TEMA 8.

AVERTIZORII DE INTEGRITATE – SUBUECȚI ESENȚIALI ÎN LUPTA CU

CORUPȚIA
 
1. Conceptul de avertizor de integritate
2. Procedura de depunere şi examinare a avertizării
3. Protecția avertizorului de integritate

1. Conceptul de avertizor de integritate

Avertizorul de integritate devine în întreaga lume un element esenţial în lupta împotriva corupţiei.
Cuvântul „avertizor” (în engleză - „whistleblower”), defineşte persoana care trage semnalul de alarmă
atunci când întâlneşte o neregulă, folosindu-se de un fluier. Un avertizor de integritate este un cetăţean
care luptă pentru binele public şi poate deveni periculos pentru cei care deţin puterea şi încalcă normele
morale şi legale. Istoria leagă originea acestei instituții de anul 1773 – cînd prin scrisorile scrisori
confidențiale transmise cître Benjamin Franklin, s-au dovedit că guvernatorul din Massachusetts a indus
în eroare Parlamentul Marii Britanii despre o acumulare militară. Guvernatorul data fost descalificat și
exilat. La fel în anul 1777 – în Statele Unite, ofițerii de marină Samuel Shaw și Richard Marven au
dezvăluit despre tortura prizonierilor britanici de către comandantul-șef al marinei continentale. În anul
următor, Congresul Continental a adoptat în unanimitate prima lege de protecție a avertizorilor de
integritate. În 1872 - Julius Chambers, unul dintre primii jurnaliști de investigație din America, a
recunoscut la New York, despre abuzul asupra pacienților într-un de azil. Reieșind din acesta, 12 pacienți
au fost eliberați ulterior și legile au fost în mod substanțial rescrise. În anul 1963 - John Paul Vann,
colonel american, a raportat superiorilor săi (și, mai târziu, mass-media) că politica americană și tacticile
ei în timpul războiului din Vietnam au fost grav viciate. În urma denunțării Comisia respectivă a fost
rugată să demisioneze. Recent, în 2013 - Edward Snowden, un fost angajat federal prin contract a divulgat
informații privind supravegherea din partea NSA a cetățenilor americani printr-un program de exploatare
a datelor secrete, care colectează înregistrările telefonice, schimburi de e-mail și istoriile de pe internet a
sute de milioane de oameni din întreaga lume.
În foarte multe state, avertizorii reprezintă deja o instituţie de care se ţine seama, există legi şi
regulamente de funcţionare şi de protecţie a lor. Cadrul legal poate fi esenţial în susţinerea acestei
practici, cu condiţia ca acesta să asigure deplina protecţie avertizorului de integritate - persoana din
interiorul organizaţiei care detectează şi comunică prima un delict.
Articolul 33 din Convenţia ONU împotriva corupţiei cu privire la protecţia persoanelor care
comunică informaţii prevede: „Fiecare stat parte are în vedere încorporarea în sistemul său juridic intern a
măsurilor corespunzătoare pentru a asigura protecţia împotriva oricărui tratament nejustificat al oricărei
persoane care semnalează autorităţilor competente, de bună credinţă şi în baza unor presupuneri
rezonabile, orice fapt privind infracţiunile prevăzute de prezenta convenţie”.
Aplicarea convenţiilor internaţionale de către statele semnatare este monitorizată de Grupul de
State împotriva corupţiei GRECO, la care R. Moldova a aderat în 2001. Fiind evaluată în ciclul II la
GRECO, Moldovei i s-a recomandat „de a introduce reguli clare ce ar favoriza semnalarea de către orice
agent public a cazurilor de corupţie şi de a stabili o protecţie corespunzătoare denunţătorilor”
(avertizorilor de integritate). Datorită acestor condiții, în R. Moldova a fost aprobat regulamentul privind
protecţia avertizorilor de integritate.
În statele europene, foste comuniste, moştenitoare a reţelelor poliţiei secrete, avertizorii de
integritate sunt înconjuraţi de conotaţii negative, deseori ei sunt consideraţi nedemni de încredere ori sunt
asociaţi cu informatorii, trădătorii, turnătorii. În unele state există o lipsă generalizatoare de voinţă în a
adopta şi a pune în aplicare legislaţia privind avertizorul de integritate. Republica Moldova, foate fi
numită unul din aceste state.
În SUA, avertizorii sunt percepuţi de opinia publică drept nişte eroi datorită dezvăluirilor de
răsunet pe care le-au făcut aceştia şi care au condus la adoptarea unor decizii de importanţă naţională. 
 Instituţia „whistleblower” funcţionează în SUA de peste 30 de ani şi are scopul de a demasca
neregulile din administraţia publică: cazuri de corupţie şi de încălcare a drepturilor omului. Semnalarea
cazurilor de corupţie poate fi făcută fie prin intermediul mass-media, fie direct la autorităţile care se
ocupă cu investigarea criminalităţii în diverse domenii. În sectorul privat, Legea Sarbanes-Oxley,
adoptată de către Congresul SUA, a devenit un punct de referinţă global pentru avertizarea de integritate
în companii şi organizaţii. Aceasta cere tuturor companiilor înscrise la bursa americană, fie că au sau nu
sediul în SUA, să stabilească proceduri şi protecţie pentru sesizarea „chestiunilor de contabilitate şi audit
suspecte”. 
În Marea Britanie, Legea privind dezvăluirea informaţiilor de interes public din Marea Britanie
stabileşte trei niveluri de efectuare a sesizării:
I - sesizare protejată internă (fond care să genereze suspiciuni reale);
II - sesizare protejată adresată organului de reglementare (bazat pe probe sau fapte de interes
public şi deasupra oricăror îndoieli rezonabile);
III - sesizare protejată la nivel public (fapte care să genereze suspiciuni, motiv plauzibil pentru a
merge mai departe şi în general rezonabil). Această lege de efectuare a sesizării presupune un nivel de
probe care creşte progresiv cu cât avertizorul merge mai departe în afara organizaţiei. 
Instituţia avertizorului de integritate este funcţională şi în ţări precum Canada, Australia, Africa de
Sud, Noua Zeelandă. În democraţiile stabile, persoanele care semnalează încălcări ale legii sunt protejate
împotriva eventualelor represalii din partea celor interesaţi să păstreze tăcerea.
Avertizorii au dezvăluit cazuri de corupţie din cadrul Comisiei Europene, au evitat pericole pentru mediu
în SUA, au dat publicităţii tăinuirea unor boli periculoase pentru milioane de oameni din China etc.
În Slovacia, angajaţii din sectorul privat care află că o altă persoană a comis un act de corupţie şi
nu sesizează o autoritate care să ia măsurile legale sunt pasibili de închisoare pe un termen de până la trei
ani.
Codul Penal al Italiei amendează funcţionarii publici care nu fac sau întârzie o sesizare cu privire
la o infracţiune pe care au descoperit-o în exerciţiul funcţiei.
Se recomandă ca avertizorul să aibă ocazia de a alege dintre diferite mijloace pentru a face
sesizări, inclusiv opţiuni externe independente, cum ar fi linii telefonice directe dedicate acestui scop. În
unele state, avertizorii de integritate au tendinţa de a încerca mai întâi mijloacele de sesizare interne şi să
meargă în exterior numai în cazul în care sesizarea lor nu este continuată prin investigare. Acest lucru se
observă în Marea Britanie, Turcia şi Coreea de Sud. Din punctul de vedere al organizaţiilor, mijloacele
interne reprezintă o ocazie de a investiga suspiciunile şi de a corecta faptele reprobabile fără ca acestea să
fie expuse publicului.
Şi în Estonia companiile preferă să primească sesizări interne din partea avertizorilor de
integritate pentru a putea rezolva cazurile în particular. 
În Republica Moldova, s-a aprobat un regulament care stabileşte procedura de depunere şi de
verificare a avertizărilor despre ilegalităţile săvîrşite în cadrul autorităţilor publice, precum şi de aplicare a
măsurilor de protecţie faţă de persoanele care avertizează benevol, cu bună-credinţă şi în interes public
despre ilegalităţile comise.
În acest sens avertizarea este înțeleasă ca dezvăluire cu bună-credință de către un angajat a unei
practici ilegale ce constituie o amenințare sau un prejudiciu adus interesului public;
Pe cînd statutul avertizorului de integritate dispune că acesta este angajat care face o avertizare de
integritate:
- comiterea actelor de corupţie şi a celor conexe corupţiei,
- a faptelor de comportament corupţional,
- despre nerespectarea regulilor privind declararea veniturilor şi a proprietăţii şi
- despre încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese.
La primirea, înregistrarea şi examinarea avertizărilor, precum şi la aplicarea măsurilor de protecţie,
se va ţine cont de următoarele principii:
1) principiul bunei-credinţe, conform căruia avertizorul de integritate beneficiază de măsuri de
protecţie doar în cazul în care a făcut o sesizare fiind convins de realitatea stării de fapt sau că fapta
constituie o încălcare a legislaţiei;
 2) principiul confidenţialităţii, potrivit căruia conducătorul ierarhic superior al avertizorului de
integritate, conducătorul autorităţii publice sau structura specializată din cadrul autorităţilor publice au
obligaţia de a păstra confidenţialitatea datelor personale ale persoanei ce face avertizarea, precum şi orice
alte date din conţinutul avertizării, ce pot duce la divulgarea identităţii, indiferent de faptul dacă persoana
care a depus avertizarea divulgă ulterior aceste informaţii terţilor;
3) principiul responsabilităţii, conform căruia persoana care face avertizarea este obligată să o
susţină cu probe, în cazul în care dispune de acestea;
4) principiul nesancţionării abuzive, potrivit căruia nu poate fi sancţionată persoana care face o
avertizare cu bună-credinţă, dar care, ulterior cercetărilor, se dovedeşte a fi nefondată.
 2. Procedura de depunere şi examinare a avertizării
Subiecții care participă la procedura de avertizare sunt:
    a) angajații;
    b) avertizorii de integritate;
    c) angajatorii;
    d) autoritățile de examinare a dezvăluirilor practicilor ilegale (în continuare – autorități de examinare);
    e) autoritățile de protecție a avertizorilor de integritate (în continuare – autorități de protecție).
Uneori pot fi subiecți și persoanele numite în consilii științifice și consultative, în comisii de specialitate
și în alte organe colegiale organizate în structura autorităților/instituțiilor publice sau pe lîngă acestea.
    Angajații sînt în drept:
- să depună dezvăluiri ale practicilor ilegale,
- să fie recunoscuți în calitate de avertizori de integritate și
- să beneficieze de protecție în condițiile prevăzute de prezenta lege.
Modalitățile de dezvăluire a practicilor ilegale
Dezvăluirea practicilor ilegale poate fi:
- internă (comunicată angajatorului),
- externă (comunicată autorităților de examinare) sau public.
Cerințe de dezvăluire:
- dezvăluirea practicii ilegale se face în scris;
- pe suport de hîrtie;
- fiind semnată de către angajat; 
- sau prin sistemul electronic de dezvăluire on-line;
- ori este comunicată la liniile telefonice anticorupție ale angajatorilor, ale autorităților de examinare;
- dezvăluirea se întocmește prin completarea de către angajat sau, după caz, de către operatorul liniei
telefonice a formularelor prevăzute de lege;
- dezvăluirea practicii ilegale se înscrie în Registrul dezvăluirilor practicilor ilegale și al avertizărilor de
integritate, ținut de către angajatori și autoritățile de examinare.
Examinarea dezvăluirilor practicilor ilegale și recunoașterea statutului de avertizor de integritate
- Angajatul este în drept să facă o dezvăluire internă a practicilor ilegale
- Angajatorul sau o altă autoritate de examinare asigură înregistrarea dezvăluirilor practicilor ilegale de
către persoana sau subdiviziunea desemnată în acest sens în Registrul dezvăluirilor practicilor ilegale și al
avertizărilor de integritate.
- Angajatorul aprobă procedurile de examinare și raportare internă a dezvăluirilor practicilor
ilegale conform modelului stabilit de Guvern.
- În cazul în care dezvăluirea internă a practicii ilegale conține elementele constitutive ale unei
contravenții sau infracțiuni, angajatorul este obligat să transmită informația cuprinsă în dezvăluire unei
autorități de examinare competente.
    Angajatul poate omite procedurile de dezvăluire internă a practicii ilegale, făcînd o dezvăluire
externă sau publică, atunci cînd:
    a) consideră că angajatorul ar putea fi implicat în practicile ilegale dezvăluite;
    b) consideră că există riscul nerespectării confidențialității datelor sale;
    c) consideră că există riscul pierderii, al dispariției sau al distrugerii probelor;
    d) angajatorul nu i-a asigurat înregistrarea dezvăluirii practicilor ilegale în condițiile legii sau nu l-a
informat cu privire la rezultatele examinării în termen de 30 de zile de la data înregistrării în Registrul
dezvăluirilor practicilor ilegale și al avertizărilor de integritate, despre rezultatele examinării avertizării de
integritate.
   În cazul în care angajatul face o dezvăluire publică a practicilor ilegale și acestea conțin elementele
constitutive ale unei contravenții sau infracțiuni, autoritățile de examinare se autosesizează.
    Autoritățile responsabile de examinarea dezvăluirilor practicilor ilegale sînt:
- angajatorii, în cazul dezvăluirilor practicilor ilegale interne,
- Centrul Național Anticorupție, în cazul dezvăluirilor practicilor ilegale externe.
Centrul Național Anticorupție, în calitate de autoritate responsabilă de examinarea dezvăluirilor
practicilor ilegale:
    a) asigură promovarea și funcționarea liniei naționale anticorupție;
    b) înregistrează dezvăluirile practicilor ilegale primite în scris, prin sistemul electronic de dezvăluire
on-line, precum și pe cele primite la linia națională anticorupție, dacă acestea întrunesc cerințele de
conținut necesare;
    c) examinează dezvăluirile practicilor ilegale referitoare la manifestări de corupție și comunică în scris
angajatului despre rezultatul examinării în termen de 30 de zile;
    d) transmite, în termen de 3 zile lucrătoare, altor entități publice, potrivit competențelor, dezvăluirile
practicilor ilegale care au ca subiect alte practici ilegale decît cele prevăzute la lit. c) și constituie
amenințări sau prejudicii aduse interesului public;
    e) se autosesizează și înregistrează dezvăluirile practicilor ilegale făcute publice dacă acestea întrunesc
cerințele de conținut prevăzute.
    Autoritățile de examinare au obligația să întreprindă imediat măsuri de preîntîmpinare a acțiunilor ce
pot cauza un prejudiciu interesului public. În acest scop, autoritățile de examinare, în limitele
competențelor, sînt în drept să dispună suspendarea respectivelor acțiuni.
Autoritățile de examinare pot înființa canale interne de comunicare a dezvăluirilor practicilor ilegale și
a avertizărilor de integritate interne (linii telefonice de încredere, cutii poștale, adrese electronice).
Angajatorul întreprinde acțiuni cu caracter administrativ în vederea încetării răzbunării împotriva
angajatului, inclusiv la locul de muncă, și a asigurării protecției acestuia ca avertizor de integritate.
Angajatorul anulează actele administrative cu valoare de răzbunare în legătură cu dezvăluirea practicilor
ilegale făcută de avertizorul de integritate.
Avocatul Poporului examinează cererea de protecție a avertizorilor de integritate și contribuie la
apărarea acestora în conformitate cu prevederile Legii nr. 52/2014 cu privire la Avocatul Poporului
(Ombudsmanul). În cazul dezvăluirilor publice ale practicilor ilegale, Avocatul Poporului se poate sesiza
din oficiu în conformitate cu art. 22 din Legea 52/2014 cu privire la Avocatul Poporului.
recunoașterea statutului de avertizor de integritate
Pentru a fi înregistrată în Registrul dezvăluirilor practicilor ilegale și al avertizărilor de
integritate și pentru a fi recunoscută drept avertizare de integritate, dezvăluirea practicilor ilegale
trebuie să întrunească următoarele condiții:
a) să fie făcută de un angajat al unei entități publice sau private;
b) să se refere la activitatea entității al cărei angajat este;
c) să conțină informații/probe despre practicile ilegale și prejudicierea reală, iminentă sau potențială a
interesului public;
d) persoana care face dezvăluirea trebuie să se identifice (nume, prenume, locul de muncă, date de
contact, iar în cazul adresării în scris a avertizării de integritate – și  semnătura).
Înregistrarea unei dezvăluiri a practicilor ilegale de interes public în Registrul dezvăluirilor practicilor
ilegale și al avertizărilor de integritate acordă angajatului care o face statutul de avertizor de
integritate.
    Dacă dezvăluirea este înregistrată, angajatului, în contextul recunoașterii sale în calitate de avertizor
de integritate, i se comunică următoarele detalii:
a) în cazul depunerii în scris a avertizării de integritate – confirmarea scrisă privind înregistrarea în
Registrul dezvăluirilor practicilor ilegale și al avertizărilor de integritate, faptul inițierii unei examinări a
circumstanțelor descrise în avertizarea de integritate și termenul în care va fi informat despre rezultatele
examinării;
    b) în cazul comunicării avertizării de integritate prin telefon – numărul de înregistrare a apelului, faptul
 inițierii unei examinări a circumstanțelor descrise în avertizarea de integritate și termenul în care poate
reveni cu un apel sau, după caz, în care operatorul îl va contacta telefonic (conform preferințelor
angajatului) pentru a-l informa despre rezultatele examinării;
c) indiferent de modalitatea de comunicare a avertizării de integritate – despre respectarea
confidențialității identității sale la examinarea dezvăluirii, cu excepția cazurilor de pornire a procedurilor
penale sau contravenționale în care este atras în calitate de martor și solicită protecție;
d) în toate cazurile – faptul că statutul de avertizor de integritate îi va fi retras dacă, pe parcursul
examinării, se constată că dezvăluirea nu întrunește vreuna dintre condițiile prevăzute.
-    Termenele de examinare a avertizărilor de integritate
    Avertizorul de integritate este informat, în scris sau, după caz, telefonic, în termen de 30 de zile de la
data înregistrării în Registrul dezvăluirilor practicilor ilegale și al avertizărilor de integritate, despre
rezultatele examinării avertizării de integritate.
În cazul în care termenul prevăzut mai sus este insuficient, acesta poate fi prelungit cu încă 30 de zile, cu
informarea corespunzătoare a avertizorului de integritate.
    Dacă, în baza avertizării de integritate, este pornit un proces contravențional sau penal, avertizorului
de integritate i se aduce la cunoștință că avertizarea de integritate va fi examinată în condițiile și
termenele Codului contravențional al Republicii Moldova sau ale Codului de procedură penală al
Republicii Moldova.
2. Protecția avertizorului de integritate
    Angajatul care, în legătură cu avertizarea de integritate pe care a făcut-o, este supus răzbunării
(prin acțiuni, inacțiuni sau amenințări) din partea angajatorului sau a unei alte persoane din cadrul entității
publice sau private în care activează este în drept să solicite protecție de la următoarele autorități
    a) angajatorul, în cazul dezvăluirilor interne ale practicilor ilegale;
    b) Avocatul Poporului, în cazul dezvăluirilor externe și publice ale practicilor ilegale.   
    Avertizorul de integritate beneficiază de următoarele garanții:
a) transferul său ori al persoanei care întreprinde acțiuni de răzbunare, pe perioada examinării cererii de
acordare a protecției, într-o altă subdiviziune a entității publice sau private în care activează,  cu
menținerea specificului de activitate, iar în lipsa acesteia – într-o subdiviziune care desfășoară o activitate
conexă, pentru a exclude sau a limita influența persoanei care s-a răzbunat în legătură cu avertizarea de
integritate sau dezvăluirea practicilor ilegale;
b) sancționarea persoanei care s-a răzbunat în legătură cu avertizarea de integritate sau dezvăluirea
practicilor ilegale ori, după caz, a conducătorului entității publice sau private pentru neasigurarea
măsurilor de protecție;
c) anularea sancțiunii disciplinare, constatată de către angajator sau, după caz, de către instanța de
contencios administrativ, care i-a fost aplicată angajatului ca urmare a unei dezvăluiri în interes public
făcute cu bună-credință;
d) despăgubirea prejudiciilor materiale și morale suportate în urma răzbunării.
Procedura de protecție a avertizorului de integritate
Avertizorul de integritate supus răzbunării este în drept să depună la autoritățile de protecție o
cerere scrisă pentru a solicita realizarea garanțiilor sale. Pentru a beneficia de protecție, angajatul
trebuie să întrunească următoarele condiții:
a) să fie recunoscut în calitate de avertizor de integritate sau să fi făcut o dezvăluire publică a practicilor
ilegale;
b) să fie supus răzbunării;
c) să existe legătură de cauzalitate între dezvăluirea practicilor ilegale și pretinsa răzbunare.
Autoritatea de protecție va examina în regim prioritar, în termen de cel mult 15 zile, cererea prin care
se solicită protecția avertizorului de integritate, după care va informa avertizorul de integritate cu privire
la satisfacerea cererii sale sau despre motivele refuzului.  Curgerea termenului începe în ziua intrării și
înregistrării cererii la autoritatea de protecție.
Protecția acordată poate fi retrasă în cazul constatării ulterioare a următoarelor situații:
    a) informația comunicată nu este veridică, inclusiv se demonstrează că angajatul cunoștea sau trebuia
să cunoască despre caracterul fals al conținutului dezvăluirii sale (dezvăluirea nu este făcută cu bună-
credință);
    b) pretinsa răzbunare nu este reală;
    c) între dezvăluirea de interes public și pretinsa răzbunare nu există legătură de cauzalitate.
    În România, la fel ca și în RM avertizorii beneficiaza de prezumtia de buna credinta, pana la proba
contrara; în alt caz, la cererea avertizorului cercetat disciplinar ca urmare a unui act de avertizare,
comisiile de disciplină sau alte organisme similare din cadrul autorităților publice, instituțiilor publice au
obligația de a invita presa și un reprezentant al sindicatului sau al asociației profesionale. Anunțul se face
prin comunicat pe pagina de internet a autoritatii, instituției publice sau a unității bugetare cu cel putin 3
zile lucratoare înaintea ședinței, sub sancțiunea nulității raportului și a sancțiunii disciplinare aplicate. În
situația în care cel reclamat prin avertizarea în interes public este sef ierarhic, direct sau indirect, ori are
atribuții de control, inspecție și evaluare a avertizorului, comisia de disciplină sau alt organism similar va
asigura protectia avertizorului, ascunzându-i identitatea.
Pentru infractiuni de corupție, infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie, infractiuni în legatura
directa cu infractiunile de coruptie, infractiunile de fals si infractiunile de serviciu sau în legatura cu
serviciul și infractiuni împotriva intereselor financiare ale Comunitatilor Europene, se aplică Legea
privind protecția martorilor.
În Italia, dreptul de a face sesizări se aplică pentru angajaţi ca urmare a libertăţii de exprimare la
nivel general, garantată prin Codul muncii, atunci când sesizările privesc nereguli, fapte ilegale sau riscuri
percepute ca atare la locul de muncă.
 În Letonia, dreptul muncii protejează avertizorii care fac sesizări privind cazuri (sau suspiciuni)
de corupţii la locul de muncă. Codul muncii din Slovenia asigură garanţii explicite pentru angajaţii din
sectorul privat şi pentru funcţionarii publici, inclusiv că nimeni nu poate fi sancţionat la locul de muncă
ca urmare a depunerii unei petiţii. În Italia, nu legea, ci codurile interne ale celor mai mari companii din
ţară îi oferă protecţie avertizorului de integritate. Angajaţii irlandezi au drepturi conferite de Codul muncii
de a face recurs privind presupuse concedieri ilegale, adresat Comisiei pentru relaţii de muncă, care are în
sarcină audierea plângerilor acestora.
În ciuda faptului că România are o lege cu privire la avertizorii de integritate urmărind protecţia
angajaţilor din sectorul public, 40% din avertizori, ale căror cazuri au fost monitorizate, au suferit o
anumită formă de represalii la scurt timp după sesizarea adresată organelor abilitate.
În Cehia, unde Codul muncii stipulează mecanismele de protecţie a angajaţilor, sondajele de
opinie sugerează că oamenilor le este încă teamă de intimidare în cazul sesizării unei infracţiuni. Astfel,
67% din angajaţi au declarat că nu vor face apel la organele de reglementare din teamă de persecuţie. La
revizuirea a mai mult de 200 de cazuri de sesizare în care apărea numele angajatorului, acesta a
recunoscut că avertizorii au fost concediaţi, au demisionat constrânşi sau că le-au fost modificate
semnificativ responsabilităţile. Aceasta demonstrează că chiar şi în statele cu o legislaţie cuprinzătoare,
avertizorul poartă povara psihologică şi economică a efectului sesizării. 

Bibligrafie:

1. Legea nr.122 din 12.07.2018 privind avertizorii de integritate: 17.08.2018 în Monitorul Oficial Nr.
309-320. Data intrarii in vigoare: 17.11.2018
2. Ghid privind protecția avertizorilor de integritate. Autori: Victor ALISTAR, Iuliana STĂNESCU,
Gabriel MOINESCU, https://www.transparency.org.ro/publicatii/ghiduri/GProtectieAvertizori.pdf