SENZAŢII ŞI PERCEPŢII 1

1. Sunt senzaţii interoceptive:

a. senzaţiile olfactive;
b. senzaţiile de echilibru;
c. senzaţiile vizuale;
d. senzaţiile de foame;
e. senzaţiile chinestezice.

2. Tonalitatea cromatică a unei senzaţii (culoarea pe care o vedem) se schimbă dacă:

a. se modifică intensitatea luminii;
b. se modifică lungimea de undă a radiaţiei luminoase;
c. se apropie sau se îndepărtează sursa de lumină de ochii noştri;
d. se trece de la razele gama la razele X;
e. se trece de la radiaţiile X la cele ultraviolete.

3. Stimulii care produc senzaţiile sonore sunt:

a. unde electromagnetice;
b. unde mecanice;
c. vibraţii care se transmit în vid;
d. aceiaşi pentru toate fiinţele;
e. radiaţii ultrascurte.

4. Efectul Doppler:
a. este cauzat de faptul că undele sonore care provin de la un obiect ajung la momente diferite la urechile noastre;
b. este cauzat de faptul că undele luminoase care provin de la un obiect ajung la momente diferite la ochii noaştri;
c. se manifestă prin creşterea în înălţime a sunetelor ce vin de la un obiect ce se îndepărtează de noi;
d. ne permite să apreciem distanţa dintre noi şi un obiect fix care emite unde sonore;
e. ne permite să apreciem distanţa dintre noi şi un obiect fix care emite unde electromagnetice;

5. Acidul acetic are un gust:

a. dulce;
b. amar;
c. picant;
d. sărat;
e. acru.

6. Senzaţiile olfactive:
a. sunt produse de substanţele solubile în fosele noastre nazale;
b. au rol de apărare împotriva unor substanţe nocive;
c. sunt însoţite totdeauna de o tonalitate afectivă pozitivă;
d. sunt însoţite totdeauna de o tonalitate afectivă negativă;
e. nu au tonalitate afectivă.

7. Senzaţiile termice:
a. au ca stimul diferenţa dintre temperatura corpului nostru şi cea a corpurilor cu care nu venim în contact;
b. furnizează informaţii despre temperatura corpului propriu;
c. includ mecanisme de termoreglare;
d. furnizează informaţii despre netezimea, duritatea, asperitatea obiectelor;
e. împreună cu senzaţiile chinestezice furnizează informaţii despre întinderea şi forma obiectelor.

8. Sensibilitatea perceptivă este:

a. cea mai mică intensitate a unui stimul care îl face să fi perceput;
b. cea mai mare intensitate a unui stimul care îl face să fi perceput;
c. direct proporţională cu valoarea pragului absolut;
d. invers proporţională cu valoarea pragului diferenţial;
e. capacitatea unei persoane de a sesiza un stimul la o valoare cât mai mică a pragului absolut.

9. O modificare a pragurilor perceptive:

a. duce totdeauna la o creştere a sensibilităţii;
b. duce totdeauna la o scădere a sensibilităţii;
c. nu are nicio influenţă asupra sensibilităţii;
d. poate determina probleme de adaptare;
e. este imposibilă.

10. În psihologie, zgomotul:

a. se referă la stimulii auditivi din mediu care nu fac obiectul percepţiei noastre în acel moment;
b. se referă la orice stimul din mediu care interferează cu percepţia unui stimul;
c. apare cu precădere atunci când determinăm valoarea pragurilor absolute în condiţii de laborator;
d. face imposibilă determinarea corectă a pragurilor absolute;
e. se referă la acei stimul din mediu care nu pot fi receptaţi din cauză că au o intensitate prea mică.

11. Pragul diferenţial:

a. este cantitatea minimă cu care trebuie să se modifice intensitatea unui stimul pentru ca noi să percepem o
schimbare;
b. spre deosebire de pragul absolut, se raportează la valoarea iniţială a intensităţii stimulului;
c. depinde de condiţia fizică, de motivaţia subiectului şi de calităţile stimulului testat;
d. este numit de E. H. Weber şi de G. T. Fechner diferenţă observabilă;
e. toate afirmaţiile de mai sus sunt adevărate.

12. Modificarea intensităţii unui sunet de la 50 decibeli la 60 decibeli:

a. nu este percepută, deoarece este sub pragul diferenţial pentru sunete;
b. este percepută la fel ca o modificare ai intensităţii sunetului de la 20 decibeli la 30 decibeli;
c. este percepută diferit faţă de o modificare ai intensităţii sunetului de la 20 decibeli la 30 decibeli;
d. nu este percepută, deoarece este mai mică decât pragul minim absolut pentru sunete;
e. provoacă leziuni ale aparatului auditiv, deoarece se depăşeşte pragul maxim absolut pentru sunete.

13. În vederea unei adaptări cât mai bune la mediu, acţiunea repetată a unui stimul de intensitate redusă face ca
sensibilitatea faţă de acesta să:
a. crească;
b. scadă;
c. nu se modifice;
d. aibă o evoluţie fluctuantă;
e. scadă până la valoarea pragului minim absolut.

14. Scoaterea reciprocă în evidenţă a unor stimul care au caracteristici opuse se numeşte:
a. adaptare senzorială;
b. contrast senzorial;
c. sinestezie;
d. constanţă perceptivă;
e. selectivitate perceptivă.

15. Adaptarea senzorială:

a. are loc pentru orice intensitate a stimulilor;
b. este instantanee;
c. este inexistentă în cazul stimulilor de intensitate medie;
d. ne permite să detectăm orice modificare produsă în mediul în care ne aflăm.
e. are rolul de a ne proteja receptorii în cazul expunerii prelungite la stimuli de intensitate constantă;

16. Senzaţiile care, împreună cu cele chinestezice, ne furnizează informaţii despre întinderea şi forma obiectelor, se
numesc:
a. senzaţii de echilibru;
b. senzaţii proprioceptive;
c. senzaţii termice;
d. senzaţii tactile;
e. senzaţii vizuale.

17. Un om poate detecta:

a. toţi stimulii fizici care sunt prezenţi în mediu la un moment dat;
b. acei stimuli a căror intensitate este;
c. acei stimuli a căror intensitate este mai mare decât pragul minim absolut;
d. acei stimuli a căror intensitate este mai mică decât pragul minim absolut;
e. acei stimuli a căror intensitate este mai mică decât pragul minim absolut şi mai mare decât pragul maxim absolut.

18. Completaţi afirmaţia de mai jos cu varianta corectă „În cazul unui stimul auditiv cu o intensitate ce depăşeşte
pragul maxim absolut se produce fenomenul de ...”:
a. contrast senzorial;
b. adaptare senzorială;
c. iluzie perceptivă;
d. generalizare;
e. durere.

19. Fenomenul care permite să se răspundă doar la anumiţi stimuli se numeşte;

a. atenţie selectivă;
b. adaptare senzorială;
c. sensibilitate senzorială;
d. contrast senzorial;
e. interacţiune a analizatorilor.

20. Legea lui Weber şi Fechner este valabilă, cu precădere, pentru stimuli de intensitate:
a. mai mică decât valoarea pragului minim absolut;
b. medie;
c. foarte mare;
d. foarte mică;
e. mai mare decât valoarea pragului maxim absolut.
 SENZAȚIILE – GRILE DATE

1. Fenomenul Doppler se referă la faptul că, atunci când obiectul:

a. se apropie de noi, sunetele pe care le recepționăm la început scad în înălțime, apoi
cresc
b. se îndepărtează de noi, sunetele pe care le recepționăm scad în intensitate
c. se apropie de noi, sunetele pe care le recepționăm la început cresc în înălțime, apoi
scad
d. se apropie de noi, sunetele pe care le recepționăm cresc în intensitate
e. se apropie de noi, sunetele pe care le recepționăm cresc în înălțime

2. Din punct de vedere al conținutului informațional, distingem următoarele categorii

de senzații:
a. statice și interoceptive
b. olfactive și statice
c. cutanate și proprioceptive
d. olfactive și cutanate
e. cutanate și interoceptive

3. Când stimulul se repetă la intervale scurte, senzația produsă de acea cantitate de

energie:
a. devine treptat mai puternică
b. are o evoluție independentă de stimul
c. devine treptat mai slabă
d. devine la început mai slabă după care crește ușor
e. devine treptat mai puternică, după care scade ușor

4. Stimulul luminos creează pe retină o imagine care nu dispare imediat, ci persistă

aproximativ:
a. o zecime de secundă
b. 0,5 zecimi de secundă
c. două zecimi de secundă
d. o sutime de secundă
e. o secundă

5. Senzațiile se referă la procesul de:

a. estimare a distanței până la obiectele detectate
b. detectare a stimulilor
c. estimare a formei obiectelor
d. organizare a informațiilor transmise de stimuli
e. interpretare a stimulilor