v.

10
1. determinarea pretului in conditii de concurenta perfecta si monopol; (13/14/15)
13. Particularităţile formării preţurilor în condiţiile concurenţei perfecte.
Conc. perfecta – situatia cind toti producatorii sunt in masura sa-si vinda prod. la P. pietii si toti
cumparatorii pot sa cumpere, de asemenea, la P. pietii cit doresc. Caracteristici: nr. mare de vinz. si cump.;
omogenitatea ofertei; transparenta pietii; mobolitatea intrarilor si iesirilor. Form. P. pe piata cu conc.
perfecta se realizeaza la intersectia cererii cu oferta. Cele m. importante trasaturi ale P. pe aceasta piata
sunt: o marime fixata de echilibrul cererii cu oferta; o marime data ce nu se modifica odata cu schimbarea
cant. prod. oferite de fiece vinzator in parte; o marime acceptata atit de vinz., cit si de cump. Pe piata cu
conc. perfecta, intrepr. decide cant. produsa si oferita in cond. prof. maxim. Q(Pf max.)=>Mc=Mr. Pe per.
scurta de timp, vol. ofertei nu poate varia decit intre zero si o limita superioara impusa de capacitatile de
productie ale intreprinderii. Pe term. lung – oferta poate fi extinsa prin modernizarea utilajelor, darea in
exploatare a unor noi unitati s.a. Odata cu cresterea ofertei globale are loc reducerea treptata a Pe pina la
niv. costului unitar; prof. va fi nul, aceste unitati numindu-se intrepr. marginale.
14. Particularităţile formării preţurilor în condiţiile monopolului absolut.
Caracteristici: bun. este produs de o singura intrepr.; bun. nu poate fi substituit; bariere de intrare in ramura;
P. este impus si controlat. Stabilirea P. se face prin discriminare, adica prod. identice se vind la P. diferite,
pe piete diferite, pt diferiti consumatori. Pt ca discriminarea sa fie reusita, tre de luat in considerare urm.: 1)
Piata sa fie segmentata in corespundere cu capac. de cump., intensitatea cererii, locul si timpul consumului,
virsta, traditii. 2) P. diferentiate nu tre sa rezulte din costuri diferentiate. 3) Sa fie exclusa posibilitatea pt cei
care au cumparat cu un P. m. mic sa revinda cu un P. m. mare. Discriminari: 1) De gr. I – P. este ajustat
exact la cit este dispus clientul sa plateasca; 2) De gr. II – se stab. P. diferite pt diferite cant. de marfuri; 3)
De gr. III – P. diferite in localitati diferite, fiind unicul tip de discriminare care admite P. diferite in ftie de
costuri diferite.
15. Particularităţile formării preţurilor în cadrul concurenţei monopoliste.
Conc. monopolista se manifesta prin imbinarea unor elemente specifice conc. perfecte si monopolului,
deosebirea principala dintre ele consta in diversificarea sortimentala a prod. si alocarea unor fonduri
importante in scopuri publicitare. Dacă un producător a reuşit să atragă cump. prin anumite particularităţi
individuale ale mărf. sale, el dobândeşte temporar o poziţie de monopol asupra acestei mărfi. Pe term. scurt
firma va alege vol. producţiei sale în condiţia egalităţii MC=MR, iar P. îl va stabili în conformitate cu
evoluţia curbei cererii. Prof. firmei va fi acelaşi ca şi prof. firmei monopoliste. Pe term. lung, echilibrul
firmei monopoliste concurenţiale are 2 caracteristici: 1) P. prod., ca şi în condiţiile de monopol, este mai
mare ca MC, însă datorită înclinaţiei negative a curbei cererii, MR este mai mic ca P.; Intrarea liberă pe
piaţă şi, respectiv, nr. mare de întrepr. determină egalarea P. cu ATC exact ca în cond. conc. perfecte, fapt
ce va genera obţ. unui profit nul.
2. preturi legate, neschimbate si preferentiale; (10)
10. Strategia preţurilor legate, neschimbate şi preferenţiale.
1. Strategia P. legate: la stabilirea acestora se iau în calcul P. de realizare şi ch. legate de exploatare
(deservirea tehnică). 2. S. P. neschimbate. În condiţiile schimbării permanente a P. la resurse şi mat. prime,
costurile nu pot rămâne aceleaşi pe o perioadă lungă de timp. Pt a exclude majorări de preţ se recurge la
reducerea greutăţii, mărimii ş.a. 3. S. P. preferenţiale: Pt bunurile de larg consum, ce se bucură de
popularitate, se stabilesc P. mai mici pt a atrage consumatorii, în speranţa că ei se vor interesa şi de alte
mărf. oferite în cadrul unităţii comerciale.
5. problema cu cei 6 pasi (PP, PR, PA), unde trebuia de aflat preturile a 2 compani..
V9
1) determinarea pretului in conditiile de concurenta monopolista si oligopoly(15/16)
15. Particularităţile formării preţurilor în cadrul concurenţei monopoliste.
Conc. monopolista se manifesta prin imbinarea unor elemente specifice conc. perfecte si monopolului,
deosebirea principala dintre ele consta in diversificarea sortimentala a prod. si alocarea unor fonduri
importante in scopuri publicitare. Dacă un producător a reuşit să atragă cump. prin anumite particularităţi
individuale ale mărf. sale, el dobândeşte temporar o poziţie de monopol asupra acestei mărfi. Pe term. scurt
firma va alege vol. producţiei sale în condiţia egalităţii MC=MR, iar P. îl va stabili în conformitate cu
evoluţia curbei cererii. Prof. firmei va fi acelaşi ca şi prof. firmei monopoliste. Pe term. lung, echilibrul
firmei monopoliste concurenţiale are 2 caracteristici: 1) P. prod., ca şi în condiţiile de monopol, este mai
mare ca MC, însă datorită înclinaţiei negative a curbei cererii, MR este mai mic ca P.; Intrarea liberă pe
piaţă şi, respectiv, nr. mare de întrepr. determină egalarea P. cu ATC exact ca în cond. conc. perfecte, fapt
ce va genera obţ. unui profit nul.
16. Particularităţile formării preţurilor în condiţiile oligopolului şi duopolului.
Caracteristici: interdependenta; incertitudinea; nr. redus de producatori; bariere de intrare in ramura.
Maximizarea prof. cumulat se bazează pe 2 ipoteze: 1) în cond. oligopolului omogen, tendinţa de
maximizare a prof. este mai puternică atunci când nr. producătorilor este mai restrâns, fiind evidentă
interdependenţa deciziilor cu privire la P. Strategia se bazează pe creşterea productivităţii muncii, pe
costurile unitare cât mai reduse. În acest caz sunt posibile 2 atitudini ale întrepr. care condiţionează
comportamentul P.: atitudine de pace (carteluri de pret) si atitudine de război (“razboiul preturilor”).
2) în cond. oligopolului neomogen prod. concurează nu prin P., ci prin anumite performanţe, parametri
tehnici, constructivi şi funcţionali. Strategia presupune înnoirea continuă, modernizarea prod. şi înlocuirea
celor vechi, antrenând şi costuri mai mari la începutul lansării.
2) analiza corelatiei parametrilor cost volum profit(18)
18. Fundamentarea preţurilor în funcţie de parametrii cost/volum/profit.
Intrepr. decide ce cantitate urmeaza a fi produsa si oferita pe piata si in acest context este binevenita analiza
corelatiei dintre param. cost/volum/profit, care presupune stabilirea gradului de influenta a modif.
volumului vinz. asupra modif. costului si a prof. Deciziile care rezulta in urma analizei acestor parametri se
refera la: 1) Stabilirea cant. care daca ar fi produsa cu un anumit nivel de cost si vinduta la un anumit niv.
de P., va asigura egalitate intre incasari si costuri, prof. fiind nul. QBEP=FC/P-AVC. 2) Stab. cant. care
daca ar fi produsa cu un anumit niv. de cost si vinduta la un anumit niv. de P., va asigura incasarea marimii
asteptate a prof. QPf.ast.=FC+Pf.ast./P-AVC. 3) Determin. indicat. sigurantei (cu cit?) care reflecta
depasirea vol. efectiv al productiei asupra celui din pragul de rentab. IS=Qef.-QBEP. 4) Determin. coef.
sigurantei (de cite ori?) CS=IS/QBEP.
3)c
4)a
5) problema cu PP PR PA, ti se da pret final, tre de calculat costul total
Var. 1
1. Enumerati si caracterizati functiile pretului;(2)
2. Funcţiile preţului.
1) Instrument de masura: Măsoară consumurile de muncă, mat. primă, materiale, precum şi mărimea
profitului, insa P. nu măsoară totdeauna la justa val. costul de producţie şi profitul aşteptat, deoarece acesta
nu poate ingloba toti factorii obiectivi si subiectivi ce duc la formarea P.; Cu ajutorul P. pot fi dimensionati
indicatori atit de nivel micro cit si macroeconomic.
2) Ftia de stimulare: Daca niv. P. corespunde cu capacitatea de cump., gradul de utilitate s.a. factori
analizati de consumatori, P. va stimula ag. ec. sa continuie procesul de prod., iar consumatorii sa cumpere.
3) Distribuire si redistribuire a ven.: In cadrul acestei ftii are loc transferul val. factorilor de prod. utilizati.
La momentul vinzarii prod. finit, antreprenorul are posibilitatea de a-si forma ven., care sunt distribuite
intre ag. ec., cumparator si stat. La niv. macroec. P. participa la form. ven. bugetare care apoi sunt
distribuite intre stat, institutii publice s.a. 4) F. de echilibrare a cererii cu oferta. 5) Pirghie a politicii ec.: P.
orienteaza act. antreprenorilor spre utiliz. rationala a resurselor.

2.Metoda costului partial:esenta, avantaje, dezavantaje...;(17)

17. Metodele de determinare a preţurilor în baza costului.
Punctul de pornire in stabilirea P. sunt costurile de productie. 1) Met. costului complet: P=ATC(1+Mp).
Avantaje: simpla in utiliz.; toata info. necesara se afla la intrepr.; prin intermediul P. se asigura recuperarea
costului si obt. prof. dorit. Dezavantaje: nu se ia in considerare cererea si elasticitatea ei; nu cointereseaza
producatorul in reducerea costurilor de productie; marimea costului si a P. se afla in leg. directa cu FC. 2)
Met. costului partial: P=AVC(1+Mc) sau P=AVC+CPU. Avantaj: Marimea costului si a P. se afla in leg.
indirecta cu FC. Astfel, ag. ec. calc. un P. echitabil sau adopta niste decizii specifice cu privire la acceptarea
sau respingerea unei comenzi suplimentare la P. m. mici decit cele de pe piata sau decit costurile de
productie.
3. si 4. test grila...una din intrebari era cu analiza tehnica a valorii;
5. Problema: Se dau trei coeficienti de elasticitate, se da pretul, cantitatea initiala, care se modifica cu
10%..,si treb de determinat pretul la fiecare.
Var.3
1.Descrieti teoriile valorii ce descriu semnificatia pretului;(1)
1. Abordarea conceptului de preţ în TE.
Pt a intelege raporturile dintre P. si valoare, tre sa explicam acele 3 teorii care pun la baza P. anumite
elemente, si anume: 1) Teoria obiectiva a valorii (Aristotel, Smith, Ricardo, Marx), unde valoarea este
masurata prin cant. de munca consumata in procesul de prod.; Val. marfii rezulta nu numai din munca vie,
dar si din cea materializata; Marimea val. se schimba in ftie de productivitatea muncii. Aceasta teorie se
afla pe pozitia producatorului si recunoaste oferta drept factor determinant al valorii. 2) T. subiectiva a val.
(Menger, Marshall, Jevons). Se considera ca daca un bun nu e util, val. lui este nula; Val. este detemin. nu
doar de utilitate, dar si de raritate; Val. depinde nu doar de utilitatea totala a bun., dar si de utilitatea
marginala, care descreste pe masura consumului. Aceasta teorie se afla pe pozitia consumatorului – cererea.
3) T. de sinteza a val. (Marshall). Cererea si oferta contribuie la form. val., respectiv P. pietii rezulta din
echilibrul dintre acestea doua.
2: Obiectivele specifice ale politicii de pret; (7)
7. Politica de preţ - element al politicii de MK. Obiectivele politicii de preţ.
Prin politica de MK firma îşi defineşte poziţia sa faţă de 4 variabile (produs, promovare, pret, plasament),
care form. mixul de MK şi care constituie un instrument de promovare a acestei politici. Ca element distinct
al politicii de MK, politica de P. rep.-ta o totalitate de principii, norme, masuri prin care intrepr. isi defineste
obiectivele specifice domeniului de P.
1) Supravietuirea - firma îşi propune drept obiectiv principal menţinerea pe piaţă. Pt a nu-şi închide unităţile
şi a scăpa de stocuri se recurge la reducerea P. Profitul devine mai puţin important decât supravieţiurea şi,
atâta timp cât P. acoperă costurile variabile şi o parte din costurile fixe, firma îşi continuă activitatea.
Această strategie nu poate fi aplicată pe termen lung. 2) Maximiarea profitului actual - acest obiectiv este
urmărit de firmele aflate în cond. de incertitudine şi instabilitate sau în cazul ec. de tranziţie. Este posibila
pe term. scurt şi presupune alegerea acelui nivel de P. care asigură profitul curent maxim. 3) Max. vol.
vinzarilor – se poate atinge atunci când marfa este produsă în cantităţi mari, P. fiind dimensionat după
cerere. 4) Max. cotei de piata – in acest caz piata-tinta este cons. mediu spre care se orienteaza cu P. la fel
medii. Acest lucru se poate realiza daca intrepr. produce bun. in cant. mari si reuseste sa atinga efectul ec.
de scara. 5) Valorificarea avantaj. de piata - se stabileşte P. în aşa fel încât să determine câteva segmente de
piaţă să adopte noul avantaj al unui produs la P. mari. Când vol. vânzărilor scade, P. se reduce la un nivel
atrăgător pt un nou segment de consumatori. 6) Promovarea imaginii prod. - firma care a reuşit să obţ. o
poziţie de lider în calitate, stabileşte P. mari pt a acoperi costurile mari legate de eforturile majorării calităţii
şi de cercetările ştiinţifice efectuate în acest scop.
3)2 intrebari grila cu concurenta monopolista si cea perfecta
si o problema cu corelarea parametrilor
Var.6. 1) 17 17. Metodele de determinare a preţurilor în baza costului.
Punctul de pornire in stabilirea P. sunt costurile de productie. 1) Met. costului complet: P=ATC(1+Mp).
Avantaje: simpla in utiliz.; toata info. necesara se afla la intrepr.; prin intermediul P. se asigura recuperarea
costului si obt. prof. dorit. Dezavantaje: nu se ia in considerare cererea si elasticitatea ei; nu cointereseaza
producatorul in reducerea costurilor de productie; marimea costului si a P. se afla in leg. directa cu FC. 2)
Met. costului partial: P=AVC(1+Mc) sau P=AVC+CPU. Avantaj: Marimea costului si a P. se afla in leg.
indirecta cu FC. Astfel, ag. ec. calc. un P. echitabil sau adopta niste decizii specifice cu privire la acceptarea
sau respingerea unei comenzi suplimentare la P. m. mici decit cele de pe piata sau decit costurile de
productie.
2)26
26. Metodele directe de reglementare a preţurilor (tarifelor).
Met. reglementării directe - controlul nemijlocit din partea statului asupra nivelului sau a unor elemente
structurale a preţului. P. fixat în mod autoritar de către stat poate să apară ca P. maxim, minim sau
subvenţionat. La fel, statul controlează administrativ P. prin blocarea lor, prin limitarea nivelului
rentabilităţii sau a adaosului comercial. 1. P. maxim este inferior P. de echilibru, dar practicarea acestui P.
modifică vol. cererii şi ofertei, stimulează consumul şi sporeşte cantitatea cerută de produs. 2. P. minim se
foloseşte pt a stimula dezv. şi creşterea producţiei în unele sectoare şi este superior P. de echilibru.
Stabilirea P. minim deasupra P. de echilibru determină apariţia unui excedent de ofertă faţă de cerere.
Producătorii se vor afla în situaţia de a acorda anumite rabaturi cumpărătorilor pt a-şi spori vol. vânz. În
asemenea situaţii se recomandă ca statul să adopte măsuri prin care să asigure condiţii de desfacere a
surplusului de ofertă, fie prin achiziţii proprii, fie prin acordarea unor facilităţi fiscale, fie prin stimularea
exporturilor. 3. Preţul subvenţionat presupune acoperirea pierderilor pe care le pot înregistra întrepr., ca
urmare a practicării a P. mai scăzute, stabilite de stat. Mărimea subvenţiei este egală cu diferenţa dintre P.
normal şi P. garantat de stat. Subvenţia se acordă de la buget numai pe bază de doc., cu multe verificări sau
analize. Atitudinea faţă de subvenţie a ag. ec. este una negativă comparativ cu ven. proprii obţ. prin P. 4.
Blocarea P. rep.-tă menţinerea P. la unele tipuri de prod. pt o anumită per. de timp. 5. Limitarea niv.
rentabilităţii pt ag. ec. producători şi a adaosului comercial pt ag. ec. ce se ocupă cu desfacerea mărf.
Va.5
Strategia de preturi,(8,9,10) 8. Strategia de preţ. Etapele elaborării strategiei de preţ.
Strategia de P. - set de met. utiliz. de întrepr. în vederea realizării practice a obiectivelor stabilite de politica
de P. Etape: Culegerea informaţiei: evaluarea costurilor legate de producţie şi realizare; concretizarea
scopurilor financiare în direcţia obţ. profitului min., mediu sau max. pe o anumită per.; determinarea
concurenţilor potenţiali. La fel, se studiază posibilitatea practicării unor preţuri prin acord sau la
diferenţierea P. în fţie de reputaţia firmelor, calitatea şi sortimentul prod.; Analiza strategică: analiza
situaţiei financiare a întrepr. - elucidarea factorilor de influenţă asupra profitului net şi determin. pragului de
rentabilitate; analiza segmentară a pieţei include măsuri îndreptate spre segmentarea pieţei pe anumite
categorii de consumatori care vor avea reacţii diferite asupra P., cu scopul de a scoate în evidenţă
posibilitatea practicării P. diferenţiate; analiza concurenţei în condiţiile unei pieţe concrete scopul căreia
este prognozarea reacţiei posibile a concurenţilor asupra P.; evaluarea influenţei statului asupra
mecanismului P.; Constituirea strategiei: fundamentarea strategiei finale luând în evidenţă toţi factorii
enumăraţi.
9. Strategia preţurilor mari, medii şi mici.
1. Srategia P. mari se foloseşte în cadrul fundamentării P. pt prod. exclusiv noi. Firma stabileşte P. iniţial
înalte, orientate spre anumite segmente ale consumatorilor. La această etapă firma se află pe poziţia de
monopol, deci poate utiliza politica P. înalte, care au ca obiectiv principal recuperarea imediată a
investiţiilor. Atunci când vânzările se reduc, se reduc şi P., firma orientându-se spre alte segmente de
cumpărători. 2. S. P. medii este caracteristică firmelor care au ca scop obţ. prof. pe term. lung. Această
strategie este considerată ca fiind cea mai corectă fiindcă practicarea ei exclude “războiul preţurilor”, nu
favorizează apariţia concurenţilor în ramură şi generează un profit rezonabil. 3. S. P. joase - se stabilesc
iniţial P. mici pentru prod. unice. Firma în acest caz tinde să acapareze piaţa chiar de la început, să
înregistreze vânzări mari pe seama cărora să recupereze capitalul investit. Atunci când produsul este
recunoscut de consumatori se recurge la anumite majorări de preţ.
10. Strategia preţurilor legate, neschimbate şi preferenţiale.
1. Strategia P. legate: la stabilirea acestora se iau în calcul P. de realizare şi ch. legate de exploatare
(deservirea tehnică). 2. S. P. neschimbate. În condiţiile schimbării permanente a P. la resurse şi mat. prime,
costurile nu pot rămâne aceleaşi pe o perioadă lungă de timp. Pt a exclude majorări de preţ se recurge la
reducerea greutăţii, mărimii ş.a. 3. S. P. preferenţiale: Pt bunurile de larg consum, ce se bucură de
popularitate, se stabilesc P. mai mici pt a atrage consumatorii, în speranţa că ei se vor interesa şi de alte
mărf. oferite în cadrul unităţii comerciale.
2) tarifele in cadrul sistemului de preturi, (33) 33. Tarifele – parte componentă al sistemului de
preţuri. T. – categorie specifica a P. care se stabilesc si se aplica in domeniul prestarilor de serv. efectuate
atit pt unit. ec. cit si pt populatie. Prin T. intelegem expresia baneasca a valorii unui bun in calitate de
activitate. Elementele structurale: 1) Costul prestatiei – val. mat. ce sunt supuse prelucrarii si a pieselor ce
se monteaza; 2) Prof. unit. prestatoare de serv; 3) TVA. Grupe de clasificare: 1) T. pt serv. personale,
traditionale – se fixeaza pt reparatii, executarea de confectii s.a. 2) T. pt serv. colective – transport,
telecomun., gospod. comunala. 3) T. pt serv. de creare/inovare – serv. de cercetare, proiectare, MK. 4) T. pt
serv. de turism si aliment. publica; 5) T. pt. serv in agricultura – percepute pt lucrarile agricole mecanizate.
, si problema corelare prin interpolare. Simplu :)
V "13"
cea mai norocoasa: (la multiple choice B & B) raspunsurile corecte
1) Preturile din Comert(29) 29. Specificul calculării preţurilor în comerţ.
P. de comercializare sunt P. la care se vind marf. in cadrul un. comerciale specializate sau in cadrul
magazinelor proprii de desfacere. Categorii de P.: 1) P. producatorului. Se calc. de catre unit. producatoare.
P. net al producatorului include costul de productie si marja de profit; cel brut include P. net + TVA. 2) P.
cu ridicata se aplica la comercializarea marf. in cant. mari. Se calc. de catre unit. comerciale specializate in
desfacerea marf. en gross. P. net cu ridicata include P. net al furnizorului (unit. de productie autohtona sau
importatorul) si adaosul comerc. aferent vinzarilor cu ridicata. P. brut include pe cel net + TVA. 3) P. cu
amanuntul se aplica la comerc. marf. in cant. reduse. Se calc. de catre unit. comerciale specializate in
desfacerea marf. cu bucata. P. net cu amanuntul include P. net al furniz. (unit. de productie autohtona sau
importatorul + unit. de pret cu ridicata) si adaosul comerc. aferent vinzarilor cu amanuntul. P. brut include
pe cel net + TVA.
2) Premizele si Etapele liberalizarii preturilor in RM(24)
24. Liberalizarea preţurilor în R. Moldova.
În R. Moldova crearea unui sistem de preţuri specific economiei de piaţă a început odată cu Decretul
Preşedintelui din 1991 „Despre liberalizarea P. şi T. şi protecţia pieţei interne” şi a inclus 4 etape: I – 92-93;
II –93-94; III –94–97; IV – de la 1 ian. 98. În cadrul 1mei etape erau reglementate P. la producţia
importată, la prod. monopolurilor nat. (energetică, telecomun.), la serv. de transport, la producţia de primă
necesitate pt consumul populaţiei. Au fost instituite plafoane de P. la resurse energetice, metale preţioase,
zahăr, sare, medicamente. S-a redus lista prod. agricole pt care statul garanta P. minimale, acestea
aplicându-se doar la grâne cu excepţia porumbului. Adaosul comercial aplicat de unităţile de desfacere nu
depăşea 20%. Etapa 2 a întrodus schimbări esenţiale în mecanismul form. P. cu amănuntul care, în afară de
P. de livrare şi adaos comercial includ deja ch. de transport şi dobânda pentru credite bancare. Cota-plafon
de 20% adaos comercial a fost înlocuită cu 3 nivele a cotei. A fost schimbată baza de dimensionare a
adaosului comercial: dacă la 1ma et. ea constituia P. cu ridicata a mărfii, la et. a 2a – P. de livrare. In scopul
protecţiei pieţei interne, ca element al P. de import a fost implementat tariful vamal. In str. P. de import, în
afară de taxe vamale şi TVA de 20%, a fost implementat accizul. În cadrul etapei 3 au fost liberalizate P. la
pîine, lapte, medicamente. Prin adoptarea Legii “Cu privire la preţul normativ al pământului” se garantează
un niv. min. al P. de vânzare pt posesorii de terenuri agricole. Etapa 4 a început cu întroducerea Codului
fiscal, conform căruia a fost schimbat modul de calcul al ven. Implementarea SNC a întrodus modificări
substanţiale în clasificarea şi calculul costurilor, schimbări în termenii de plată a TVA şi în modul de calcul
al adaosului comercial. S-a revenit la metoda anterioară prin aplicarea cotei adaosului comercial la preţul cu
ridicata fără TVA.
Pînă la momentul actual 20% de preţuri sunt reglementate în mod direct de stat, celelalte 80% fiind
considerate P. libere. Desi a avut loc o liberalizare graduală a P., datorită caracterului său de noutate pt
cetăţenii obişnuiţi cu P. mici şi relativ stabile, s-a considerat că a avut loc o terapie de şoc. Efectele negative
s-au manifestat prin rata înaltă a inflaţiei, reducerea puterii de cumpărare a banilor şi a nivelului de trai a
populaţiei. Liberalizarea P. a atras după sine şi adoptarea unor măsuri de protecţie socială ca acordarea unor
compensaţii.
3) problema cu baremul de preturi
Var.14. 1) fundamentarea preturilor in baza echilibrului elementelor(modelul 3 "C")(23)
23. Determinarea preţurilor în baza echilibrului dintre cost, cerere şi concurenţă (modelul 3 „C”).
Etape: 1) Definirea obiectivelor pe care le urmareste ag. ec. prin fabricarea si vinzarea prod. sale; 2) Analiza
situatiei pe piata care se refera la asa aspecte ca: dimensiunea pietei, concurenta si fluctuatia P. pe piata; 3)
Determin. costurilor fixe si variabile si modif. acestora in ftie de vol. de productie; 4) Stab. str. si niv. P. cu
aplicarea marimii dorite de profit la costul unitar; 5) Prezentarea ofertei de P., prin care ag. ec. furnizeaza
unui potential client toata info. cu privire la marfa si P.
2) organele cu drept de decizie in domeniul formarii preturilor(25)
25. Necesitatea reglementării de stat a preţurilor şi tarifelor. Organele cu drept de decizie în
domeniul formării preţurilor.
Intervenţia statului în reglementarea P. şi T. este necesara in cazul lipsei de resurse de materii prime şi
energie, oferta dificitară la unele produse importante pt ec. şi populaţie, protejarea producţiei autohtone de
concurenţa străină, combaterea unor situaţii de monopol sau oligopol, precum şi al concurenţei neloiale. Cu
cât piaţa reală este mai îndepărtată de conc. perfectă, cu atât necesitatea intervenţiei statului asupra P. este
mai mare. Intervenţia statului în domeniul P. poate fi mai intensă în perioadele de criză ec., declin ec., sau
în timp de război, şi mai uşoară în perioadele de stabilitate. Prin amestecul în procesul form. P. se urmăreşte
asigurarea unei stabilităţi ec. şi protecţii sociale, satisfacerea unui minim de cerinţe şi interese. Organele:
Parlamentul RM; Guvernul; Ministerul Economiei; Ministerul Finanţelor; Ministerul Agriculturii şi
Industriei Alimentare; Ministerul Sănătăţii; Centrul pt Combaterea Crimelor Ec. şi a Corupţiei; Autorităţile
admin. publice locale; Agenţia Naţ. pt Protecţia Concurenţei.
var 11
1)Sistemul de preţuri. Tipurile preţurilor (3 si 4)
3. Sistemul de preţuri.
Totalitatea P. care stau la baza schimbului de bun. si serv. pe piata interna si internationala precum si
totalitatea rel. dintre ele. Deosebim 3 sisteme de P: 1) Sist. de P. administrate se bazeaza pe stabilirea
unitara si coordonata a P. de catre stat. Piata nu are nici o influenta asupra nivelului si dinamicii P., ca
rezultat se creaza dezechilibru in ec. care poate provoca inflatie si P. ireale. 2) Sist. de P. libere se form. sub
influenta factorilor pietei. Dreptul de decizie cu privire la P. revine producatorilor, P. final urmind sa fie
stabilit prin intermediul negocierii dintre consumatori si producatori. 3) Sist. mixt de P. se form. prin
interactiunea cererii si ofertei, statul intervenind in situatii de dezechilibru in pericol de inflatie.
4. Tipurile preţurilor şi clasificarea acestora.
1) Dupa modul de formare: libere; negociate între ag. ec.; reglementate de către organele de stat.
2) Dupa domeniul de aplicare: 1) P. fundamentale: P. ale comerciantului: en gross; en detail. P. ale
producătorului: de achiziţie a mat. prime; cu ridicata în cadrul comerţului cu ridicata. P. de transfer
stabilite pt un produs intermediar care face obiectul comerţului intern în cadrul unei firme. 2) P. funcţionale:
P. de ofertă (de catalog, de listă, de deviz); P. efective (de contract, de bursă, de licitaţie); P. de evidenţă
(medii, comparabile); P. de import-export; Preţuri mondiale.
3) Dupa modul în care reacţionează la variaţia anumitor factori: variabile – se schimbă cu uşurinţă în
funcţie de influenţa factorilor; fixe – işi păstrează acelaşi niv. un timp mai îndelungat; semivariabile – sunt
fixate limitele pîna la care, sau de la care ele se pot ridica ori coborî.
4) Dupa aria geografică şi intervalul de timp: unice - valabile pt toată ţara şi pt tot timpul anului;
diferenţiate.
5) Dupa modul de luare în considerare a TVA: preţuri cu si fără TVA.
2)CORELAREA PREŢURILOR PRODUSELOR NOI Corelarea prin compararea parametrilor
tehnici Corelarea preţurilor presupune efectuarea comparaţiilor pe baza cărora să se stabilească raporturile
corespunzătoare între produsul nou şi produsele similare existente pe piaţă, atât sub aspectul valorii de
întrebuinţare, cât şi sub aspectul eficienţei economice obţinute şi de producător, şi de beneficiar. Condiţia
necesară a reuşitei corelării este alegerea corectă a produselor-etalon.
1) ANALIZA TEHNICĂ A VALORII
Prin analiza tehnică a valorii se urmăreşte asigurarea unui raport optim între valoarea de
întrebuinţare a produselor şi costurile ocazionate de fabricarea şi realizarea acestora reflectate în preţ.
Pentru necesităţile activităţii de fundamentare a preţurilor se pot folosi tehnici de determinare a
coeficienţilor de importanţă (ierarhizare) a parametrilor valorii de întrebuinţare în baza matricei de
interacţiune a parametrilor. Cu ajutorul matricei se poate evalua importanţa fiecărui parametru al valorii
de întrebuinţare în totalul funcţiei produsului, exprimată într-un coeficient de ierarhizare a funcţiilor sau
ponderea fiecărui parametru în totalul valorii de întrebuinţare.Aplicarea acestei metode presupune 3 etape
distincte:
 enumerarea parametrilor şi descrierea lor în ansamblul valorii de întrebuinţare;
 analiza combinatorie a parametrilor ca importanţă şi interdependenţă;
 evaluarea soluţiilor de dimensionare a coeficienţilor de ierarhizare.
Rezultatul constă într-un şir de decizii pozitive sau negative, în baza cărora se determină gradul de
importanţă a fiecărui parametru constructiv pentru utilizator. De exemplu, dacă un parametru a
obţinut o pondere de 35% din total, respectiv pentru acest parametru consumatorul va achita 35%
din preţul final al utilajului.
Rezultatele se verifică în baza relaţiei D = n x ( n – 1 ) / 2, unde n este numărul total de parametri.
3) C
4)C
problema cu importul (ambele parti platitoare de tva)