Migrația în Europa

Carare Vlad
 Migrație
definiție
 Fenomenul migraţiei presupune deplasarea
persoanelor (indivizi, familie sau grupuri) dintr-
un un loc în altul cu intenţia de a se stabili
permanent sau temporar într-o locaţie nouă.
Migraţia poate fi voluntară (căutarea unui loc
de muncă) sau forţată (război, calamităţi
naturale). În funcţie de locul de origine a
migrantului, migraţia la nivelul Uniunii
Europene (UE) este de două tipuri: migraţia
intracomunitară (dintr-un stat membru în altul) şi
migraţia extracomunitară (în afara spaţiului UE)
 Periodizarea
migrației în Europa
După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, țările europene au
experimentat patru perioade principale de migrație:

Migrația forței de muncă și reconstrucția Europei perioada 1950-1970

 Imediat după al Doilea Război Mondial, etnicii naționali și alte persoane
care se deplasaseră au început să se întoarcă în țările de origine, generând
fluxuri migratorii de masă în Europa. În același timp, reconstrucția Europei
postbelice necesita o mare cantitate de forță de muncă. Ca urmare,
autoritățile statelor interesate, firme sau agenții private au început să
recruteze lucrători străini. Aceste ample mișcări migraționiste în cadrul
Europei și dinspre țările în curs de dezvoltare au contribuit la dezvoltarea și
creșterile succesive economice înregistrate în Europa, în perioada 1945-
1975.
Perioada crizelor economice: 1970 – prima jumătate a anilor ’80
 Cea de-a doua perioadă a migrației a fost marcată de crizele economice,
datorate creșterii prețului petrolului din 1973 și 1979. În anii următori,
schimbările din economia mondială, revoluția economică și noile modele de
organizare a afacerilor au modificat natura muncii, erodând modelele de
ocupare tradiționale. Ca urmare, migrația forței de muncă s-a modificat.
Diversificarea țărilor gazdă și de origine și creșterea numărului solicitanților de
azil, refugiaților și minorităților entice
A treia perioadă a migrației, care a început la sfârșitul anilor ’80, este caracterizată de
diversificarea statelor gazdă și a celor de origine. Țări de emigrație tradiționale din Europa,
precum Spania, Italia, Irlanda, Grecia și Portugalia, se transformă treptat în țări de imigrație.
Migranții nu mai provin în majoritate din fostele colonii, ci dintr-un grup de țări mult mai
diversificat. Numărul solicitanților de azil și al refugiaților a crescut semnificativ. Aceasta s-a
datorat, parțial, schimbărilor politice din Europa Centrală și de Est și din fosta Uniune Sovietică.
De asemenea, conflictele regionale, precum cele din fosta Iugoslavie și nordul Irakului, au
determinat fluxuri considerabile de solicitanți de azil și refugiați din zonele afectate.

Migrația forței de muncă „preferențială”. Creșterea migrații ilegale

În ultimii ani s-a înregistrat o creștere a migrației permanente și a migrației forței
de muncă temporare ca urmare, pe de o parte, a intensității fazei de expansiune de
la sfârșitul anilor ’90, iar, pe de altă parte, dezvoltării tehnologiei informației și
comunicației, sănătății și educației, sectoare care necesită forță de muncă înalt
calificată. Totodată, a crescut cererea de mână de lucru străină necalificată, în
special în agricultură, construcții și lucrări publice, precum și serviciile casnice
(cazul Italiei, Spaniei, Greciei și Portugaliei).
 Cauzele migrației
Factori socio-politici
 Persecuția pe motivul apartenenței la o etnie, religie, rasă, politică
sau cultură poate determina oamenii să-și părăsească țara. Un
factor major este războiul, conflictele, persecuția din partea
guvernului, sau un risc major ca acestea să se întâmple. Cei care
fug de conflicte armate, de încălcări ale drepturilor omului sau de
persecuții sunt de obicei refugiați umanitari. Aceasta va influența
alegerea locului în care se stabilesc, deoarece unele țări au
abordări mai liberale față de migranții umanitari.
 În ultimii ani, numeroase persoane fug în Europa din cauza
conflictelor, a terorii și a persecuțiilor din țara de origine. Dintre
cei 295 800 de solicitanți de azil cărora li s-a acordat protecție în
UE în 2019, peste un sfert proveneau din Siria, țară devastată de
război, urmată de Afganistan și de Irak.
Factori demografici și economici
 Schimbările demografice determină modul în care se produce deplasarea și
migrația populației. Creșterea sau scăderea populației, gradul de îmbătrânire sau
ponderea mare a tinerilor influențează creșterea economică și oportunitățile de
ocupare a forței de muncă în țările de origine și politicile de migrație în țările de
destinație.
 Migrația demografică și economică este corelată cu standardele de muncă,
șomajul și starea generală de fiabilitate economică a unei țări. Printre factorii de
atracție se numără salarii mai mari, oportunități de angajare mai bune, un nivel
de trai mai ridicat și oportunități în domeniul educației. În cazul în care condițiile
economice nu sunt favorabile și riscă încă să se deterioreze, crește probabilitatea
ca un număr mare de persoane să migreze în țări cu o situație mai bună.
 Potrivit Organizației Internaționale a Muncii a ONU, numărul lucrătorilor
migranți, definiți ca persoane care migrează pentru a se angaja, a fost de
aproximativ 164 de milioane la nivel mondial în 2017, reprezentând aproape
două treimi din migranții internaționali.
Factori de mediu
 Mediul a constituit întotdeauna un factor al migrației,
deoarece oamenii fug din calea dezastrelor naturale,
cum ar fi inundațiile, uraganele și cutremurele. Se
preconizează că schimbările climatice vor accentua
fenomenele meteorologice extreme, ceea ce ar putea
cauza deplasarea unui număr mai mare de persoane.

 Este dificil să se estimeze numărul total de migranți

din motive de mediu în întreaga lume, din cauza
impactului altor factori precum creșterea demografică,
sărăcia, guvernarea, securitatea umană și conflictele.
Cifrele estimative variază între 25 de milioane și 1
miliard pe an, până în 2050.
 Emigrația în
România
Românii au plecat din România, masiv, în fluxuri
intense sau mai puţin intense, încă din anii 1990,
însă exilul începuse ceva mai devreme, încă sub
regimul Ceauşescu, când oamenii nu mai sperau că
ceva se va schimba vreodată semnificativ în bine
în România. Senzaţia aceasta a rămas şi determină
mulţi români să ia drumul emigrării.
 Perioade de emigrație în România
Anii 1990
 Primul val de emigranţi români a pornit imediat după revoluţia din 1989, însă semnificative pentru majoritatea celor
care au plecat în anii 1990 au fost evenimentele din Piaţa Universităţii şi represiunea brutală a studenţilor de către
minerii chemaţi de Ion Iliescu. Partea extrem de negativă a acestui prim val de emigrare masivă o constituie faptul că au
plecat preponderent oamenii cu studii superioare, intelectualii, şi anume medici, ingineri, arhitecţi, economişti,
profesori, artişti. În marea lor majoritate, aceşti oameni nu s-au mai întors în România niciodată.

Anii 2000-2012
 Un al doilea val migraţionist a apărut pe fondul unei creşteri economice globale şi a unei prosperităţi vizibile în ţările
occidentale. Contextul politic era precar, din nou, în România. În timp ce alte ţări est şi central-europene erau angajate
deja în negocieri avansate pentru aderarea la Uniunea Europeană, în România procesul de aderare era constant sabotat
de reţelele foştilor nomenclaturişti şi securişti, iar ţara era prizoniera unui sistem bine pus la punct de fraudare şi
prăduire a resurselor publice.

Anii recenţi
 Efectele emigraţiei puternice din anii 1990 şi 2000 au început să se vadă recent, în ultimii 4-5 ani, când România se
confruntă cu o penurie a forţei de muncă în diverse domenii în care se cere calificare, cum sunt medicii, asistentele sau
farmaciştii (primii care au plecat), economiştii, profesorii, arhitecţii, antreprenorii, dar şi tehnicieni din diverse domenii.
România a început să importe forţă de muncă din ţări aflate în curs de dezvoltare, însă piaţa ar avea nevoie de mult mai
multă. În mod paradoxal, românii rezidenţi nu agreează imigranţii, deşi România se află printre primele cinci state
membre din Europa, ca ţară de origine a migraţiei intra-europene, alături de polonezi, italieni, portughezi şi britanici.
Statistici
 Bibliografie

• https://www.revistasinteza.ro/emigratia-si-declinul-romaniei-posibile-cauze-si-co
nsecinte

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Migra%C8%9Bie_uman%C4%83

• https://what-europe-does-for-me.eu/data/pdf/focus/focus04_ro.pdf