Doru, pesonajul secundar, nu are de a face cu starea emotionala a Norei datorita faptului ca

fragezimea varstei o indruma sa actioneze in felul acesta. Ea a fost orbita de catre iubirea pe care i-o
purta lui Doru si a permis sentimentelor sa arate naivitatea de care aceasta dadea dovada prin
faptul ca la 16 ani a plecat de acasa pentru a-si trai viata cu un barbat matur negandindu-se ca asa
numita “dragoste” pe care au infiripat-o s ar putea sfasi in orice moment. Doru, fiind mai in varsta
decat ea, a realizat ca ceva nu avea sa functioneze corect si a ales sa sfarseasca aceasta relatie cam
tragic ce-I drept dar alegerea a fost insprebinele amandurora. Fata este mult prea tanara pentru a sti
ce i-ar aduce bucurie in viata sa. In relatii, la varste fragede, o despartire va avea loc mai devreme sau
mai tarziu, fapt pe care Nora nu l-a luat in considerare tinand cont si de diferenta varstei dintre cei
doi. Doru nu reprezinta problema din cauza careia fata a ajuns in punctual de a spera mai multe luni
la intoarcerea acestuia, ci ea si-a accentuat ideemea dorului de Doru, si tot odata cu asta a venit si
regretul, indurerarea dar si melancholia din sufletul fetei care ramase incomplet fara Doru in mintea
ei. Aceasta nu a constientizat ca este la inceputul vietii si ca vor urma si alte relatii pe langa cea cu
Doru si a reactionat impulsive, pe moment ca orice persoana in pragul in care sesizeaza ca o
persoana importanta pentru aceasta lipseste din viata sa. Nora si-a construit vise eronate cu vedere
la relatia sa cu Doru care a si adus-o in punctual de a astepta intoarcerea sa, negandindu-se ca acesta
nu este nici primul si nici ultimul barbat care ii va putea intra la suflet.