1.

SITUAŢIA TERITORIAL-ADMINISTRATIVĂ

1.1. Elemente de identificare a unităţii de producţie

Obiectul prezentului studiu îl constituie amenajamentul unităţii de producţie şi

protecţie (U.P.) VII Secuieu, din cadrul Ocolului Silvic Gurghiu, Direcţia Silvică Mureş.
Geografic, U.P. este situată în ţinutul Carpaţilor Orientali, subţinutul munţilor
vulcanici, districtul Călimani-Harghita, aflându-se la obârşia Râului Gurghiu, în zona
afluentului său de stânga - Pârâul Secuieu.
Din punct de vedere teritorial-administrativ, pădurile care fac obiectul prezentului
studiu, sunt situate pe raza comunei Ibăneşti, din judeţul Mureş.

Tabel 1.1.1. Repartiţia fondului forestier pe unităţi teritorial-administrative

Nr. Suprafaţa
Judeţul Localitatea Parcele aferente
crt. ha %
1-83, 85, 89, 93-102, 104, 105, 108-
1 Mureş Ibăneşti 4488,92 100
142, 144D-153D
TOTAL U.P. 4488,92 100

Principala cale de acces este reprezentată de drumul public DC 153C Reghin-

Gurghiu-Fâncel.
Identificarea unităţii de gospodărire poate fi făcută şi prin coordonatele STEREO
70, prezentate în tabelul 1.1.2.

Tabelul 1.1.2. Identificarea unităţii de producţie prin coordonate STEREO 70

Coordonate
Nr. pct.
Y (m) X (m)
1 584593 512659
2 581140 513779
3 577220 517387
4 574676 521555
5 578678 521739
6 581839 519752
7 585568 516400

1.2. Vecinătăţi, limite, hotare

Vecinătăţile, limitele şi hotarele unităţii de producţie în studiu sunt prezentate în

tabelul următor:
Tabel 1.2.1.Vecinătăţi, limite, hotare
Puncte Limitele U.P.
Vecinătăţi Hotarele pădurii
cardinale Felul Denumirea
liziere, borne,
Nord O.S. Fâncel naturală Râul Gurghiu semne
convenţionale
U.P. VI Lăpuşna, Culmea Secuieu, liziere, borne,
Est naturală
O.S. Gheorgheni Culmea Tătarca semne
 convenţionale
O.S. Gheorgheni, liziere, borne,
Sud O.S. Praid naturală Culmea Seaca semne
O.S. Sovata convenţionale
liziere, borne,
O.S. Sovata, Culmea Sirodului,
Vest naturală semne
U.P. VIII Sirod Culmea Italianului
convenţionale
Toate hotarele sunt evidente şi sunt materializate cu semnele uzuale folosite la
delimitarea fondului forestier, precum şi cu borne de hotar.

1.3. Trupuri de pădure şi bazinete componente

Unitatea de producţie este compusă dintr-un singur trup de pădure – Secuieu-,

împărţit în 5 bazinete, care se identifică prin denumirea pârâului principal.
Bazinetele componente ale unităţii de producţie analizate, sunt evidenţiate în
cele ce urmează:

Tabel 1.3.1. Trupuri de pădure, bazinete

Suprafaţa
Nr. crt. Denumirea bazinetului Parcele componente
ha %
1 Secuieu 1-83, 85, 144, 149, 150, 152, 153 2956,91 66
2 Sebeşul Mic 89, 151 21,60 -
93-102, 104, 105, 108-126, 145%,
3 Sebeşul Mare 970,08 22
146, 147, 148
4 Sebeş Moldova 129-137 309,87 7
5 Gurghiu 127, 128, 138-142, 145% 230,46 5
Total 4488,92 100

1.4. Administrarea fondului forestier

1.4.1. Administrarea fondului forestier proprietate publică a statului

Administrarea fondului forestier proprietate publică a statului, în suprafaţă de

4488,92 ha, este asigurată de Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva, prin Ocolul Silvic
Gurghiu, din Direcţia Silvică Mureş.

1.4.2. Administrarea fondului forestier proprietate privată

1.4.2.1. Administrarea fondului forestier proprietate privată a

persoanelor juridice

Pe perioada de valabilitate a amenajamentului anterior, către persoane juridice,

s-a retrocedat o suprafaţă totală de 425,26 ha, ce aparţine Composesoratului Ibăneşti şi
Mănăstirii Lăpuşna. Întreaga suprafaţă este administrată de OS Gurghiu, în urma
încheierii unor contracte de administrare.
 1.4.2.2. Administrarea fondului forestier proprietate privată a
persoanelor fizice

Din suprafaţa totală pusă în posesie (427,75 ha), doar 2,49 ha au fost
retrocedate către persoane fizice. Această suprafaţă este administrată de fiecare
proprietar, respectând prevederile codului silvic.

1.5. Vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara fondului

forestier naţional

În cadrul unităţii de producţie nu sunt terenuri cu vegetaţie forestieră în afara

fondului forestier.
 2. ORGANIZAREA TERITORIULUI

2.1. Constituirea unităţii de producţie

Teritorial, această unitate de gospodărire a fost constituită încă din anul 1949,
când a făcut parte din M.U.F.B. Gurghiu. Limitele teritoriale actuale au fost stabilite în
urma Conferinţei I de amenajare din anul 1960, prin unirea unei părţi a fostei U.P. VIII
Creanga Albă (versantul drept al văii Secuieu) şi a fostei U.P. IX Sebeş-Moldova.
Începând cu amenajamentul din anul 1990, UP VII Secuieu face parte din O.S.
Gurghiu, în urma scindării fostului O.S. Valea Gurghiului (care avea zece unităţi de
producţie), în O.S. Fâncel (în care au fost incluse U.P. I-V) şi O.S. Gurghiu (ce cuprinde
celelalte cinci unităţi de producţie, numerotate VI-X).
Ca şi la revizuirea precedentă, s-au menţinut limitele, numărul şi denumirea
unităţii de producţie, fapt stabilit în Conferinţa I de amenajare din data de 29.VI.2010.

2.2. Constituirea şi materializarea parcelarului şi subparcelarului

Parcelarul din amenajamentul precedent a suferit modificări sub aspectul

numărului total de parcele. Numărul de parcele a scăzut de la 148 la 142, ca urmare a
reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legilor 1/2000 şi 247/2005.
Limitele parcelelor sunt, în general, naturale (culmi, văi) şi au fost materializate
pe teren de către personalul ocolului silvic, prin pichetaj vertical, executat cu vopsea
roşie. Intersecţiile limitelor parcelare s-au marcat cu borne din piatră naturală sau beton,
recondiţionate de personalul ocolului silvic.
Subparcelarul a suferit modificări, atât ca urmare a lucrărilor de gospodărire
executate, cât şi a unei analize mai atente a staţiunii şi a arboretelor. Toate aceste
modificări au fost realizate, în vederea unei mai bune organizări a lucrărilor ce trebuie
efectuate în cadrul unităţii de producţie, respectându-se criteriile de separare prevăzute
în norme. Prezentul amenajament evidenţiază 513 unităţi amenajistice, faţă de 563
existente la revizuirea precedentă.
Subparcelarul a fost marcat prin pichetaj orizontal, cu vopsea roşie, sub directa
îndrumare a inginerului proiectant; intersecţiile între limitele de subparcelă, precum şi
cele între limitele de subparcelă cu cele de parcelă, s-au materializat printr-un inel cu
vopsea roşie pe cel mai apropiat arbore.

4. STUDIUL STAŢIUNII ŞI AL VEGETAŢIEI FORESTIERE

Studiul staţiunii şi al vegetaţiei forestiere are ca scop determinarea şi

valorificarea tuturor informaţiilor ce contribuie la:
- cunoaşterea condiţiilor naturale de vegetaţie, a caracteristicilor arboretului
actual, a potenţialului productiv al staţiunii şi a capacităţii actuale de producţie şi
protecţie a arboretului;
- stabilirea măsurilor de gospodărire în acord cu condiţiile ecologice şi cu
cerinţele social-economice;
 - realizarea controlului prin amenajament privind exercitarea, de către pădure în
ansamblu şi de către fiecare arboret în parte, a funcţiilor ce le-au fost atribuite.

4.1. Metode şi procedee de culegere şi prelucrare a datelor de teren

Datele privind descrierea arboretelor au fost culese din teren conform

instrucţiunilor de amenajare a pădurilor, a normativelor de teren în vigoare şi a
recomandărilor Conferinţei I de amenajare, prin măsurători şi observaţii directe.
Lucrările de cartare staţională la scară mijlocie s-au desfăşurat pe baza unei
documentări prealabile asupra geologiei, geomorfologiei, climei, hidrologiei, solului şi
vegetaţiei. Scopul efectuării cartărilor staţionale a fost de a fundamenta naturalistic
măsurile eficiente în gospodărirea fondului forestier.
În fiecare unitate amenajistică s-au executat profile de control pentru verificarea
tipului şi subtipului de sol. Profilele principale de sol s-au executat asigurându-se
densitatea conform normativelor în vigoare. Amplasarea profilelor a urmărit
surprinderea celor mai reprezentative condiţii staţionale şi de vegetaţie. Din profilele
executate în u.a.: 1A, 29B, 35C, 51A, 70A, 76B, 93B, 118A şi 135B, s-au recoltat probe
de sol, pentru determinarea caracteristicilor fizico-chimice ale solurilor respective, prin
analize de specialitate efectuate la I.C.A.S. - Staţiunea Braşov.
Descrierea vegetaţiei s-a executat concomitent cu studiul staţional şi a constat în
estimaţii şi măsurători. În cazul fiecărei unităţi amenajistice, pentru a asigura o precizie
cât mai ridicată, au fost amplasate pieţe de probă, în care au fost măsurate înălţimi şi
diametre, pentru fiecare din elementele taxatorice urmărite. S-a încercat ca amplasarea
acestor pieţe de probă, să se facă în aşa fel, încât să fie surprinse condiţii cât mai
reprezentative pentru fiecare arboret. Datele culese au fost consemnate în fişele de
descriere ale unităţilor amenajistice şi ulterior au fost prelucrate la calculator.
Pentru determinarea cât mai precisă a volumului arboretelor exploatabile s-au
efectuat inventarieri statistice, prin suprafeţe de probă (cercuri de probă cu rază
variabilă, cu suprafaţa de 500 m2) sau inventarieri integrale (executate de personalul
ocolului silvic). Arboretele inventariate sunt prezentate în evidenţa 15.1.3., din partea a
III-a a amenajamentului, iar arboretele marcate de ocol sunt prezentate în evidenţa
15.1.4.
Totalitatea informaţiilor au fost prelucrate la calculator, iar rezultatele obţinute,
concretizate în evidenţe şi planuri, au stat la baza măsurilor de gospodărire, ce
urmează a se aplica în următorii zece ani.

4.2. Elemente privind cadrul natural, specifice unităţii de producţie

4.2.1. Geologie

Roca este un factor hotărâtor în formarea solului şi implicit în dezvoltarea

vegetaţiei forestiere.
Munţii Gurghiului s-au format în timpul pliocenului superior (dacian şi levantin)
odată cu ridicarea, prin acumulare, a produselor eruptive ale masivului Călimani-
Harghita. În timpul perioadei neogene, începând din helveţian, cu o intensificare
puternică în tortonianul inferior şi ţinând cu intermitenţă până la sfârşitul pliocenului, s-
au produs în interiorul Carpaţilor erupţii considerabile, în timpul cărora s-a pus în loc un
imens material efuziv, constând din lave andezitice, riolitice, dacitice şi bazaltice,
precum şi tufuri şi aglomerate, material care formează Masivul Călimani-Harghita.

4.2.2. Geomorfologie

Sub raport geomorfologic, pădurile unităţii sunt situate în ţinutul Carpaţilor

Orientali, subţinutul munţilor vulcanici, districtul Călimani-Harghita. Făcând o localizare
mai exactă, putem spune că U.P. VII se află în partea sudică a Munţilor Gurghiului.
Orientarea generală a unităţii de producţie este de la sud la nord şi se caracterizează
prin văi înguste şi adânci, specific zonelor vulcanice.
Unitatea geomorfologică dominantă este versantul, cu diferite înclinări şi
expoziţii, iar sporadic mai întâlnim platoul, lunca înaltă şi culmea. Configuraţia, cel mai
adesea, este ondulată.
Din punct de vedere a înclinării, dominanţi sunt versanţii, cu înclinări cuprinse
între 16-30g (64%), urmând versanţii cu înclinări între 31-40 g (21%); suprafeţele cu
înclinări <16g ocupă 14% din suprafaţa unităţii de producţie. De asemenea, există, pe
26,30 ha (1%), versanţi cu înclinare >40g.
Situarea unor arborete pe înclinări mari, impune necesitatea gospodăririi lor în
mod corespunzător, prin atribuirea funcţiilor de protecţie deosebită.
Din punct de vedere altitudinal teritoriul se situează între 740 m (u.a. 140B,
141B) şi 1700 m (u.a. 65I, 68E, 69B etc.). Cotele mai importante sunt: Vf. Tătarca (1689
m), Vf. Găineasa (1581 m), Vf. Stânca Frăsileasa (1628 m), Vf. Seaca Mare (1776 m),
Vf. Seaca Mică (1732 m).
Majoritatea arboretelor se situează la altitudini cuprinse între 1000-1600 m
(86%), în areal favorabil molidişurilor şi amestecurilor de fag cu răşinoase.
Reţeaua hidrografică abundentă şi fragmentarea puternică a terenului a dat
naştere unor expoziţii variate. Expoziţia dominantă este cea parţial însorită - 61%,
urmând apoi versanţii cu expoziţii umbrite - 28%, respectiv cei cu expoziţii însorite –
11%. Categoriile de versanţi ca şi expoziţiile de detaliu, pentru fiecare unitate
amenajistică în parte, sunt prezentate în descrierea parcelară.
Formele de relief au o influenţă hotărâtoare asupra factorilor climatici (căldură,
umiditate), determinând în acelaşi timp şi profunzimea solului, conţinutul în schelet,
grosimea orizontului cu humus.
Se poate concluziona, că procesele de solificare şi dezvoltarea vegetaţiei
forestiere se desfăşoară în condiţii normale, singurele impedimente care apar, sunt
reprezentate de înclinările mai mari (peste 35 g), ce nu permit dezvoltarea unor soluri
îndeajuns de profunde, încât să asigure cerinţele biologice ale speciilor forestiere.

4.2.3. Hidrologie

Din punct de vedere hidrografic, teritoriul în care se situează pădurile acestei

unităţi de protecţie - producţie, face parte din bazinul hidrografic superior al Râului
Gurghiu.
Principalul curs de apă este aşadar Râul Gurghiu, care are afluenţi o serie de
pâraie cum ar fi: Secuieu, Sebeşul Mic, Sebeşul Mare, Sebeş-Moldova, Călinului.
 Repartiţia relativ uniformă a reţelei hidrografice pe teritoriul unităţii de protecţie -
producţie indică faptul că, suprafaţa păduroasă a unităţii are un regim hidrografic
echilibrat. Debitul pâraielor variază în funcţie de cantitatea de precipitaţii căzute, uneori
pâraiele principale putând căpăta un caracter torenţial. Cele mai mari debite sunt
primăvara, când, peste cantităţile de apă provenite în urma ploilor, se suprapun cele
provenite din topirea zăpezilor. Apa din precipitaţii asigură necesarul de umiditate din
sol, influenţând pozitiv dezvoltarea vegetaţiei forestiere.
Pâraiele mai mari sunt favorabile dezvoltării păstrăvului, existând în această
unitate o păstrăvărie, alimentată din Pârâul Sebeşul Mare.
Apele subterane sunt foarte slab reprezentate, pe raza teritorială a unităţii de
protecţie - producţie.
Importanţa ecologică a reţelei hidrografice constă în modelarea şi fragmentarea
reliefului, în drenarea suprafeţelor pe care le parcurg etc.

4.2.4. Climatologie

Regimul climatic general este rezultanta interacţiunilor principalilor factori

climatici cu particularităţile reliefului. Clima teritoriului luat în studiu este temperat
continentală, cu ierni mai aspre şi mai lungi şi veri scurte şi răcoroase.
Relieful are o mare influenţă asupra factorilor climatici, prin dezvoltarea sa
altitudinală, înclinarea şi expoziţia versanţilor, configuraţia elementelor componente
determinând o diversitate de topoclimate.

4.2.4.1. Regimul termic

Climatul caracteristic se poate încadra în subtipul climatul munţilor mijlocii,

caracterizat prin temperaturi medii anuale de 4°C, cu luna cea mai rece ianuarie (-5°C)
şi luna cea mai caldă iulie (18°C). Primăvara temperatura medie este de 9°C, iar
toamna 6°C.
Gerurile timpurii pot să apară la sfârşitul lunii septembrie, iar cele târzii în prima
decadă a lunii mai. Perioada de vegetaţie, cu temperaturi medii mai mari de 10 °C, este
de 150 zile.

4.2.4.2. Regimul pluviometric

Precipitaţiile reprezintă unul dintre factorii ecologici de mare importanţă pentru

vegetaţia forestieră.
Regimul precipitaţiilor atmosferice e caracterizat printr-o cantitate medie anuală
de precipitaţii de cca. 900 - 1000 mm, cu maxime în luna iunie şi minime în luna
februarie. Stratul de zăpadă se menţine pe o durată mare, peste 100 zile, grosimea
obişnuită fiind de 40-50 cm, protejând astfel seminţişurile de îngheţuri.
Stratul de zăpadă în general protejează bine solul, iar primăvara topirea are loc
treptat, apa infiltrându-se în sol. Numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă, cât şi
grosimea medie a acestuia arată că exploatarea pădurilor se poate face în condiţiile
actualelor "Norme tehnice", referitoare la protejarea seminţişurilor şi solurilor, în condiţii
destul de bune.
 Sub influenţa unor mase de aer cald, topirea se poate produce brusc, uneori în a
doua parte a primăverii, generând viituri torenţiale, mai ales dacă se asociază şi cu ploi
de lungă durată.
Zăpezile umede, pot avea efecte negative asupra arboretelor tinere de
răşinoase, deoarece în cantităţi mai mari provoacă ruperea vârfurilor. De asemenea,
asociate cu vânturi puternice la altitudini mari, contribuie la mărirea efectului
doborâturilor de vânt la răşinoase.
În cadrul acestei unităţi regimul precipitaţiilor atmosferice şi umezeala aerului
asigură condiţii optime dezvoltării vegetaţiei forestiere.

4.2.4.3. Regimul eolian

Regimul eolian este caracterizat printr-o frecvenţă mare a vânturilor din N-NE,
din direcţia Munţilor Călimani. Frecvenţa şi intensitatea acestor vânturi se concretizează
în doborâturile de vânt înregistrate în această unitate de producţie.

4.2.4.4. Indicatorii sintetici ai datelor climatice

Indicele de ariditate „de Martonne” are valori cuprinse între 40 şi 55, media fiind
aproximativ 47.
După sistemul Köppen U.P. VII Secuieu intră în provinciile climatice D.f.b.k. şi
D.f.k., cu climat ploios, boreal, cu ierni reci, cu precipitaţii în tot cursul anului, cu
temperatura lunii celei mai calde sub 22°C, cu maximul de precipitaţii la mijlocul verii şi
cu minimul la sfârşitul iernii. În acest tip de climat viscolele şi secetele se produc mai
rar.
Ţinând cont de minima şi maxima absolută, dar şi de amplitudinea temperaturii,
climatul general al unităţii se încadrează în clima “continental moderată”, cu ierni relativ
reci şi veri răcoroase.
Din calculul indicelui de ariditate de Martonne, rezultă că avem un excedent de
apă din precipitaţii, faţă de evapotranspiraţia potenţială, acesta având o influenţă
favorabilă asupra dezvoltării vegetaţiei forestiere.
Condiţiile climatice sunt favorabile vegetaţiei forestiere, în special pentru molid şi
larice în partea superioară şi pentru amestecuri în partea inferioară.

4.3. Soluri

În vederea determinării şi descrierii solurilor s-au executat, conform normelor

tehnice, profile principale şi profile de control. La amenajarea actuală s-au recoltat
probe pentru analize la laborator din profilele principale care au fost amplasate în
unităţile amenajistice: 1A, 29B, 35C, 51A, 70A, 76B, 93B, 118A şi 135B, rezultatele
analizelor fiind prezentate în subcapitolul 4.3.3.

4.3.1. Evidenţa şi răspândirea teritorială a tipurilor de sol

 Solurile identificate în această unitate de producţie fac parte din 3 clase, conform
Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor (SRTS – 2003): protisoluri, cambisoluri şi
spodisoluri.
Principale clase de soluri sunt cambisolurile, care ocupă 71% din suprafaţa
unităţii, urmate de spodisolurile, care ocupă 29% din suprafaţa unităţii.
În teritoriul luat în considerare au fost identificate 4 tipuri şi 7 subtipuri de sol.
Cel mai răspândit tip de sol este eutricambosolul tipic (brun eumezobazic tipic
conform vechiului sistem de clasificare – SRCS 1980), întâlnit pe 35% din suprafaţa
unităţii de producţie (1593,89 ha), care oferă condiţii bune de dezvoltare pentru făgete
şi amestecuri de molid-brad-fag. Urmează apoi ca pondere de participare
districambosolul scheletic (1096,38 ha – 25%) şi prepodzolul tipic (784,26 ha – 18%).
Tipurile şi subtipurile de soluri întâlnite în unitatea studiată sunt prezentate în
tabelul de mai jos.

Tabel 4.3.1.1. Evidenţa tipurilor şi subtipurilor de sol

Clasa de Succesiunea Suprafaţa
soluri Tipul de sol Subtipul de sol Codul
orizonturilor ha %
Aluviosol distric 0401 Ao - C 10,92 -
Protisoluri
Total tip de sol 10,92 -
Total protisoluri 10,92 -
tipic 3101 Ao-Bv-C 1593,89 35
Eutricambosol scheletic 3111 Ao-Bvqq-R 113,86 3
Cambisoluri Total tip de sol 1707,75 38
tipic 3201 Ao-Bv-R 356,72 8
Districambosol scheletic 3207 Ao-Bvqq-R 1096,38 25
Total tip de sol 1453,10 33
Total cambisoluri 3160,85 71
tipic 4101 Aou-Bs-R 784,26 18
Spodisoluri Prepodzol litic 4104 Aou-Bs-R 502,57 11
Total tip de sol 1286,83 29
Total spodisoluri 1286,83 29
TOTAL U.P. 4458,60 100

Solurile sunt în general acide, uneori moderat acide sau acide, cu un conţinut
normal de humus, uneori bogat sau foarte bogat, oligomezobazice sau mezobazice,
normal la bine aprovizionate în azot, uneori foarte bine aprovizionate la slab
aprovizionate în fosfor mobil.
Textura este în general luto-nisipoasă până la nisipo-lutoasă.

4.3.2. Descrierea tipurilor şi subtipurilor de sol

Eutricambosolul tipic (brun eumezobazic tipic) se formează pe roci bogate în

minerale calcice şi feromagneziene, pe versanţi cu expoziţii variate şi înclinări mici la
moderate. Este slab la moderat acid cu pH= 5,0-5,9, cu un conţinut de humus de 9% de
tip mull şi cu un raport C/N<15. Textura nediferenţiată pe profil este lutoasă, conţinutul
de argilă fină variază între 13 şi 33%, cu un conţinut ceva mai ridicat în orizontul B. Sunt
soluri bogate în humus şi azot total, sărace spre mijlociu bogate în fosfor mobil, mijlociu
la foarte bogate în potasiu asimilabil.
 Prezintă următoarea succesiune de orizonturi:
- Ao – orizont cu grosime de 10-25 cm, uneori mai gros, de culoare brună-
gălbuie, moderat humifer, structură glomerulară sau granulată stabilă, afânat, permeabil
şi bine străbătut de rădăcini;
- Bv – orizont cu grosime cuprinse între 20-80 cm, pe alocuri putând avea grosimi
de până la 130 cm, de culoare brun-gălbuie (5YR) cu valori şi crome > 3,5 în stare
umedă. Deşi acest orizont este mai compact decât orizontul superior, orizontul Bv este
în general permeabil, bine aerisit şi străbătut de rădăcini pe toată grosimea lui;
- C – alcătuită din depozite de suprafaţă (coluvii, deluvii) provenite din alterarea
unor roci bogate în minerale calcice şi feromagneziene.
Volumul edafic mare, textura lutoasă, regimul bun de aeraţie şi cantitatea de
precipitaţii pot asigura acestor soluri o capacitate mare de aprovizionare cu apă.
Asigurarea cu substanţe nutritive şi activitatea microbiologică sunt foarte bune.
Bonitatea mijlocie spre superioară înregistrată în unitatea de producţie studiată,
este determinată de volumul edafic util mare-foarte mare, cu un regim de umiditate de
regulă fără deficit estival şi troficitate ridicată.
Pe aceste soluri, amestecurile de răşinoase cu fag şi făgetele realizează
productivităţi mijlocii spre superioare.
Acest subtip de sol ocupă 35% din suprafaţa unităţii de producţie.
Eutricambosolul scheletic se formează tot pe roci bogate în minerale calcice şi
feromagneziene, pe versanţi cu expoziţii variate şi înclinări moderate la mari.
Prezintă aceeaşi succesiune de orizonturi şi caracteristici ca şi eutricambosolul
tipic, având însă orizonturile A şi Bv excesiv scheletice, cu peste 75% schelet.
Aceste soluri au profunzimi mai mici, volum edafic mai scăzut şi în consecinţă pe
aceste soluri se regăsesc arborete de productivitate mijlocie şi inferioară.
În general molidul vegetează bine pe aceste soluri, fiind şi o specie de stâncărie,
arboretele realizând productivităţi mijlocii.
Districambosolul tipic (brun acid tipic) s-a format pe roci acide bogate în minerale
ca micaşisturi, cuarţite, gresii feruginoase etc., pe versanţi cu expoziţii şi înclinări
diverse. Este un sol acid, cu pH = 3,8 - 5,8, foarte humifer, cu un conţinut de humus
(moder) de 8-12% pe grosimea de 10 cm, oligomezobazic-mezobazic, cu un grad de
saturaţie în baze de 30-62%, conţinutul de schelet fiind cuprins între 26% şi 75%. Este
foarte bine aprovizionat în azot total la suprafaţă şi foarte slab în profunzime. Prezintă
următoare succesiune de orizonturi pe profil: Ao-Bv-C(R):
- orizontul Ao are culoare brună-cenuşie şi grosimea de 8-10 cm;
- orizontul Bv este de culoare brun-gălbuie şi este gros de 20-60 cm.
Textura este luto-nisipoasă, slab diferenţiată pe profil. Structura este grăunţoasă
în orizontul Ao şi subpoliedrică-poliedrică, moderat dezvoltată în orizontul Bv.
Volumul edafic mijlociu, textura lutoasă, nivelul precipitaţiilor pot asigura acestor
soluri o capacitate mare de aprovizionare cu apă. Asigurarea cu substanţe nutritive şi
activitatea microbiologică sunt bune.
Pe aceste soluri arboretele de molid, fag şi brad realizează productivităţi de
regulă superioare, mai rar mijlocii.
Acest subtip de sol ocupă 8% din suprafaţa unităţii de producţie.
Prepodzolul tipic (brun feriiluvial tipic) este răspândit în regiunea montană
superioară, în subzona molidului şi în subzona alpină inferioară. Se întâlneşte pe
substrate sărace în minerale calcice, pe gresii, conglomerate, granite, gnaise, şisturi
cristaline, care conţin sub 30% argilă. Relieful caracteristic este cel montan în care
predomină versanţii în pantă mare şi foarte mare. Climatul specific regiunilor de formare
a prepodzolurilor este umed şi răcoros în tot timpul anului, caracterizat prin temperaturi
medii anuale cuprinse între 3 şi 6 °C şi precipitaţii între 900-1300 mm, iar indicii de
ariditate anuali de regulă peste 55. Sub aceste condiţii, alterarea mineralelor primare
este intensă, ajungând până la distrugerea silicaţilor primari şi migrarea oxizilor de fier
şi de aluminiu, sub acţiunea acizilor fulvici şi a altor acizi organici uşor solubili în sol şi
acumularea acestora în orizontul B. În acest orizont, datorită reacţiei acide are loc şi o
alterare intensă a silicaţilor primari, astfel încât orizontul B este un orizont humico-
alumino-feriiluvial, cât şi un orizont de alterare pe loc a mineralelor primare.
Profilul solului are următoarea alcătuire: O-Aou-Bs-C.
Orizontul Aou are o grosime mică de 5-10 cm şi este de culoare cenuşie-negricioasă şi
prezintă grăunţi de cuarţ lipsiţi de pelicule de humus. Este de regulă lipsit de structură şi
clar delimitat de orizontul Bs. Orizontul Bs, are grosimi variabile (30-80 cm) şi este brun
ruginiu (cafeniu) spre partea superioară şi ruginiu gălbui spre partea inferioară.
Prepodzolurile au o textură mijlocie (nisipo-lutoasă), nediferenţiată pe profil. Orizontul
Bs conţine însă ceva mai mult argilă.
Prepodzolurile au reacţie acidă-puternic acidă şi un grad de saturaţie în baze
scăzut, de regulă sub 30%. Conţinutul de substanţe humice este ridicat (5-6%) în
orizontul Aou şi scad în orizontul Bs. Raportul C/N din substanţele humice este mai
mare ca 18.
Din punct de vedere al fertilităţii prepodzolurile sunt, de regulă, permeabile şi
bine aerisite. Ele sunt biologic mai active decât podzolurile. Dacă sunt suficient de
profunde şi au un volum edafic corespunzător, ele sunt de fertilitate ridicată, pentru
arboretele de molid.
Aluviosolurile (fostele soluri aluviale) întâlnite în suprafaţa studiată, sunt de
subtipul distric (Ao-C) şi sunt prezente pe o suprafaţă de 10,92 ha. Se întâlnesc de
regulă pe forme de relief cu înclinări mici (maxim 7-8 g), adică în lunci, în partea
inferioară a versanţilor sau pe platouri. Pe aceste subtipuri de sol, destul de des
afectate de fenomene de înmlăştinare, vegetează arborete de clasă mijlocie, care au în
componenţă anin negru.

4.4. Tipuri de staţiune

Factorii ecologici nu acţionează în mod independent asupra vegetaţiei forestiere,

ci prin rezultanta lor. De multe ori apare o compensare a factorilor, dar aceasta nu se
poate produce decât între anumite limite de toleranţă. Atunci când aceste praguri sunt
depăşite, atât în minus, cât şi în plus, factorii respectivi devin limitativi pentru
productivitatea şi chiar răspândirea speciilor forestiere. În alte cazuri factorii de stres îşi
pot conjuga acţiunea negativă.

4.4.1. Evidenţa şi răspândirea teritorială a tipurilor de staţiune

În zona studiată, în funcţie de caracteristicile pedologice şi climatice locale, au

fost determinate mai multe tipuri de staţiuni, a căror evidenţă este prezentată în tabelul
4.4.1.1. Tipurile de staţiuni existente în U.P. VII Secuieu fac parte din două etaje
fitoclimatice: FM3 – montan de molidişuri şi FM2 –montan de amestecuri.

Tabel 4.4.1.1. Evidenţa tipurilor de staţiune

Tipul şi
Nr. Categoria de bonitate
Tipul de staţiune Suprafaţa subtipul de
crt. -ha-
sol
Codul Diagnoză ha % Inferioară Mijlocie Superioară
Etajul montan de molidişuri (FM3)
Montan de molidişuri, Bi, podzolic cu
1 2.3.1.1. humus brut, edafic submijlociu şi mic, 405,37 9 405,37 - - prepodzol litic
cu Vaccinium

Montan de molidişuri, Bm, podzolic

2 2.3.1.2. 391,82 9 - 391,82 - prepodzol tipic
edafic mijlociu, cu Vaccinium

Montan de molidişuri, Bi, podzolic-

3 2.3.2.1. criptopodzolic, edafic mic, cu 97,20 2 97,20 - - prepodzol litic
Calamagrostis-Luzula
Montan de molidişuri, Bm, brun podzolic-
4 2.3.2.2. podzol brun, edafic mijlociu, cu Luzula 392,44 9 - 392,44 - prepodzol tipic
sylvatica

Montan de molidişuri, Bm, brun acid edafic districambosol

5 2.3.3.2 1052,20 24 - 1052,20 -
submijlociu, cu Oxalis-Dentaria ± acidofile scheletic

Montan de molidişuri, Bs, brun acid

districambosol
6 2.3.3.3. şi andosol, edafic mare şi mijlociu, cu 323,56 7 - - 323,56
tipic
Oxalis-Dentaria ± acidofile
Total etajul FM3 2662,59 60 502,57 1836,46 323,56 -
Etajul montan de amestecuri (FM2)
eutricambosol
tipic,
Montan de amestecuri, Bm, brun edafic eutricambosol
7 3.3.3.2. 297,29 7 - 297,29 -
mijlociu, cu Asperula-Dentaria scheletic,
districambosol
scheletic

eutricambosol
Montan de amestecuri, Bs, brun edafic tipic,
8 3.3.3.3. 1487,80 33 - - 1487,80
mare, cu Asperula-Dentaria districambosol
tipic

Montan de amestecuri, Bm, aluviosol

9 3.7.3.0. 4,79 - - 4,79 -
aluvial moderat humifer distric

Montan de amestecuri, Bs, brun freatic aluviosol

10 3.7.4.0. 6,13 - - - 6,13
umed-semigleic, în luncă înaltă distric

Total etajul FM2 1796,01 40 - 302,08 1493,93 -

ha 4458,60 502,57 2138,54 1817,49 -
TOTAL U.P. 100
% 100 11 48 41 -
 Din datele prezentate tabelar, se observă că ponderea cea mai mare o deţin
staţiunile de bonitate mijlocie (48%), urmate de staţiunile de bonitate superioară (41%),
respectiv inferioară (11%).
Ponderea staţiunilor de bonitate superioară şi mijlocie (89% din suprafaţa unităţii
de producţie) indică, faptul că vegetaţia forestieră găseşte condiţii bune de dezvoltare,
în cadrul fizico-geografic în care se găseşte unitatea studiată.

4.4.2. Descrierea generală a tipurilor de staţiune cu factori limitativi şi

măsuri de gospodărire impuse de aceşti factori

Staţiunile de bonitate superioară, întâlnite pe 41% din suprafaţa unităţii de

producţie, nu au factori limitativi cu acţiuni cumulate puternice şi prin urmare nu reclamă
măsuri speciale de gospodărire; în arboretele situate în astfel de staţiuni se pot executa
toate lucrările silvotehnice, cu intensităţile potrivite stării actuale a arboretelor. Totuşi,
ţinându-se cont de riscul de producere a doborâturilor sau rupturilor de vânt, se
recomandă executarea cu prudenţă a lucrărilor silviculturale, respectând recomandările
tehnice şi perioadele de execuţie.
În cazul staţiunilor de bonitate mijlocie acţionează în sens negativ o serie de
factori limitativi, cum ar fi volumul edafic mai mic, care împiedică dezvoltarea normală a
rădăcinilor arborilor, expoziţia însorită, care favorizează evapotranspiraţia, etc. Efectul
cumulat al acestor factori determină o bonitate mijlocie pentru 48% din staţiunile
întâlnite, arboretele existente pe astfel de staţiuni impunând o atenţie mai mare în ceea
ce priveşte lucrările ce pot fi executate şi intensităţile acestora. În principiu se urmăreşte
pe cât posibil regenerarea pe cale naturală, a acestor arborete, asigurarea unei
consistenţe care să nu permită înierbarea solului sau apariţia golurilor care să
favorizeze doborâturile, executarea corectă şi la timp a lucrărilor silvotehnice.
Pe teritoriul unităţii de producţie există şi situaţii locale în care complexul
factorilor geomorfologici, edafici şi climatici determină şi apariţia staţiunilor de bonitate
inferioară (11%). Dintre aceşti factori putem enumera: altitudini mari, amplitudini termice
mari, zone vântuite, volum edafic foarte mic, rocă la suprafaţă, etc. Astfel de situaţii
impun adoptarea unor măsuri de gospodărire speciale, ţinând cont de obiectivele avute
în vedere în aceste situaţii: asigurarea continuităţii şi integrităţii vegetaţiei forestiere,
sporirea rezistenţei la doborâturi şi la acţiunea agenţilor fitopatogeni, asigurarea
stabilităţii versanţilor, îndeplinirea funcţiilor atribuite etc. Lucrările propuse (tăieri de
conservare, tăieri de igienă) se vor executa cu atenţie, în corelaţie cu evoluţia asigurării
regenerării naturale, cu intensităţi bine justificate, astfel încât solul să fie cât mai rapid şi
mai bine acoperit şi să existe cât mai puţine goluri în arborete.
Descrierea amănunţită a tipurilor de staţiune este prezentată în studiul general
pe ocol.

4.5. Tipuri de pădure

4.5.1. Evidenţa tipurilor naturale de pădure

 Tipurile de pădure identificate în U.P. VII Secuieu sunt prezentate, împreună cu
tipurile de staţiune, în tabelul 4.5.1.1. şi în evidenţele din capitolul 15, subcapitolul
15.3.1.

Tabel 4.5.1.1. Evidenţa tipurilor de pădure

Productivitatea naturală
Nr. Tip de Tip de pădure Suprafaţa
(ha)
crt. staţiune
Codul Diagnoza ha % Sup. Mijl. Inf.
1 2.3.1.1. 115.3 Molidiş cu Vaccinium myrtillus (i) 405,37 9 - - 405,37
Molidiş cu Vaccinium myrtillus şi Oxalis
2 2.3.1.2. 115.1 391,82 9 - 391,82
acetosella (m)
Molidiş de altitudine mare cu Luzula
3 2.3.2.1. 114.2 97,20 2 - - 97,20
sylvatica (i)
4 2.3.2.2. 114.1 Molidiş cu Luzula sylvatica (m) 392,44 9 - 392,44 -
Molidiş cu Oxalis acetosella, pe soluri
5 2.3.3.2. 111.4 1052,20 24 - 1052,20 -
schelete (m)
2.3.3.3.
6 111.1 Molidiş normal cu Oxalis acetosella (s) 894,12 20 894,12 - -
3.3.3.3.
Amestec de răşinoase şi fag cu Rubus
7 132.1 142,60 3 - 142,60 -
hirtus (m)
Molideto-făget cu Oxalis acetosella pe
8 3.3.3.2. 141.3 123,19 3 - 123,19 -
soluri schelete (m)
Făget montan pe soluri scheletice cu floră
9 411.4 31,50 1 - 31,50 -
de mull (m)
Amestec normal de răşinoase şi fag cu
10 131.1 418,63 9 418,63 - -
floră de mull (s)
3.3.3.3. Molideto-făget normal cu Oxalis acetosella
11 141.1 292,12 6 292,12 - -
(s)
12 411.1 Făget normal cu floră de mull (s) 206,49 5 206,49 - -
13 117.1 Molidiş cu anin alb (m) 1,98 - - 1,98 -
3.7.3.0. Anin alb pe aluviuni nisipoase şi prundişuri
14 982.1 2,81 - - 2,81 -
(m)
Molidiş cu Oxalis acetosella pe soluri cu
15 3.7.4.0. 111.2 6,13 - 6,13 - -
gleizare pronunţată (s)
ha 4458,60 1817,49 2138,54 502,57
Total 100
% 100 41 48 11
Productivitatea tipurilor naturale de pădure coincide cu bonitatea staţiunilor: -
productivitate superioară, pe 41% din suprafaţă;
- productivitate mijlocie, pe 48% din suprafaţă;
- productivitate inferioară, pe 11% din suprafaţă.
Productivitatea majoritară mijlocie şi superioară în această unitate de producţie
este determinată de volumul edafic mare a solurilor, de troficitatea ridicată a acestora şi
de regimul favorabil de precipitaţii.
Vegetaţia forestieră din această unitate de producţie se încadrează în 15 tipuri
naturale de pădure, din care cel mai reprezentativ este 111.4. - Molidiş cu Oxalis
acetosella, pe soluri schelete - 24% din suprafaţă, urmat de 111.1. - Molidiş normal cu
Oxalis acetosella, care ocupă 20% din suprafaţă.
Predomină molidişurile pure, cu 73%, fiind urmate de amestecuri de molid-brad-
fag, care ocupă 13% din suprafaţă, molideto-făgete, care ocupă 9% din suprafaţă şi de
făgete pure montane, care ocupă 5% din suprafaţa unităţii de producţie.
 4.5.1. Evidenţa tipurilor naturale de pădure

Tipurile de pădure identificate în U.P. VII Secuieu sunt prezentate, împreună cu

tipurile de staţiune, în tabelul 4.5.1.1. şi în evidenţele din capitolul 15, subcapitolul
15.3.1.

Tabel 4.5.1.1. Evidenţa tipurilor de pădure

Productivitatea naturală
Nr. Tip de Tip de pădure Suprafaţa
(ha)
crt. staţiune
Codul Diagnoza ha % Sup. Mijl. Inf.
1 2.3.1.1. 115.3 Molidiş cu Vaccinium myrtillus (i) 405,37 9 - - 405,37
Molidiş cu Vaccinium myrtillus şi Oxalis
2 2.3.1.2. 115.1 391,82 9 - 391,82
acetosella (m)
Molidiş de altitudine mare cu Luzula
3 2.3.2.1. 114.2 97,20 2 - - 97,20
sylvatica (i)
4 2.3.2.2. 114.1 Molidiş cu Luzula sylvatica (m) 392,44 9 - 392,44 -
Molidiş cu Oxalis acetosella, pe soluri
5 2.3.3.2. 111.4 1052,20 24 - 1052,20 -
schelete (m)
2.3.3.3.
6 111.1 Molidiş normal cu Oxalis acetosella (s) 894,12 20 894,12 - -
3.3.3.3.
Amestec de răşinoase şi fag cu Rubus
7 132.1 142,60 3 - 142,60 -
hirtus (m)
Molideto-făget cu Oxalis acetosella pe
8 3.3.3.2. 141.3 123,19 3 - 123,19 -
soluri schelete (m)
Făget montan pe soluri scheletice cu floră
9 411.4 31,50 1 - 31,50 -
de mull (m)
Amestec normal de răşinoase şi fag cu
10 131.1 418,63 9 418,63 - -
floră de mull (s)
3.3.3.3. Molideto-făget normal cu Oxalis acetosella
11 141.1 292,12 6 292,12 - -
(s)
12 411.1 Făget normal cu floră de mull (s) 206,49 5 206,49 - -
13 117.1 Molidiş cu anin alb (m) 1,98 - - 1,98 -
3.7.3.0. Anin alb pe aluviuni nisipoase şi prundişuri
14 982.1 2,81 - - 2,81 -
(m)
Molidiş cu Oxalis acetosella pe soluri cu
15 3.7.4.0. 111.2 6,13 - 6,13 - -
gleizare pronunţată (s)
ha 4458,60 1817,49 2138,54 502,57
Total 100
% 100 41 48 11
Productivitatea tipurilor naturale de pădure coincide cu bonitatea staţiunilor: -
productivitate superioară, pe 41% din suprafaţă;
- productivitate mijlocie, pe 48% din suprafaţă;
- productivitate inferioară, pe 11% din suprafaţă.
Productivitatea majoritară mijlocie şi superioară în această unitate de producţie
este determinată de volumul edafic mare a solurilor, de troficitatea ridicată a acestora şi
de regimul favorabil de precipitaţii.
Vegetaţia forestieră din această unitate de producţie se încadrează în 15 tipuri
naturale de pădure, din care cel mai reprezentativ este 111.4. - Molidiş cu Oxalis
acetosella, pe soluri schelete - 24% din suprafaţă, urmat de 111.1. - Molidiş normal cu
Oxalis acetosella, care ocupă 20% din suprafaţă.
Predomină molidişurile pure, cu 73%, fiind urmate de amestecuri de molid-brad-
fag, care ocupă 13% din suprafaţă, molideto-făgete, care ocupă 9% din suprafaţă şi de
făgete pure montane, care ocupă 5% din suprafaţa unităţii de producţie.
 4.5.2. Lista u.a. pe tipuri de staţiune şi pădure
TS TP UNITATI AMENAJISTICE
10V 21A 22A 35C1 35C2 41C 46C 64V 71C 85A1 85A2 85C1 85C2 85C3 85C4
85M1 85M2 93S 117A 117C 126A 126C1 126C2 126C3 127P 138A 144D 145D 146D 147D
148D 149D 150D 151D 152D 153D
TOTAL TP 36 UA 30.32 HA
TOTAL TS 36 UA 30.32 HA
6 D 14 B 16 C 16 D 17 B 18 D 25 D 26 C 30 D 41 E 42 B 43 B 43 C 44 D 44 E
44 F 48 C 48 D 49 C 49 D 49 E 50 D 50 E 50 F 51 D 51 E 52 C 52 F 53 C 54 C
54 F 56 D 57 C 58 B 59 A 61 C 64 B 64 C 65 C 65 D 65 I 68 B 68 E 69 B 69 C
2311 1153
110 A 110 D
TOTAL TP 47 UA 405.37 HA
TOTAL TS 47 UA 405.37 HA
35 A 35 C 39 C 39 D 39 E 39 F 40 A 40 B 40 E 40 G 41 A 41 B 41 F 41 G 42 A
42 C 42 D 42 E 44 A 44 B 44 C 44 G 44 H 45 A 45 B 45 C 45 E 45 F 46 A 46 B
46 C 46 D 46 E 47 D 50 G 70 A 70 B 71 C 73 B 74 C 108 A 108 B 108 C 109 A 109 B
2312 1151
109 C 110 B 110 C 110 E 110 F 110 G 110 H 111 A 111 B 111 D 111 E
TOTAL TP 56 UA 391.82 HA
TOTAL TS 56 UA 391.82 HA
19 B 27 B 31 C 31 D 32 C 33 B 33 C 36 C 37 E 38 B 39 B 40 C 40 D
2321 1142 TOTAL TP 13 UA 97.20 HA
TOTAL TS 13 UA 97.20 HA
26 B 26 D 27 C 27 D 27 E 27 F 30 B 30 C 31 F 32 B 33 A 33 E 34 D 36 A 36 B
36 D 36 E 36 F 36 G 36 H 36 I 37 A 37 C 37 D 37 F 38 A 38 C 39 A 40 F 41 C
41 D 67 C 68 A 69 A 99 C 99 D 99 H 99 I 100 A 100 B 100 C 100 D 100 F 101 A 101 B
2322 1141
101 C 101 D 101 E 102 C 102 H 102 I 104 A 104 B 104 D 105 C 105 D 112 B
TOTAL TP 57 UA 392.44 HA
TOTAL TS 57 UA 392.44 HA
5 B 5 D 6 B 6 C 7 A 7 D 7 E 14 A 15 B 17 A 17 C 18 A 18 B 18 F 19 A
20 A 20 B 20 C 20 D 21 A 21 B 21 D 22 B 23 A 23 B 23 C 23 F 24 B 25 C 25 E
25 F 28 A 28 B 28 C 28 D 28 E 28 F 29 C 29 D 29 E 30 A 30 E 31 A 31 B 31 E
32 A 34 A 34 B 34 C 34 E 34 F 43 A 47 A 47 B 47 C 47 E 48 A 48 B 48 E 48 F
48 G 48 H 49 A 49 B 49 F 49 G 50 A 50 B 50 C 50 H 51 A 51 B 51 C 51 F 51 G
2332 1114 51 H 52 A 52 B 52 D 52 E 52 G 52 H 53 A 53 B 53 D 53 E 54 A 54 B 54 D 54 E
55 56 A 56 B 56 E 56 F 56 H 57 A 57 B 57 D 57 E 57 F 57 G 58 A 59 B 59 C
60 61 A 61 B 61 D 61 E 61 F 63 B 63 C 64 A 65 A 65 B 65 E 65 G 65 H 71 A
71 B 102 B 102 D 102 G 112 A 112 C 112 D 113 A 113 B 113 C 114 115 118 C 119
TOTAL TP 134 UA 1052.20 HA
TOTAL TS 134 UA 1052.20 HA
5 C 13 A 15 A 15 C 15 D 16 A 16 B 16 E 21 C 22 A 23 D 23 E 24 A 24 C 24 D
24 E 25 A 25 G 26 A 27 A 27 G 28 G 29 A 29 B 35 B 63 A 63 D 66 A 67 A 67 B
2333 1111 98 B 98 C 99 A 99 B 99 E
TOTAL TP 35 UA 323.56 HA
TOTAL TS 35 UA 323.56 HA
6 A 118 A 138 D 139 140 A 140 B 141 B 142 A 142 B
1321
TOTAL TP 9 UA 142.60 HA
4 5 A 11 B 62 B 66 B 66 C 116 B 118 B 124 C
1413
3332 TOTAL TP 9 UA 123.19 HA
124 B 125 B 126 D 136 B 141 A 142 C
4114 TOTAL TP 6 UA 31.50 HA
TOTAL TS 24 UA 297.29 HA
1 A 3 A 8 9 12 62 A 62 C 74 A 75 A 76 A 77 A 78 A 79 A 80 B 81 A
83 D 89 93 C 94 A 95 A 96 C 96 E 96 F 97 A 97 C 97 D 120 B 121 B 122 A 122 B
1111
123 A 123 B 124 A 125 A 126 A 127 A 127 E 128 B 128 C 131 B 132 B 132 C 133 B 133 C 134 B
TOTAL TP 45 UA 570.56 HA
10 B 13 B 93 B 94 B 94 C 96 B 96 D 97 B 121 C 126 C 127 B 128 A 129 A 131 A 131 C
1311 132 A 132 D 132 E 133 A 133 D 133 E 134 C 134 D 135 A 136 A 137 138 A 138 C
3333 TOTAL TP 28 UA 418.63 HA
2 A 11 C 62 D 72 73 A 74 B 82 83 E 95 B 97 E 116 A 120 A 121 A 121 E 129 B
1411 130 A 134 A 135 B
TOTAL TP 18 UA 292.12 HA
75 B 76 B 77 C 78 B 79 B 80 C 81 B 127 D 128 D 129 D 130 B 130 C
4111
TOTAL TP 12 UA 206.49 HA
TOTAL TS 103 UA 1487.80 HA
3730 1171 2B
TS TP UNITATI AMENAJISTICE
TOTAL TP 1 UA 1.98 HA
13 C 138 B 140 C
9821 TOTAL TP 3 UA 2.81 HA
TOTAL TS 4 UA 4.79 HA
1 B 3 B 11 A 80 A
3740 1112 TOTAL TP 4 UA 6.13 HA
TOTAL TS 4 UA 6.13 HA
TOTAL UP 513 UA 4488.92 HA

4.5.3. Lista u.a. după caracterul actual al tipului de pădure

CRT UNITATI AMENAJISTICE

10V 21A 22A 29 C 30 E 31 A 35C1 35C2 41C 46C 48 H 51 B 52 H 57 E 59 C
64V 71C 85A1 85A2 85C1 85C2 85C3 85C4 85M1 85M2 93S 117A 117C 126A 126C1
126C2 126C3 127P 138A 144D 145D 146D 147D 148D 149D 150D 151D 152D 153D
TOTAL CRT 44 UA 38.90 HA
Natural fundamental prod. sup.
5 C 11 C 13 B 15 A 15 C 16 A 16 B 21 C 22 A 23 D 23 E 24 A 24 C 24 D 25 A
25 G 26 A 27 A 27 G 29 B 35 B 62 A 62 C 62 D 63 A 67 B 74 B 75 B 76 B 77 C
78 B 79 B 80 A 80 C 81 B 83 D 93 B 93 C 94 A 94 B 94 C 95 A 95 B 96 B 96 C
96 D 96 E 97 A 97 B 97 C 97 D 97 E 98 C 116 A 120 A121 A 121 C121 E 122 A 123 A
123 B 124 A 125 A 126 A 126 C 127 A 127 B 127 D 127 E 128 A 128 C 128 D 129 D130 A
130 B 130 C 131 A 132 A 132 E 133 A 133 B 134 A 134 B 135 B 137 138 C
TOTAL CRT 86 UA 1057.43 HA
Natural fundamental prod. mij.
4 5 A 5 B 5 D 6 A 6 B 6 C 7 A 7 D 11 B 13 C 15 B 17 A 17 C 18 B
18 F 19 A 20 A 20 D 21 A 21 D 23 A 23 C 25 C 26 B 26 D 27 C 27 E 28 D 28 E
28 F 30 A 30 B 31 B 31 E 31 F 32 A 32 B 33 A 33 E 34 A 34 B 34 C 34 D 34 E
34 F 35 C 36 A 36 B 36 D 36 E 36 F 36 H 36 I 37 A 37 C 37 F 38 A 39 C 39 E
40 A 40 B 40 F 40 G 41 B 41 C 41 F 42 A 42 C 42 E 43 A 44 B 44 G 44 H 45 A
45 B 45 C 45 F 46 C 46 E 47 B 47 D 48 A 48 B 48 F 48 G 49 A 49 B 49 G 50 B
50 C 51 C 52 B 52 E 52 G 53 B 53 E 54 B 56 B 57 B 61 E 63 C 65 A 65 B 66 B
66 C 70 B 71 C 100 D 102 G 102 H 104 A 105 C 108 A 108 C 109 A 110 B 111 A 112 A
112 C 113 A 113 B 118 A 118 B 124 B 125 B 126 D 136 B 138 B 139 140 A 140 C 141 A
141 B 142 A 142 C
TOTAL CRT 136 UA 1085.57 HA
Natural fundamental prod. inf.
6 D 16 C 17 B 18 D 19 B 25 D 26 C 27 B 30 D 31 D 32 C 33 C 36 C 37 E 38 B
39 B 40 C 41 E 42 B 43 B 43 C 44 D 44 E 48 C 49 C 49 E 50 D 50 E 50 F 51 D
52 C 52 F 53 C 54 C 54 F 56 D 57 C 58 B 59 A 61 C 64 B 64 C 65 C 65 I 68 E
69 B 110 A
TOTAL CRT 47 UA 405.60 HA
Partial derivat
49 F 65 H
TOTAL CRT 2 UA 7.90 HA
Artificial de prod. sup.
1 A 1 B 2 A 3 A 3 B 8 9 10 B 11 A 12 13 A 15 D 16 E 24 E 28 G
29 A 63 D 66 A 67 A 72 73 A 74 A 75 A 76 A 77 A 78 A 79 A 80 B 81 A 82
83 E 89 96 F 98 B 99 A 99 B 99 E 120 B 121 B 122 B 128 B 129 A 129 B 131 B
131 C 132 B 132 C 132 D 133 C 133 D 133 E 134 C 134 D 135 A 136 A 138 A
TOTAL CRT 56 UA 760.06 HA
Artificial de prod. mij.
2 B 7 E 14 A 18 A 20 B 20 C 21 B 22 B 23 B 23 F 24 B 25 E 25 F 27 D 27 F
28 A 28 B 28 C 29 D 29 E 30 C 35 A 36 G 37 D 38 C 39 A 39 D 39 F 40 E 41 A
41 D 41 G 42 D 44 A 44 C 44 F 45 E 46 A 46 B 46 D 47 A 47 C 47 E 48 E 50 A
50 G 50 H 51 A 51 E 51 F 51 G 51 H 52 A 52 D 53 A 53 D 54 A 54 D 54 E 55
56 A 56 E 56 F 56 H 57 A 57 D 57 F 57 G 58 A 59 B 60 61 A 61 B 61 D 61 F
 CRT UNITATI AMENAJISTICE
62 B 63 B 64 A 65 E 65 G 67 C 68 A 69 A 70 A 71 A 71 B 73 B 74 C 99 C 99 D
99 H 99 I 100 A 100 B 100 C 100 F 101 A 101 B 101 C 101 D 101 E 102 B 102 C 102 D
102 I 104 B 104 D105 D 108 B109 B 109 C 110 C 110 E 110 F 110 G 110 H 111 B 111 D
111 E 112 B 112 D 113 C 114 115 116 B 118 C 119 124 C 138 D 140 B 142 B
TOTAL CRT 131 UA 1040.36 HA
Artificial de prod. inf.
14 B 16 D 31 C 33 B 40 D 48 D 49 D 65 D 68 B 69 C 110 D
TOTAL CRT 11 UA 93.10 HA
TOTAL UP 513 UA 4488.92 HA

4.5.4. Formaţii forestiere şi caracterul actual al tipului de pădure

Recapitulaţia pe formaţii forestiere şi caracterul actual al tipului de pădure este

redată în tabelul 4.5.4.1.

Tabel 4.5.4.1. Productivitatea formaţiilor forestiere după caracterul actual al tipului de păduri
Caracterul actual al tipului de pădure
Clasă de Total
Formaţii Natural fundamental Parţial Artificial de productivitate
regenerare
forestiere derivat
superioară mijlocie inferioară superioară mijlocie inferioară
ha ha ha ha ha ha ha ha ha %
1.1. Molidişuri
467,54 882,99 405,60 7,90 432,71 942,84 93,10 8,58 3241,26 73
pure
1.3.Amestecuri
de molid-brad- 263,89 78,36 - - 154,74 64,24 - - 561,23 13
fag
1.4. Molideto-
119,51 89,91 - - 172,61 33,28 - - 415,31 9
făgete
4.1. Făgete pure
206,49 31,50 - - - - - - 237,99 5
montane
9.8. Aninişuri de
- 2,81 - - - - - - 2,81 -
anin alb
ha 1057,43 1085,57 405,60 7,90 760,06 1040,36 93,10 8,58 4458,60
100
% 24 24 9 - 17 24 2 - 100
Total
ha 2548,60 7,90 1893,52 8,58 4458,60
% 57 - 43 - 100

Din analiza datelor prezentate mai sus şi a celor din subcapitolul 15.3.2, se pot
trage următoarele concluzii:
- formaţiile forestiere corespund etajului molidişurilor şi etajului amestecuri de
răşinoase cu fag (86%);
- 57% din pădurile studiate corespund din punct de vedere al compoziţiei şi
productivităţii, tipurilor natural fundamental de pădure;
- arboretele artificiale reprezintă 43% din suprafaţă, fiind alcătuite în general din
răşinoase, mai ales din molid; aceste arborete artificiale vegetează însă foarte bine,
înregistrând cel mai adesea clase de producţii mijlocii şi superioare.

4.6. Structura fondului de producţie şi protecţie

Datele privind structura fondului de producţie şi protecţie, pe specii, clase de

vârstă şi de producţie, precum şi indicatorii de caracterizare a fondului forestier, sunt
prezentate în tabelele 4.6.1., 4.6.2. şi în subcapitolul 15.2. din partea a III-a a
amenajamentului.
Toate pădurile unităţii de producţie sunt situate în grupa I funcţională, având
funcţii prioritare de protecţie.

Tabel.4.6.1.Structura fondului de producţie şi protecţie

Grupe Suprafaţa Clasa de vârstă (ha) Clasa de producţie (ha)
SUP de
specii ha % I II III IV V VI VII I II III IV V

DR 2344,69 81 291,15 878,22 439,93 192,28 70,47 176,46 296,18 103,95 798,66 1438,32 3,76
FA 474,33 17 26,57 108,93 252,85 17,45 2,84 55,52 10,17 272,70 198,74 2,89
DT 64,71 2 22,57 32,86 4,39 4,89 15,26 42,15 7,30
A
DM 2,71 - 1,45 1,26 2,47 0,24
Total 2886,44 100 340,29 1021,46 698,43 209,73 73,31 236,87 306,35 103,95 1086,62 1681,68 14,19
% 100 - 12 35 24 7 3 8 11 4 38 58 - -

DR 337,13 99 4,84 27,51 9,13 4,49 10,34 10,97 269,85 58,85 217,16 61,12
DT 2,08 1 1,90 0,18 1,70 0,38

E DM 0,64 0,64 0,64

Total 339,85 100 6,74 28,33 9,13 4,49 10,34 10,97 269,85 61,19 217,54 61,12
% 100 - 2 8 3 1 3 3 80 - - 18 64 18

DR 41,24 65 3,23 38,01 41,24

FA 18,25 29 0,40 17,85 14,21 4,04
K DT 4,04 6 0,40 3,64 4,04
Total 63,53 100 4,03 59,50 59,49 4,04
% 100 - - 6 - - - 94 - - 94 6 - -
DR 1034,27 89 137,69 160,85 29,80 5,54 17,53 299,14 383,72 395,28 430,75 195,42 12,82
FA 101,21 9 15,53 26,16 3,04 7,74 15,74 33,00 34,97 66,24
DT 21,87 2 12,36 3,63 0,58 5,30 7,23 10,03 4,61
M
DM 2,85 2,85 0,61 1,17 1,07
Total 1160,20 100 168,43 190,64 32,84 5,54 25,85 314,88 422,02 437,48 507,63 201,20 13,89
% 100 - 15 16 3 - 2 27 37 - 38 44 17 1

DR 3757,33 85 433,68 1069,81 478,86 202,31 98,34 524,58 949,75 103,95 1235,18 1927,92 416,34 73,94
FA 593,79 13 42,10 135,49 255,89 17,45 10,58 89,11 43,17 321,88 269,02 2,89
DT 92,70 2 36,83 37,07 4,39 0,58 8,53 5,30 26,53 53,88 12,29
U.P.
DM 6,20 2,85 2,09 1,26 3,72 1,41 1,07
Total 4450,02 100 515,46 1244,46 740,40 219,76 109,50 622,22 998,22 103,95 1583,59 2254,54 432,93 75,01
% 100 - 12 28 17 5 2 14 22 2 36 50 10 2

Repartiţia pe clase de vârstă arată o situaţie dezechilibrată, cea mai însemnată

pondere având-o clasa a VI-a şi peste (36%); urmată de clasa a II-a, care ocupă 28%
din suprafaţa cu pădure a unităţii de producţie, în timp ce clasa IV şi a V-a, deţin numai
5%, respectiv 2% din suprafaţa cu pădure a unităţii de producţie. În cadrul actualei
amenajări s-a ţinut cont şi de acest aspect, încercându-se adoptarea unor soluţii
tehnice, care să urmărească normalizarea în timp a claselor de vârstă. În ceea ce
priveşte clasele de producţie, se observă că speciile forestiere înregistrează clasa a III-
a de producţie pe 50% din suprafaţa cu pădure a unităţii de producţie; arboretele din
clasa de producţie a II-a ocupă 36%, iar cele din clasa a IV-a ocupă 10%. Clasa I şi a V-
a de producţie ocupă câtă 2% din suprafaţa păduroasă a unităţii de producţie.
Tabel 4.6.2. Indicatori de caracterizare a fondului forestier
SPECIA UP
Specificări
MO FA BR SR LA PAM SAC DR DT DM
Compoziţia (%) 82 13 2 1 1 1 100
Clasa de producţie 2,8 2,5 2,3 3,1 3,1 2,5 4,0 2,5 2,4 3,0 2,7
Consistenta 0,70 0,83 0,76 0,79 0,80 0,82 0,84 0,83 0,84 0,76 0,72
Vârsta medie (ani) 79 61 78 22 26 50 21 39 81 40 75
Creşterea curentă (mc/an/ha) 7,4 8,2 7,0 4,8 6,1 2,7 1,6 9,9 4,7 2,0 7,4
Volum mediu (mc/ha) 304 256 336 45 121 163 23 266 218 187 292
110539 15178 2768
Fond lemnos (mc) 2246 4322 5736 86 1559 1712 463 1300991
3 6 8

Din tabelele de mai sus se poate concluziona că, arboretele din U.P. VII Secuieu
corespund etajului de vegetaţie în care se află. Speciile forestiere valorifică în mod
corespunzător potenţialul staţional, înregistrând, la nivelul întregii unităţi de producţie, o
creştere curentă de 7,4 mc/an/ha şi o clasă de producţie egală cu 2,7; volumul mediu
este de 292 mc/ha.

4.7. Arborete slab productive şi provizorii

Situaţia arboretelor slab productive şi provizorii este redată în tabelul 4.7.1. şi în

evidenţa 15.3.5.

Tabelul 4.7.1. Arborete slab productive şi provizorii

CRT UNITATI AMENAJISTICE
Natural fundamental prod. inf.
6 D 16 C 17 B 18 D 19 B 25 D 26 C 27 B 30 D 31 D 32 C 33 C 36 C 37 E 38 B
39 B 40 C 41 E 42 B 43 B 43 C 44 D 44 E 48 C 49 C 49 E 50 D 50 E 50 F 51 D
52 C 52 F 53 C 54 C 54 F 56 D 57 C 58 B 59 A 61 C 64 B 64 C 65 C 65 I 68 E
69 B 110 A
TOTAL CRT 47 UA 405.60 HA
Artificial de prod. inf.
14 B 16 D 31 C 33 B 40 D 48 D 49 D 65 D 68 B 69 C 110 D
TOTAL CRT 11 UA 93.10 HA
TOTAL UP 58 UA 498.70 HA

În unitatea de producţie şi protecţie Secuieu există o suprafaţă de 498,70 ha, ce

reprezintă 11% din suprafaţa păduroasă, ocupată de arborete naturale fundamentale şi
artificiale de productivitate inferioară. Aceste arborete sunt situate în staţiuni de bonitate
inferioară, determinată de înclinarea accentuată (peste 35 g) sau de condiţii grele de
vegetaţie (găuri de ger, zone vântuite, altitudini mari, rocă la suprafaţă etc.).
Arboretele de productivitate inferioară, în funcţie de stadiul de dezvoltare, de
structură şi de stare, urmează a fi parcurse cu tăieri de conservare, tăieri de igienă,
respectiv cu rărituri (u.a. 110D). Prin aceste lucrări se urmăreşte asigurarea regenerării
naturale, respectiv crearea unei stări fitosanitare a arboretelor cât mai bună, prin
extragerea arborilor mai puţin viguroşi sau atacaţi şi selecţia exemplarelor valoroase din
punct de vedere fenotipic şi genotipic, astfel încât arboretele să îndeplinească într-o
măsură cât mai mare funcţiile atribuite.
 Arboretele natural fundamentale şi artificiale de productivitate inferioară
corespund ca productivitate bonităţii staţionale şi se află încadrate în următoarele
subunităţi de gospodărire:
- S.U.P. A - codru regulat, sortimente obişnuite 3,56 ha - 1%;
- S.U.P. E - rezervaţii pentru ocrotirea integrală a naturii 280,56 ha - 56%;
- S.U.P. M - păduri supuse regimului de conservarea deosebită 214,58 ha - 43%.
 4.8. Arborete afectate de factori destabilizatori şi limitativi

Factorii destabilizatori şi limitativi, care au acţionat asupra arboretelor din această

unitate, sunt prezentaţi în situaţia 4.8.1. şi evidenţa 4.8.2. Se poate observa că factorii
destabilizatori şi limitativi înregistrează grade slabe de manifestare.
Vânturile nu au produs pagube decât izolat, în arborete situate de regulă pe
lângă firul văilor (2% - 100,00 ha). Fenomenele de uscare apar pe 4% din suprafaţa cu
pădure (pe 160,63 ha), fiind necesare tăieri de igienă sau, în cazul arboretelor
exploatabile, tăieri de regenerare. S-au mai produs şi atacuri slabe ale dăunătorilor,
îndeosebi în arborete pure de molid (pe 10,91 ha - atac slab de ipide), respectiv
vătămări produse de vânat de intensitate slabă (pe 28,40 ha). Pagubele produse de
dăunători nu au fost însemnate, focarele de infecţie fiind rapid stopate. Rupturi de
zăpadă şi vânt sau înregistrat doar izolat, pe circa 4% din suprafaţa unităţii (156,40 ha).
Fenomene de înmlăştinare de scurtă durată se întâlnesc pe 12,38 ha, iar
înmlăştinare sezonieră pe o suprafaţă de 1,14 ha.
Roca la suprafaţă apare pe 19% din suprafaţa unităţii (852,19 ha), dar de cele
mai multe ori doar pe 10-20% din suprafaţa unităţilor amenajistice. Roca la suprafaţă pe
40-50% se regăseşte doar pe o suprafaţă de 14,19 ha, sub forma de bolovani rulaţi. Cel
mai adesea roca la suprafaţă apare pe versanţii cu înclinări accentuate sau sub forma
de grohotişuri, în treimea inferioară a versanţilor. Când s-a considerat oportun,
arboretele cu rocă la suprafaţă au fost încadrate în SUP M, pentru a se preveni
declanşarea fenomenelor erozionale.
În concluzie, factorii destabilizatori şi limitativi nu prezintă un pericol deosebit şi
nu reclamă măsuri cu caracter special, efectuarea corectă şi la timp a lucrărilor de
îngrijire şi conducere a arboretelor prevăzute de amenajament asigurând atenuarea
efectului negativ al acestor factori.

4.9. Starea sanitară a pădurilor

Ţinând cont de prezenţa redusă a vătămărilor provocate de insecte sau de vânat

şi de efectul redus al factorilor destabilizatori, se poate aprecia că starea sanitară a
pădurii este bună. La acest fapt contribuie şi extragerea la timp a produselor de igienă.
Pentru a menţine această situaţie şi chiar pentru a îmbunătăţi, se recomandă
urmărirea permanentă a stării sanitare a pădurii şi o aplicare judicioasă a lucrărilor de
îngrijire şi conducere.
Pentru a minimiza riscul producerii doborâturilor de vânt se recomandă totuşi
executarea lucrărilor de îngrijire cu atenţie deosebită, pentru a nu se crea goluri prea
mari în arborete. De asemenea se recomandă crearea unor arborete cât mai
diversificate din punct de vedere al compoziţiei, acestea făcând mai bine faţă acţiunii
destabilizatoare a vânturilor. Este de dorit a se evita crearea unor arborete pure,
îndeosebi molidişuri, care sunt mult mai vulnerabile la atacurile insectelor dăunătoare
(specii de Ipidae).
 4.10. Concluzii privind condiţiile staţionale şi de vegetaţie

Tabel 4.10.1.Comparaţia bonitate-productivitate

Bonitatea staţiunii Productivitatea arboretelor Diferenţe
Suprafaţa Suprafaţa + -
Categoria Categoria Caracterul actual
ha % ha % ha ha
Natural fundamental 1057,43 24
Artificial 760,06 17
Superioară 1817,49 41 Superioară - -
Clase de regenerare - -
TOTAL 1817,49 41
Natural fundamental 1085,57 24
Artificial 1040,36 24
Mijlocie 2138,54 48 Mijlocie Parţial derivate 7,90 - 3,87 -
Clase de regenerare 8,58 -
TOTAL 2142,41 48
Natural fundamental 405,60 9
Inferioară 502,57 11 Inferioară Artificial 93,10 2 - 3,87
TOTAL 498,70 11
TOTAL 4458,60 100 TOTAL 4458,60 100 3,87 3,87

Din cele expuse în subcapitolele anterioare, se desprinde concluzia că factorii

staţionali sunt favorabili pentru arboretele locale. Toate speciile de bază (molidul,
bradul, fagul) găsesc condiţii optime de dezvoltare.
Modul în care arboretele utilizează staţiunile se prezintă în tabelul 4.10.1.
Diferenţa de suprafaţă de 3,87 ha dintre bonitatea staţiunii şi productivitatea arboretelor,
provine din faptul că există arborete artificiale tinere, de productivitate mijlocie, care
vegetează însă în staţiuni cu bonitate inferioară (u.a. 44F şi 51E).