UNIVERSITATEA CREȘTINĂ DIMITRIE CANTEMIR

FACULTATEA DE ȘTIIȚE POLITICE; MASTER: STUDII DE SECURITATE ȘI

APĂRARE NAȚIONALĂ,AN I.
FUNDAMENTELE ECONOMICE ALE SECURITĂȚII ȘI APĂRĂRII

Migraţia în Uniunea Europeană

Lect. univ. dr. Horaţiu Blidaru Masterant:

Dina Dorina
 INTRODUCERE

Migratia din punct de vedere international este schimbarea locului de trai a

persoanelor ori a grupurilor de persoane aparte , indiferent de motivul si cauza schimbarii
locului de trai.
 Deplasare în masă a unor triburi sau a unor populaţii de pe un teritoriu pe altul,
determinată de factori economici, sociali, politici sau naturali; migrare.
 Deplasare în masă a unor animale dintr-o regiune într-alta, în vederea
reproducerii, a căutării de hrană etc.; migrare.

1) Deplasare în vederea schimbării locului de trai şi de muncă, determinată de factori

sociali, politici, economici sau naturali.
2) (despre unele animale, păsări etc.) Deplasare periodică în masă, condiţionată de
factori climaterici, de necesităţi de reproducere sau de dobândire a hranei.
Fenomen ce constă în deplasarea unor mulţimi de persoane dintr-o arie teritorială în alta,
urmată de schimbarea domiciliului şi/sau de încadrarea într-o formă de activitate în zona de
sosire.

CAPITOLUL I : TIPURI DE MIGRAȚIE

- Migrație internă – migarție rural- urbană; migrație urban- rurală

- Migrație externă
- Migrația internațională- determină intr-o măsură importantă, de politicile materializate
în reglementări specifice în raport cu imigrația
- Migrația voluntară – circulația persoanelor în baza voinței și deciziei proprii de a migra
- Migrația forțată- circulația migratorie în care există un element de constrângere, ce
amenință viața omului și care a survenit ca urmare a unor fenomene naturale sau
determinate de om.
- Migrație temporară - deplasarea pe o perioadă determinată de timp;migrantul revine la
locul de origine
- Migrație definitivă – de regulă e necesară o reconstituire a migrațiilor, după o perioadă
de timp dincolo de care pot fi considerate definitive.
 - Migrație reglementată (legală) – circulația care are loc pe căi legale, adică cu rspectarea
tuturor condițiilor de intrare, ședere și ieșire prevăzute de legislația statului țintă.
- Migrație nereglementată ( clandestină)1

CAPITOLU II : FACTORI

Factori care determină migrația prin constrângere sau atracție:

- Factori push (țara de origine)
-locuri de muncă insufucuente
- lipsă de oportunități
-condiții primitive
- constrângeri politice/religioase
- condiții medicale improprii
- pericolul imbolnăvirii
- dezastre naturale
- amenințări cu moartea
- sclavia
- poluarea
- lipsa condițiilor de locuire
- imposibilitatea găsirii unui partener

- Factori pull:
- oportunități de angajare
- condiții de viată mai bune
- libertăți politice/ religioase
- oportunități educaționale
- condiții medicale superioare
- securitatea
- legăturile familiale
- creșterea șanselor de a găsi un partener

1
Anghel Remus Gabriel, Horvath Istvan, Sociologia migraţiei. Teorii şi studii de caz româneşti, Editura Polirom,
Iaşi, 2009
CAPITOLUL II : Migrația în Uniunea Europeană

• forţa de muncă internaţională reprezintă aproximativ 3% din forţa de muncă globală

• o treime din imigranţi lucrează în Europa

 în statele industrializate, imigranţii lucrează preponderent în industrie şi construcţii

(40%) şi sectorul servicii (50%)
 până în 2030 se estimează că India şi China vor furniza 40% din forţa de muncă
globală
 numărul muncitorilor temporari admişi anual în statele membre ale Organizaţiei
pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare este de cca 1,8 milioane

• în absenţa migraţiei internaţionale, se estimează o scădere de 23% a populaţiei în

vârstă de 20 – 64 ani din statele dezvoltate până în anul 2050.

Peste o treime dintre gospodariile tarii – 2 milioane si jumatate, au avut cel putin unul
dintre membri plecat in strainatate dupa 1989, potrivit studiului 'Locuirea temporara in
strainatate. Migratia economica a romanilor' publicat de Fundatia pentru o Societate
Deschisa (FSD).
La nivel de individ, ponderea persoanelor intre 18 si 59 de ani care au lucrat in
strainatate dupa 1989 este de 12%. Insa, fenomenul s-a accentuat in special dupa anul
2002, odata cu liberalizarea circulatiei in spatiul Schengen pentru romani.
Drumurile romanilor pentru cautarea de lucru in lume (in special in Europa):
- prima etapa 90-95, existau cinci destinatii cu o pondere de peste 7% din totalul
plecarilor: Israel, Turcia, Italia, Ungaria si Germania.
- etapa a doua – ‘96 - 2002, la cele cinci tari din prima etapa se adauga Canada, Spania
si SUA.
- a treia etapa a inceput in 2002, iar romanii si-au concentrat plecarile spre Spania si
Italia.
Cum au ajuns la lucru in strainatate:
In perioada 1990-1995 s-a plecat fara sustinere sau ajutor din partea cuiva. Numai
 22% dintre cei care au plecat la lucru in acea perioada au fost ajutati de cineva. Odata
cu cresterea plecarilor s-au extins si retelele personale, astfel ca in perioada 1996-2001
beneficiau de ajutor pentru plecare 40% dintre migranti, ca dupa 2001, ponderea lor sa
urce la 60%.
Constructiile, pentru barbati (98% au muncit cel putin o data in acest domeniu), munca
menajera pentru femei (88%) si agricultura (72% barbati si 28% femei), sunt
principalele ocupatii ale romanilor in strainatate. Practica ilegala a acestor ocupatii
este deosebit de ridicata in cazul activitatilor menajere si agricole, iar ponderea celor
care au muncit clandestin era in crestere, de la 34% in perioada 1990-1995, la 53%
dupa 2001.
Munca ilegala este practicata mai ales de catre menajere (78%) si agricultori (56%).
Romanii au lucrat clandestin mai ales in Turcia si Italia, si legal in Germania, Grecia,
Israel, Canada si SUA. In ceea ce priveste Spania, romanii au lucrat preponderant
ilegal, dar cu un decalaj intre legal si ilegal mai mic decat in cazul celor plecati in
Italia si Turcia.2
In prezent, fenomenul plecarii temporare la lucru in strainatate este de trei ori mai
intens decat in 2002. Moldova, Muntenia si Oltenia sunt regiunile in care emigrarea
temporara pentru munca prevaleaza asupra plecarilor temporare de tip turism-viza,
mai frecvente in Banat, Transilvania, Dobrogea si Bucuresti. In acest sens, rudele din
localitatea de destinatie sunt cel mai des folosite la plecare  (pentru 23% dintre
migranti), urmate de prieteni din localitate (16%) si de cunostinte (5%).
In acest moment, Italia si Spania sunt principalele destinatii ale romanilor care
muncesc in strainatate: in ultimii cinci ani, 50% dintre plecarile la lucru in afara au
fost in Italia si 25% in Spania3.

CONCLUZII
2
Feraru Daniela Petronela, Costuri sociale ale migraţiei externe în România, Editura Lumen, Bucureşti, 2007
3
http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_10156/Dosar-Migratia-
romanilor-in-Europa-trecut-si-viitor.html
• La nivel individual-familial, emigrarea economic în străinătate a avut consecinţe
preponderant pozitive sub aspectul veniturilor, capitalului uman şi al schimbărilor de
mentalitate.

• Efectele combinate, negative şi pozitive sunt tot mai vizibile prin observarea
fenomenului la nivel comunitar, regional sau naţional. Şomajul, spre exemplu, a fost
exportat, în bună masură dar, simultan, au fost accentuate deficite de forţă de muncă
tânără şi calificată în plan sectorial.

• Sectoare precum construcţiile, industria textilă sau medicina înregistrează deficit clar
de forţă de muncă datorită emigrării

• În anii 2007 şi 2008 România s-a situat în topul primelor 10 ţări din lume în ceea ce
priveşte volumul remitenţelor intrate în ţară (6,2 şi respectiv 6,3 miliarde euro,
potrivit estimărilor BNR)

• Percepţia societăţii româneşti asupra emigării este preponderent pozitivă. 55% din
români consideră că “e bine că unii pleacă la lucru în străinătate”.

• Impactul familial este greu de estimat (divorţialitate, natalitate, performanţe şcolare şi

comportamente antisociale ale copiilor rămaşi singuri, lipsa ajutorului pentru bătrâni
etc.)

• în prezent fenomenul plecării temporare la lucru în străinătate este de 3 ori mai intens
decât în 2002

• principalele domenii de ocupare ale românilor în străinătate: construcţiile pentru

bărbaţi (98%); munca menajeră pentru femei (88%); agricultura (72% bărbaţi şi 28%
femei)

• cca. 7% din gospodării beneficiază de venituri din migraţia internaţională

• 10% din volumul fiecărui tip de investiţii dintre 2002 şi 2007 au fost realizate cu
ajutorul veniturilor din migraţie (extinderea/modernizarea locuinţei, cumpărarea de
bunuri electrocasnice, cumpărarea de autoturisme)
• 10% din rândul celor cu experienţă în străinătate au făcut investiţii în deschiderea unei
afaceri (orientare antreprenorială)

• 38% din subiecţii intervievaţi au apreciat că “cei ce au lucrat în străinătate gândesc

altfel” (schimbarea mentalităţilor)

• prietenii sunt foarte importanţi (34%, faţă de 25% media naţională), timpul liber este
foarte important (48%, faţă de 28%); munca este foarte importană (61%, faţă de 48%)

• Forţa de muncă înalt calificată implicată în mişcarea migratorie externă legală include
preponderent persoane de vârste cuprinse între 25 şi 40 de ani, cu competenţe în
domeniile ştiinţei şi tehnologiei şi într-o mai mică măsură învăţământului şi sănătăţii

• Structura emigraţiei pe grupe de vârstă evidenţiază tendinţa considerabil mai

accentuată de a pleca a persoanelor deja formate, cu un potenţial de muncă şi inovaţie
superior celorlalte grupe

• Decizia de a emigra este determinată de dificultăţile întâmpinate în găsirea unui loc

de muncă remunerat adecvat, precum şi mobilităţii sporite a acestei categorii, ai cărei
exponenţi văd în emigrare o opţiune de realizare materială şi profesională

• Fără a minimiza rolul ce revine motivaţiilor economice, în ultimă instanţă decizia

depinde de fiecare individ în parte, de sistemul său de valori, de idealurile,
preferinţele, aşteptările şi resursele de care dispune, altfel spus de capitalul său
financiar, educaţional, profesional şi cultural.
 BIBLIOGRAFIE

• Anghel Remus Gabriel, Horvath Istvan, Sociologia migraţiei. Teorii şi studii de caz
româneşti, Editura Polirom, Iaşi, 2009

• Feraru Daniela Petronela, Costuri sociale ale migraţiei externe în România, Editura
Lumen, Bucureşti, 2007

• http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_10156/Dosar-
Migratia-romanilor-in-Europa-trecut-si-viitor.html