rentea, 2015)

➢Scopul protecției sociale este unanim acceptat de orice societate

➢forma pe care aceasta o poate lua diferă de la un stat la altul
➢Semnificația acordată termenului de vulnerabilitate este diferită
➢ de cele mai multe ori raportându-se în principal la componenta economică
(i.e. lipsa unor resurse financiare care să le asigure un trai decent raportat la nivelul
de dezvoltare economică a unui stat)
➢poate fi mai clar măsurată (e.g. testarea mijloacelor de trai/a veniturilor
membrilor unei familii)
➢componenta socio-politică poate permite un spectru mai larg de interpretări.
 Mobilitatea în cadrul Uniunii Europene și accesul la beneficiile sociale:
provocări ale politicilor sociale (Rentea, 2015)

➢Relaţia dintre procesul de migraţie şi accesul la sistemul de protecţie

socială în UE -> subiect tot mai dezbătut
➢după 2004 şi 2007 când a avut loc extinderea Uniunii Europene
➢după instalarea crizei economice la nivel european, 2008-2009
➢ Extinderea UE a deschis graniţele unor noi state membre şi a condus
la creşterea fluxurilor migratorii în special în scop de muncă
➢Criza economică a determinat presiuni privind alocarea unor fonduri
din ce în ce mai mari pentru a acoperi nevoile unei populații vulnerabile
ca urmare a creșterii ratei șomajului.
 Mobilitatea în cadrul Uniunii Europene și accesul la beneficiile sociale:
provocări ale politicilor sociale (Rentea, 2015)

➢Peste 14 milioane de cetățeni ai UE și-au stabilit reședința într-un

alt stat membru decât cel de origine având ca scop principal munca
• 78% făcând astfel parte din populația activă (15-64 ani)*
➢Doar o treime este reprezentată de cetățenii care au migrat în alte
scopuri și care nu sunt ocupați pe piața forței de muncă
• e.g. studenți, persoane în căutarea unui loc de muncă, pensionari) (Press
Release European Commission, 2012*
* http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-1041_en.htm
 Mobilitatea în cadrul Uniunii Europene și accesul la beneficiile sociale:
provocări ale politicilor sociale (Rentea, 2015)

➢Persoanele inactive, imigranți în Uniunea Europeană în 2012, au în

general ședere de lungă durată (peste 5 ani de rezidență) în țara de
destinație
➢Franța, Italia și Spania găzduiesc peste 80% având acest mod de rezidenţă;
➢riscul care derivă din inactivitatea acestor migranți: datele statistice arată că
cei cu şedere pe termen scurt sunt mai vulnerabili (ICF GHK/Milieu, 2013).
* http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-1041_en.htm
 Implicaţii ale procesului de migraţie în cadrul Uniunii Europene asupra
sistemelor de protecţie socială naţionale (Rentea, 2015)

➢Principiul egalității de tratament - aplicat în cadrul sistemului de protecție

socială al oricărui stat membru UE
• pentru cetățenii statelor membre care decid să își stabilească reședința pe
teritoriul altui stat decât cel de origine se aplică aceleași reguli în ceea ce
privește dreptul la asistență socială.
• cu toate acestea, fiecare stat membru poate continua impunerea de
restricții fără a încălca legislația europeană:
ode exemplu, în unele state membre, un migrant (deși cetățean UE) poate să își
prelungească rezidența doar dacă face dovada unor venituri suficiente care să îi asigure
minima subzistență (să nu reprezinte o povară pentru statul membru de destinație prin
accesarea sistemului de asistență socială și a celui de sănătate).
o(!) nu există o standardizare a conceptului de povară/potenţială situaţie de dependenţă
de sistemul de protecţie socială în cadrul statelor membre, ceea ce poate crea
distribuirea arbitrară a beneficiilor sociale.
 Implicaţii ale procesului de migraţie în cadrul Uniunii Europene asupra
sistemelor de protecţie socială naţionale (Rentea, 2015)

➢Accesul neîngrădit la sistemul de asistență socială este asigurat odată cu

obținerea dreptului de ședere permanentă, în general după o perioadă de
rezidență de 5 ani.
• Cu toate acestea, discursul privind beneficiile sociale la nivelul UE tinde să
dihotomizeze între dreptul natural al propriilor cetăţeni şi accesul din ce în ce
mai restricţionat în cel al non-cetăţenilor.
➢Beneficiul asociat migraţiei pentru ţările de destinaţie se estompează pe fondul
crizei economice
• Relaţia dintre ”noi şi ceilalţi” devine tot mai evidentă, „ceilalţi” putând fi
îndepărtaţi pe măsură ce contribuţia lor la societatea gazdă devine tot mai
nesemnificativă.
 Implicaţii ale procesului de migraţie în cadrul Uniunii Europene asupra
sistemelor de protecţie socială naţionale (Rentea, 2015)

➢La nivelul UE este subliniată diferența uneori greu de delimitat între:

➢ sistemul de securitate socială, al cărui scop este reducerea riscurilor
asociate îmbolnăvirii, invalidității, îmbătrânirii, șomajului și maternității
➢și sistemul de asistență socială orientat pe nevoia individuală/familială și
având la bază testarea mijloacelor.
în cazul beneficiilor speciale necontributorii ca mix între cele două sisteme, pe
care unele state membre le implementează
➢ venitul minim garantat în Spania, alocația pentru persoanele în căutarea
unui loc de muncă în Irlanda, venitul care să asigure subzistența în cazul
vârstnicilor sau al persoanelor cu dizabilități în Germania etc. (Poptcheva,
2014: 3)
 Implicaţii ale procesului de migraţie în cadrul Uniunii Europene asupra
sistemelor de protecţie socială naţionale (Rentea, 2015)

➢Creșterea numărului de migranți intra-UE și instalarea crizei economice au

condus la apariția unor îngrijorări (încă neconfirmate) privind potențialul
abuz al acestora în ceea ce privește accesarea beneficiilor sociale acordate în
general de către statele mai dezvoltate din punct de vedere economic (UE-
15).
➢“welfare tourism” / “benefit tourism” - migrația cetățenilor statelor
membre în scopul obținerii de beneficii sociale mai generoase comparativ
cu țara de origine
➢cele mai frecvent aduse în discuție la nivel UE sunt alocațiile pentru
persoanele în căutarea unui loc de muncă, beneficiile pentru locuire, cele
care vizează suplimentarea veniturilor muncitorilor cu venituri mici și
alocațiile pentru copii (inclusiv copiii care continuă să locuiască în țara de
origine), drepturile persoanelor pensionate de a solicita suplimentarea
pensiei obținute din țara de origine.
 Implicaţii ale procesului de migraţie în cadrul Uniunii Europene asupra
sistemelor de protecţie socială naţionale (Rentea, 2015)

➢Unele state au început să impună perioade tot mai îndelungate privind

accesul la unele beneficii sociale, în special în cazul persoanelor care nu se
pot autosusține
• e.g. a se vedea discursul UK referitor la beneficiile sociale acordate
imigranților, inclusiv celor din România.
• aplicarea unei abordări progresive (”incremental approach”) (Bernard
(2005)
• accesul la beneficiile sociale este raportat la perioada rezidenței unui
migrant într-un stat membru: cu cât perioada rezidenței este mai
îndelungată cu atât accesul este mai facil, putându-se realiza în aceleași
condiții ca și ale cetățenilor statului de destinație.
 Implicaţii ale procesului de migraţie în cadrul Uniunii Europene asupra
sistemelor de protecţie socială naţionale (Rentea, 2015)
➢statutul de persoană activă versus persoană inactivă
➢în cazul imigranților în scop de muncă și a familiei acestora se realizează o
contribuție în mod direct la fondurile naționale de asigurare a securității sociale
➢pentru imigranții în căutarea unui loc de muncă se ia în calcul potențiala contribuție
a acestora.
• Relevanța gradului de integrare socială în statul-membru de destinație (durata
șederii, motivația, situația familială și intențiile de viitor)
• în UK - ”testul privind dreptul de a fi rezident” (”right to reside test”) vizând
persoanele ocupate pe piața forței de muncă și cele aflate în mod activ în
căutarea unui loc de muncă de-a lungul unei perioade mai mari de 12 luni
• scopul aplicării acestui test începând cu 2004 a fost de a preveni un flux prea
mare de cetățeni UE provenind din statele membre est-europene.
 Implicaţii ale procesului de migraţie în cadrul Uniunii Europene asupra
sistemelor de protecţie socială naţionale (Rentea, 2015)

➢Pornind de la aceste practici, unele recomandări au vizat crearea unui

mecanism compensatoriu care să le permită statelor membre de
destinație să recupereze de la cele de origine ale imigranților europeni
inactivi sau în căutarea unui loc de muncă sumele plătite cu titlul de
beneficii sociale (Poptcheva, 2014: 3).
• această practică ne întoarce însă în timp, de exemplu în secolul al XIX-lea, în
Legea săracilor, migranţii vulnerabili erau văzuţi ca o problemă a cărei
soluționare presupunea trei alternative: tratamentul egal al migranţilor săraci,
îndepărtarea din comunitate sau obţinerea de sprijin financiar de la comunitatea
de origine pentru acoperirea nevoilor (Groenendijk, 2013: 1).
 Migraţia românilor în cadrul Uniunii Europene și reacții ale unor state
membre privind accesul la sistemele de protecție socială (Rentea, 2015)

➢libera circulație intra-comunitară și accesul la o serie de drepturi asociate

cetățeniei europene
➢migrația românilor către statele membre UE a fost mai ridicată în primii ani de la
aderare deși piața muncii era restricționată în perioada 2007-2013
➢România se afla în 2011 în topul țărilor membre ai cărei cetățeni ocupau primul loc
în ceea ce privește mobilitatea intra-UE
• peste 75% stabilindu-se în Italia sau Spania (Eurostat, 2012).
➢Criza economică a condus la o scădere accentuată a numărului de cetățeni români
care s-au stabilit pentru prima dată într-un alt stat membru UE
• comparativ cu 2008, în 2011 a fost înregistrată o scădere cu 36% conform DG
Employment 2012
 Migraţia românilor în cadrul Uniunii Europene și reacții ale unor state
membre privind accesul la sistemele de protecție socială (Rentea, 2015)

➢Liberalizarea pieței muncii începând cu 1 ianuarie 2014 a amplificat

discuțiile privind potențialul abuz al imigranților români asupra
sistemelor de protecție socială.
➢Migranții români au fost adesea asociați ca fiind “benefit tourists”, iar în
unele țări au reprezentat subiectul principal al campaniilor electorale și
motivul ascensiunii pe scena politica a unor partide extremiste (e.g. UK și
partidul UKIP).
 Migraţia românilor în cadrul Uniunii Europene și reacții ale unor state
membre privind accesul la sistemele de protecție socială (Rentea, 2015)

➢Ţări precum Germania, UK, Olanda și Austria au coalizat în 2013 în scopul combaterii
"welfare tourism" luând poziție* în fața Preşedenţiei Consiliului şi comisarilor
competenţi, fără a avea totuși succes în ceea ce privește amendarea dreptului la
liberă circulație a cetățenilor statelor membre (Directiva 2004/38/EC);
➢acțiune de protecție a pieței muncii interne, dar și apariția în perioadele de criză
economică a unor atitudini negative la adresa migrației și imigranților în general.
➢în cazul acestor țări criza economică nu a fost acut resimțită comparativ cu alte
state membre în care numărul românilor este semnificativ mai mare (e.g. Spania,
Italia)
➢ în categoria persoanelor inactive, migranţii români cu vârsta de 60 de ani şi peste
au cea mai scăzută rată (3%) în rândul statelor membre (ICF GHK/Milieu, 2013)
evidenţiind încă o dată potenţialul economic creat de migranţii români prin
mobilitatea intra-UE.
*Letter to the President of the European Council for Justice and Home Affairs (2013) http://docs.dpaq.de/3604-
130415_letter_to_presidency_final_1_2.pdf
 Migraţia românilor în cadrul Uniunii Europene și reacții ale unor state
membre privind accesul la sistemele de protecție socială (Rentea, 2015)

➢unele studii recente (Giulietti, Kahanec, 2013) au demonstrat că nu există

dovezi concludente privind migrația în scopul obținerii de beneficii sociale
("welfare tourism") din partea statelor membre UE-15, astfel că accentul ar
trebui pus pe beneficiile asociate migrației intra-UE.
➢un studiu cu tema impactul fiscal al migranţilor români şi bulgari stabiliţi în
Suedia pentru perioada 2007-2010 a evidenţiat în termeni pozitivi contribuţia
netă a acestora
➢rezultatele studiului a subliniat faptul că statul suedez cheltuieşte mai puţin
cu imigranţii comparativ cu propriii cetăţeni în termeni de beneficii sociale
(Ruist 2014 apud Poptcheva 2014).
 Emigrația românilor
➢D. Sandu estima, în 2009, un total de 2.8 milioane de emigranți români (Raportul
Comisiei Prezidențiale privind riscurile și inechități sociale în România).
➢Conform Recensământului populației (2011), numărul românilor care locuiesc în
străinătate pentru mai mult de un an a fost 727.000 de persoane și 386.000 cu o ședere de
mai puțin de un an, însă subestimează procesul de emigrare
• Numărul de gospodării care nu au putut fi analizate în lipsa membrilor de familie la domiciliul din
România a reprezentat 2.8% din toate gospodăriile.
• Cei mai mulți emigranți sunt din populația activă (în vârstă de 20-44 de ani) și provin din mediul
urban.
• Principalele țări de destinație sunt Italia (511.000) și Spania (242.000); un număr semnificativ de
emigranți , alături de Germania (62.000), Marea Britanie (59.000) și Franța (45.000).
➢Impact economic, demografic și social ridicat
➢Procesul de imigrare ca o posibilitate de a compensa emigrarea în masă este departe de
a deveni o alternativă viabilă;
• România rămâne în principal o țară de origine, emigranții depășind numeric imigranții (mai puțin de
1% din totalul populației).
 Emigrația românilor
(Rentea, 2015)

➢Inițiativele menite să susțină revenirea imigranților români sunt

destul de limitate în termeni de aplicabilitate și efect.
➢De exemplu, numai pentru perioada 2008-2010, Guvernul român a adoptat
un plan de măsuri pentru revenirea în țară a cetățenilor români care lucrează
în străinătate.
➢Impactul activităților implementate a fost de asemenea foarte scăzut
conducând la decizia de a nu mai fi extins în anii următori.
 Imigrația în România
➢În anul 2015, în domeniul imigraţiei, Inspectoratul General pentru Imigrări a asigurat
managementul şederii legale pe teritoriul ţării pentru un număr de 104.139 cetățeni
străini:
◦ 60257 din state terţe (cei mai mulţi provin din Moldova - 9272,Turcia -8882 şi China - 7542)
◦ 43882 din state membre UE, SEE şi Confederaţia Elveţiană ( Italia - 12543, Germania - 5317, Franţa –
4747).
➢În domeniul azilului, în decursul anului 2015 au fost înregistrate un număr de 1266 de
cereri de azil
◦ în scădere faţă de anul 2014, când au fost înregistrate un număr de 1547 de cereri.
◦ Cei mai mulţi solicitanţi de azil provin din Siria - 541, Irak- 214 și Afganistan-96.
➢S-a acordat o formă de protecţie în 472 de cazuri
◦ 230 persoane au primit statut de refugiat
◦ 242 protecţie subsidiară
◦ o rată de aprobare de 59%.
 Drepturi sociale ale imigraților în România
➢Pot beneficia de măsuri de protecţie socială din partea statului, în aceleaşi condiţii
ca şi cetăţenii români, numai străinii cu reşedinţa sau domiciliul în România (OUG
194/2004).
➢Străinii cu o formă de protecție în România beneficiază de acces pe piaţa forţei de
muncă, la sistemul asigurărilor pentru şomaj, la măsurile de prevenire a şomajului şi
la măsurile pentru stimularea ocupării forţei de muncă, în aceleaşi condiţii stabilite
de lege pentru cetăţenii români.
➢Minorii imigranţi şi cei cu o formă de protecţie în România beneficiază de alocaţia
de stat pentru copii, iar cei neînsoţiţi beneficiază de aceeaşi protecţie oferită
minorilor români aflaţi în dificultate.
➢Programe de integrare
 Opinia publică* față de străini în general în România
(Barometrul Integrării Imigranților, 2014)

➢la nivel declarativ, românii nu sunt toleranți cu anumite grupuri din populația
țării, dar atunci când vine vorba despre străini se arată destul de deschiși și își
afirmă sprijinul pentru programele publice de integrare a imigranților (p. 26)

*opinie publică = gradul de toleranță și de acceptare al societății românești, dar și atitudinea

cetățenilor români față de programele publice de integrare a imigranților
(http://www.fundatia.ro/sites/default/files/BII%202015%20final%202015.pdf)
 Politica ”gastarbeiter” (muncitor oaspete) din Germania (de vest)

➢migrația turcilor în Germania a avut la bază acordul bilateral de recrutare de forță de

muncă cu Turcia semnat în anul 1961
➢Nevoia Germaniei de forță de muncă în industrie și construcții din anii ‘60 și ’70
➢Nu aveau acces la drepturi sociale deși erau plătitori de taxe și impozite prin contractele de muncă
încheiate cu statul german
➢Excluderea celor din afara statului națiune pe baza criteriului naționalității (Soysal , 1994).
➢ în contextul migrației internaționale, migrația turcilor în Germania se plasează pe locul al
treilea ca volum după migrația mexicanilor în SUA și a celor din Bangladesh în India
➢„gastarbeiter” (muncitor oaspete) – asumpția că muncitorii se vor întoarce în țara de
origine imediat ce contractul lor va expira
-> ERONATA!
-> reunificare familială
-> ședere pe termen lung o dată cu investiția în adaptarea socio-culturală la țara
de destinație, apoi obținerea cetățeniei
Bibliografie
Rentea G.C. (2015), “Mobility within the European Union and the access to social benefits: challenges of
social policies”, Revista de Asistenţă Socială, 3/2015: 99-107. Iasi: Polirom.