Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Investigarea Criminalității Informatice - SPRINCEAN N. & URSU E
Investigarea Criminalității Informatice - SPRINCEAN N. & URSU E
REFERAT
La Disciplina: INVESTIGAREA CRIMINALITĂȚII
INFORMATICE
Masteranzi,
Sprincean Nicolae
Ursu Ecaterina
Coordonator ştiinţific,
S.L. DR. ING. Cristina Elena ANTON
CHIȘINĂU
2021
CUPRINS
1. CONSIDERAȚIUNI GENERALE.......................................
4. Constituția Româiei
6. http://lex.justice.md/
7. https://scribd.com/
8. https://www.wikipedia.org/
9. http://legislatie.just.ro/
PRACTICI INTERNAȚIONALE CU PRIVIRE
LA INVESTIGAȚIILE INFORMATICE
Având în vedere gama largă de infracțiuni informatice, nu pot exista proceduri încercate și
verificate la nivel general sau metode de cercetare a acestor infracțiuni. Fiecare anchetă și
abordare depinde de circumstanțele specifice și de procedurile de anchetă, iar metodele
trebuie să fie adaptate la fiecare caz. În special în domeniul criminalității informatice, modul
2
https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-12711-2017-REV-1/ro/pdf
de operare, software-ul și instrumentele utilizate se schimbă în mod constant și la intervale
scurte de timp. Tehnicile de anchetă trebuie, prin urmare, să fie actualizate constant (de
exemplu cu software special de anchetare), în conformitate cu evoluțiile din domeniul
criminalității informatice. În plus față de tehnicile de anchetă obișnuite, pentru anchetarea
cazurilor de criminalitate informatică se utilizează tehnici speciale. Există mai multe
posibilități: cele mai utilizate tehnici speciale de anchetă, care sunt instrumente de lucru
deosebit de eficace, în special atunci când este vorba despre cazuri care implică exploatarea
sexuală a copiilor, sunt interceptarea comunicațiilor, conservarea datelor și anchetele sub
acoperire. Acestea din urmă, utile în special în cazul în care ancheta nu se poate realiza cu
mijloace tehnice, se fac de către agenți sub acoperire, care anchetează pe forumuri și pe
platforme. Cu toate acestea, anchetele de acest tip pot produce rezultate satisfăcătoare numai
dacă se desfășoară pe termen lung.
3
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?%20uri=CONSLEG:2002D0187:20031001:RO:PDF
%20accesat%C4%83%20la%20data%20de%2001.11.2009.
lupta împotriva formelor grave de criminalitate, acoperind teritoriul mai multora dintre
ele, cu respectarea deplină a drepturilor şi libertăţilor fundamentale. În domeniul de
competenţă generală a EUROJUST-ului se include, potrivit art.4 pct.1 lit.b) din
decizia sus-menţionată, şi „criminalitatea informatică”. Participarea României la
sistemul EUROJUST este consecinţa adoptării, pe plan intern, a Legii nr. 58 din 22
martie 2006 pentru ratificarea Acordului privind cooperarea dintre România şi
EUROJUST, semnat la Bruxelles la 2 decembrie 2005, şi pentru reglementarea unor
măsuri referitoare la reprezentarea României la EUROJUST, în perioada ce precedă
aderării şi după data aderării la Uniunea Europeană 4. EUROJUST este un organ
colegial format din câte un reprezentant al fiecărui stat membru (având calitatea de
judecător, procuror sau poliţist) ale cărui atribuţii – stipulate în art. 6 şi art. 7 din
decizie, converg spre facilitarea cooperării judiciare în materie penală, în special în
faza de anchetă a infracţiunilor grave transnaţionale, inclusiv a celor de criminalitate
informatică.
5
Legea a fost publicată în Monitorul oficial al României nr. 594 din 1 iulie 2004.
Astfel, capitolul al III-lea din Convenţia menţionată vine să stabilească o sumă de
principii aplicabile în cooperarea în materie penală între statele semnatare ale
Convenţiei cu privire la investigarea infracţiunilor informatice, în special prin
facilitarea realizării extrădării (art.24 din Convenţie) sau alte forme de asistenţă
mutuală, între care informarea spontană (art.26) sau diferite forme de asistenţă
mutuală în luarea unor măsuri provizorii, cum ar fi „conservarea rapidă a datelor
informatice stocate” (art.29 din Convenţie), „dezvăluirea rapidă a datelor conservate”
(art. 30), accesarea mutuală sau trasnfrontalieră a datelor informatice (art.31-32),
strângerea în timp real a datelor referitoare la trafic (art.33) ori interceptării datelor
referitoare la conţinut (art.34). În acest sens, Convenţia a determinat crearea în fiecare
stat semnatar al Convenţiei a unui un punct de contact disponibil 24 de ore din 24, 7
zile din 7, în scopul asigurării unei asistenţe imediate pentru investigaţiile referitoare
la infracţiunile privind sisteme sau date informatice, sau pentru a strânge dovezile unei
infracţiuni în format electronic. Prin specificul său, criminalitatea informatică este o
problemă de criminalitate transnaţională, imposibil a fi rezolvată de către un singur
stat fără cooperarea celorlalte state implicate. Graţie noilor tehnologii, infractorul
informatic poate comite infracţiunea stând comod în faţa monitorului său într-o locaţie
situată la sute sau mii de kilometri de locul producerii rezultatului păgubitor. Prin
natura sa, infracţiunea informatică a spart barierele dreptului penal şi procesual-penal
tradiţional, a generat necesitatea nu doar a unor instrumente juridice noi adecvate de
luptă împotriva acesteia, dar a forţat statele să reglementeze într-un mod mai eficient,
mai puţin birocratic, instituţiile ce ţin de cooperarea internaţională între organele
judiciare penale.
6
Ulrich Sieber, Legal Aspects of Computer-Related Crime in the Information Society, studiu realizat la cererea
Comisiei Europene la 01.01.1998, disponibil la adresa http://ec.europa.eu/archives/ISPO/legal/en/comcrime/
sieber.doc accesată la 01.11.2009.
7
Vasile Troneci, Interpol. Poliţie fără frontiere, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001, p. 15.
techcrimes) în cadrul căreia funcţionează un oficiu specializat în criminalitatea
tehnologiei informaţiilor (ICT). De asemenea, activitatea Interpolului în domeniul
criminalităţii informatice este concretizată, între altele, în realizarea unui manual de
investigare în domeniu, manual bazat pe experienţele practice ale specialiştilor în
domeniu (Information Technology Crime Investigation Manual).
8
Predecesoarea OCED a fost OCEE (Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană) înfiinţată în anul
1947 pentru administrarea fondurilor canadiene şi americane destinate reconstrucţiei Europei după cel de Al
Doilea Război Mondial în cadrul Planului Marshall. Şi-a schimbat denumirea în OCED în anul 1961, scopul său
devenind acela de a ajuta statele membre să atingă o dezvoltare economică durabilă şi să crească standardul de
viaţă odată cu menţinerea stabilităţii financiare a statelor. Astăzi cuprinde 30 de state membre şi peste 70 de state
partenere.
Institutelor de Cercetare Criminologică (15-17 noiembrie 1976) – Conferinţa
Consiliului Europei asupra aspectelor criminologice ale infracţiunilor economice.
Astfel, au fost introduse o serie de infracţiuni informatice, inclusiv aceea de fraudă 9.
Alte iniţiative au fost legate indirect de protejarea vieţii private şi a datelor cu caracter
personal prin semnarea în 1981 a Convenţiei pentru protecţia persoanelor cu privire la
prelucrarea automată a datelor cu caracter personal10. În 1985, în cadrul Consiliului
Europei, s-a decis numirea unui comitet de experţi, care să analizeze aspectele legale
ce ţin de infracţiunile legate de utilizarea calculatorului. Comitetul a făcut o analiză a
legislaţiilor naţionale, a dezbătut problema criminalităţii informatice şi şi-a încheiat
activitatea în anul 1989 întocmind un raport ce a fost adoptat de Comitetul de Miniştri
al Consiliului Europei în septembrie 1989, document ce a luat forma juridică a unei
recomandări deosebit de importante în plan european – Recomandarea nr.9 din 1989.
Deşi fără a impune obligaţii statelor membre, această recomandare sugera statelor să ia
în considerare necesitatea modificării şi completării legislaţiilor penale naţionale cu
infracţiunile de natură informatică identificate de autorii raportului menţionat. Tot în
cadrul Consiliului Europei în baza unui raport întocmit de Comitetul pentru mass-
media, Comitetul de Miniştri adopta la 18.01.1988 Recomandarea nr.2 din 1988 asupra
măsurilor vizând combaterea pirateriei în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor
conexe, reglementare care statua faptul că autorii programelor software trebuie să se
bucure de protecţia drepturilor de copyright. După adoptarea Recomandării 9 din 1989,
în 1991 Consiliul Europei a decis înfiinţarea unui comitet de experţi care să abordeze
problema aspectelor procedurale ce ţin de investigarea infracţiunilor informatice,
constatându-se că specificul noilor infracţiuni trebuie reflectat cu instrumente
procedurale noi, adaptate tehnologiei computerelor. În aprilie 1995, raportul acestui
comitet a stat la baza adoptării de către Comitetul de Miniştri a Recomandării nr.13 din
1995 referitoare la problemele de procedură penale legate de tehnologia informaţiei.
Cele trei recomandări amintite au creat premisele necesare pentru adoptarea unei
convenţii europene – un instrument cu forţă juridică superioară, capabil să oblige la
crearea sau uniformizarea legislaţiilor naţionale în domeniul combaterii criminalităţii
informatice. Întrucât Universitatea Wűrzburg din Bavaria (Germania) organizase mai
multe conferinţe internaţionale pe teme de criminalitate informatică, analizând
9
Stein Schjolberg, Infracţiuni legate de utilizarea calculatorului, studiu prezentat în cadrul Conferinţei
„Provocările criminalităţii informatice”, Consiliul Europei - Strasbourg, 15-17 septembrie 2004, disponibil la
adresa http://www.cybercrimelaw.net/documents/ Strasbourg.pdf accesată la data de 15.07.2007.
10
ETS nr.108 disponibil la adresa http://conventions. coe.int/Treaty/en/Treaties/Html/108.htm accesată la
03.07.2007. România a semnat această convenţie la 18- 03.1997 şi a ratificat-o la data de 27.02,2002.
legislaţii naţionale şi propunând modificări legislative, Comisia Europeană a decis în
1995 ca această universitate, prin specialiştii ei, să desfăşoare, în baza unui contract de
cercetare, un studiu al cărui scop era „să furnizeze Comisiei Europene informaţii la zi
asupra aspectelor legale privind infracţiunile legate de utilizarea calculatorului,
stabilind legăturile necesare cu dezvoltarea societăţii informaţionale”. Studiul a fost
realizat în perioada octombrie 1996 - ianuarie 1998 şi a stat la baza adoptării, de către
Consiliul Europei, a Convenţiei Europene asupra criminalităţii informatice la
Budapesta în data de 23.11.2001. România, semnatară a convenţiei, a ratificat-o la data
de 1.09.2004 în urma adoptării Legii nr. 64/2004 11. În privinţa Republicii Moldova,
ratificarea Convenţiei s-a făcut prin Legea nr.6 din 02.02.2009, promulgată de
Preşedintele Republicii la 16.02.2009 şi publicată în Monitorul Oficial din 20.02.2009.
Potrivit documentelor de ratificare, Convenţia este aplicată de Republica Moldova
începând cu 1 septembrie 2009. Germania, deşi semnatară a Convenţiei de la data
elaborării sale, în 2001, a ratificat Convenţia la 9 martie 2009, intrând în vigoare
începând cu 1 iulie 2009. Deşi un instrument regional, elaborat în cadrul Consiliului
Europei, încă de la crearea sa Convenţia europeană asupra criminalităţii informatice şi-
a afirmat impactul global, nu doar european – la crearea sa au participat şi state din
afara Europei, și anume Japonia, Canada, SUA şi Africa de Sud. Convenţia a intrat în
vigoare, potrivit regulilor stabilite în cuprinsul acesteia, la data ratificării sale de către 5
state din care cel puţin 3 state membre ale Consiliului Europei, respectiv la 1.07.2004,
şi este însoţită de un raport explicativ cu un rol foarte important în înţelegerea şi
aplicarea corectă a dispoziţiilor Convenţiei. Convenţia este ratificată în prezent de 25
de state europene, alte 20 de state au semnat tratatul, dar încă nu l-au ratificat, iar dintre
statele nemembre SUA este singurul care a ratificat Convenţia la data de 29.09.2006,
fiindu-i opozabilă ca forţă juridică începând cu 01.01.2007. Deşi Statele Unite au
semnat Convenţia având tot interesul în a minimiza sau înlătura piedicile
administrative şi jurisdicţionale în investigarea crimelor informatice comise în special
împotriva companiilor şi instituţiilor americane, nu putem să nu observăm că este statul
care a formulat cele mai multe rezerve (în număr de 6) la ratificare, unele dintre acestea
făcând inaplicabile de către SUA unele dispoziţii importante din Convenţie. Convenţiei
europene asupra criminalităţii informatice i s-a adăugat un protocol adiţional (adoptat
la 28.01.2003 la Strasbourg, Franţa) prin care sunt incriminate ca fapte penale
11
Legea nr. 64 din 24 martie 2004 pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind criminalitatea
informatică, adoptată la Budapesta la 23 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 343 din 20 aprilie
2004.
publicarea prin reţelele informatice a oricăror conţinuturi propagandistice rasiste sau
xenofobe. Protocolul adiţional menţionat a intrat în vigoare la data de 1.03.2006, fiind
ratificat de 11 state europene şi semnat de alte 20 de state (Canada şi alte 19 state
europene).
BIBLIOGRAFIE:
5. Constituția Româiei
7. http://lex.justice.md/
8. https://scribd.com/
9. https://www.wikipedia.org/
10. http://legislatie.just.ro/