Speța nr1

Prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaş a trimis în judecată pe

inculpatul S.S.D., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui
vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) Noul
Cod penal.

În considerentele actului de sesizare s-a reţinut că în data de 23.05.2014 inculpatul a

condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX pe DN 14 cu o
viteză de 176 km/h în zona de limitare a vitezei la 90 km/h, fiind oprit în trafic şi depistat
având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,25 g/l.

Prin sentinţa penală nr. x/10.02.2015, pronunţată de Judecătoria Mediaş s-au hotărât
următoarele:

În baza art. 396 alin. (1), (4) şi (10) Cod procedură penală, cu aplicarea art. 83 Noul
Cod Penal s-a stabilit pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare pentru inculpatul S.S.D. pentru
săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influenţa
alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) Noul Cod Penal.

În baza art.83 alin. (1) Noul Cod Penal s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii de 1
an şi 2 luni, iar în baza art. 84 Noul Cod penal s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani,
începând cu data rămânerii definitive a sentinţei.

În temeiul art. 85 alin. (1) Noul Cod penal, pe durata termenului de supraveghere s-a
precizat că inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune S., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile,

precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale

de existenţă.
 În temeiul art. 85 alin. (2) lit.f Noul Cod penal, pe durata termenului de supraveghere,
i s-a interzis inculpatului să conducă pe drumurile publice orice fel de autovehicule.

În baza art. 86 alin. (1) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele
prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) – e) s-a arătat că se comunică Serviciului de Probaţiune
Sibiu.

În baza art. 404 alin. (3) Cod procedură penală i s-a atras atenţia inculpatului asupra
prevederilor art. 88 Noul Cod penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul în
care, pe durata termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu va respecta măsurile de
supraveghere sau obligaţiile impuse ori va săvârşi noi infracţiuni.

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei
de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa a avut în vedere următoarele

considerente:

Audiat fiind atât în faza de urmărire cât şi de judecată, inculpatul a recunoscut fapta.

A motivat ca a transportat de la aeroportul din S. pe martorul M.A.F. care venise din

G., ocazie cu care au consumat băuturi alcoolice intr-un bar din Sibiu, apoi s-a urcat la
volanul mașinii pentru a conduce până în mun. Mediaș.

La primul termen de judecată inculpatul a arătat că solicită aplicarea dispoziţiilor art.

375 alin. (1) Cod de procedură penală, menţionând că recunoaşte comiterea faptei, de
asemenea recunoaşte probele făcute în faza de cercetare penală şi înţelege să şi le însuşească.

Din probatoriul administrat în cauză în faza urmăririi penale prima instanţă a reţinut
următoarele:

În data de 23.05.2014 inculpatul a fost depistat în jurul orelor 7:56 cu aparatul radar
conducând autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX pe DN 14 cu o
viteză de 176 km/h pe un tronson de drum în care există limitare a vitezei la 90 km/h, dinspre
Sibiu spre Mediaș. Fiind oprit de organele poliţiei rutiere pe raza comunei Ș.M., la km 30, s-
a constatat că în autoturism se aflau şi martorii M.F. şi G.L.R., iar după verificarea
documentelor autoturismului şi ale conducătorului auto, acesta din urmă a fost testat cu
aparatul marca Drager seria ARZF- nr. test … Aparatul a înregistrat o alcoolemie de 0,73
mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care inculpatul a fost condus la U.P.U. S., unde
i s-au recoltat două probe de sânge, iar în urma analizării acestora s-a constatat că avea în
sânge o alcoolemie de 1,25 g/l alcool pur (prima proba) şi 1,10 g/l alcool pur (a doua proba),
așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. IX/a/523 din 27.05.2014.

Starea de fapt rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante,

rezultatul testării alcooltest, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. IX/a/523 din
27.05.2014, proces verbal de recoltare a probelor biologice, declaraţiile martorilor G.L.R. si
M.A.F. care au confirmat consumul de alcool anterior împreună cu inculpatul şi declaraţiile
inculpatului, a mai reţinut prima instanţă.

Din starea de fapt descrisă şi probată rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că
fapta există, constituie infracţiune şi este săvârşită de inculpat, a conchis prima instanţă.

În drept, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile

publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de
conducere, care, la momentul prelevării mostrelor biologice, avea o îmbibaţie alcoolică de
peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute
de art. 336 alin. (1) Noul Cod penal.

La individualizarea pedepsei stabilite şi a oportunităţii aplicării ei prima instanţă a

avut în vedere gravitatea faptei, gradul de pericol creat, rezultatul produs, lipsa antecedentelor
inculpatului, conduita sa după săvârşirea infracţiunii, precum şi faptul că pedeapsa stabilită
nu depăşeşte 2 ani închisoare, împrejurări faţă de care a apreciat că aplicarea imediată a unei
pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o
anumită perioadă.

Prima instanţă a impus termenul de supraveghere de 2 ani, reglementat e art. 84 din

noul Cod penal şi a făcut, apoi, aplicarea art. 85 alin.(1) din acelaşi cod.

În temeiul art. 85 alin. (2) lit.f) Noul Cod penal, pe durata termenului de
supraveghere, prima instanţă a interzis inculpatului să conducă pe drumurile publice orice fel
de autovehicule. In impunerea acestei măsuri prima instanţă a avut în vedere periculozitatea
pe drumurile publice a inculpatului care, potrivit antecedentei contravenționale, în ultimii ani
a săvârşit un număr de 13 abateri rutiere, majoritatea constând în depășirea vitezei legale,
comportament care a culminat cu săvârşirea prezentei infracțiuni, inculpatul circulând sub
influenta băuturilor alcoolice cu o viteză de 176 km/h, aspect ce denotă o periculozitate
sporită şi indică o probabilitate mare de producere a unor consecințe nedorite în trafic.

Prima instanţă a făcut şi aplicarea art. 404 alin. (3) Cod procedură penală, atrăgând
atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 88 Noul Cod penal privind revocarea amânării
aplicării pedepsei în cazul în care, pe durata termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu
va respecta măsurile de supraveghere sau obligaţiile impuse ori va săvârşi noi infracţiuni.

Instanța de fond a fost atacată cu apel de către inculpat, iar curtea de apel a admis
apelul declarat de inculpatul S.S.D. împotriva sentinţei penale nr. x/10.02.2015, pronunţată de
Judecătoria Mediaş, pe care a desfiinţat-o doar sub aspectul temeiului de drept şi al
individualizării obligării inculpatului de a nu conduce, pe durata termenului de supraveghere,
orice fel de autovehicule şi, rejudecând în aceste limite:

A schimbat temeiul de drept al obligaţiei impuse inculpatului S.S.D. de a de a nu

conduce anumite autovehicule din art. 85 alin. (2) lit. f) din noul Cod penal în art. 85 alin. (2)
lit. g) din acelaşi cod.

A menţinut în sarcina inculpatului S.S.D. obligaţia prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g)
din noul Cod penal, pe care o va individualiza astfel: pe durata termenului de supraveghere,
inculpatul nu va conduce, pe drumurile publice, autovehicule, în accepţiunea dată acestei
categorii de vehicule prin dispoziţiile art.6 pct. 6, 21, 22 şi 321 din O.U.G. nr. 195/2002.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa superioară a avut în vedere

următoarele considerente:

Prima instanţă, dând o justă interpretare şi apreciere probelor dosarului, în acord cu

dispoziţiile art. 103 alin. (1) şi (2) din noul Cod de procedură penală, a reţinut o corectă stare
de fapt, recunoscută, de altfel, de inculpat în faţa primei instanţe, când a solicitat ca judecata
să aibă loc conform procedurii simplificate.

Din probele dosarului, mai ales din buletinele de analiză toxicologică a alcoolemiei şi
din procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, rezultă că, în data de 23.05.2014,
inculpatul a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX pe DN
14 Sibiu – Mediaș, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/litru. Această din
urmă concluzie, a depăşirii limitei legale de îmbibaţie alcoolică, a fost trasă de curte din
coroborarea rezultatului testării aerului expirat (care a relevat o concentraţie de 0,73 mg/l
alcool pur în aerul expirat) cu rezultatele celor două analize de sânge, (care au relevat o
alcoolemie de 1,25 g/l alcool pur, la prima prelevare şi o alcoolemie de 1,10 g/l alcool pur, la
a doua prelevare).

Această stare de fapt întruneşte, într-adevăr, toate elementele constitutive ale

infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede
obligativitatea deţinerii permisului de conducere, care, la momentul prelevării mostrelor
biologice, avea o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 336
alin. (1) Noul Cod penal astfel cum constituţionalitatea acestui text legal a fost analizată prin
Decizia nr. 732/2014 a Curţii Constituţionale a României.

În procesul de individualizare a sancţiunii, prima instanţă a dat dovadă de clemenţă,

alegând o soluţie alternativă condamnării, anume cea a amânării aplicării pedepsei, prev. de
art. 83 din noul Cod penal, deşi contextul în care inculpatul a săvârşit fapta (conducând, pe un
drum naţional intens circulat, un autoturism, în care se mai aflau două persoane, cu 197 kmh)
şi antecedenţa lui contravenţională rutieră (a săvârşit, în ultimii ani, un număr de 13
contravenţii rutiere) ar fi impus pronunţarea unei soluţii de condamnare. Dar, ţinută fiind de
principiul neagravării situaţiei inculpatului în propriu-i apel, expres prev. de art. 418 alin. (1)
din noul Cod de procedură penală, curtea nu poate îndrepta acest aspect de netemeinicie.

Cu privire la obligaţia impusă de prima instanţă inculpatului, de a nu conduce pe

drumurile publice orice fel de autovehicule, curtea de apel a reţinut următoarele:

În acord cu prima instanţă, dată fiind bogata antecedenţă contravenţională în domeniul

legislaţiei rutiere şi împrejurările comiterii faptei, mai sus descrise, curtea de apel consideră
că prima instanţă a optat în mod întemeiat în sensul de a interzice inculpatului să mai conducă
autovehicule pe drumurile publice, numai astfel putând fi înlăturată, pentru o anumită
perioadă de timp, o stare de pericol de pe drumurile publice şi numai astfel putându-se atrage
atenţia în mod eficient inculpatului asupra necesităţii de revizuire a comportamentului său
rutier.

Raţionând astfel, curtea de apel nu a putut reţine apărarea inculpatului în sensul că,
prin impunerea obligaţiei în discuţie, ar fi încălcate dispoziţiile art. 90 din noul Cod penal.

Dacă s-ar interpreta astfel cum susţine inculpatul dispoziţiile art. 90 din noul Cod
penal, ar însemna că nu i se poate impune inculpatului faţă de care s-a dispus amânare
aplicării pedepsei nici una dintre măsurile de supraveghere şi nici una dintre obligaţiile
reglementate de art. 85 din Noul Cod penal. Este de domeniul evidenţei logice, la care se
ajunge prin intermediul interpretării sistematice şi teleologice a legii, că dispoziţiile art. 90
din noul Cod penal se referă la alte interdicţii (pentru că obligaţia de a nu conduce
autovehicule pe drumurile publice reprezintă o interdicţie) decât cele la care se referă art. 85
alin. (2) din acelaşi cod.

Curtea de apel a observat însă că prima instanţă a indicat, probabil dintr-o eroare
materială, un temei greşit de drept al acestei obligaţii, anume art. 85 alin. (2) lit. f) din noul
Cod penal în loc de art. 85 alin. (2) lit. g) din acelaşi cod, aspect ce urmează a fi îndreptat.

Curtea de apel a mai considerat că, dat fiind caracterul de limitare al exerciţiului unor
drepturi, obligaţia impusă în sarcina inculpatului trebuie să fie individualizată sub un dublu
aspect: sub aspectul duratei în timp şi sub aspectul categoriilor de autovehicule la care
interdicţia se referă.

Astfel, curtea de apel a considerat că durata de 2 ani a termenului de supraveghere

este una suficientă, pe parcursul căreia inculpatul are timp să reflecteze asupra conduitei sale
trecute şi să aleagă a se conforma, pe viitor, regulilor de circulaţie.

De asemenea, curtea de apel a apreciat, prin raportare la locul (drumul public)

săvârşirii şi la felul autovehiculelor la bordul cărora a săvârşit prezenta infracţiune şi
contravenţiile din cazierul rutier, inculpatului este necesar a i se interzice doar conducerea pe
drumurile publice a acelor categorii de autovehicule ce sunt destinate, cu precădere,
circulaţiei pe drumurile publice, autovehicule definite prin dispoziţiile art. art. 6 pct. 6, 21, 22
şi 321 din O.U.G. nr. 195/2002.

Verificând cauza şi sub aspectul celorlalte chestiuni de fapt şi de drept, conform

dispoziţiilor art. 417 alin. (2) din noul Cod de procedură penală, curtea nu a desprins fine de
nelegalitate ori alte fine de netemeinicie.

Speța nr 2

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA FETEȘTI – JUDEȚUL IALOMIȚA

SENTINȚA PENALĂ NR. 1

 INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 936/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești s-a

dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatul PG pentru săvârșirea
infracțiunii conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe , prev. de
art.336 alin. 1 și 3 cod penal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.
XXXXXXXXXXXXX la data de 25.08.2018.

În actul de sesizare s-a reținut în esență ca în data de 21.06.2016, la ora 1 45 ,

inculpatul a fost depistat de poliție conducând un microbuz cu care efectua transportul a doi
pasageri, martorii DC și CP.

Inculpatul a fost oprit pentru control și testat cu aparatul etilotest Drager la ora 01 48 ,
rezultând o alcoolemie de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat .

Ca urmare, acestuia i-au fost recoltate probe de sânge la orele 2 15 și 3 15 , rezultând

valori ale alcoolemie de 1,35 și respectiv, de 1,20 g/l alcool pur în sânge .

Instanța reține următoarele :

În fapt, în perioada 02 februarie - 22 iunie 2016 inculpatul a fost angajat în funcția de

conducător auto și a avut în primire un microbuz pentru transport de persoane.

În perioada 17- 21 iunie 2016, inculpatul a efectuat transport persoane cu acel

microbuz pe relația A. - Fetești și retur, transportând muncitori ai S.C. E. S.R.L. la punctele
de lucru din acele localități.

În data de 21.06.2016, la ora 1 45 , inculpatul a fost depistat de poliție conducând

microbuzul respectiv pe ruta A- Fetești, având și doi pasageri, respectiv martorii D Cși C.P.

Inculpatul a fost oprit pentru control și testat cu aparatul etilotest Drager la ora 01 48 ,
rezultând o alcoolemie de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat .

Ca urmare, acestuia i-au fost recoltate probe de sânge la orele 2 15 și 3 15 , rezultând

valori ale alcoolemie de 1,35 și respectiv, de 1,20 g/l alcool pur în sânge .

Inculpatul nu a contestat aceste valori și a recunoscut că în după-amiaza zilei de

20.06.2016 a consumat băuturi alcoolice ( 2 litri bere alcoolizată).
 Situația de fapt mai sus menționată se susține cu mijloace de probă.

În drept , fapta inculpatului Pălcău G. de a conduce un autovehicul pe drumurile

publice din mun. Fetești în data de 21.06.2016, cu care efectua transport public de persoane,
având o alcoolemie mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge, constituie infracțiunea de:
conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1
și 3 din C.pen..

Sub aspectul laturii obiective , elementul material al infracțiunii săvârșite de inculpat

constă în acțiunea de conducere a unui autovehicul cu care efectua transport public de
persoane pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/‰ alcool pur în
sânge.

Urmarea imediată constă în starea de pericol pe care o reprezintă această faptă pentru
circulația pe drumurile publice, inculpatul punând astfel în primejdie securitatea celorlalți
participanți la trafic cât și a pasagerilor din microbuz, cunoscut fiind faptul că persoanele
aflate în stare de ebrietate au o viteză de reacție scăzută și simțuri diminuate.

Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între fapta comisă și urmarea

produsă rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective , se reține că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție

directă, în sensul art. 16 alin. 3 lit. a C.p., formă de vinovăție ce rezultă din ansamblul
probator administrat în cauză.

Pe plan subiectiv, inculpatul a avut o atitudine de indiferență față de eventualitatea

producerii unui accident de circulație urmare a faptului că se afla la volanul autoturismului,
având o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi stabilită inculpatului pentru

fapta ce face obiectul cauzei, se va ține seama de criteriile generale de individualizare
prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii
precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și
gravitatea rezultatului produs ( se reține existența unui grad de pericol social considerabil atât
față de ceilalți participanți la trafic cât și față de cei doi pasageri din autovehicul, atingerea
relațiilor sociale vizând siguranța circulației pe drumurile publice ), motivul săvârșirii
infracțiunii și scopul urmărit ( fără un scop sau mobil individualizat ), natura și frecvența
infracțiunilor ce constituie antecedente penale ale infractorului ( în acest sens, instanța
reținând că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, așa cum reiese din fișa de cazier
judiciar – fl. 12 d.i. care atestă lipsa unor antecedente penale ), conduita după săvârșirea
infracțiunii și în cursul procesului penal ( instanța reținând faptul că inculpatul a avut o
atitudine constant sinceră, recunoscând săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în
judecată ), situația familială și socială (inculpatul este în vârstă de 56 ani, de profesie șofer,
declară că nu are persoane în întreținere și nu realizează venituri).

La stabilirea si aplicarea pedepsei, instanța va avea în vedere criteriile generale de

individualizare prev. de art. 74 Cod.penal., respectiv dispozițiile generale ale Codului penal,
limitele de pedeapsă speciale, pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de
modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, persoana inculpatului și
împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța nu poate omite a avea în vedere pericolul social al faptei săvârșite de inculpat
care a condus cu bună - știință fiind sub influența băuturilor alcoolice, transportând alți doi
pasageri în microbuz (pe martorii C.P. și D. C.), fapt ce putea avea consecințe deosebit de
grave atât asupra acestora cât și asupra celorlalți participanți la trafic, cunoscut fiind faptul că
una dintre cauzele principale ale producerii accidentelor rutiere o reprezintă consumul de
alcool la volan.

În continuare, se va face aplicarea prevederilor art. 396 alin.10 C.proc.pen. potrivit

cărora limitele de pedeapsă se reduc în cazul pedepsei închisorii cu o treime, iar în cazul
amenzii cu o pătrime.

În cazul infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor
substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 și 3 din C.pen., fiind îndeplinite condițiile art. 374 alin. 4
C.proc.pen., instanța urmează să aplice o pedeapsă cu reducerea limitelor în conformitate cu
dispozițiile art. 396 alin. 10 C.proc.pen, respectiv limitele speciale ale infracțiunii prev. de
art. 336 alin. 3 C.pen. (2 – 7 ani de închisoare) se reduc cu o treime, rezultând un minim
special de 1 an și 4 luni și un maxim special de 4 ani și 8 luni închisoare.

Întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei dând dovadă de o atitudine sinceră

pe parcursul procesului penal, față de circumstanțele personale ale acestuia, instanța
apreciază că se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea la nivelul
cuantumului minim permis de legiuitor, motiv pentru care în baza art. 336 alin. 3 C.pen. va
condamna inculpatul PĂLCĂU G. la pedeapsa închisorii de 1 an și 4 luni , pentru săvârșirea
infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe , faptă
săvârșită la data de 21.06.2016.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate instanța apreciază, în

contextul celor deja menționate, că scopul preventiv, educativ coercitiv al pedepsei nu
implică în mod indispensabil privarea de libertate a inculpatului.

Instanța consideră raportat la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, circumstanțele

personale ale acestuia, inculpatul fiind la primul conflict cu legea penală, că scopul pedepsei
astfel cum a fost anterior expus poate fi atins și fără executarea în regim de detenție a
pedepsei aplicate. Astfel instanța apreciază că mediul penitenciar ar avea consecințe nefaste
asupra personalității inculpatului, vieții de familie a acestuia, motiv pentru care nu se impune
executarea în regim de detenție a pedepsei.

În concret, inculpatul nu este o persoană care să prezinte pericol pentru societate, iar
dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei cu obligarea respectării unor
măsuri de supraveghere va reprezenta o sancțiune suficientă de natură să atragă atenția
inculpatului și să-l conștientizeze pe acesta din urmă de valoarea socială a normelor penale
încălcate prin săvârșirea faptei.

În același timp, instanța apreciază că aplicarea unei alte instituții privitoare la modul
de individualizare a pedepsei, cum ar fi renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea
aplicării pedepsei nu este posibilă, în raport de maximul special al pedepsei (de 7 ani),
prevăzut pentru forma agravantă a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și având în
vedere prev. art. 80 alin. 2 lit. d) și art. 83 alin. 2 C.pen..

Astfel, în baza art. 91 alin. 1 C.pen., va dispune suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei principale pe durata unui termen de supraveghere minim de 2 ani stabilit
conform art. 92 C.pen., termen care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei
hotărâri.

Va încredința supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune Ialomița.

În baza art. 93 alin. 1 C.pen., va obliga inculpatul la respectarea următoarelor măsuri

de supraveghere pe durata termenului de încercare.
 În baza art. 93 alin. 2 C.pen. va impune inculpatului respectarea unor obligații pe
durata termenului de supraveghere.

În baza art. 93 alin. 3 C.pen. coroborat cu art. 404 alin. 2 C.proc.pen. va impune
inculpatului obligația să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă
de 60 de zile, la Primăria Mun. Fetești – Direcția de Administrare a Domeniului Public sau la
Unitățile de Învățământ din mun. Fetești.

În baza art. 404 alin. 2 C.proc.pen. va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor
art. 96 alin. 1, 2 și 4 N.C.p.

În temeiul art. 274 C.pr.pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare

avansate de către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art. 336 alin. (3) C.pen. condamnă inculpatul PĂLCĂU G.( fiul lui V. și V.,
născut la data de 23.11.1962 cetățenie română, studii profesionale, rezervist, conducător auto,
căsătorit, fără antecedente penale) la pedeapsa închisorii de 1 an și 4 luni , pentru săvârșirea
infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe , faptă
săvârșită la data de 21.06.2016.

În baza art. 91 alin. 1 C.pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei principale pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani stabilit conform art. 92
C.pen., termen care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Încredințează supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune Ialomița.

În temeiul art. 274 C.pr.pen. plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat rămân
în sarcina inculpatului.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunțată în ședința publică astăzi,

12.07.2018.
Bibliografie

www.portaljust.ro

www.rolii.ro