Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DP lurul individual - копия
DP lurul individual - копия
"CONSTANTIN STERE"
Cu toate acestea, numărul băieţilor şi bărbaţilor care devin victime ale traficului in scopul muncii
forţate şi a altor practici exploatatoare este in creştere.
Ultimele rapoarte ale Organizaţiei Internaţionalea Muncii cu privire la munca forţată indică o
cifrăde 2,5 milioane de persoane traficate, dintre care o treime, in scopuri economice. Traficul
de fiinţe umane se situează printre infracţiunile care se extind cel mai rapid, fiind o
exemplificare a globalizării, ce reflectă schimbările economice, culturale şi sociale. Rutele de
transit şi tendinţele fenomenului respectiv sunt in permanentă schimbare.
Traficul de fiinţe umane, impreună cu trafficul de droguri şi de arme, reprezintă cele trei mari
activităţi criminale aducătoare de profituri enorme şi constituie totodată sursa de finanţare
pentru alte activităţi criminale.
Conform raportului Uniunii Europene cu privire la Crima Organizată, traficul este o afacere care
se cifrează la nivel global intre 8,5 şi 12 milioane de Euro anual.2 Recent, intr-un raport al
Organizaţiei Internaţionale a Muncii a fost estimat profitul global generat de exploatarea prin
muncă a femeilor traficate, a copiilor şi a bărbaţilor, indicand cifra de 32 miliarde de dolari SUA
in fi ecare an.
Spre deosebire de alte tipuri de activităţi criminogene, traficul de fi inţe umane se bazează pe
practice de violenţă şi de exploatare.Victimele prinse in reţelele de trafic sunt obligate să
muncească pentru proprietarii lor, fiind private de drepturile fundamentale ale omului.
Legislaţia internaţională defineşte clar rolul organe lor de drept, precizind că acestea ar trebui
să protejeze victima, asigurind dreptul la apărare, securitate şi confi denţialitate. In vederea
aplicării unor asemenea prevederi, cooperarea, precum şi coordonarea activităţilor de către
organele de drept este necesară
Fenomenul trafi cului de fiinţeumane nu este unul nou. Dezbateri pe marginea acestuia au
apărut incă in secolul XIX, fi ind cunoscut sub denumirea „sclavia albă”. In 1904, la Paris,
douăsprezece state au convenit asupra primei Convenţii impotriva sclaviei albe. Această
Convenţie avea drept obiectiv combaterea comerţului abuziv cu fete şi femei pentru utilizarea in
scopuri imorale peste hotare.
Traficul de fiinţe umane presupune recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau
primirea unei persoane, cu sau fără consimţămîntul acesteia, în scop de exploatare sexuală,
comercială sau necomercială, prin muncă sau servicii forţate, pentru cerşetorie, în sclavie sau
în condiţii similare sclaviei, de folosire în conflicte armate sau în activităţi criminale, de prelevare
a organelor sau ţesuturilor.
La nivel național, traficul de ființe umane este reglementat de Codul Penal prin 2 articole
distincte, pentru victimele adulte (art. 165 Cod Penal) și pentru victimele copii (art. 206 Cod
Penal).
Numarul victimelor
Numărul victimelor traficului de ființe umane este unul variabil de la an la an. Anual, numărul
victimelor la nivel național este stabilit de către Centrul pentru combaterea traficului de
persoane. Dinamica numărului victimelor (adulți și copii) pentru ultimii 5 ani este redată prin
rmătoarele diagrame:
Procesul de traficare:
Traficul de fiinţe umane nu este o activitate spontană şi sporadică, ci una foarte bine
organizată. Deşi procesul de traffic are diferă de la caz la caz, in dependenţă de nivelul de
organizare a activităţii criminale, de permisivitatea cadrului legislativ, de premisele locale care
favorizează infracţiunea, acesta cuprinde mereu trei etape, iar cei implicaţi in realizarea
acţiunilor de trafic au un rol bine deter minat.
Fiecare etapă este insoţită de o serie de acţiuni care determină dependenţa victimei faţă de
traficant şi susţine realizarea procesului trafi cului.
Recrutarea:
Recrutarea este prima etapă a procesului de trafic, indispensabilă pentru realizarea celorlalte
două. Deseori această etapă poate fi contracarată prin campanii de informare bine dezvoltate şi
accesibile publicului larg, precum şi politici sociale şi economice care au drept scop asigurarea
unor oportunităţi pentru grupurile de risc.
Prima formă de recrutare se referă la cazurile cind persoanei i se face o promisiune falsă de
angajare in cimpul muncii sau o promisiune falsă de căsătorie. Persoana recrutată este
convinsă că va lucra intr-un anumit domeniu, insă este plasată forţat in alt tip de activitate.
A doua formă de recrutare, de obicei, cuprinde cazurile cind persoana, deşi cunoaşte specifi cul
activităţii pe care il va indeplini, este inşelată cu privire la condiţiile in care va desfăşura
activitatea respectivă.
Recrutarea forţată include cazurile de răpire, atunci cind victima nu işi poate exprima voinţa in
nici un fel. Recrutarea poate fi realizată de indivizi necunoscuţi, fi e de persoane care sunt
prieteni sau membri ai familiei victimei, prin anunţuri publicate in mass-media, sau chiar prin
intermediari legali, cum ar fi fi rmele turistice, agenţiile private de angajare peste hotare,
agenţiile de mariaj sau care oferă oportunităţi de studii peste hotare.
Cazurile analizate de trafi c arată că procesul de recrutare poate avea loc atit in ţara de origine
a victimei, cit şi in ţara de destinaţie.
Cel mai adesea este utilizată recrutarea in statul de origine şi apoi transportarea victimei in alt
stat pentru a fi exploatată. Sunt cazuri cind victima este recrutată in statul de origine şi
exploatată tot in statul de origine, insă in altă localitate.
Există cazuri, cind migranţii care au ajuns in statul de destinaţie pe cont propriu, ajung victime
ale trafi cului din cauza vulnerabilităţii generate de statutul nereglementat.
Aceştia sunt traficaţi fi e in statul de destinaţie, fi e sunt transportaţi de către traficanţi in alte
state. Indiferent de metodele de recrutare, victimele nu ştiu căror riscuri vor fi supuse, in ce
condiţii vor lucra, salariile pe care le vor incasa, precum nici faptul că actele sau documentele
lor de călătorie vor fi confi scate de către trafi canţi, iar libertatea de circulaţie va fi limitată. Ele
nu cunosc căror violenţe vor fi supuse şi nici consecinţele unor asemenea experienţe.
Transportarea:
Transportarea este a doua fază a procesului trafi cului şi se produce pe rute, determinate de
factorul cerere-ofertă. Victimele vor fi direcţionate spre state unde există cerere pentru serviciile
lor şi unde preţul acestora este inalt.
Astfel, circulaţia se va realiza pe vectorul state mai puţin dezvoltate - state inalt dezvoltate.
Intrarea victimelor in statul de exploatare poate fi legală sau ilegală.
Adeseori, acestora li se inminează de către traficanţi documente şi vize false. Sunt multiple
cazurile cind victimele intră in statul de destinaţie cu acte in regulă.
Victimele pot călători impreună cu alte victime sau pot face parte din grupuri de migranţi
nereglementaţi. Documentele victime lor sunt deţinute de traficant, cu excepţia momentului cind
sunt verificate de poliţia de frontieră.
Exploatarea:
Exploatarea este elementul de bază al trafi cului. Trafi canţii recrutează şi transportă victimele
in scopul exploatării şi obţinerii de profi turi. Exploatarea victimei incepe fi e in statul de tranzit, fi
e in scurt timp de la sosirea acesteia in statul de destinaţie.
Una dintre cele mai cunoscute forme de exploatare este exploatarea in scopuri sexuale. Cu
toate acestea, există date recente care ne vorbesc despre cazuri de exploatare a muncii forţate
in diverse sectoare ale economiei: sex comercial (servicii de escortă şi companie, bordeluri,
apartamente etc.),
Obiectul juridic
1. Obiectul juridic generic reprezintă totalitatea re la ţii lor sociale care se fundamentează pe
valori ca viaţa, libertatea, onoarea şi demnitatea persoanei, sănătatea şi integritatea socială.
2. Obiectul juridic special este format din totalitatea relaţiilor sociale a căror bună
desfăşurare depinde de respectarea unor valori ca libertatea de exprimare, libertatea de
circulaţie, inviolabilitatea sexuală, integritatea corporală, viaţa şi demnitatea.
3. Obiectul material al infracţiunii de trafic il constituie corpul victimei asupra căruia au fost
săvirşite acte de violenţă sau de constringere şi care au avut consecinţe asupra sănătăţii şi
integrităţii corporale a persoanei traficate.
Subiecţii infracţiunii
1. Subiect activ al infracţiunii este persoana fi zică, cu virsta cerută de lege, capabilă şi liberă
de a acţiona şi de a hotări in momentul săvirşirii faptei. In cazul infracţiunii de trafic de fiinţe
umane, subiectul activ este traficantul. Din definiţie este clar că traficant nu este doar persoana
care a exploatat victima, ci şi cel care a recrutat-o şi/sau a transportat-o.
2. Subiectul pasiv al infracţiunii este persoana impotriva căreia a fost indreptată infracţiunea
de trafic şi care poate fi minoră, majoră, femeie sau bărbat. Astfel, este vorba despre victima
infracţiunii de trafic de fiinţe umane.
Conţinutul infracţiunii
Latura obiectivă
Traficul de fiinţe umane este un proces complex, care se desfăşoară in timp şi parcurge mai
multe etape. Elementul material al infracţiunii se reali zează prin următoarele acţiuni:
recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unei persoane. Aceste acţiuni
au ca scop exploatarea şi obţinerea in cele din urmă a profitului material. Comiterea oricărei din
aceste acţiuni este sufi cientă pentru ca fapta să fi e considerată infracţiune. In cazul in care
aceeaşi persoană săvirşeşte două sau mai multe acţiuni, nu va exista un concurs de infracţiuni,
ci o singură infracţiune.
Pentru existenţa infracţiunii de trafi c este, de asemenea, important ca faptele mai sus
menţionate să fi e săvirşite prin următoarele mijloa ce: ameninţare cu violenţa, violenţă, răpire,
fraudă, inşelăciune, abuz de autoritate sau a poziţiei de vulnerabilitate ori prin darea sau
primirea de bani sau benefi cii de alt gen pentru a obţine consimţămintul persoanei care deţine
controlul asupra victimei sau alte metode de constringere.
Latura subiectivă
Infracţiunea de trafi c de persoane este săvirşită doar cu intenţie. Acţiunea are ca fi nalitate
scopul exploatării persoanei şi obţinerea de profi t, scop care trebuie să existe in momentul
săvirşirii faptei, dar nu neapărat şi realizat. Trafi cantul este conştient de ilegalitatea acţiunilor
sale, prevede consecinţele pe care le poate produce fapta şi doreşte producerea acestora.
Dacă se reţine şi intenţia trafi cantului de a provoca moartea sau sinuciderea victimei, acesta
va fi tras la răspundere pentru săvirşirea infracţiunii de trafi c in concurs cu cea de omor sau
determinarea sinuciderii.
Moldova:
Pină in 2001, infracţiunea de trafi c de fi inţe umane nu a fost refl ectată in nici un act legislativ.
Prin legea 450-XV privind completarea Codului Penal şi a Codului de Procedură penală a fost
introdus articolul 1131 „traficul ilicit de fiinţe umane”.
In 2005, Republica Moldova a ratificat cele două Protocoale le Convenţiei Naţiunilor Unite
impotriva crimei transfrontaliere, a adoptat legea cu privire la prevenirea şi combaterea traficului
de fiinţe umane, ajustindu-le pe deplin normelor şi standardelor internaţionale de combatere a
fenomenului.
In cadrul Ministerului Afacerilor Interne a fost creat un organ specializat in combaterea traficului
de fiinţe umane, numit Centrul pentru Combaterea Traficului de Persoane, responsabil pentru
investigarea cazurilor de trafic.
Belorusia:
Măsurile de prevenire şi combatere a trafi cului de fi inţe umane la nivel statal se referă la
perfecţionarea legislaţiei penale naţionale şi a bazei de date informaţionale, la consolidarea
capacităţilor organelor de drept, la dezvoltarea instituţională a sistemului care acordă asistenţă
socială victimelor trafi cului de fi inţe umane, la campanii informaţionale şi de conştientizare,
precum şi la sporirea cooperării internaţionale in vederea combaterii trafi cului de fi inţe umane.
Alte măsuri de combatere a trafi cului include sporirea oportunităţilor de angajarea in cimpul
muncii pentru femei, sporirea protecţiei sociale a familiei şi a copiilor instituţionalizaţi.
In iunie 2000, in cadrul Ministerului de Interne a fost instituită o structură cu atribuţii in domeniul
combaterii trafi cului de persoane in scopul exploatării sexuale şi de alt tip.
In anul 2004, in cadrul proiectului Uniunii Europene „Lupta impotriva traficului de persoane in
Republica Belarus”, in oraşul Minsk a fost deschis un centru specializat pentru reabilitarea
victimelor traficului de fiinţe umane.
Ţinind cont de faptul că traficul de persoane este un fenomen complex, combaterea acestuia se
realizează in baza unui Plan bazat pe o abordare multidisciplinară.
In anul 2001, Consiliul de Miniştri al Republicii Belarus a aprobat Planul de stat al măsurilor
complexe de combatere a traficului de persoane şi a prostituţiei pentru anii 2002-2007.
Romania:
Prin adoptarea legii nr. 678/2001, legiuitorul roman a urmărit să reglementeze prevenireaşi
combaterea trafi cului de fiinţe umane, care constituie o violare a drepturilor persoanei şi o
lezare a demnităţii şi integrităţii acesteia, precum şi protecţia şi asistenţa socială a victimelor
unui astfel de trafic.
Ucraina:
In 1998, Ucraina a recunoscut faptul că trafi cul de fi inţe umane este una dintre cele mai
graveinfracţiuni impotriva persoanei, introducind pentru prima dată in Codul Penal art. 124-1,
care incrimina aceste acţiuni antisociale. Ulterior, articolul a suferit o serie de modifi cări pentru
a fi ajustat la standardele internaţionale. Incriminarea traficului de fiinţe umane şi stabilirea unei
sancţiuni serioase pentru comiterea acestei fapte a constituit un pas important in combaterea
fenomenului.
Mai mult decit atit, Ucraina a fost primul stat post sovietic care a inclus in legislaţia sa naţională
toate aspectele traficului de fiinţe umane.
In 2001, legislatorul ucrainean a adoptat un nou cod penal, care a intrat in vigoare in acelaşi an
şi care a modificat articolul cu privire la traficul de fiinţe umane.
Noul articol 149 cu privire la trafic a apărut intr-o nouă abordare de „trafic de persoane şi alte
tranzacţii ilegale cu privire la trasferul unei persoane”, fiind mutat din secţiunea infracţiunilor
impotriva vieţii şi sănătăţii persoanei in secţiunea infracţiunilor impotriva voinţei, onoarei şi
demnităţii persoanei.
BIBLIOGRAFIE:
1. Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova
2. CPTF (2006), Drepturile victimei trafi cului de fi inţe umane
3. CPTF (2006), Prevederi legislative privind combaterea trafi cului de fi inţe umane,
Chişinău.
4. Igor Dolea, Dumitru Roman, Tatiana Vizdoagă, Iurie Sedleţchi, Valeria Şterbeţ, Vasile
Rotaru, Raisa Botezatu, Adrian Cerbu, Sergiu Ursu, Ecaterina Erjiu (2005), Codul de
Procedură Penală. Comentariu