Universitatea “Ștefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Drept și Științe Administrative

Specializarea: Drept

Protecția Internațională a Drepturilor Omului

Referat – Declarația Universală a drepturilor omului
Catalogul drepturilor și discuții privind forța sa juridică

Realizat de: Mihăilescu Alexandru

Disciplina: Protecția Internațională a Drepurilor Omului
Facultatea: Facultatea de Drept și Științe Administrative
Specializarea: Drept
Anul/Grupa: anul III, grupa a II-a
Profesor coordonator: prof. dr. Ciucă Aurora

Suceava
2020

1
 Drepturile Omului
Despre Drepturile Omului:
Pentru a putea vorbi cum au fost reglementate drepturile omului, trebuie să înțelegem cum s-
a format acest concept. “Drepturile sunt libertățile acordate cetățenilor pe baza unui sistem
juridic, a unui pact social sau a unei teorii etice.”1 Aceste drepturi se pot referi la anumite
grupuri sociale sau pot fi raportate la toți indivizii. Astfel, aceste Drepturi care depășesc
granițele țărilor fac referire nu doar la cetățeni ci așa cum am precizat, la toți indivizii. Aceasta
au căpătat denumirea Drepturile Omului tocmai pentru a nu exista vreo diferență între
persoanele aparținând unui stat și persoane ce nu au o cetățenie.
O definiție elaborată de Amnestyy AnterNational în 2015 precizează faptul că “Drepturile
omului sunt drepturi și libertăți fundamentale de care trebuie să se bucure toate ființele umane,
indiferent de naționalitatea, sexul, originea națională sau etnică, rasa, religia, orientarea sexuală
sau limba lor ori de alte caracteristici ale acestora. Printre drepturile omului se numără
drepturile civile și politice, cum ar fi dreptul la viață, la libertate și la libertatea de exprimare,
drepturile economice, sociale și culturale, inclusiv dreptul de a participa la viața culturală,
dreptul la hrană, dreptul la muncă și dreptul la educație.”2

Contextul istoric:
Omenirea trecând prin încercări grele, în urma celor Două Războaie Mondiale, persoanele de
seamă ale societății au dorit să pună punct disputelor în care oamenii nevinovați erau omorâți.
“De-a lungul istoriei, oamenii au fost privați de drepturile lor și au fost adeseori nevoiți să
recurgă fie la mijloace pașnice, fie la mijloace violente pentru a le recuceri. În multe colțuri ale
lumii, astfel de eforturi continuă și în ziua de astăzi.”3
Așadar, după sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, o entitate numită Adunarea
Generală din cadrul Organizației Națiunilor Unite cunoscută sub abrevierea de ONU, adoptă la
data de 10 decembrie 1948 o reglementare ce se adresa nu doar unor cetățeni, ci tuturor
persoanelor și prin aceastea, tuturor statelor ce s-a numit Declarația Universală a Drepturilor
Omului. Aceasta stă, așadar, la baza sistemului internațional de apărare a drepturilor omului.
Mulți oameni de seamă au sperat că prin această declarație omenirea se va schimba și va
înțelege adevărata valoare și sensul vieții ce trebuie să fie protejată și garantată. Cu toate
acestea, “Declarația nu este un tratat internațional ce ar implica unele consecințe juridice în
cazul încălcării acesteia, fiind concepută ca un "ideal comun atins pentru toate popoarele și
națiunile".”4 Cu toate acestea, “cu timpul acesta a devenit un document de referință spre care
tind statele și conform căruia se verifică modul în care se respectă drepturile omului în diferite
state ale lumii, prevederile acesteia fiind ulterior preluate și extinse în diferite tratate
internaționale.”5

Declarația Universală a Drepturilor Omului

Despre Declarație:
Această declarație “a fost adoptată la 16 decembrie 1948, prin Rezoluția 217 A în cadrul celei
de-a treia sesiuni a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite. Printr-un act istoric,
Adunarea le-a cerut tuturor țărilor membre să publice textul Declarației, care, ulterior, să fie

1
https://historia-
europa.ep.eu/sites/default/files/Discover/EducatorsTeachers/ActivitiesForYourClassroom/hr-
introduction-ro.pdf
2
Ibidem
3
Ibidem
4
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Declarația_Universală_a_Drepturilor_Omului
5
Ibidem

2
"distribuit, expus, citit și comentat în școli și alte instituții de învățământ, fără deosebiri ținând
de condiția politică a țărilor sau teritoriilor". Documentul are un preambul și 30 de articole care
definesc principalele drepturi ale ființei umane.”6 Așadar, Declarația a fost un “protest” prin
care oamenii cereau să fie liberi și să existe o stare de echilibru pentru a putea fi stopată
discriminarea ce exista, și din păcate, încă mai există în unele zone din lume.
Frumos sublinia în 2015 Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului Zeid Ra’ad Al
Hussein că “adoptarea Declarației Universale nu a pus capăt încălcărilor drepturilor omului. Cu
toate acestea, mulți oameni au obținut mai multă libertate. A fost ridicată o barieră în fața
încălcărilor și au fost obținute independența și autonomia. Mulți oameni, deși nu toți, au putut
obține garanții ale libertății față de tortură, detenția nejustificată, pedepsele fără un proces
judiciar corespunzător, disparițiile forțate, persecuția și discriminarea nedreaptă, obținând, de
asemenea, un acces echitabil la educație, oportunitățile economice și resursele adecvate, dar și
asistența medicală. Aceștia au obținut restaurarea dreptății în încălcarea drepturilor lor legale,
precum și protecția națională și internațională a drepturilor lor, datorită arhitecturii puternice a
sistemului juridic internațional pentru protecția drepturilor omului. Puterea Declarației
Universale constă în puterea ideilor care pot schimba lumea.” 7
Astfel, deși există până în ziua de azi încălcări a acestor drepturi, totuși, opinia publică din
majoritatea statelor și-au însușit aceste norme ca pe o lege naturală ce aduce pace și prosperitate
în societate, aspect ce se regasește chiar în Preambul.
Vorbind despre conținutul și esența aceste declarații, aceasta a fost semnată la Paris de către
58 de țări, existând mai multe țări care s-au abținut: URSS, țările din Europa de Est, Africa de
Sud și Arabia Saudită. Această declarație a avut ca și modele de inspirație alte două asemenea
acte importante dar exprimate unuor cadre mai restrânse, și anume: Declarația franceză a
drepturilor omului și cetățeanului din 1789 și Declarația de independență a Statelor Unite din
1776, fiind redactate într-o oarecare măsură după acestea.
Este formată dintr-un Preambul și are în componența sa 30 de articole.

Scută explicare a articolelor Declarației:

Printre drepturile garantate de declarație se numără:
Ø drepturi civile – dreptul la viață, libertatea și securitatea persoanei, viață privată și
de familie, inviolabilitatea locuinței, secretul corespondenței, onoare și demnitate,
libera circulație, căsătorie și întemeierea familiei, întrunire pașnică;
Ø drepturi politice – dreptul la azil, cetățenie, alegeri;
Ø drepturi economice – dreptul la proprietate, retribuție egală pentru munca egală;
Ø drepturi procedurale – dreptul de a fi un subiect de drept, dreptul la recurs efectiv,
la un proces echitabil;
Ø drepturi sociale – asigurări sociale, muncă, dreptul de a înființa sindicate, dreptul la
odihnă și timp liber, la un nivel de trai decent, asigurare în caz de boală, șomaj,
văduvie, bătrânețe, dreptul la educație.
Toate aceste drepturi au fost reglementate amănunțit astfel că pentru elaborarea lor, statele au
încercat să acopere toate ariile în care persoanele s-ar fi putut simți nedeptățite. “Juristul francez
René Cassin, de numele căruia se leagă adoptarea acestui document arată că a avut în vedere
patru categorii de drepturi: libertăţi fizice, drepturi civile, libertăţi intelectuale şi drepturi
politice precum şi drepturi economice, sociale şi culturale.”8 Frumos se vorbește în literatura
de specialitate despre Cassin și despre modul în care a privit scheletul acestei declarații astfel
că “fundamentul este constituit din principiile generale de libertate, egalitate, nediscriminare şi

6 https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Declarația_Universală_a_Drepturilor_Omului
7
https://promolex.md/wp-content/uploads/2018/11/Declaratia-Universala-a-Drepturilor-Omului.pdf
8
Cursuri: profesor Ciucă Aurora, p. 6

3
fraternitate, proclamate în articolele 1 şi 2. Dintre cele patru coloane egale ale porticului care
formează însuşi corpul Declaraţiei, prima reprezintă drepturile şi libertăţile de ordin personal:
articolele 3-11 inclusiv; a doua, drepturile individului în raporturile sale cu grupările din care
face parte şi cu lucrurile lumii exterioare: articolele 12-17 inclusiv; a treia, facultăţile spirituale,
libertăţile publice şi drepturile politice fundamentale: articolele 18-21 inclusiv; a patra,
drepturile economice, sociale şi culturale: articolele 22-27 inclusiv. Întregul este încoronat de
un fronton care defineşte legătura dintre individ şi societate: articolele 28-30 inclusiv” 9
Așadar, articolul 1 spune că toate ființele umane, deci nu doar cetățenii, se nasc libere și egale
atât în drepturi cât și în demnitate. Tot acest articol folosește termenul de fraternitate, care
dorește să exprime faptul că fiecare om are nu doar drepturi ci și responsibilități, iar în cazul de
față, obligația fiecăruia este de ajutorarea în caz de necesitate și atunci când conștiința cu care
sunte înzestrați ne îndeamnă să facem acest lucru.
Articolul 2 exprimă liberatea pe care fiecare persoană o are făcând mai multe referiri.
Un articol foarte important este articolul 3 ce precizează faptul că fiecare persoană are dreptul
la viață, la libertate și la securitate, ceea ce aduce un caracter inovativ pentru acea vreme. De
asemenea, și articolul 4 dezbate un subiect sensibil, anume interzicerea sclaviei, lucru ce vedem
totuși că se petrece chiar și în zilele noastre. Articolul 5 însă aduce în discuție problematica ce
a frământat acea perioadă și anume, tortura care se cere a fi strict interzisă. De la articolul 7
panâ la articolul 11 se discută despre accesul liber la justiție și un subiect cunoscut și dezbătut
în zilele noastre, mai precis prezumția de nevinovăție. Articolul 12 s-ar referi mai mult la viața
inimă a persoanei care nu trebuie încălcată, în timp ce în articolele 13 și 14 se face referire la
libera circulație și la faptul că persoanele nu pot fi persecutate ci au nevoie de apărarea statelor,
însă aceasta nu înlătură răspunderea unei persoane în cazurile în care aceasta se găsește
vinovată. Articolul 15 se referă la cetățenie, iar articolul 16 începe să vorbeasca despre viața
privată și personală a fiecărei persoane și astfel, subiectul acestui articol este căsătoria “liber
consimțită” (text din Codul Civil, preluat din această Declarație).
Articolul 17 vorbește despre dreptul de proprietate, articol ce nu a fost respectat în perioada
comunistă dar care mai apoi a fost apreciat de multe persoane care și-au putut recăpăta
pământurile luate din propriatea lor. Articolele 17, 18, 19 și 20 vorbesc despre libertatea de
gândire, conștiință, religie, de întrunire și de exprimare. Articolul 21 vorbește despre dreptul de
a fi ales în funcții publice. Articolul 22 pe lângă dreptul la securitate socială vorbește și despre
“realizarea drepturilor economice, sociale și culturale indispensabile pentru demnitatea și libera
dezvoltare a personalității”10 fiecărei persoane. Articolul 23 aduce un alt concept de noutate
pentru acea vreme, anume, dreptul oricărei persoane la muncă, dar o muncă la libera alegere și
să beneficieze de condiții echitabile și acest interes se dorește a fi astfel orotit prin următoare
alineate ale articolului. Articolul 24 amintește faptul că omul nu este un robot și că are astfel
nevoie și de odihnă, astfel că se stipulează dreptul la concediu. Articolul 25 este un articol
amplu ce cuprinde drepturile de bază ale unei persoane și anume, dreptul la un trai decent, la
imbracaminte, la hrană, la o locuință, la îngrijiri medicale și la alte asemenea drepturi esențiale
pentru un trai decent. Alineatul (2) aduce în discuție protecția socială și vedem că principala
categorie ocrotită este cea a copiilor și a mamelor încurajându-se astfel viața, însă acest lucru

9
A se vedea Marc Agi, op. cit., p. 318 şi urm. Alături de R.Cassin, contribuţii majore la elaborarea
declaraţiei au avut: John P. Humprey, Hersch Lauterpacht, Charles Malik, Eleanor Roosevelt, Pierre-
Henri Teitjen. A se vedea Revista Drepturile omului, nr.4/2003, IRDO, Bucureşti, pp. 14-31 și Aurora
Ciucă, The Universal Declaration of Human Rights in Its 70s. Remembering the History and People
behind the Document, in Human Rights – 70 Years since the Adoption of the Universal Declaration of
Human Rights, edited by Malina Novkirishka-Stoyanova, Martin Below, Dilyan Nachev, St. Kilment
Ohridski University Press, Sofia, 2019, pp. 32-44. – Cursuri: prof. Cică Aurora
10

http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Declaratia_Universala_a_Drepturilor_Omului.pdf

4
nu înseamnă că există o descriminare în rândul celorlalte categorii, căci fiecare persoană are
dreptul la ocrotire tocmai prin conținutul articolului expus. Articolul 26 este unul ce deschide
“epoca șanselor egale” astfel că fiecărei persoane i se recunoaște dreptul la învățătură iar
referitor la sistemul de învățămând, acesta trebuie să aibă grijă să nu facă discriminări și să
ofere șanse egale și echitabile tuturor. Articolul 27 este ultimul din categoria drepturilor sociale
și culturale, astfel că acesta expune ideea libertății vieții culturale, literare și artistice.
O importață deosebită o are articolul 28 care este o “asigurare”/garanție pe care oamenii
trebuie să o primească din partea statelor, că acestea din urmă vor avea în vedere ca “drepturile
și libertățile expuse în prezenta declarație vor fi pe deplin înfăptuite.”11
Articolul 29 aduce însă pe lângă aceste multe drepturi și o serie de obligații față de
colectivitate, singura îngrădire putându-se să se facă doar prin lege, iar acest lucru, tocmai ca
dreptul unei persoane să nu aducă atingere dreptului celui de lângă el, respectându-se astfel
“justele cerințe ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate
democratică.”12
Și astfel, articolul 30 exprimă foarte clar că nimeni nu are voie să desființeze vre-un drept sau
vreo libertate din cele enumerate și exprimate în cuprinsul acestei Declarații. Cu alte cuvinte,
nimeni nu are voie să îngrădească drepturile sau libertățile altei persoane, tocmai, pentru a se
putea respecta principiul egalității expus în primele articole.
Putem astfel aprecia faptul că Declarația semnată în 1948 reprezintă un adevărat catalog al
drepturilor și linertăților fiecărei persoane la care suntem îndemnați să cugetăm mereu.

Discuții privind forța juridică:

După cum am apreciat și mai sus, majoritatea statelor au îmbățișat această Declarație pe când
alte state au fost reticiente la început. Cu toate acestea, Declarația a întrat în viața publică și
astfel i s-a oferit o putere juridică. De asemenea, și articolul 28 este esențial deoarece prin textul
acestuia, statul se angajează să respecte și să și înfăptuiască toate drepturile și libertățile ce
decurg din cuprinsul acestei Declarații.

Concluzii finale:
Putem aprecia în final faptul că această Declarație reprezintă o mare realizare a omenirii prin
care, fiecare persoană are drepturi și libertăți încă de la naștere fără a se mai ține cont de statutul
social, culoare, sex, religie sau alte asemenea aspecte. Așarat, prin apariția acestui Document,
egalitatea a început să devină un concept pe care omenirea și l-a însușit și care se încearcă să se
respecte și să se implementeze și acolo unde această Declarație încă nu își produce efectele
pentru a se putea ocroti Drepturile Fiecărui Om.

Întrebări pe baza temei de referat:

1. Ce reprezintă Declarația Drepturilor Omului?
a) Un set de norme referitoare la drpturile și libertățile fiecărei persoane fără a se ține
cont de rasă, culoare, etnie, religie, sex sau alte aspecte;
b) Un set de norme interne;
c) Un proiect de lege adoptat de o organizație prin care se dorea crearea unui alt stat
democratic fară granițe.
2. În ce an a fost adoptat acest Document și de către cine?
a) 1879 de către statul Francez;
b) 1948 de către Adunarea Generală din cadrul Organizației Națiunilor Unite;
c) 1776 de către SUA.

11

http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Declaratia_Universala_a_Drepturilor_Omului.pdf
12
Ibidem

5
 3. Câte articole cuprinde această Declarație?
a) 40 de articole;
b) 27 de articole și o introducere;
c) 30 de articole și un Preambul.

Răspunsuri:
1.-a; 2.-b; 3.-c.

Bibliografie

1. http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Declaratia_Universala_a_Drepturi
lor_Omului.pdf
2. https://historia-
europa.ep.eu/sites/default/files/Discover/EducatorsTeachers/ActivitiesForYourClassro
om/hr-introduction-ro.pdf
3. https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Declarația_Universală_a_Drepturilor_Omului
4. https://promolex.md/wp-content/uploads/2018/11/Declaratia-Universala-a-
Drepturilor-Omului.pdf
5. https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-
21/94511942_232922308033297_9220210833550737408_n.pdf/SUPORT-CURS-
SUBIECTELE-1-
18.pdf?_nc_cat=109&_nc_sid=0cab14&_nc_ohc=yaOGWhQuU3sAX81iIJ5&_nc_ht
=cdn.fbsbx.com&oh=5b46f47295da77975bb17b80295cb251&oe=5EBB5995&dl=1
Cursuri: profesor Ciucă Aurora, p. 6
6. http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Declaratia_Universala_a_Drepturi
lor_Omului.pdf
7. Alte surse.