1.

Cetăţenia – bază a politicilor sociale

2. Conceptul de cetăţenie la T. H.Marshall
3. Cetăţenia în MileniulIII
CURS 3, 07.03.2017
1. Cetăţenia – bază a politicilor sociale
CURS 3, 07.03.2017
 Conceptul de cetățenie
(vezi Rentea 2013,63-74)

Există o vastă literatură de specialitate cu privire la cetățenie

 statul națiune, apartenența individului la un stat, cetățenia europeană, etnicitatea sau
migrație.

Modelul clasic al cetățeniei presupune definirea prin relaționarea cu statul-

națiune și congruența dintre calitatea de membru al unui stat ale cărui
granițe sunt bine delimitate (principiul teritorialității)
- cetățenii au acces la drepturi garantate și promovate de stat
 Conceptul de cetățenie

 Discursul contemporan în ceea ce privește cetățenia: o trecere

de la forma pasivă bazată pe drepturi (și în principal naționale) la
o nouă abordare a responsabilităților cetățenești (individuale și
colective), obligațiilor și participării active (Coffey, 2004: 47)

Cetățenia reprezintă un set de drepturi și obligații egale ale unei

populații bine delimitate, excluzându-i pe cei din afară pe baza
criteriului naționalității (Soysal , 1994).
 Factori care au contribuit la dezvoltarea cetățeniei moderne
(vezi Barbalet,1998)

Războiul și dezvoltarea cetățeniei democratice moderne

mobilizarea națională în timp de război a fost un factor (și nu
neapărat o condiție) (Barbalet , 1998: 66)
”pentru a susține financiar războaiele, statele solicită adeziunea
populațiilor, iar aceasta poate fi cumpărată printr-o extindere a
drepturilor cetățenești” (Turner 1986 apud Barbalet , 1998: 65)
 Factori care au contribuit la dezvoltarea cetățeniei moderne
(vezi Barbalet,1998)

Războiul și dezvoltarea cetățeniei democratice moderne

”starea de război favorizează ocuparea în întregime a forței de muncă și o
piață a forței de muncă săracă”, ceea ce conduce la presiuni pentru
patronat și guvern pentru obținerea unor revendicări de către clasa
muncitoare și practic extinderea drepturilor muncitorești (Turner 1986
apud Barbalet, 1998: 65)
Therborn (1977 apud Barbalet, 1998: 65) – ”democrații proprii
războiului”, cetățenia democratică modernă a fost instituită ca o
consecință a înfrângerii militare (Austria, Finlanda, Germania, Italia,
Japonia)
 Factori care au contribuit la dezvoltarea cetățeniei moderne
(vezi Barbalet,1998)

Războiul și dezvoltarea cetățeniei democratice moderne

cazuri rare în care în urma războiului drepturile cetățenești au fost extinse
Limitările drepturilor civile, politice, sociale, impuse de pregătirea pentru război
◦ Mobilizarea populației (recrutarea militară și planificarea forței de muncă civile)
◦ Mobilizarea informației (propagandă și cenzură)
◦ Mobilizarea resurselor (planificare economică și industrială)
războiul mai degrabă a întrerupt procese de dezvoltare în derulare (de
exemplu, Anglia după primul Război Mondial și-a continuat reformele după
încetarea ostilităților)
 Factori care au contribuit la dezvoltarea cetățeniei moderne
(vezi Barbalet,1998)

Migrația și dezvoltarea cetățeniei democratice moderne (Turner

1986 apud Barbalet, 1998)
 Migrația din culturi rurale tradiționale în urban
 Colonizarea
• dezvoltarea cetățeniei democratice în societățile de tip dominion (vezi
Canada, Australia, Noua Zeelandă); migrația a stat la baza acestor
societăți.
• lipsa unei dezvoltări a cetățeniei democratice în societățile care conțin
sectoare miniere și plantații (vezi Rhodesia).
• migrația a slăbit lupta clasei muncitoare în SUA.
 Factori care au contribuit la dezvoltarea cetățeniei moderne
(vezi Barbalet,1998)

Cetățenia și inegalitatea de clasă (Barbalet, 1998: 74)

Lupta pentru cetățenie a fost una împotriva excluderii (sociale,
politice etc. ) și împotriva inegalităților produse de excludere.
• Înlocuirea excluderii cu participarea universală, egală.

 cetățenia a modificat configurația inegalității sociale alături de:

- dezvoltarea economică (de exemplu, îmbunătățirea condițiilor de
muncă ale muncitorilor pentru a crește productivitatea muncii)
- progresul tehnologic (a fost eliminată munca prost plătită, s-a consolidat
puterea de negociere a muncitorilor organizați în sindicate, a crescut nivelul de
trai)
 Cetățenia democratică modernă și atenția acordată claselor sociale
(vezi Barbalet,1998)

”drepturile nu sunt atât date cât câștigate” (pp. 59)

”obținerea drepturilor cetățenești prin luptă, în special prin lupta
de clasă, reflectă nu doar impactul clasei de jos, dar și nevoia de
securitate a clasei dominante” (p. 73)
”lupta este importantă pentru evoluția pozitivă a cetățeniei, dar aceasta
mai ales pentru că ea predispune clasa dominantă și statul la compromis și
conciliere, dacă este în avantajul lor să se comporte astfel”. În lipsa unui
avantaj se poate ajunge mai degrabă la represiune.
”interesele clasei dominante (și ale statului) sunt la fel de importante ca lupta
claselor defavorizate, pentru a înțelege nașterea și dezvoltarea cetățeniei
moderne ”
 De la asigurări sociale la asistență socială
(Barbalet, 1998:95)

Mișcarea filantropică în crearea legislației în domeniul social (vezi

Settlement houses, 1880, care a adus tinerii educați în contact
direct cu oamenii în nevoie)
”politica socială necesită o infrastructură administrativă și
profesională care are propriile sale interese în configurarea și
direcționarea activității publice” (vezi în Marea Britanie Legea
asigurărilor sociale din 1911 și rolul medicilor practicanți)
 De la asigurări sociale la asistență socială
(Barbalet, 1998:95)

Legea asistenței sociale a servit intereselor executivului

◦ Putea determina succesul electoral prin participarea la vot
◦ Mijloc pentru asigurarea stabilității sociale și politice prin subminarea
acțiunilor economice al muncitorimii organizate
◦ de exemplu erau eliminate nedreptăți de care ei s-ar putea plânge

Extinderea dreptului la vot a creat în Anglia nevoia de a ”ne educa

stăpânii” (1891 educația elementară era obligatorie și gratuită)
 Settlement House Movement - Jane Addams

mișcare socială reformistă inițiată în 1880 în scopul apropierii celor

bogați și săraci
Settlement houses reprezentau așezăminte în zonele urbane
sărace în care voluntarii din clasa mijlocie erau implicați în viața
comunităților sărace. Serviciile oferite constau în centre de zi,
educaționale și medicale.
Conceptul de cetăţenie la T. H.Marshall
CURS 3, 07.03.2017
 Conceptul de cetăţenie la T. H.Marshall
T.H. Marshall a analizat problemele clasei muncitorilor pornind de la ideile lui
Alfred Marshall:
Rolul progresului tehnologic în reducerea volumului de muncă fizică, manuală
Muncitorii ar putea deveni ”gentleman”, persoane educate, ceea ce va contribui la
eliminarea claselor muncitoare (Preda 2003)

La Marshall (1950) termenul de ”gentleman” devine ”civilised”, introduce termenul

de apartenență deplină la o comunitate ceea ce ar conduce la eliminarea
inegalităților de clasă
Diferențele de clasă socială și inegalitățile încă apar să ridice obstacole în ceea ce privește
accesul deplin și egal în cadrul statului bunăstării
 Conceptul de cetăţenie la T. H.Marshall
În 1950, în lucrarea ”Citizenship and Social Class”, Marshall distingea între trei
categorii de drepturi, ca mijloace de realizare a incluziunii într-o societate (în
contextul Marii Britanii din sec. al XX-lea și al necesității de încorporare a clasei
muncitoare pentru a se corecta injustițiile create de capitalism) :

civile sau juridice (e.g. dreptul la liberă exprimare, garantarea proprietății,

protecția generală a persoanelor şi a averilor); dreptul la muncă a reprezentat
condiția esențială pentru drepturile civile

politice (e.g. participarea la alegeri în calitate de votant sau candidat, asocierea

politică)

sociale (acces la sistemul de securitate socială, educație publică pentru

asigurarea bunăstării individului).
 Conceptul de cetăţenie la T. H.Marshall

În trecut, cele trei componente ale cetățeniei erau amestecate și o singură
instituție se ocupa de ele;
baza componentei sociale, slab dezvoltate, era locală, NU națională (Preda
2003)
ulterior s-au desprins pe rând astfel: drepturile civile sec. XVIII, drepturile
politice sec. XIX, drepturile sociale sec. XX
multe drepturi anterioare asigurate pentru cei foarte săraci (persoane cu
dizabilități, copii abandonați etc.) erau acordate pentru că nu erau considerați
cetățeni -> îi diferenția de ceilalți, sprijinul era purtător de stigmă.
 Conceptul de cetăţenie la T. H.Marshall

Marshall (1950) introduce și necesitatea de a corela drepturile cu îndatoriri.

Accent pe îndatorirea de a munci
Exemplu: obținerea unor drepturi sociale numai după ce ai plătit taxele și
contribuțiile de asigurări (obligatorii), obligativitatea satisfacerii stagiului miliar,
a frecventării învățământului obligatoriu; îndatorirea de a muncii etc.

Exemple de obligații:
• Civile: să nu încalci libertatea celorlalți, să îți plătești taxele și impozitele
• Politice: să mergi la vot
• Sociale: obligația de a-ți înscrie copiii în sistemul de educație
 Conceptul de cetăţenie la T. H.Marshall

”cetățenie industrială” creată de sindicate ca un tip de ”cetățenie

paralelă” (cf. T.H. Marshall 1950 apud Preda 2003)
◦ Negocierea colectivă realizată de sindicate ca sistem de reprezentare paralel
cu cel politic
 Marshall (1950 apud Barbalet, 1998: 98) : ”la început folosirea
negocierii colective de către mișcarea sindicală a îmbunătățit
statutul social și economic al membrilor ei: adică a justificat
revendicarea că ”în calitate de cetățeni, muncitorii au fost
îndreptățiți la anumite drepturi sociale””
 Drepturile sociale
(Barbalet 1998:102)

”Drepturile cetățenești sunt drepturi ale participării egale într-o

comunitate națională”

”Drepturile sociale pot fi revendicate pentru exercitarea cetățeniei în

măsura în care ele permit această participare. Fiind mijloace de
facilitare a cetățeniei, nu se poate spune decât că ele sunt constitutive
acesteia”
”Drepturile sociale sunt dependente de o infrastructură
administrativă și profesională, și, până la urmă de o bază fiscală:
deci ele pot fi mai bine caracterizate nu ca drepturi, ci ca
oportunități determinate”
 Drepturile sociale
(Preda 2003:56)

Elemente esențiale pentru componenta socială a cetățeniei:

◦ Școala (dreptul la educație și formarea viitorului cetățean)
◦ Serviciile de sănătate și locuirea (răspuns la nevoile de
bază ale cetățenilor)
◦ Venitul minim garantat (răspuns la nevoile de bază)
Schimbarea accentului de la îndatoriri la drepturi
Trecerea de la servicii achiziționate de individ la servicii furnizate de stat
indivizilor ca o normă a bunăstării sociale
 Evoluția conceptului de cetățenie
(Rentea2013)

Situația prezentată de Marshall s-a schimbat o dată cu formarea

statelor bunăstării, unde drepturile politice nu mai reprezentau o
condiție inițială în vederea asigurării accesului la drepturile sociale.
O componentă a cetățeniei care este ignorată de Marshall este cea
culturală, pornind de la premisa că exista o societate omogenă
(Bauböck et al. 2006).
societățile au devenit însă eterogene din punct de vedere cultural, datorită
creșterii fluxurilor migratorii, cristalizării comunităților imigranților, apariției
unei legislații care să le permită păstrarea identității culturale.
Cetăţenia în MileniulIII
CURS 3, 07.03.2017
 Abordări prezente ale conceptului de cetățenie și factori de influență
(Preda 2003:58-60)
Noile evoluții ale economiei, politicii și sistemelor militare mondiale ->
globalizarea
◦ Extinderea conceptului de cetățenie
Implicațiile procesului de migrație
• Brubacker (1992): cetățenie formală vs. cetățenie substanțială
• Cetățenia duală (Bottomore, 1992)
Cetățenia Uniunii Europene
Tribunale pentru drepturile omului -> dez-naționalizare prin inter-naționalizare
a cetățeniei
Rolul în continuă creștere a organismelor internaționale (OIM, ILO, UNICEF etc.)
 Drepturi vs. Obligațiicetățenești
(Preda 2003:58-59)

până la jumătatea anilor '70 -> politici sociale care au extins

drepturile cetățenești și au ignorat obligațiile
Criticile ”dinspre dreapta”: lipsa unor condiționări în acordarea de
măsuri de asistență socială/ ignorarea obligațiilor care derivă din
dreptul de a beneficia de astfel de măsuri
Exemple: frecventarea școlii, ocuparea pe piața muncii, plata taxelor,
comportament de consum decent, muncă în folosul comunității
 Cetățenia Uniunii Europene
(vezi Rentea2013)

Evoluția conceptului de cetățenie a fost una spectaculoasă astfel că

a ajuns să fie relaționată nu doar la calitatea de membru a individului
în cadrul unui stat, ci a unei uniuni de state - cum este cazul Uniunii
Europene
Cetățenia europeană este conferită cetățenilor statelor membre UE
(introdusă prin Tratatul de la Maastricht, 1992) fără a avea pretenția
să înlocuiască cetățenia națională, ci să îi fie complementară (Tratatul
de la Amsterdam 1999), deoarece „se adaugă acesteia” (Tratatul de
la Lisabona, 2007)
 Cetățenia Uniunii Europene
(vezi Rentea2013)

Este cetăţean al Uniunii Europene orice persoană care are

naţionalitatea unuia dintre Statele Membre, conform legilor în
vigoare în statul respectiv (art. 17 al Tratatului de Instituire a
Comunităţii Europene).
Cetățenii Uniunii Europene au drepturi și obligații atât pe
teritoriul țării de origine cât și pe cel al oricărui stat membru.
 Cetățenia Uniunii Europene
(vezi Rentea2013)

Cetățenia europeană, conferită cetățenilor statelor membre UE, are

la bază principiile comune ale statelor membre UE:
principiul libertăţii,
principiul democraţiei,
respectării drepturilor omului şi al libertăţilor fundamentale
principiul statului de drept (cf. Tratatului de la Amsterdam, 1999).
 Cetățenia Uniunii Europene
(vezi Rentea2013)

decurge din drepturile fundamentale ale omului şi drepturile

specifice acordate cetățeanului european (drepturi de liberă
circulație şi drepturi civile).
poate fi considerată “cea mai inovativă și rapidă cetățenie a zilelor
noastre”, construită în întregime în jurul procesului de imigrație sau
“liberă circulație” (Joppke 2010: 19).
 Cetățenia Uniunii Europene
(vezi Rentea2013)

Cetățenia europeană are limitările ei în ceea ce privește accesul

deplin la drepturi în cazul unui cetățean al unui stat membru UE
stabilit pe teritoriul altui stat membru UE
Integrarea în Uniunea Europeană a presupus pentru unele state membre o
limitare a drepturilor, cel puțin în primii ani de la aderare (e.g. accesul pe
piața muncii)

Drepturile sociale - componentă importantă în cadrul UE

statele membre au însă autonomie în ceea ce privește aplicarea lor la nivel
național
 Conceptul de cetățenie europeană și drepturile sociale asociate
(Rentea2015)

În lipsa unui sistem de protecţie socială agreat la nivelul Uniunii

Europene, în practică există diferenţe între ţări în ceea ce priveşte criteriile
de eligibilitate sau presiunea pe beneficiile sociale.
În general găsim un discurs comun la nivel UE (în special statele din UE-
15) atunci când se vorbeşte despre mobilitate şi accesul la beneficiile
sociale
- de multe ori însă se accentuează termenii de “welfare tourism”
sau “benefit tourism”, deşi nu există suficiente dovezi în acest sens.
 Conceptul de cetățenie europeană și drepturile sociale asociate
(Rentea2015)

Migraţia în cadrul UE este preponderent în scop de muncă, iar migranţii

sunt din categoria persoanelor active ->caracterul proactiv al procesului
de mobilitate şi beneficiile aduse ţărilor de destinaţie.
 Evoluția conceptului de cetățenie
(Rentea2013)

În contextul migrației, cele mai multe state liberale oferă cetățenilor străini,
rezidenți de teritoriul lor, o serie de drepturi sociale și civice, uneori chiar și
politice (e.g. dreptul de vot la nivel local sau dreptul de a alege în țara de
destinație reprezentanții în Parlamentul European, în cazul cetățenilor care
provin și sunt rezidenți într-un stat membru UE).
Bauböck (2006) le prezintă ca rezultatul apariției unei “cetățenii rezidențiale”, considerată
mai incluzivă, oferită la nivel local și diferită de cetățenia oficială/formală, acordată într-un
cadru legislativ de către statul de destinație al imigrantului.
 Evoluția conceptului de cetățenie
(Rentea 2013)

Bauböck (2010a: 3), considerând cetățenia un “statut politic și

legal”, o definește ca fiind “relația dintre indivizi și mai multe entități
teritoriale politice” și propune folosirea termenului de “constelație a
cetățeniei/citizenship constelation”.
◦ “structură în care indivizii sunt simultan conectați la mai multe astfel de
entități politice”, care le conferă anumite drepturi și obligații;
◦ în UE, cetățenia este determinată atât de legislația națională a statelor
membre cât și de “drepturi transnaționale ale liberei circulații între statele
membre și drepturi supranaționale privind participarea politică la alegerile în
Parlamentul European”.
 Evoluția conceptului de cetățenie
(Rentea2013)

Roger Brubaker (1992: x, 21) definește cetățenia dintr-o perspectivă globală, dar și din
prisma conceptului de națiune, ca fiind “un instrument puternic de apropiere/coeziune
socială”/ “a powerful instrument of social closure”, protejând țările bogate de cele
sărace, deci și de un potențial val de imigranți.
◦ cetățenia este incluzivă intern (“internally inclusive”) oferind tratament egal propriilor
cetățeni, și
◦ excluzivă extern (“exclusively extern”) prin diferențierea propriilor cetățeni de
imigranți, cei din urma fiind considerați cetățenii altui stat.
Analizând comparativ Germania și Franța, din punct de vedere al principiilor care stau
la baza acordării cetățeniei, și implicit apartenența la un stat, Brubaker (1992)
delimitează între stat “etnic” (cazul Germaniei, care aplica jus sanguinis) și stat “civic”
(cazul Franței, principiul jus soli).
 Evoluția conceptului de cetățenie
(Rentea2013)
Bauböck (1994: 19) identifică cetățenia internă, cetățenia externă, cetățenia
bazată pe rezidență (“denizenship” sau “residential citizenship”) și drepturile
universale ale omului, analizând cetățenia conferită de țara de origine și statutul
de imigrant rezident al unui alt stat:
1.Cetățenia internă (“internal citizenship”) se referă la statutul persoanelor aflate în țara de
origine.
2.Cetățenia externă (“external citizenship”) cuprinde un set de drepturi la care un cetățean are
dreptul atunci când s-a stabilit temporar sau permanent în afara granițelor statului de origine
(e.g. dreptul de a reveni pe teritoriu, dreptul de a i se oferi protecție prin intermediul
ambasadelor din țările de destinație, accesul la beneficii sociale, dreptul de vot etc.).
Cetățenia internă și externă reprezintă forme ale cetățeniei naționale sau “nominale”,
conferind drepturi și obligații cetățenilor unui stat, chiar dacă și-au stabilit temporar sau
permanent rezidența într-un alt stat (Bauböck 2009).
 Evoluția conceptului de cetățenie
(Rentea 2013)
3. „Denizenship” / „residential citizenship” reprezintă drepturile imigranților în
țara de destinație, acordate pe criteriul rezidenței (statutul legal al străinilor).
◦ Propulsorul acestui concept, Tomas Hammer (1990: 164) a pornit de la ideea că imigranții
trebuie să aibă acces la anumite drepturi în țara de destinație, nefiind “vizitatori pe termen
scurt, ci mai degrabă membri ai societății în care s-au mutat” (exemplificând cazul
“muncitorilor oaspeți” din anii ’60 -’70 din țările vestice și nordice).
◦ statutul de “denizen” este o considerat o etapă premergătoare obținerii cetățeniei formale.

Acest statut rămâne un “supliment al cetățeniei și niciodată o substituire a

acesteia” (Bauböck 2008: 11).
 Evoluția conceptului de cetățenie
(Rentea 2013)

Folosind criteriul rezidenței, Joppke (2010) introduce termenul de

cetățenie civică/„civic citizenship” acordată imigranților în baza
rezidenței și nu a naționalității.
decuplarea drepturilor cetățenești de naționalitate și de a acorda imigranților
din țări terțe drepturi și responsabilități egale datorită rezidenței a condus la o
simplificare a tranziției de la “străin” la “național”.
tranziția oficială a migrantului la statutul de cetățean (e.g. naturalizarea) a
devenit lipsită de semnificație, deoarece i se acordă drepturi similare
cetățenilor statului de destinație (Huddleston 2009), în baza rezidenței legale
pe teritoriu.
 Evoluția conceptului de cetățenie
(Rentea2013)

Soysal (1994) introduce termenul de “cetățenie post-națională”, pornind de la

experiența țărilor care au avut un număr mare de “muncitori oaspeți” în perioadele
de creștere economică, devenind ulterior migranți de lungă durată.
acestor imigranți le-au fost conferite drepturi civice și sociale, datorită influenței
instituțiilor internaționale care au promovat drepturile omului.
scăderea importanței cetățeniei, caracterizată prin calitatea de membru/
legătura oficială a individului cu un stat, cât și implicit scăderea principiului
teritorialității.
calitatea de membru în cadrul modelului post-național devine “fluidă”, un
muncitor “oaspete” fiind membru al unui stat fără a fi cetățeanul acestuia (Soysal
1994: 141).
creșterea importanței principului “jus domicili”, rezidența pe teritoriul țării de
destinație.
 Evoluția conceptului de cetățenie
(Rentea2013)
Tabel 1. Comparația modelelor naționale privind apartenența/calitatea de membru
Sursa: Soysal 1994: 140
Dimensiunea Model I Model II
Cetățenia națională Apartenența postnațională

Perioada Sec. XIX-XX După cel de-al doilea război

mondial

Teritorialitate Stat națiune bine delimitat Granițe fluide

Congruența dintre Identică Distincte

apartenență/calitatea de membru și
teritoriu

Drepturi/privilegii Un singur statut Statut multiplu

Baza apartenenței/calității de membru Aceeași națiune (drepturi naționale) Personalitate universală (drepturile
omului)
Sursa legitimității Statul națiune Comunitate transnațională

Forma de organizare Statul națiune Statul națiune

 Evoluția conceptului de cetățenie
(Rentea2013)
Drepturile indivizilor devin independente dpdv normativ față de cetățenia
persoanei, fiind reglementate de coduri internaționale, convenții și legi privind
drepturile omului, “drepturile universale ale omului înlocuind drepturile
naționale” (Soysal, 1994: 142).
Extinderea drepturilor, conferite inițial doar cetățenilor unui stat, către
imigranții rezidenți legal, continuând cu implicațiile organismelor supranaționale
(UE), creșterea influenței normelor “post-naționale”, care au la bază drepturile
omului
o nouă viziune asupra cetățeniei, aceea că nu mai are aceeași semnificație ca în
cadrul statelor-națiune (Soysal 1994), culminând cu ceea de Jacobson numea
“declinul cetățeniei naționale” (Jacobson 1996 apud Kostakopoulou 2003: 86 ).
 Câteva concluzii
(Rentea2013)

cetățenia națională rămâne “cea mai importantă formă de apartenență națională,

cantitativ și calitativ […], singura formă de apartenență care le permite migranților să
se bucure de aceeași protecție civilă, socială și politică, ca și în cazul nativilor”
(Diehl&Blohm 2003: 133).
cetățenia constituie o componentă esențială în termeni de participare deplină la
viața politică, acces la beneficii sociale, piața muncii […] sau prevenirii problemelor
demografice, și implicit a presiunii care ar putea fi pe sistemul de pensii, în lipsa unei
generații tinere care să contribuie (Horward 2006: 446-447).
 Câteva concluzii
(Rentea2013)

deși din punct de vedere normativ drepturile universale ale omului au

cunoscut o dezvoltare atât prin intermediul legislației cât și a instituțiilor
care au fost create în vederea implementării acestora, spre deosebire de
cetățenia națională, acestora le lipsește elementul de solidaritate (Soysal
2010).
Bibliografie
Barbalet, J. M. (1998). Cetățenia (traducere de Viorel Vizureanu). București: Du
Style, pp. 56-136.
Coffey, A. (2004) Reconceptualizing Social Policy. Sociological Perspectives on
Contemporary Social Policy. Buckingham: Open University Press. Pp. 43-58.
Preda, M. (2002). Politică socială românească între sărăcie și globalizare. Iași: Polirom,
pp. 52-63

Rentea, G. C. (2013), De la imigranți la cetățeni români: experiențe ale integrării și

motivații pentru obținerea cetățeniei, București: Editura Universității din București,
pp. 63-74.
Rentea G.C. (2015), “Mobility within the European Union and the access to social
benefits: challenges of social policies”, Revista de Asistenţă Socială, 3/2015: 99-107. Iasi:
Polirom.