Universitatea Politehnica din București

Facultatea de chimie aplicată și știința materialelor

Referat
Uleiul esențial de Busuioc
(Ocimum basilicum)

Gongopol Angela ,Mater PFC an 1

Cuprins

Introducere
Compoziția chimică
Extracția
Utilizări
Utilizări farmacologice
Utilizări cosmetologice
Toxicitate
Concluzie
Bibliografie
Introducere
Istoric
Busuiocul,Ocimum basilicum L.(fam . Labiatae) este o plantă anuală, originară din Asia
și Africa. Este cutivată în Europa, India,și S.U.A.
Este o plantă aromatică, erbacee și anuală, înrudită cu menta, isopul, mielăreaua  și o
serie de alte plante alimentare și medicinale.
Cu peste 150 soiuri cultivate în întreaga lume, busuiocul este renumit pentru aroma
distinctivă, parfumul, uleiul esențial, și proprietățile vindecătoare.Cel mai des întâlnit tip
este busuiocul dulce, Ocimum basilicum. Numele său , Ocimum, derivă din cuvântul
grecesc antic pentru "miros"; numele speciei sale, basilicum, este, de asemenea, de
origine greacă și înseamnă "regesc" sau "iarba regală." Într-adevăr, busuiocul a fost
folosit odată în unguente pregătite pentru regi.
Specie anuală de cultură cunoscută în loate regiunile ca plantă de cult sau
condimentară, precum şi ca plantă medicinală.
Se cultivă multe varietăți, cu compoziții chimice ale uleiurilor volatile foarte
diferite.Biochimia plantei este intens influențată de mediu.
Pentru extragerea uleiului volatil se folosesc vîrfurile florale recoltate în lunile, Iulie-
August.Se pot efectua și mai multe recoltări la intervale de circa 10 zile.
Randamentul în ulei volatil este în general 0,1%,dar în funcție de chemotip, poate
ajunge la 0,8%.
Uleiul este un lichid de culoare galben-deschisă sau galben-portocalie,cu un miros
characteristic în funcție de chemotip,în general picant, condimentar. [1,2,3,4]
Compoziția chimică:

-Hidrocarburi terpenice.În catități foarte mici s-au identificat: α și β-

pinen,camfen,mircen,limonen și p-cimen.
-Compuși oxigenați.Componenții principali sunt: (+)-linaloolul (până la 40%) și metil
cavicolul (1), aproximativ 25% din compoziție.Se mai gasesc 1,8-cineol (cca. 6%),
eugenol,geraniol,α-terpineol,acetat de bornil și camfor.Există un chemotip mai bogat în
metil cavicol (70-80%) și mai sărac în linalool (15-20%) și altul având drept component
de bază cinamatul de metil (până la 75%), linaloolul și metil cavicolul fiind prezenți în
cantități mici.
Tot în scopul obținerii uleiului volatil, se cultivă și alte specii de busuioc cu compoziții
mult diferite de uleiul produs de specia O. Basilicum.
-Ocimum canuum dă un ulei volatil cu următorii componenți de bază:
citral,citronelal,geraniol,alături de cantități mici de linalool,hidrocarburi terpenice,esteri și
sesquiterpenoide.
-Ocimum gratissimum, cultivat în Jawa,China și insulele Comore, dă un ulei volatil
bogat în eugenol (60-80%), ocimen (cca 12%) și mai puțin în metil cavicol,linalool, α-
terpineol,p-cresol,guaiacol și hidrocarburi terpenice.
-Ocimum sanctum, cultivat în India și alte state asiatice, dă un ulei volatil conținând mult
eugenol (cca 70%), cariofilen (cca 10%) și mai puțin nerol,metil eterul
eugenolului,terpinen-4-ol,carvacrol,aldehida decilică și hidrocarburi.
-Ocimum viride,al cărui ulei volatil este compus în cea mai mare parte din timol și
derivați de timol (70-75%).
Uleiul esețial este în cantitate de 0,10-0,20% fiind constituit în proporție de 70-88% metil
chavicol și cantități mici de linalool,cineol,camfor,eugenol,limonen și citrolenol. S-au mai
indentificat anetol,beta-sistosterol; saponozide triterpenice și taninuri în părțile aeriene
ale platei.Semințele sunt bogate în mugilagii. [1,2,7]

Extracția
Uleiurile volatile , denumite și uleiuri eterice sau esențiale,deoarece au fost considerate
ca reprezentând chintesența mirosului și gustului produselor de origine vegetală,diferă
fundamental,atât prin compoziție cât și prin proprietăți,de uleiurile grase,care constau,
în cea mai mare parte,din esteri ai acizilor grași cu glicerina, și,de asemeni,de uleiurile
minerale,constitue,în cea mai mare parte,din hidrocarburi și derivați de siliciu.
O definiție științifică pentru termenul de ulei volatil este greu de dat,deși există
numeroase definiții practice.
Uleurile volatile sunt produse specifice regnului vegetal,caracterizate de o volatilitate
mai mică sau mai mare,izolate din plante sau organe de plante aromatice printr-un
procedeu fizic,posedând un miros agreabil specific sursei vegetale din care provin.
Uleiul esențial de busuioc este obținut prin antrenarea cu vapori de apă a somitatilor
florale proaspete de busuioc de diferite specii .
Fenomenul fizic care are loc este bazat pe legea aditivitații presiunilor de vapori ale
componentelor ale unui amestec , conform căruia amestecul fierbe la temperatura la
care suma presiunilor parțiale ale componentelor ajunge să fie egală cu presiunea
atmosferică.
– ulei obţinut prin distilare cu vapori de apă din inflorescenţele proaspete. Uleiurile
esenţiale sunt esenţe vegetale, conţin forţa vitală a plantei din care provin, această forţă
vitală fiind în realitate responsabilă pentru efectele benefice asupra fiinţei. În anumite
afecţiuni, uleiurile volatile folosite intern sunt cel mai rapid remediu al aromoterapiei şi al
fitoterapiei.
Majoritatea uleiurilor volatile,produse la scară industrială,se obțin prin antrenarea cu
vapori de apă.Această proprietate a uleiurilor volatile a fost cunoscută și aplicată încă în
urmă cu milenii.
În acest caz este utilă proprietatea vaporilor de apă fierbinți de a scoate și transporta, în
special, uleiurile foarte volatile. Vaporii de apă pătrund în masa vegetativă, supusă
distilării, distrug învelisul glandelor oleifere, volatilizează uleiul și apoi se amestecă cu
acesta. Amestecul de vapori de apă și vapori de ulei trece în refrigerent (vas de
condensare), unde se transformă într-un lichid care nu este altceva decât amestecul de
apă și ulei volatil. Acest amestec ajunge în vasul florentin (vas de separare) unde are
loc separarea și anume, uleiul volatil fiind mai ușor se va depune în strat deasupra apei.

Toate substanțele componente ale unui ulei volatil au puncte de fierbere superioare
celui al apei , dar au o volatilitate ridicată la temperaturi inferioare de fierbere ,fapt care
face ca ele să fie antrenate foarte ușor de vapori de apă la temperatura de fierbere a
acesteia.
Insolubilitatea lor în apă și densitatea diferită de a apei facilitează separarea lor .
Din punct de vedere fizic, antrenarea uleiului volatil este precedat de difuzia lui din
celulele vegetale ce îl conțin.
Acest proces durează mai mult sau mai puțin,în funcție de natura materiei prime ,
influențând în final timpul necesar antrenării.
Mai usor difuzează din plante verzi decât din cele uscate , sau din flori decât din
radacini, semințe sau lemn .
În scopul ușurării acestui proces ,materiile prime sunt în primul rând tocate ,zdrobite sau
măcinate .
Timpul necesar antrenării uleiului volatil este determinat și de debitul de vapori , fiind
invers proporțional cu acesta .
În general , plantele aromatice sunt supuse prelucrării în stare proaspată ,uscate
ducând la o pierdere partială a uleiului volatil prin evaporare.În plus , au loc procese
fermentative care influentează negativ calitatea uleiului ,sunt materii prime vegetale,
cum ar fi semințele, unele fructe ,rădăciniile,etc.Cu un conținut scăzut în apă , care se
pot conserva în timp îndelungat înainte de prelucrare ,fară ca uleiul volatil să sufere
modificări cantitative și calitative. [1,2]
Utilizări
Uleiul volatil de busuioc este utilizat în compoziții tip Violete ,narcise și buchete
florale.De asemeni intra in compoziții pentru săpunuri,paste de dinți,șampoane și
detergenți.
În domeniul alimentar este utilizat drept condiment și intra în formulele unor arome
pentru lichioruri (tip Chartreuse) și alte produse,cantitatea maxima folosită fiind 0,005%
Uleiul volatil are o bine cunoscută putere bacteriostatică și bactericidă , proprietăți
pentru care este utilizat și în farmacologie. [1]

Utilizările farmacologice ale uleiului esențial de busuioc:

Planta a fost puțin studiată din punct de vedere farmacologic,se cunosc efectele:
-carminativ,
- expectorant,
-antitusiv,
- antibacterian (în special pe bacili gram-pozitivi, inclusiv stafilococ auriu), antiviral,
antiparazitar
- antispastic puternic, tonic nervos,
-analgezic,
-antiinflamator,
- tonic digestiv,
- hipotensiv, descongestionant al venelor, arterelor, prostatei şi uterului
- stimulent al glandelor suprarenale, emenagog, galactogog,
-afrodiziac,
- cicatrizant al pielii
Este rapid, puternic.Un gram dintr-un ulei volatil este obţinut din zeci sau sute de grame
de plantă, constituind un adevărat concentrat natural, eficient şi în doze mici - de ordinul
a câtorva picături.

- bine asimilat de organism şi nu necesită administrare în doze mari datorită volatilităţii

lui se răspândește după adminstrare în întregul aparat digestiv şi căile respiratorii, ceea
ce potenţează considerabil efectul, simplu de administrat şi manipulat.
- antidepresiv, anxiolitic, tonic şi stimulent nervos, înlătură oboseala intelectuală,
îmbunătăţeşte memoria şi capacitatea de concentrare, conferă minţii claritate şi forţă.
Uz intern: astenie nervoasă (surmenaj intelectual), spasme gastrice, digestii dificile,
migrene, angoase, epilepsie, infecții ale tubului digestiv, tuse croniva, dereglări ale
ciclului menstrual la femei (hipermenoree, amenoree, dismenoree), impotența,
sterilitate, paralizie, gută, amețeli, insomnie nervoasă.
Uz extern: migrene, stări astenice, timiditate, labilitate psihomentală, stări depresive
(temporare sau cronice), pierderea mirosului, epilepsie,tuse convulsivă, amețeli.
Proprietățile terapeutice ale uleiului de busuioc sunt: afrodisiac, antiseptic general,
antidepresiv, antigutos, antiseptic intestinal, antispasmodic, antitusiv, antiepileptic,
anxiolitic, calmant, emenagog, stimulent general, stimulent cerebral, stimulent al
digestiei, tonic.

Este util ca adjuvant pentru:

Uz extern
- afecţiuni respiratorii (astm, bronşită, emfizem pulmonar, tuse convulsivă, răceli, gripă),
sughiţ
- sinuzite, pierderea temporară a mirosului, otite
- stări de anxietate, depresie, timiditate, labilitate psihomentală;
-spasmofilie,
-rău de mişcare
- cefalee, ameţeli, migrene, epilepsie
- infecţii virale (nevrite, encefalite, hepatite, herpes)
- infecţii urinare (nefrite, cistite), salpingite, prostatite
- tulburări digestive (anorexie, gastrite, ulcere, balonări, colită spastică, indigestie,
spasme gastrice şi intestinale, parazitoze intestinale)
- înţepături de insecte
- hipertensiune arterială,
- -varice,
- reumatism, spondiloze, poliartrită reumatoidă, scleroză multiplă
- eczeme, plăgi atone, micoze, flegmoane, ulcere trofice, ulcerele diabeticilor
Uz extern,sub formă de masaje, inhalaţii sau băi aromatice:
împotriva:
- negilor
- Ca tonic
- pentru gingii sensibile
- împotriva căderii părului
Diluat în ulei presat la rece ajută la îndepărtarea verucilor, papiloamelor și în
neurodermatită.
Purifică sângele ,îndepărtează celulita, scade febra, calmează durerile de cap,tonic
pentru sistemul nervos, deoarece dezinfectează, reface și fortifică.
Îmbunătățește digestia, diminuează flatulența, spasmele gastrice, senzația de greață și
stările de vomă. Eficient împotriva ințepăturilor de insecte, mai ales a viespilor și a
țânțarilor. Se recomandă în menstruație întârziată, de scurtă durată și pentru calmarea
crampelor menstruale. Folosirea uleiului de busuioc în timpul tratamentului cu
antibiotice creste eficiența acestora de 5-6 ori.

Uz intern: ameţeli, convalescenţă, paralizie, scleroză multiplă, depresie, isterie, tensiuni

nervoase. [5]

Utilizările cosmetologice ale uleiului de busuioc:

Ten seboreic - Tratamentul împiedică infectarea porilor, anihilează bacteriile care
contribuie la agravarea acneei, curată eficient tenul.
Pentru tenurile sensibile, acneice .
Adjuvant contra caderii părului – Este un tratament care activează puternic circulația la
nivelul foliculilor pilosi, și care elimină și micozele la nivelul pielii capului.
Aroma terapie –Uleiul volatil extras din florile de busuioc are o valoare incontestabilă,
menționată încă din timpuri străvechi,ca relaxant al sistemului nervos.
Cosmetice si parfumuri -În industria cosmetică și a parfumurilor se utilizează uleiul
volatil din busuioc,căci aroma acestei plante este durabilă și plăcută.Busuiocul are
proprietăți antifungice,de aceea este folosit în prepararea cremelor și a unguentelor
recomandate pentru exzeme,micoze,dermatoze și răni deschise.
Masajoterapie -În ședințele de masajoterapie sunt folosite felurite uleiuri și creme pe
bază de uleiuri naturale pentru relaxarea organismului sau tratament pentru diverse
boli.Uleiul volatil din flori de busuioc este folosit în masajoterapie pentru proprietășiile
carminative.
Busuiocul conține uleiuri volatile, având proprietăți antiseptice, bactericide,
antiinflamatorii și cicatrizante. În cosmetică se foloseste infuzia sub formă de comprese
sau pulverizări în cazul tenului gras și acneic. De asemenea, pentru îndepărtarea
mirosului neplăcut al respirației și întărirea gingiilor. [5,6]

Toxicitate
Busuiocul consumat în cantităţi mici nu prezintă riscuri, dar trebuie totuşi să ţinem cont
de câteva precauţii. Frunzele de busuioc sunt bogate în vitamina K, care ajută la
coagularea sângelui. Cantităţile mari nu sunt tocmai recomandate, mai ales dacă sunt
luate alături de anumite medicamente. De asemenea, persoanele care suferă de
tensiune sau diabet şi urmează un tratament nu pot consuma şi busuioc, pentru că pot
interfera.
Nu este recomandat femeilor însărcinate sau celor care încearcă să rămână gravide.
Studiile realizate pe animale arată că acesta afectează spermatozoizii în mod negativ
sau poate declanşa contracţiile din timpul sarcinii.

Alergia la administrarea internă a busuiocului este foarte rar întâlnită, însă la unele
persoane, această plantă, mai ales uleiul volatil extras din ea, poate da simptome cum
ar fi catarul respirator, senzația de sufocare ori deranjamente gastro-intestinale
Reacțiile alergice la folosirea externă a busuiocului sunt ceva mai frecvente și constau
în apariția de inflamații la nivelul pielii, a catarului respirator și a senzației de dificultate
în respirație.
Ca și alte plante aromatice, busuiocul conține un compus numit estragol, depistat ca și
cancerigen, în testele de medicină experimentală.
Trebuie știut însa că folosită în cantități normale, această substanța are o concentrație
de 100 pană la 1000 de ori mai redusă decât doza de la care apare efectul toxic. Mai
mult, în busuioc mai există multi alți compuși cu efecte anticancerigene certe, care fac
din această plantă un inamic al bolii canceroase și nu un inductor al ei. [6,8,10]

Concluzie

Busuiocul (Ocimum basilicum) este una din cele mai populare plante utilizate ca şi
condiment, având însă aplicaţii extinse şi în industria parfumurilor, produselor de
îngrijire orală, etc. Recent, uleiurile volatile extrase din busuioc au devenit agenţi
antimicrobieni utilizaţi în domenii de vârf, cum ar fi ambalarea activă a alimentelor,
având un risc scăzut pentru consumatori.

Descoperirile din domeniu au raportat efecte clinice favorabile ale utilizării busuiocului în

aceste afecțiuni, sugerând că această plantă adaptogenă este cu adevărat eficace cu
un rol important în tratarea afecțiunilor.

În ciuda lungii istorii a utilizării traditionale și a răspândirii pe glob, relativ puține studii au
fost realizate pe tema eficacității pe care busuiocul le are în vindecarea diverselor
afecțiuni umane. [9]
Bibliografie

[1] Victor Eliu Ceausescu, Gheorghe Radoias,Traian Cadariu -Odorante si Aromatizante

(Chimie,tehnologie,aplicații),editura tehnica București-1988 (pg 147-148, 174,188-189)
[2] Rosemary Gladstar’s, medicinal herbs ,a begginer’s guide (pg 110)
[3] OVIDIU BOJOR GHIDUL PLANTELOR MEDICINALE Sl AROMATICE de la A la Z
(pg 73)
[4]https://plantepedia.wordpress.com/2016/05/02/fel-de-fel-de-varietati-de-busuioc/
[5] Beneficiile uleiurilor esentiale - Alexandra Hlade, Larisa Bangs (pg 40)
[6] Aromaterapia:terapia prin uleiuri esențiale - Denise Whichello Brown
[7] Growing & Using Basil by Ellen Ecker Ogden (pg 10,17)
[8] https://www.csid.ro/health/medicina-alternativa/busuiocul-valori-nutritionale-beneficii-
si-riscuri-17954591
[9] http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/Ape-aromatice-si-uleiuri-volat25.php
[10] BARATTA, M. T., DORMAN, H. J. D., DEANS, S. G., FIGUEIREDO, A. C.,
BAROSO, J. G. AND RUBERTO, G. - 1988 - Antimicrobial and antioxidant properties of
some commercial essential oils. FlaVour Fragrance J 13: 235-244