Facultatea de Istorie și Stiințe Politice

Criza migrației în Venezuela

Lect. Razvan Victor PANTELIMON

Student: Pușcașu Claudia Roxana

2019
1
 Criza migrației în Venezuela

Migrația internațională a oamenilor este una din componentele globalizării, alături de

comerțul cu produse, fluxurile financiare și fluxurile de informații. Dintre aceste patru
dimensiuni, aceasta este cea cu cele mai complexe caracteristici, deoarece este mai presus de
toate un fenomen social care se referă la comportamente individuale sau micro-colective, care
scapă în mare parte de politicile publice sau de jocul marilor actori privați. Plecarea sau
întoarcerea în țara de origine, obținerea accesului într-o țară gazdă, stabilirea acolo, transferarea
de fonduri, drepturi sau aptitudini este o decizie care nu este ușor de controlat, direcționat sau
constrâns.
Migrația internațională face parte integrantă din procesele sociale, istorice, antropologice,
juridice, geografice, economice și nu în ultimul rând, politice.
Migrația este un fenomen inevitabil pentru omenirea care a transformat civilizațiile, a
redefinit granițele și a permis dezvoltarea și ajutorul pentru milioane de cetățeni de-a lungul
secolelor. Ca fenomen individual și voluntar, migrația reprezintă un proces de schimbări
intense, după cum remarcă Achotegui (2008), care subliniază că ”emigrarea se transformă
astăzi, pentru milioane de oameni, într-un proces care are un nivel de stres atât de intens încât
ajunge să depășească capacitatea ființelor umane de a se adapta”.1
Din această cauză, analiza migrației este o sarcină complexă, care se transformă în timp
prin diferitele modalități pe care le dobândește, în virtutea fenomenelor multidimensionale care
influențează și motivează migranții (Fernández, 2013).2
În profida complexității sale și a domeniilor multiple care implică migrația, pentru a
descoperi cauzele acestei situații este nevoie de o activitate complexă, deoarece există diverse
motive care sunt atribuite deciziei de a emigra, care, potrivit lui Aruj (2008)3, au fost postulate
în diferite domenii care reflectă diferite motivații, cum ar fi lipsa muncii, persecuția politică -
ideologia, insecuritatea cauzată de violență, războaie, persecuții religioase sau etnice, probleme
socio-economice, îmbunătățirea calității vieții, căutarea dezvoltării individuale sau familiale,
oportunități de angajare și educație, acces la bunuri și servicii, etc.
Studiile privind migrația contemporană încearcă să analizeze fenomenul, subliniind
motivațiile și condițiile țării sau regiunii de primire. În acest sens, Portes și Böröccz (1998)4
subliniază faptul că procesele de migrație recente, fie de origine autonomă sau spontană, au
câștigat o importanță considerabilă, trezind îngrijorarea pentru implicațiile lor sociale și
politice. Aceștia susțin că acestea sunt procese care au un caracter global, nu numai din
perspectivă socială care afectează toate țările planetei, fiind puncte de plecare și de sosire, dar
și dintr-o dimensiune profesională sau culturală.
Mobilitatea umană, conform Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM), este
”mobilizarea/mișcarea persoanelor dintr-un loc în altul în exercitarea dreptului lor la liberă
circulație (...) și este un proces complex și motivat din diverse motive (voluntar sau forțat)”
(OIM, 2012, p.17)5.

1 Achotegui J., Migración y crisis: el síndrome del inmigrante con estrés crónico y múltiple (síndrome de
Ulises), AVANCES En Salud Mental Relacional,2008, pp. 7.
2 Fernández M., Aproximación interdisciplinar al análisis de las migraciones, Universidad Pontificia Comillas.
Madrid, España,2013.

3 Aruj R., Causas, consecuencias, efectos e impacto de las migraciones en Latinoamérica. Papeles de
Población, vol. 14, nr. 55, 2008, pp. 95-116.
4 Modulo II. Movilidad Humana. Gestión fronteriza integral en la subregión andina, OIM, 2012, p.17,
disponibil pe site-ul http://www.oimperu.org, accesat la data de 20.01.2019.
5 Portes, A. y Böröccz, J. (1998). “Migración contemporánea. Perspectivas teóricas sobre sus determinantes y sus
modalidades de incorporación” En: Malgesini, Graciela (comp.) Cruzando fronteras: migraciones en el sistema
mundial. Icaria. Fundación Hogar del Empleado, pp. 43-74. Barcelona, España.

2
 Care este acum fenomenul migraţiei la nivel mondial?

În întreaga lume, există circa 258 de milioane de oameni ”în mobilitate” şi migranţi, adică
3,4% din populaţia mondială, iar transferurile financiare ale acestora reprezintă în jur de 450
de miliarde de dolari, adică 9% din PIB-ul mondial, potrivit cifrelor Organizaţiei Naţiunilor
Unite.
În cazul Venezuelei, emigrația a crescut considerabil din 2015 până în prezent, conform
Organizației Mondiale a Migrației (OIM, 2018)6, în 2015, 697.562 de venezueleni au plecat în
mod regulat în diferite țări de destinație,iar în 2017, 1.622.109 de venezueleni, o cifră care nu
include venezuelenii cu altă naționalitate, care au emigrat cu pașaport străin. Emigrația
venezueleană, ca și în celelalte țări, a fost cauzată de factorii macro-determinanți ai migrației,
respectiv situația politică tensionată,situația economică precară, pe lângă acestea enumerându-
se și dorința venezuelenilor, în special a tinerilor, de a avea parte de un nivel de educație mai
ridicat. Cei care emigrează consideră enumeră printre motivele lor și dreptul la viață, libertate,
securitate, hrană, sănătate, să trăiască o viață demnă și să aibă pace.Toate aceste aspecte au dus
la o reală problemă demografică și la pierderea forței de muncă a țării, care este necesară pentru
redresarea economică a acesteia.
În secolul al XX-lea, timp de decenii, Venezuela a fost o țară gazdă pentru imigranți,
contextul său regional și prezența resurselor subteranului,respectiv a unei economii echilibrate,
oferind oportunități celor care căutau o calitate mai bună a vieții, în acea perioadă, venezuelenii
nu simțeau nevoia de a emigra, condițiile de trai fiind mulțumitoare , astfel, se poate afirma că
venezueleanul nu are o cultură migratoare, nici nu are experiență și nici nu sprijină rețelele de
concetățeni în țările gazdă (Castillo și Reguant, 2017).7
Revenind la perioada actuala, se poate observa un fenomen al mobilității umane, fenomen
caracterizat ca fiind un proces complex, deoarece motivele emigrării apar în două moduri:
voluntare sau forțate, iar temporalitatea variază/se face de la pendulare, adică migranții vin și
pleacă în țările învecinate (în special în Columbia) până la decizia definitivă de a părăsi țara
pentru o perioadă lungă de timp.
Criză social-economică actuală din Venezuela este rezultatul unui proces de deteriorare
progresivă a economiei sale, deghizat de actualul guvern sub pretextul așa-numitului ”război
economic”, dar demonstrat de organismele internaționale și instituțiile din țară care prevăd o
aprofundare a indicilor sărăciei, a deficitului și a pierderii puterii de cumpărare a
venezueleanului, generând o criză umanitară alarmantă.
Colapsul economic a apărut încă de la începutul mandatului prezidențial al lui Maduro și
a prezentat o rată a inflației de aproape un milion de procente, o lipsă acută de alimente care
are mai mult de o treime din consumul populației o singură dată pe zi, și 5.000 de venezueleni
care fug zilnic de disperare din țară.
Există acum mai mult de trei milioane de venezueleni care și-au părăsit patria într-un exod
care a fost descris drept cea mai mare criză a migrației din istoria Americii Latine.

Care sunt cauzele acestui colaps și prăbușirii Venezuelei?

6
Venezuela 2019: más hambre, éxodo y corrupción, disponibil pe site-ul https://www.elobservador.com, accesat
la data de 20.01.2019.

7
Castillo Crasto, T y Reguant Álvarez, M., Percepciones sobre la migración venezolana: causas, España como
destino, expectativas de retorno. Migraciones,2017, pp.133-163.

3
 Regimul socialist radical, înființat de Hugo Chávez, a funcționat mai bine, comparativ cu
cel a lui Maduro, Chávez implementând propria lui politică socialistă, bolivaristă și
concentrându-se pe implementarea de reforme socialiste ce aveau ca scop aplicarea unei
constituții, naționalizarea mai multor industrii-cheie și reducerea semnificativă a sărăciei.
Acesta a redistribuit terenul țării și bogăția masivă a petrolului în beneficiul saraciilor, plătindu-
și programele prin naționalizarea industriei petroliere - care reprezenta 98% din exporturile de
capital - și băncilor. În momentul în care Chávez a murit în 2013, inflația a crescut la aproape
50%, apoi, prețurile petrolului la nivel mondial au scăzut dramatic iar criza s-a accelerat atunci
când succesorul său, Nicolas Maduro, a preluat puterea în 2013.
Supremația Venezuelei era datorată marilor sale rezerve de petrol - 96% din veniturile
sale provenind din țiței - iar prăbușirea prețului petrolului din 2014 a reprezentat principala
cauză a colapsului economic, dar și factorul declanșator al crizei prezente și introducerea unei
penurii de valută străină. S-au imprimat mai multe bacnote, ceea ce a dus la o creștere
exponențială a inflației și la patru ani de recesiune. Moneda fizică, bolivar, este lipsită de
valoare, în timp ce petro - noua monedă digitală pe care președintele socialist Nicolás Maduro
la introdus-o anul trecut, legată de prețul petrolului - este în mare parte fictivă. Sociologul
venezuelean Tomás Páez menționează că ”nesiguranța” și ”repudierea” lipsei propriei vieți
sunt principalii factori care i-au condus pe venezueleni să-și părăsească țara, argumentând prin
formule precum ”deteriorarea economică ... teribilul deficit și valoarea bolivarului”, situația
devenind ”o criză umanitară”. 8
Potrivit raportului ”Perspectiva economică mondială” a Băncii Mondiale (BM), se
estimează că economia venezueleană din 2018 a înregistrat o recesiune de 4,2%. Raportul
precizează că în 2017, Venezuela a avut o recesiune de 11,9% ,iar ”fenomenul a fost mai
profund decât s-a crezut anterior”, potrivit studiului. În timp ce economia din Caraibe a crescut
cu 0,9% după doi ani de recesiune, iar țări precum Argentina și Columbia au înregistrat o
creștere a produsului intern brut (PIB) de 2,9%, respectiv 1,8%, Venezuela a scăzut cu -14,5%
(BM, 2018).9
De asemenea, Banca Mondială subliniază că între anii 1990 și 1998 economia
venezueleană a crescut cu o rată medie anuală de 3,4%. După 1998, schimbarea paradigmei
politice a influențat astfel încât creșterea în ultimii 20 de ani a fost de numai cu 1,2% pe an,
fapt ce a dus la creșterea puterii de cumpărare a populației, nu datorită modificărilor de fond a
economiei sale, ci din cauza creșterii veniturilor obținute din petrol, care au crescut de la 9,64
$ în 1998 la 146.08 dolari la vârf în 2008.
La rândul său, Fondul Monetar Internațional (FMI) susține că această criza economică și
umanitară din Venezuela ”este în creștere după 2014”, în contextul prăbușirii producției și
exportului de petrol. În raportul său ”Perspectivele economiei mondiale”, FMI estimează că
inflația din Venezuela va crește la 13,864%, ceea ce o va plasa drept țara cu cea mai mare
inflație din lume. În mod similar, este de așteptat ca PIB-ul venezuelean să scadă cu 15% și cu
6% până în 2019, fiind cel mai grav declin în America Latină și Caraibe, ceea ce înseamnă ”o
revizuire semnificativă față de pierderile proiectate în previziunile economice mondiale din
octombrie 2017 (-9,0% și -4,0%, respectiv)”.10 Raportul subliniază că, dacă aceste previziuni

8
Por qué la crisis migratoria de Venezuela es tan grave para Suramérica? , disponibil pe site-ul
www.elespectador.com , accesat la data de 20.01.2019.

9
Perspectivas de la Economía Mundial. Informe Trimestral del Fondo Monetario Internacional , disponibil pe
site-ul ttp://www.imf.org/es/, accesat la data de 20.01.2019.

10 Idem.

4
sunt confirmate, economia Venezuelei ar avea o scădere de aproximativ 50% în ultimii șase
ani (FMI, 2018).
Criza migrației din Venezuela este una dintre cele mai mari din ultimii ani. Din cauza
penuriei grave de medicamente și de materiale necesare, pentru mulți dintre venezueleni
accesul la îngrijiri medicale esențiale este extrem de dificil. De asemenea, din cauza penuriei
severe de alimente și alte bunuri, multe persoane nu pot primi o alimentație adecvată și nu pot
acoperi nevoile de bază ale familiilor lor. Autoritățile venezuelene neagă existența unei crize.
Deși guvernul continuă să susțină că țara nu se confruntă cu o criză, accesul venezuelenilor la
servicii medicale și la alimente este în continuare grav subminat, fără a se întrevedea sfârșitul
acestei situații.

Potrivit Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, se pare că, în
Venezuela, unde foametea se răspândește la o scară din ce în ce mai largă, iar îngrijirile
medicale se deteriorează vertiginos, se înregistrează un declin dramatic în ceea ce privește
respectarea drepturilor economice și sociale.
Venezuela traversează una dintre cele mai negre crize umanitare, potrivit ONU. Sărăcia
extremă afectează 40% din populație, numărul morților din cauza malnutriției crește constant
și milioane de oameni au părăsit țara în ultimii doi ani. Potrivit Organizației Naţiunilor Unite,
circa trei milioane de venezueleni trăiesc în străinătate, dintre care 2,3 milioane au emigrat
începând din 2015, fugind de grava criză economică, politică şi socială din ţara lor. Columbia,
care împarte o graniţă de 2.200 kilometri cu Venezuela, a primit peste un milion, Peru - cel
puţin 550.000, iar Ecuadorul - circa 300.000. Exodul venezuelenilor care fug de situaţia
economică dezastruoasă marcată de penurii şi hiperinflaţie este considerată de agenţia ONU
pentru refugiaţi drept cea mai masivă migrație de persoane din istoria recentă a Americii Latine.
Noile cifre arată că aproximativ o persoană din 12 din populație a părăsit acum țara,
condusă de violență, hiperinflație și lipsa de alimente și medicamente.
Rata migrației s-a accelerat în ultimele șase luni, a declarat William Spindler de la
Comisarul pentru Refugiați al ONU (UNHCR)11, care a făcut apel la sprijinul statelor
internaționale mai mari pentru a reduce presiunea asupra vecinilor din Venezuela.

Care este dimensiunea acestui exod?

Potrivit Organizației Națiunilor Unite, 1,6 milioane de Venezuelani au fugit din 2015 de
criza economică și politică profundă din țara lor. Aproximativ 90% dintre aceștia s-au refugiat
în țările din regiune.
Aproximativ 2.3 milioane de venezueleni trăiesc în străinătate. Sociologul venezuelean
Tomas Paez12 estimează că diaspora, răspândită în peste 90 de țări, reprezintă între 10 și 12%
din populația Venezuelei de 30,6 milioane, potrivit ultimului recensământ. Majoritatea
migranților călătoresc în Columbia, Ecuador, Peru și Chile, țări dinamice din punct de vedere
economic.

11
Venezuela: about 3m have fled political and economic crisis since 2015
, disponibil pe site-ul https://www.theguardian.com/, accesat la data de 20.01.2019.

12
Por qué la crisis migratoria de Venezuela es tan grave para Suramérica?, disponibil pe site-ul
https://www.elespectador.com , accesat la data de 20.01.2019.

5
 Carlos Malamud, analist specializat în America Latină al Institutului Regal Elcano din
Madrid, asigură că exodul este o stratagemă, în mod deliberat orchestrat de Maduro, ”care
folosește migrația ca armă politică împotriva opoziției”.13
Mai mult de un milion de venezueleni sunt în statul vecin, Columbia, altă jumătate de
milion sunt în Peru, iar restul au ajuns în Ecuador, Argentina, Chile și Brazilia. La început,
Columbia a reacționat cu generozitate la influxul venezuelean, oferind permise de muncă
pentru migranți și îngrijiri medicale, dar cu aproximativ 5.000 de oameni pe zi plecând din
Venezuela, orașele de frontieră pur și simplu n-au mai putut face față.
Conform informațiilor apărute recent (22.01.2019) în presa internațională, mai exact în
El Pais, Spania, Italia și Franța solicită înființarea unui grup de contact convenit la Bruxelles.
Spania conduce un grup de țări europene care solicită deschiderea unor canale de dialog între
statele respective și Venezuela. Miniștrii de externe ai Spaniei, Franței, Italiei, Portugaliei și
Olandei au trimis o scrisoare șefului diplomației europene, Federica Mogherini, solicitându-i
rapid printr-o decizie pe care UE a adoptat-o, crearea a unui grup de contact pentru a găsi soluții
în rezolvarea problemelor crizei grave cu care se confruntă Venezuela. Aceste cinci state doresc
”să stabilească fără întârziere un grup internațional de contact cu scopul de a facilita dialogul
dintre autoritățile din Venezuela și opoziție pentru depășirea situației actuale”14, potrivit
textului.

Ministrul de externe Josep Borrell avertizează că această criză din Venezuela necesită
mai mult decât sancțiuni din partea Europei. Tot în scrisoarea respectivă se justifică faptul că
”Este esențial ca Europa să asigure o prezență semnificativă în grupul de contact, astfel încât
interesele noastre comune să fie apărate în mod adecvat”. 15
În cadrul unei conferințe de presă și Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite
(ONU), Antonio Guterres16, a afirmat zilele trecute, că acest colaps resimțit în Venezuela poate
fi rezolvat printr-un acord politic și un dialog serios între guvern și opoziție, care necesită
înțelegere de ambele părți.
Conform calculelor Fondului Monetar Internațional, Organizației Națiunilor Unite și a
altor organizații multilaterale, Venezuela ar putea înregistra o inflație de peste 10 milioane de
procente în 2019, o nouă recesiune PIB de peste 18%, un colaps mai mare al producției de
petrol, o creștere a violenței și două milioane de venezueleni care ar părăsi țara. Numărul
venezuelenilor care își părăsesc țara din cauza crizei este așteptat să ajungă la 5,4 milioane de
persoane până la sfârșitul anului 2019, potrivit prognozelor făcute de Organizația Internațională
pentru Migrații (OIM) și Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați (UNHCR), relatează
agenția DPA citată de Agerpres.
În ultimii ani, s-a constatat că cel mai mare flux al populației provine din America Latină,
iar 95 de organizații acoperă 16 țări și colaborează pentru a răspunde nevoilor urgente ale
milioane de migranți și refugiați din Venezuela și comunitățile gazdă.Acest efort este coordonat
de UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați și de OIM, Organizația Internațională pentru
Migrație.

13
Idem.
14
Ibidem.
15
La crisis de Venezuela divide al mundo, disponibil pe site-ul https://elpais.com , accesat la data de

22.01.2019.

16 Guterres:
Crisis que vive Venezuela solo puede resolverse con un "diálogo serio" , disponibil pe site-ul
https://www.voanoticias.com , accesat la data de 22.01.2019.

6
 Planul regional de răspuns pentru refugiați și emigranți (RMRP) este primul de acest gen
din America: un plan operațional, cu un format de strategie și coordonare conceput pentru a
răspunde nevoilor venezuelenilor care se află în migrare și care asigură integrarea lor socială
și economică în comunitățile care îi primesc. Scopul acestui plan este stabilizarea situației
umanitare grave care afectează milioane de venezueleni în căutare de protecție și adăpost de-a
lungul întregului continent.
De asemenea, experții prevăd introducerea unor sancțiuni economice noi și mai grave
împotriva regimului începând cu din 2019, an în care Maduro începe un nou mandat de
guvernare, care nu va fi recunoscut de o mare parte a comunității internaționale, în fața unor
dovezi agresive de fraudă și ilegalitate, prezente și la ultimele alegeri prezidențiale numite de
guvernatorul bolivarian.
Unul dintre principalele motive de îngrijorare este viteza cu care producția de petrol a
scăzut, o activitate care de ani de zile a reprezentat principalul motor al economiei țării.
Producția, care a fost de aproximativ 3,4 milioane de barili pe zi, când vicepreședintele
Hugo Chávez a câștigat alegerile din 1998, astăzi atinge un milion de barili pe zi și ar putea
scădea cu încă jumătate de milion până la sfârșitul anului 2019, a declarat de la Londra Diego
Moya-Ocampos, analist principal pentru America de la IHS Markit.
La acest nivel de producție și declinul continuu al activității private ar putea duce la
prăbușirea sistemului de electricitate, a sistemului de alimentare cu apă și a restului serviciilor
publice, a zonelor deja afectate grav de criza economică.
În mod ironic, sectorul care pare a fi într-o poziție mai bună pentru a rezista atacului
crizei este tocmai ceea ce experții identifică drept cauza majoră a crizei: chavezismul.
Moya-Ocampos a declarat că Venezuela este acum guvernată de un regim care a început
să înlocuiască scăderea veniturilor din petrol cu veniturile obținute prin traficul de droguri, dar
și prin exploatarea ilegală și contrabanda cu benzină. Aceste venituri ”fac posibilă menținerea
lui Maduro la putere, cu excepția cazului în care armata își va îndepărta sprijinul sau o forță
regională va încerca într-un fel să contribuie la restabilirea ordinii constituționale și
democratice din Venezuela”.17
Criza economică și presiunea internațională asigură că anul 2019 va fi un an de
turbulențe mari. Pe de o parte, respingerea internațională tot mai mare a regimului va fi
consolidată în 2019, după noua învestire a lui Maduro și este foarte probabil ca Statele Unite
să declare Venezuela ca stat care promovează terorismul prin legăturile sale strânse cu Armata
de Eliberare (ELN) din Columbia și grupul Hezbollah din Orientul Mijlociu.
Dar, pe de altă parte, există și așteptări de creștere a presiunii interne, deoarece
condițiile economice continuă să se deterioreze, provocând și mai multă durere și suferință
pentru populația venezueleană.

Asta nu înseamnă că noi valuri de proteste vor duce automat la o schimbare de regim în
2019. Maduro a rezistat deja acestui nivel de turbulențe în trecut și a petrecut ceva timp
pregătindu-se să o facă din nou. Așa cum a prevăzut Moya-Ocampos, anul 2019 a început cu
proteste puternice, dovadă fiind haosul politic și recentele proteste din 23-24 ianuarie 2019,
care s-au sondat și cu morți, dar și unde liderul opoziției Juan Guaido s-a proclamat preşedinte
interimar şi a fost recunoscut de Statele Unite şi alte câteva ţări din America de Sud.

17 Venezuela dice adiós a uno de los años más oscuros de su historia, pero el 2019 luce peor, disponibil pe site-
ul https://www.elnuevoherald.com accesat la data de 23.01.2019.

7
 Trebuie menționat faptul, că Rusia, Turcia și China, importanți susţinători financiari ai
guvernului de la Caracas, căruia îi împrumuta miliarde de dolari, sub formă de plăţi anticipate
pentru livrări viitoare de petrol sunt de fapt aliații cheie a lui Maduro, ministrul de externe al
Rusiei avertizand deja Statele Unite ale Americii că o intervenție la nivelul Venezuelei va fi
catastrofală.
Având în vedere demersurile din SUA și declarațiile lui Donald Trump, privind numirea
liderului opoziției Juan Guaido ca președinte interimar al Venezuelei, liderul actual , Nicolas
Maduro, a recurs la închiderea ambasadei și consulatelor în SUA și ruperea relaţiilor
diplomatice cu Washingtonul, având atât spijinul armatei sale, cât și sprijinul lui Vladimir
Putin.18
Secretarul general al Naţiunilor Unite, António Guterres, a îndemnat la negocieri, menite
să evite escaladarea tensiunilor.
O investigație realizată de ziarul The Economist a prevăzut că exodul venezuelean ar putea
ajunge în cele din urmă la 6 milioane de emigranți, echivalând criza refugiaților generată de
războiul civil din Siria (cea mai mare criză a migrației din istorie după al doilea război
mondial), fără îndoială, aceasta a afectat puternic Europa.
În concluzie, totul va depinde, în cele din urmă, de proporția în care forțele armate ale țării
vor continua să îl însoțească pe Maduro în drumul său spre consolidarea dictaturii lui sau dacă
într-un punct în mijlocul haosului vor decide să se alăture opoziției și poporului venezuelean.

Bibliografie

1. Achotegui, J. (2008). Migración y crisis: el síndrome del inmigrante con estrés crónico y
múltiple (síndrome de Ulises). AVANCES En Salud Mental Relacional, 7.
2. Aruj, R. (2008). Causas, consecuencias, efectos e impacto de las migraciones en
Latinoamérica. Papeles de Población, vol. 14, N° 55, enero-marzo 2008, pp. 95-116.
Universidad Autónoma del Estado de México, Centro de Investigación y Estudios Avanzados
de la Población.
3. Castillo Crasto, T y Reguant Álvarez, M. (2017). Percepciones sobre la migración
venezolana: causas, España como destino, expectativas de retorno. Migraciones 41. 133-163
4. Fernández, M. (2013). Aproximación interdisciplinar al análisis de las migraciones.
Universidad Pontificia Comillas. Madrid, España.
5. FMI. (2018). Perspectivas de la Economía Mundial. Informe Trimestral del Fondo
Monetario Internacional - abril 2018. Revisado el 26/04/18. Disponible en:
http://www.imf.org/es/Publications/WEO/Issues/2018/03/20/world-economic-outlook-april-
2018
7. Yovanny Bermúdez S.J., Rina Mazuera-Arias, Neida Albornoz-Arias, Miguel Ángel, Morffe
Peraza Informe sobre la movilidad humana venezolana. Realidades y perspectivas de quienes
emigran (9 de abril al 6 de mayo 2018), mayo 2018

18
Președintele Nicolas Maduro a decis închiderea ambasadei și a consulatelor Vanazuelei în SUA, disponibil pe
site-ul https://www.agerpres.ro , accesat la data de 24.01.2019.
8
8. OIM. (2012). Modulo II. Movilidad Humana. Gestión fronteriza integral en la subregión
andina. Disponible en:
http://www.oimperu.org/oim_site/documentos/Modulos_Fronteras_Seguras/Modulo2.pdf
9. Portes, A. y Böröccz, J. (1998). “Migración contemporánea. Perspectivas teóricas sobre sus
determinantes y sus modalidades de incorporación” En: Malgesini, Graciela (comp.) Cruzando
fronteras: migraciones en el sistema mundial. Icaria. Fundación Hogar del Empleado, pp. 43-
74. Barcelona, España.
10.https://www.eltiempo.com/colombia/otras-ciudades/venezolanos-la-migracion-mas-
grande-en-la-historia-del-pais-72872
11.https://www.telesurtv.net/news/venezuela-colombia-promueve-migracion-recursos-
economicos-20181211-0042.html
12. https://es.wikipedia.org/wiki/Crisis_migratoria_venezolana
13.https://www.elespectador.com/noticias/el-mundo/por-que-la-crisis-migratoria-de-
venezuela-es-tan-grave-para-suramerica-articulo-809318
14. https://news.un.org/es/story/2018/05/1432842
15.https://www.acnur.org/noticias/press/2018/12/5c13bcf14/se-lanza-plan-de-emergencia-
para-refugiados-y-migrantes-de-venezuela.html
16.https://cnnespanol.cnn.com/2018/09/05/la-solucion-a-la-crisis-de-venezuela-no-es-la-
migracion/
17. http://cronica.uno/los-numeros-rojos-que-dejo-la-emigracion-venezolana-en-2018/
18.https://www.elnuevoherald.com/noticias/mundo/america-latina/venezuela-
es/article223766645.html
19. https://www.bbc.com/mundo/noticias-america-latina-46715015
20. https://www.voanoticias.com/a/guterres-crisis-que-vive-venezuela-solo-puede-resolverse-
con-un-dialogo-serio-entre-el-gobierno-y-la-oposici%C3%B3n-/4750282.html
21. https://www.elobservador.com.uy/nota/venezuela-2019-mas-hambre-exodo-y-corrupcion-
201812295059
22. https://elpais.com/tag/venezuela/a
23.https://www.theguardian.com/world/2018/nov/08/venezuela-migrants-fleeing-exodus-
increase-united-nations
24. https://www.bbc.com/news/world-latin-america-45546650

9
10