Sunteți pe pagina 1din 4

Traducere din limba engleză

Comunicat de presă emis de Registratură


Curtea Europeană a Drepturilor Omului ECHR 008(2020)

Prejudiciile aduse de un ziarist pentru că a publicat câteva articole pe blogul său în


care critica un alt ziarist: încălcarea libertății de exprimare
În Hotărârea Camerei1 de astăzi, privind cazul lui Gheorghe-Florin Popescu vs. Romania (
cererea nr. 79671/13) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, unanim, că a existat: o
încălcare a Articolului 10 (libertatea de exprimare) din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului.
Cazul a vizat decizia autorităților naționale de a ordona reclamantului, un ziarist, să plătească
pentru prejudiciile aduse pentru publicarea a cinci postări pe blog în care îl critica pe L.B, alt
ziarist care este redactor-șef la un ziar din cadrul Grupului Media Deșteptarea și producător
pentru un post de televiziune local care aparține aceluiași grup.
Curtea a descoperit, în special, că Tribunalele naționale nu au reușit să aducă motive relevante
și suficiente pentru a justifica ingerința în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare.
Standardele aplicate de Tribunalele naționale nu au fost compatibile cu principiile cuprinse în
Articolul 10 din Convenție, incluzând, în special, contribuția la o dezbatere de interes public,
dacă persoana în cauză era cunoscută și comportamentul său anterior, conținutul, forma și
consecințele publicării, precum și gravitatea sancțiunii aplicate. De asemenea, acestea nu și-au
întemeiat deciziile pe o evaluare acceptabilă a faptelor relevante.
A rezultat că ingerința la dreptul reclamantului pentru libertatea de exprimare nu a fost
„necesară într-o societate democratică” și că a existat o încălcare a Articolului 10 din
Convenție.

Faptele principale
Reclamantul, Gheorghe-Florin Popescu, este un cetățean roman, născut în 1971 care locuiește în Bacău(
România).

În 2011, dl. Popescu, un ziarist, a publicat pe blogul său (www.aghiuta.com) o serie de articole care-l
vizau pe L.B., care a introdus o acțiune civilă în fața Tribunalului de Primă Instanță din Bacău. Pe 11
aprilie 2012, Curtea a admis în parte acțiunea înaintată de L.B și a ordonat D-lui Popescu să plătească
5.000 RON (aproximativ 1.100 Euro) în ceea ce privește daunele nepecuniare.

Curtea a considerat că în articolele postate pe 7 iulie și pe 18 august 2011, dl. Popescu a descris fără nici
o bază factuală pe L.B. ca fiind responsabil moral pentru o crimă-sinucidere. În ceea ce privește articolele
postate pe 15 ianuarie, 8 iulie și 4 august 2011, Curtea a decis că expresiile vulgare și defăimătoare au
defăimat onoarea și reputația lui L.B.

1
Conform Articolului 43 și 44 din Convenție, această Hotărâre a Camerei nu este definitivă. Pe o perioadă de trei luni după pronunțarea sa,
orice parte poate cere ca acest caz să fie înaintat Marii Camere a Curții. Dacă se face o astfel de cerere, un complet alcătuit din cinci judecători
va decide dacă cauza necesită o examinare suplimentară. În acest caz, Marea Cameră va audia cazul si va înainta o decizie finală. Dacă cererea
de sesizare este respinsă, Decizia Camerei va deveni definitive în acea zi.
Odată ce decizia devine definitive, se transmite Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei pentru supravegherea executării acestuia.
Mai multe informații despre procesul de execuție pot fi găsite aici: www.coe.int/t/dghl/monitoring/execution.

1
Traducere din limba engleză
Comunicat de presă emis de Registratură
Curtea Europeană a Drepturilor Omului ECHR 008(2020)

Dl. Popescu a înaintat un recurs. Tribunalul județean a refuzat acest recurs și a aprobat constatările
Tribunalului de Primă Instanță, și anume, acuzațiile privind pe L.B. ce au fost făcute fără bază factuală și
prin urmare, a depășit limitele libertății de exprimare.

Dl. Popescu a înaintat un alt recurs la Curtea de Apel din Bacău împotriva acestei decizii. Printr-o
hotărâre din 17 iunie 2013, Curtea de apel a respins recursul ca fiind nefondat. Aceasta a considerat că
dl. Popescu nu a refuzat că el a administrat site-ul în chestiune și că în orice caz, acuzațiile formulate în
articolele contestate erau defăimătoare și jignitoare în natură și au depășit limitele libertății de
exprimare, ducând astfel la răspunderea sa delictuală, în conformitate cu Articolele 998 și 999 din Codul
Civil.

Reclamații, procedura și componența Curții


Pe baza Articolului 10(libertatea exprimării), , Tribunalele naționale au susținut că, reclamantul prin
constatarea împotriva sa în cadrul unei proceduri civile pentru postarea a cinci articole pe un blog
administrat de el, a încălcat dreptul său privind libertatea de exprimare.

Reclamația a fost depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pe 17 decembrie 2013. Hotărârea a
fost data de o Cameră compusă din șapte judecători, după cum urmează:

Yonko Grozev (Bulgaria), Președinte,


Faris Vehabović (Bosnia și Herțegovina),
Iulia Antoanella Motoc (Romania),
Armen Harutyunyan (Armenia),
Gabriele Kucsko-Stadlmayer (Austria),
Tim Eicke (Regatul Unit),
Jolien Schukking (Olanda),
și Andrea Tamietti, Grefierul Secțiunii.

Decizia Curții
Articolul 10
Curtea a notat că, părții i s-au acordat despăgubiri împotriva reclamantului, un ziarist ce a atacat
onoarea și reputația lui L.B pentru ca a postat cinci articole pe blog, constituind o ingerință în dreptul
său la libertatea de exprimare. Ingerința a fost descrisă de lege, și anume de Articolele 998 și 999 din
fostul Cod Civil. Măsura contestată intenționa să protejeze onoarea lui L.B, și și, prin urmare, a urmărit
obiectivul legitim de "protejare a reputației sau drepturile altora ".

Principiile generale aplicabile cazurilor în care dreptul la libertatea de exprimare (Articolul 10) trebuie să
fie echilibrate în raport cu dreptul la respectarea vieții private (Articolul 8) au fost stabilite de Marea
Cameră în cazul hotărârilor Von Hannover vs. Germania și Axel Springer AG vs. Germania, emise pe 7
februarie 2012. Curtea a identificat un număr de criterii, incluzând în special contribuția la o dezbatere
în interes public, în măsura în care, persoana implicată este bine-cunoscută și comportamentul său
anterior, conținutul, forma și consecințele publicării precum și gravitatea sancțiunii impuse.

2
Traducere din limba engleză
Comunicat de presă emis de Registratură
Curtea Europeană a Drepturilor Omului ECHR 008(2020)

Evaluând motivarea deciziilor in cadrul procedurilor interne, Curtea a notat că Tribunalele naționale și-
au bazat analiza în special pe impactul negativ al declarațiilor contestate privind onoarea, reputația și
demnitatea lui L.B. și pe faptul că reclamantul nu a putut să dovedească afirmațiile sale.

Ele nu au făcut nici o distincție între declarațiile de fapt și hotărârile de valoare.


Curtea a mai notat că Tribunalele naționale nu au reușit să analizeze câțiva factori esențiali. Prin urmare,
au luat în considerare o pondere foarte mare la nevoia de a compensa daunele nepecuniare ale lui L.B.,
ignorând faptul că reclamantul era ziarist și că libertatea de exprimare a presei îndeplinește o funcție
fundamentală într-o societate democratică. În plus, Curțile naționale nu au reușit să noteze că această
cauză privea conflict de drepturi între libertatea exprimării și protecția reputației.

Instanțele naționale nu au examinat în acest caz dacă declarațiile reclamantului au vizat un domeniu de
interes public și dacă au contribuit la o dezbatere de interes general. Totuși, analiza declarațiilor
contestate a fost de o importanță semnificativă în evaluarea necesității ingerinței în dreptul de libertate
la exprimare. Instanța a mai notat că Tribunalele naționale nu au ținut cont nici de faptul că L.B. era
bine-cunoscut sau de comportamentul său anterior. Nu s-a stabilit cu exactitate dacă L.B. era „o
persoană publică” care acționa într-un context public, în sensul jurisprudenței Curții, având în vedere
posibila sa implicare în viața politică sau ocuparea sa ca redactor-șef și producător de televiziune într-un
grup media.

În ceea ce privește conținutul articolelor contestate , Curtea a notat că Tribunalele naționale nu au reușit
totuși să stabilească scopul lor, ci doar au ajuns la concluzia ca reclamantul l-a descris pe L.B. într-o
lumina negativă care ar fi putut să-i provoace suferință psihologică, îngrijorare și durere. În opinia Curții,
un astfel de raționament a demonstrat o acceptare tacită a faptului că respectarea vieții este cu mult
mai presus decât respectarea dreptului la libertatea de exprimare în speță.

În ceea ce privește forma articolelor în discuție, Curtea a acceptat că stilul lor ar putea părea deschis la
critică, în special în ceea ce privește natura ofensatoare a unor pasaje. Totuși, chiar dacă natura satirică
a articolelor a fost principalul argument în apărarea reclamantului, tribunalele naționale nu au reușit să
investigheze cu destulă atenție dacă acest lucru a reprezentat o formă de exagerare sau nu, sau o
denaturare a realității, menită de fapt să provoace.

În opinia Instanței, stilul a făcut parte din forma de exprimare și a fost protejat conform Articolului 10, la
fel ca și conținutul declarațiilor.

Curtea a mai notat că Tribunalele naționale nu au evaluat măsura în care au fost difuzate, nici
accesibilitatea acestora, nici dacă solicitantul era un blogger bine-cunoscut sau un utilizator popular de
social media, care ar fi putut atrage atenția publicului și a sporit impactul potențial al declarațiilor
contestate.

În cele din urmă, în ceea ce privește gravitatea sancțiunii impuse, în absența informației despre
executarea hotărârii naționale, Curtea nu a putut specula în ceea ce privește impactul sancțiunii asupra
situației reclamantului.

3
Traducere din limba engleză
Comunicat de presă emis de Registratură
Curtea Europeană a Drepturilor Omului ECHR 008(2020)

În concluzie, Curtea consideră că tribunalele naționale nu au reușit să ofere motive relevante și


suficiente care să justifice ingerința în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare. Standardele
aplicate de tribunalele naționale nu sunt compatibile cu principiile cuprinse în Articolul 10 din Convenție
și deciziile lor nu sunt bazate pe o evaluare acceptabilă a faptelor relevante.

A rezultat că ingerința la dreptul reclamantului pentru libertatea de exprimare nu a fost „necesară într-o
societate democratică” și că a existat o încălcare a Articolului 10 din Convenție.
Hotărârea este disponibilă doar în limba franceză.

Acest comunicat de presă este un document emis de Registratură. Nu obligă Curtea. Deciziile, hotărârile
și orice alte informații despre Curte pot fi găsite pe www.echr.coe.int. Pentru a primi comunicatele de
presă ale Curții, vă rugăm să vă abonați aici: www.echr.coe.int/RSS/en sau să ne urmăriți pe Twitter
@ECHR_CEDH.

Contacte presă

În timpul actualei crize de sănătate publică, jurnaliștii pot să contacteze Unitatea de Presă pe adresa
echrpress@echr.coe.int

Denis Lambert
Tracey Turner-Tretz
Inci Ertekin
Neil Connolly
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost înființată la Strasbourg de către Consiliul Europei al
Statelor Membre în 1959 pentru a gestiona presupusele încălcări ale Convenției Europene a Drepturilor
Omului din 1950.

S-ar putea să vă placă și