Politica comercială 

reprezintă totalitatea reglementărilor adoptate de către stat cu caracter

administrativ, juridic, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar etc., în scopul promovării sau

restrîngerii schimburilor comerciale externe si a protejării economiei naţionale de concurenţa străină.

 principalul obiectiv, pe termen lung stimularea dezvoltării economiei naţionale şi protejarea

acesteia de concurenţa străină.

Politica comercială trei funcţii principale: 1) promovarea relaţiilor economice externe, adică

impulsionarea exporturilor; 2) protejarea economiei naţionale de concurenţa straină, ceea ce presupune

reglementări şi controlul asupra importurilor în spiritul acordurilor la care ţara respectivă este parte; 3)

urmărirea pentru a realiza un echilibru dinamic in balanţa comercială şi balanţa de plăţi, concomitent cu

sporirea rezervei valutare a statului.

obiective pe termen scurt şi mediu:

1)Perfecţionarea structurii schimburilor comerciale externe; 2)restrîngerea/stimularea comerţului cu

anumite produse sau grupe de produse; 3)Orientarea geografică a fluxurilor comerciale internaţionale,

restrîngerea fluxurilor cu unele ţări şi dezvoltarea lor cu altele; 4)Îmbunatăţirea raportului de schimb

prin sporirea puterii de cumpărare a exportului

 Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) care, de la 1 ianuarie 1995, a

devenit Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC).

În domeniul politicii comerciale, în general, se acţionează cu ajutorul a trei categorii principale de

instrumente şi măsuri: 1) Instrumente de natură tarifară (vamală); 2) Instrumente de natură

netarifară, inclusiv paratarifară; 3)Instrumente de natură promoţională (de promovare şi

stimulare). Primele două categorii se referă la import, iar ultima vizează exportul.

Politica vamală este realizată cu ajutorul reglementărilor adoptate de stat care vizează intrarea sau

ieşirea în/din ţară a mărfurilor şi care implică: controlul, cu ocazia trecerii frontierei de stat, a

mărfurilor şi mijloacelor de transport; îndeplinirea formalităţilor vamale; plata TV, adică

impunerea vamală.

Instrumentele principale prin care se realizează politica vamală sunt: 1)tarifele vamale: TV care se

percep asupra mărfurilor importate (exportate); 2)legile şi reglementările vamale: coduri vamale şi

regulamente vamale. 3)Codurile vamale 4) Regulamentele vamale la nivel national.

Plata TV indeplineste  trei funcţii de bază: 1)Funcţia de natură fiscală TV sursă importantă de venit

la Bugetul statului; 2)Funcţia de natură protecţionistă, pentru că protejeaza economia naţională de

concurenţa străină TV percepută la import ridică preţul mărcii importate,reducîndui forţa concurenţială

în raport cu produsul autohton; 3)Funcţia de negociere, pentru faptul că statele pot negocia (fie în

cadru bilateral, fie multilateral) clauze vamale reciproce sau nereciproce, ce au rolul de a stimula

schimburile comerciale.

TV sunt impozite indirecte pe care le percepe un stat asupra mărfurilor, atunci cînd acestea trec

graniţele vamale ale ţării respective. Ele sunt instrumente de politică vamală de natură fiscală,

deoarece sunt sursa de venituri la Bugetul statului. De asemenea, au o influenţă directă asupra preţului

produselor ce fac obiectul comerţului exterior.

TV clasificate criterii: 1)scopul impunerii sau nivelul impunerii; 2)obiectul impunerii sau dupa felul

operaţiilor de comerţ exterior sau direcţia circulaţiei mărfurilor în comerţul exterior; 3)modul de

percepere; 4) modul de stabilire sau de fixare de către stat.

1. După scopul impunerii avem:. a. TV cu caracter fiscal(. un nivel mai redus, avînd ca scop aducerea

de venituri la Bugetul statului,); b. TV cu caracter protecţionist (nivel mai ridicat, prin intermediul lor

urmărindu-se în primul rînd reducerea forţelor concurenţiale a mărfurilor importate şi implicit

protejarea produselor interne de concurenţa străină).

2) După obiectul impunerii sunt:a. taxe vamale de import;b. taxe vamale de export;c. taxe vamale de

tranzit.

a. Taxele vamale de import se percep asupra mărfurilor importate, atunci cînd trec graniţele

vamale ale ţării importatoare.  mijloc important de protejare a produselor naţionale faţă de

concurenta străină şi contribuie direct la ridicarea preţului mărfurilor importate, facîndu-le mai puţin

competitive în raport cu produsele autohtone.

Trăsăturile caracteristice ale TV de import:au cea mai largă raspîndire pe plan internaţional; se

aplică asupra celui mai larg nomenclator de produse supuse impunerii vamale;se practică pe perioade

de timp îndelungat;au, în general, un nivel mai ridicat faţă de celelalte taxe;fac obiectul negocierilor în

cadru bilateral şi multilateral.

b. TV de export se percep de stat asupra mărfurilor indigene (autohtone), atunci cînd acestea sunt

exportate. Ele nu au o largă răspîndire pe plan intern comparativ cu cele de import, se percep la un

nomenclator redus de produse şi pe perioade limitate de timp.

două  obiective: a)fie creşterea preţurilor produselor respective pe piaţa internaţională, cu condiţia

că statul respectiv să fie un principal exportator şi furnizor pe piaţa inernaţoinală la produselor vizate;

b)fie limitarea unor exporturi, de regulă, la produsele neprelucrate, de bază (materii prime industriale

şi/sau agricole), în scopul de a determina prelucrarea acestor produse în ţara respectivă în cantităţi mai

mari, pentru ca apoi să fie exportate ca produse manufacturate,  în vederea sprijinirii unor ramuri care

prelucrează materia autohtonă respectivă.

c. Taxele vamale de tranzit se percep de către stat asupra mărfurilor străine care tranzitează

(traversează) teritoriul vamal al unei ţări.  nu au o răspîndire prea mare pe plan internaţional, şi de

regulă atunci cînd se percep au un nivel reduse, intrucit statele interesate sa incurajeze tranzitul pe

teritoriul lor, aceata fiind o sursa importanta de venit. Scopul TV de tranzit este pur fiscal. Obtine venit

pentru buget.

3) După modul de percepere taxele vamale pot fi a. taxe vamale ad-valorem; b. taxe vamale

specifice; c. taxe vamale mixte.

a. Taxele vamale ad-valorem se percep de către stat asupra valorii vamale a mărfurilor

importate sau exportate. Se stabilesc sub forma unor cote procentuale, moneda naţională a ţării

importatoare.cea mai veche taxe cunoscute in istoria comerţului internaţional, cele mai răspandite pe

plan internaţional. Ele prezintă avantajul că sunt mai uşor de stabilit întrucît presupun doar fixarea

unei cote procentuale. neajunsuri, sensibilităţii lor la oscilaţiile preţurilor pe pieţele internaţionale de

mărfuri. dacă scad preţurile la mărfurile importate, atunci scad şi taxele;  dacă scad taxele, atunci scad şi

veniturile la Bugetul statului şi, deci, nu au un caracter protecţionist. De exemplu, scaderea pretului

marfii in urma intelegerii cu firma importatoare.

b. Taxe vamale specifice se percep de către stat pe unitatea de măsură fizică a mărfurilor

importate (sau exportate) (bucată, tonă, metru cub, metru pătrat etc.) şi se stabilesc sub forma unei

cifre (sume) absolute în moneda ţării respective (de ex.: 1000 unităţi monetare (lei, dolari, franci

francezi, lire sterline etc.) pentru o tonă de petrol, grâu, pentru un tractor de 50 CP, un automobil

FORD etc.). dezavantajul -presupune existența unui tarif vamal foarte detaliat, care trebuie să fie

1
mereu completat și revizuit pe măsură ce apar noi tipuri de produse ce intră în circuitul pieței

internaționale. avantaje (în raport cu cele ad-valorem), și anume: ele înlătură posibilitatea fraudării

statului de drepturile legale de vamă întrucât taxa vamală se raportează la unitatea de măsură fizică a

mărfii importate; totodată, volumul încasărilor la bugetul statului din perceperea acestor taxe nu este

influențat de oscilațiile situaționale ale prețurilor, ci numai de volumul fizic al importurilor.

c. Taxe vamale mixte pe lângă taxa vamală ad-valorem se mai percepe, temporar, și o taxă vamală

specifică atunci când prețurile înregistrează scăderi.

4) După modul de stabilire sau fixare de către stat, taxele vamale se împart în patru categorii:

Autonome (sau generale)Convenționale (sau contractuale)Preferențiale (sau de favoare)De

retorsiune (sau de răspuns).

1. Taxele vamale autonome (generale) sunt stabilite de către stat în mod independent și nu pe baza

unor conventii bi-multil,se percep asupra mărfurilor care provin din țările cu care statul respectiv nu are

încheiate acorduri comerciale, au un nivel ridicat și nu fac obiectul negocierilor.

2. Taxele vamale convenționale (contractuale) se stabilesc de către stat prin înțelegere cu alte state,

conform clauzelor convenite prin acordurile bi- sau multilaterale încheiate. Aceste taxe vamale se

aplică în regimul clauzei națiunii celei mai favorizate.

3. Taxele vamale preferențiale (de favoare) sunt taxe foarte reduse ca nivel (uneori chiar zero) și care

se aplică tuturor sau numai anumitor mărfuri importate din anumite țări și nu se extind asupra

mărfurilor provenind din celelalte țări. reflectă un regim de favoare ce se stabilește între anumite țări și

care nu se extinde asupra celorlalte state.

4. Taxele vamale de retorsiune (de răspuns) se aplică de către stat ca măsuri drastice și ca răspuns la

politica comercială neloială a altor state. Aceste taxe îmbracă două forme: taxe antidumping și taxe

compensatorii și se percep ca taxe vamale suplimentare, peste taxele vamale în vigoare. marja de

dumping (adică diferența dintre prețul intern de pe piața țării exportatoare și prețul de dumping – mai

redus – cu care s-a încercat trecerea pe o anumită piață), iar cele compensatorii nu pot depăși nivelul

subvenției de export (sau al primei directe la export).: taxe antidumping impotriva vânzării mărfurilor

pe piața externă la prețuri mai scăzute decât acelea de pe piața internă. taxe compensatorii - axa

specială percepută în scopul neutralizarii oricărei subvenţii acordate, direct sau indirect, în ţara de

origine sau în ţara exportatoare pentru producerea, exportul sau transportul unui produs.

Aceste taxe de retorsiune au o dublă natură: tarifară, netarifară.

Tariful vamal este un catalog care cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale,

precum și taxa vamală percepută asupra fiecărui produs sau grupă de produse.

sunt tratate două probleme cu privire la tarifele vamale: clasificarea mărfurilor în aceste tarife;formele

pe care le îmbracă acestea.

Încercări de clasificare a mărfurilor în tarifele vamale, criterii: originea mărfurilor (animală,

vegetală, minerală) și gradul lor de prelucrare (materii prime, semifabricate, produse finite) sau o

combinație a acestor două criterii.

În 1950, Biroul de Statistică a ONU a elaborat o Clasificare tip standard pentru comerțul

internațional. potrivit lui, statele raportează informațiile statistice vizând evoluția comerțului lor

exterior (volum valoric, dinamic, structură pe mărfuri, orientarea geografică a exportului și importului

etc.). Aceasta este o clasificare pe cinci cifre (secțiuni, diviziuni, grupe, subgrupe și poziții tarifare).

Nomenclatorul Consiliului de Cooperare Vamală de la Bruxelles. Și el a suferit o serie de

modificări pe parcurs, rămânând la o clasificare pe patru cifre (secțiuni – 21, capitole – 99, poziții și

supoziții tarifare.) La el au aderat circa 150 de state ale lumii.

În iunie, 1983, la Bruxelles, sub egida Consiliului de Cooperare Vamală,s-a

adoptat Convenția privind sistemul armonizat de descriere și codificare a mărfurilor.

caracteristici principale: are la bază cele două nomenclatoare cel mai larg răspândite pe plan

internațional (Nomenclatorul Consiliului de Cooperare Vamală de la Bruxelles și Clasificare tip

standard pentru comerțul internațional);clasificarea mărfurilor în cadrul acestui sistem armonizat de

descriere și codificare a mărfurilor., este flexibil, în sensul că poate fi folosit ca bază pentru o formă

prescurtată sau mai detaliată de clasificare; prezintă o serie de avantaje: facilitează derularea

schimburilor comerciale; facilitează colectarea, compararea și analiza datelor statistice referitoare la

schimburile comerciale internaționale; satisface, simultan, nu numai necesitățile de codificare ale

autorităților vamale, ci și pe cele ale organismelor de statistică, ale producătorilor, comercianților etc.

Moldova devenind membră la 28 octombrie 1994).

Pe plan internațional sunt folosite două feluri de tarife vamale: simple, compuse

Tarifele vamale simple sunt acelea care au o singură coloană de taxe vamale pentru toate produsele

supuse impunerii vamale, indiferent de proveniența lor (taxe convenționale). Acestea, sunt folosite, de

regulă, de unele țări în curs de dezvoltare.

Tarifele vamale compuse sunt acelea care au două sau mai multe coloane de taxe vamale, fiecare

aplicându-se mărfurilor provenind din anumite țări. Taxele vamale înscrise în aceste coloane pot fi

convenționale, autonome, preferențiale. Acest gen de tarife are cea mai largă răspândire pe plan

internațional, fiind folosit nu numai de țările dezvoltate, ci și de țările în curs de dezvoltare și țări în

tranziție la economia de piață.

Efectul protecționist al tarifelor vamale îmbracă două forme: cea a protecției nominale (de regulă,

mai mică decât cea efectivă)cea a protecției efective (de regulă, mai mare decât cea nominală)

Protecția nominală vizează valoarea întregului produs supus impunerii.Nivelul taxelor vamale

nominale la importul este diferit de la un produs la altul, de la o grupă de produse la alta.

Protecția efectivă măsoară sporul valorii nou create pe unitatea de produs în condițiile impunerii

vamale (care este mai mare), față de valoarea nou creată pe unitatea de produs în absența tarifului

vamal (care este mai mică).protecția efectivă variază direct proporțional cu nivelul dispersiei tarifare;

dacă aceasta crește, sporește și protecția efectivă și invers.

Metoda reducerii directe a TV, care poate îmbrăca forma reducerii TV fie ”produs cu produs”, fie

”țară cu țară”.

Metoda reducerii liniare și reciproce -reducerea tuturor taxelor vamale cu același procent. Metoda

armonizării TV reducere puternică a taxelor vamale cu cât acestea sunt mai ridicate.

Teritoriul vamal este acel spațiu geografic în interiorul căruia este în vigoare (se aplică) un anumit

regim vamal, o anumită legislație vamală. teritoriul vamal = teritoriul său național. Dacă două sau mai

multe state convin să formeze împreună o uniune vamală, atunci are loc extinderea teritoriului

vamal, aplică o politică comercială comună și, în primul rând, un tarif vamal comun.

Uniunile vamale două feluri: a) perfecte (sau complete), când sunt vizate toate produsele care se

schimbă reciproc și cu terții; b) imperfecte (incomplete), când sunt vizate numai o parte din produsele

care se schimbă reciproc și cu terții.

2
Zonele de liber schimb formă de extindere a teritoriului vamal numai în ce priveşte schimburile

comerciale reciproce, nu şi cu terţii. Ele sunt tot de două feluri: perfecte (complete) şi imperfecte

(incomplete). Mai sus.

Răsfrângerea teritoriului este exceptarea de la regimul vamal în vigoare a unei porţiuni dintr-un stat

naţional (un port, nu se percep taxe vamale de import. Prin exceptarea de la regimul vamal în vigoare a

acestor zone, teritoriul vamal al unui stat este mai mic decât teritoriul statului naţional, iar graniţele

vamale nu mai coincid cu cele ale statului. Se mai numesc zone libere. Pe plan internaţional, ele

îmbracă diferite denumiri -zone libere comerciale, zone libere industriale de export, zone economice

speciale (în RP Chineză), zone libere de depozitare, porturi libere sau porturi franco etc.

Zonele economice speciale, care au început să fie create în RP Chineză în ultimii 10-15 ani, păstrează

caracteristica zonelor libere (scutite de taxe vamale de import, dar prezintă şi unele particularităţi, cum

sunt -dimensiunea acestora este mare şi foarte mare (mii de ha), obiectivul -atragerea capitalului străin

căruia i se acordă facilităţi însemnate (scutiri de impozite pe venit, scoaterea din ţară a profitului în

valută etc.

antrepozitele vamale- depozite în care pot fi depuse şi păstrate mărfuri importate (sau mărfuri străine

în tranzit) pe o perioadă determinată de timp, fără a se plăti taxe vamale de import, dar cu plata legală a

taxelor de antrepozitare. reale şi nominale, precum şi publice sau private.

Antrepozitele reale sunt construcţii special amenajate în vederea depozitării și păstrării în condiţii

corespunzătoare a mărfurilor pentru o perioadă limitată de timp (în general, maximum doi ani). Ele

sunt administrate de birouri vamale care urmăresc intrarea, manipularea şi ieşirea mărfurilor din aceste

antrepozite.

antrepozite nominale (sau fictive) în aceste depozite nu pot fi păstrate decât anumite produse care se

deteriorează mai greu. În general, taxele sunt ceva mai mici decât cele percepute în antrepozitele reale.

În concluzie, se poate spune că, prin crearea de zone libere (inclusiv

antrepozite vamale), statele urmăresc o serie de obiective, cum sunt: promovarea și dezvoltarea

regiunilor respective, punerea în valoare a resurselor naturale interne și a forței de muncă disponibile,

atragerea de capital străin, încurajarea tranzitului pe teritoriul țării respective, sporirea încasărilor la

bugetul de stat etc.