ENZIME ( BIOCATALIZATORI)

Definiție:
Enzimele sunt proteine cu funcții catalitice specifice. Catalizează reacțiile chimice
din sistemele biologice, reacții care în absența lor ar avea loc foarte încet sau deloc.

Proprietățile enzimelor
 Participă la reacția chimică, se reformează la sfârșitul reacției, nu se consumă;
 Nu modifică echilibrul unei reacții reversibile, dar măresc viteza de reacție în ambele
sensuri până la atingerea echilibrului;
 Sunt eficiente în cantități mici;
 Au activitate chimică (reprezintă raportul dintre viteza reacției catalizate și reacției
necatalizate) foarte mare;
 Au specificitate ( proprietatea de a cataliza un număr restrâns de reacții) mare.

Clasificare
 După tipul reacției catalizate: oxidoreductaze, transferaze, izomeraze, hidrolaze,
liaze, ligaze;

 Enzimele folosite în diagnostic:

TGO ( transaminaza glutamic oxalacetică);

TGP ( transaminaza glutamic piruvică);
LDH ( lactodehidrogenaza);
CPK ( creatininfosfatkinaza);
Amilaza; fosfataza alcalină și acidă;
Pseudocolinesteraza serică;
γGT ( γ- glutamil transferaza).

Reglarea sintezei de enzime are loc pe două căi:

 Inducere este sinteza de novo a unei enzime la stimulul existenței unei substanțe aflate
în exces în organism;
 Derepresie este stimularea sintezei enzimei, drept răspuns la absența unei substanțe
numită corepresor ( substanță care este produsul reacției catalizate de enzimă).

Coenzimele
Unele enzime au nevoie în activitatea lor de molecule neproteice numite coenzime.

Coenzimele au în structura lor vitaminele B1-B12, vitamina K care intră în componența

coenzimei Q.

Izoenzimele sunt enzime cu aceeași formulă moleculară, dar cu proprietăți fizico-chimice

diferite.
LDH are cinci izoenzime : LDH1- LDH5. Fiecare izoenzimă este un tetramer formată din două
tipuri de molecule monomere: una de origine hepatomusculară ( unitatea M-mușchi) și una de
origine cardiacă ( unitatea H- inimă).
LDH1- formată din 4 unități H; LDH 2- formată din 3 unități H și 1 unitate M; LDH 3-formată
din 2 unități H și 2 unități M; LDH 4- formată din 3 unități H și 1 unitate M; LDH 5- formată
din 4 unități M.
Prin încălzire la 55-600C LDH1 și LDH2 nu-și pierd activitatea, numai LDH4 și LDH5.
Separarea izoenzimelor se realizează prin electroforeză, cromatografie și absorbție selectivă.
În afară de LDH, mai sunt și alte enzime care au izoenzime: fosfataza alcalină și acidă,
pseudocolinesteraza serică.

Enzime cu importanță diagnostică

 Enzime secretate activ în plasmă ( enzime plasmatice funcționale) care acționează

asupra unor substraturi existente în plasmă. Existența acestora în plasmă arată
funcționalitatea organului producător. Exemplu: enzimele coagulării. Lezarea
organului producător duce la scăderea activității lor în plasmă.
 Enzime ale unor secreții exocrine nu au rol în plasmă, dar ajung aiciprin difuziune
pasivă de la organul producător. Exemplu: amilaza pancreatică, fosfataza alcalină
biliară, fosfataza acida prostatică. Creșterea fosfatazei alcaline biliare apare în icterul
mecanic, iar creșterea amilazei este cauzată de pancreatită sau paratiroidă.
 Enzimele celulare acționează intracelular, substraturile lor nu se regăsesc în plasmă.
Activitatea în plasmă este mai mică decât în celule (TGO, TGP, LDH, CPK). Aceste
enzime ajung în plasmă din cauza creșterii permeabilității membranei celulare. Se
numesc enzime plasmatice nefuncționale, pentru că prezența lor în plasmă este legată
de nefuncționarea celulei în care a luat naștere enzima.

Distribuția intracelulară a enzimelor și utilizarea lor în diagnostic

Enzimele sunt produse de diferite celule ale organismului. Fiecare enzimă este localizată în
diferite organite celulare ( lizozomi, microzomi, citoplasmă, mitocondrii). Dacă dozăm
activitatea enzimei în sânge, atunci activitatea maximă a enzimei va fi o măsură a numărului
de celule afectate. Dacă dozăm paralel enzimele cu diferite localizări în interiorul celulei, ne
putem da seama de măsura afectării celulei. Dacă apar enzimele citoplasmatice, atunci
celulele nu sunt grav afectate, leziunea este reversibilă, iar organele afectate se pot regenera.
Dacă apar enzimele mitocondriale, atunci leziunea este gravă, fără șanse de regenerare
(necroză).

TGO este enzima care se găsește în citoplasmă, mitocondrii (40%), ficat (60%), inimă și
mușchi. Creșteri marcate peste valorile normale apar în: infarct miocardic, hepatită acută și
necroză toxică a ficatului. Creșteri moderate apar în: icter, boli ale musculaturii striate, ciroză
hepatică și hepatită cronică.

TGP este enzima citoplasmatică a celulei hepatice, miocard și musculatură. Creșteri marcate
apar în: hepatita acută și necroza toxică a ficatului. Creșteri moderate apar în: hepatite
cronice, ciroză, icter, infarct miocardic.

LDH se găsește în mușchiul striat, ficat, rinichi, iar în cantități mici în ganglionii limfatici,
eritrocite și plămâni. Creșteri marcate apar în: infarct, necroză toxică a ficatului, boli
hematologice. Creșteri moderate apar în: hepatită virală, boli ale musculaturii striate,
hemoliză acută.
CPK are trei coenzime: CPK-MM (musculatură); CPK-MB (miocard); CPK-BB (creier).
Creșteri marcate apar în: boli ale musculaturii și infarct.

Amilaza este enzima secreției exocrine, care se elimină prin urină. Creșteri marcate apar în:
blocaj renal, pancreatită acută. Creșteri moderate apar în: cancerul de cap de pancreas,
abdomen acut, afecțiuni ale glandei salivare.

Fosfataza alcalină biliară

Creșterea fosfatazei alcaline biliare apare în icterul mecanic, iar creșterea fosfatazei de origine
osoasă apare în boli ale oaselor.

Fosfataza acidă prostatică se găsește în cantități mari în prostată și în cantități mici în

eritrocite, trombocite, oase și ficat. Are mai multe izoenzime dintre care cea mai importantă
este fracțiunea prostatică, care se dozează separat, folosind proprietatea de a se inhiba în
prezența tartratului de sodiu și potasiu. Creșteri apar în cancerul de prostată, cauterizarea
uretrei după un retuș rectal.

Pseudocolinesteraza serică
Creșterea pseudocolinesterazei serice apare în: diabet, obezitate, perioada de vindecare a
hepatitei, iar scăderi apar în: hepatite, insuficiență cardiacă, intoxicații cu organofosforice
( tratament cu L asparginază în leucemii).

γGT Creșteri apar în retenții biliare, iar scăderi la alcoolici.