CHIRURGIE TORACICA , 2 - CHISTUL HIDATIC PULMONAR

CHISTUL HIDATIC PULMONAR

Definiţie:este o boală provocată de localizarea şi dezvoltarea în

plămâni a larvei de Taenia echinococus.
Etiopatogenie:ouăle parazitului eliminate din intestinele câinelui - gazda
definitivă -infestează omul, care este gazda intermediară, excepţional pe
cale respiratorie, prin inhalare, obişnuit pe cale digestivă. Contaminarea se
face fie direct, prin contact repetat cu câinele, prin mâini murdare, fie
indirect, prin apă sau alimente infestate.

Anatomie patologică:chistul este alcătuit dintr-o membrană zisă

proligeră sau germinativă, care dă naştere veziculelor-fiice, şi dintr-un
conţinut reprezentat de un lichid clar. Chisturile pot fi unice sau multiple,
sediul cel mai frecvent fiind la baza plămânului drept.

Simptome: chistul hidatic evoluează în trei faze:

prima fază, de chist închis, se caractrizează prin semne clinice de

obicei negative. Uneori pot apărea urticarie, prurit, tuse iritativă, uscată,
dispnee sau hemoptizii, examenul radiologie însă este caracteristic,
relevând o opacitate rotundă cu contur net delimitat. La stabilirea
diagnosticului contribuie eozinofilia sanguină, care depăşeşte 5%,
pozitivitatea intradermoreacţiei Casoni şi a reacţiei de fixare a
complementului;
a doua fază, de vomică hidatică, se caracterizează prin deschiderea într-o
bronhie, prin care se elimină un lichid clar, cu gust sărat, eventual şi
membrane; vomica poate fi unică sau fracţionată; se însoţeşte de un acces
de tuse, de dispnee şi dureri toracice violente, uneori şi de hemoptizie;
frecvent apar fenomene anafilactice;
faza de chist infectat, ultima fază, realizează simptomatologia unei
supuraţii pulmonare.
Evoluţia este lentă, îndelungată, fenomene de
compresiune (cianoză, dispnee, tuse) apar când chistul a ajuns de volumul
unei portocale (posibil în 2 - 3 luni, dar şi în 3 - 4 ani). Uneori, poate perfora
în bronhii, în cavitatea pleurală.
Diagnosticul boliise bazează pe anamneză (contactul cu animale, mai ales
câini, crize de urticarie), imaginea radiologică , eozinofilia sanguină şi
intradermoreacţia Casoni.

IDR Casoni,Se livreaza sub forma de trusa continand 3 fiole a 1 ml antigen, 3

fiole solvent si 3 fiole martor (solutie clorurata izotonica).continutul fiolei
de antigen hidatic se dizolva in 1 ml solvent (solutie clorurata izotonica).
Regiunea de electie este fata anterioara a antebratului. Antigenul hidatic se
inoculeaza in antebratul drept, iar martorul (solutie clorurata izotonica) in
antebratul stang. Inocularile se fac strict intradermic, cu cate 0,1- 0,15 ml
dupa o prealabila dezinfectare a regiunii. Prima citire se face la 30 minute
de la injectare, comparandu-se reactia produsa la locul de inoculare a
antigenului cu reactia produsa de martor.
. Intradermoreactia CASONI– consta in injectarea intradermic de antigen
hidatic; este pozitiva daca apare precoce sau tardiv (24-48 h) o papula/
macularosie cu edem in jur
2. Eozinofilia- Eozinofilelereprezintă un tip de celule
albe. Eozinofilelesunt produse în măduva spinăriişi se găsesc în mod normal
în circulaţia sanguinăşi în intestine. Ele conţin proteinecare ajută corpul să
lupte împotriva infecţieidatorate organismelor parazite, cum ar fi
viermii.este crescuta (6-8%); eozinofilia provocata, la 3-4 zile dupa IDR
Casoni, arata o crestere peste 4% in chiste hidatice
3. Examenul sputei- in chiste hidatice rupte sau fisurate poate arata resturi
de membrana, vezicule fiice, etc
4. Examenul Radiologic- opacitate care in chist necomplicat trebuie sa
indeplineasca conditiile:
 Sa fie omogena si bine delimitata de restul parenchimului pulmonar
 Sa fie de tip lichidian (prin intermediul ei sa se vada coastele)
 Sa-si modifice diametrele in timpul miscarilor respiratorii
Imaginile radiologice in celelalte stadii sunt patognomonice:
 in stadiul de preruptura, aerul patrunde perichistic si apare imagine
de “ semiluna clara” la polul superior al chistului
 In stadiul de ruptura, apare imagine hidroaerica net delimitata;
ulterior, dupa evacuare apare imagine cavitara cu pereti fini,bine
delimitati, cu membrana hidatica retentionata pe fundul cavitatii

Tratamentul radical este numai chirurgical. Profilaxia bolii urmăreşte

evitarea contactului prea intim cu câinii, spălarea sistematică a mâinilor
înainte de masă, precum şi spălarea fructelor şi a zarzavaturilor care pot fi
 infestate prin dejecţiile câinilor. Chistul infectat, se tratează ca abcesul
pulmonar.

Experienţa personală a demonstrat că videotoracoscopia este o intervenţie

facilă întratamentul chirurgical al chistului hidatic pulmonar cu diminuarea
riscului supuraţiilorpostoperatorii în special la pacienţii obezi.
Una din problemele importante din toracotomia clasică - durerea- este
multdiminuată prin folosirea videotoracoscopiei. Videotoracoscopia în
măsura în care reducedurerea postoperatorie potenţează o oxigenare
hematică şi un echilibru acido-bazic mai bun,
reducând incidenţa atelectaziei şi a complicaţiilor infecţioase.
Reducerea durerii postoperatorii, poate exercita un efect pozitiv asupra
psihiculuipacienţilor, ajutând la reintegrarea socio-profesională
precoce (după aproximativ 2-3săptămâni).
Utilizarea tot mai frecventă a videotoracoscopiei de către chirurgi în
tratamentulchistului hidatic pulmonar este încurajată şi de beneficiul
estetic cu impact major asuprapacienţilor
Beneficii substanţiale sunt considerate: timpul redus de spitalizare, precum
şi
mobilizarea precoce, graţie cărora funcţionalitatea respiratorie este rapid
recuperată. Prinevitarea toracotomiei clasice, inciziile mici
din toracoscopienu afectează capacitatea vitală aplămânilor postoperator,
în comparaţie cu tehnica clasică în care cicatricea postoperatorie decirca 30
cm. reduce cu peste 30% capacitatea vitală.
În ceea ce priveşte aspectul economic, costul ridicat determinat de
procurareainstrumentarului pentu videotoracoscopie se recuperează
prin reducerea zilelor de spitalizare(3-4 zile) a bolnavului

.Pregatirea generala preoperatorie.

Pregatirea generala preoperatorie, consta in examenul clinic si paraclinic,
pregatirea psihica, ingrijiri igienice, urmarirea functionala, vitala si
vegetativa, precum si observarea schimbarii in starea bolnavului si regimul
dietetic preoperator.
A.   Examenul clinic
Acesta este efectuat de catre medicul chirurg, ajutat de cadrul mediu
sanitar si pune in evidenta starea fiziologica a bolnavului dand totodata
posibilitatea depistarii unor deficiente ale organismului si ale unor boli
insotitoare. El este completat de examinari paraclinice.
B.   Pregatirea psihica
 Bolnavul este informat despre necesitatea interventiei chirurgicale, riscul,
eventualele mutilari si i se cere consimtamantul.
Se fixeaza data aproximativa a interventiei.
Bolnavul este incanjurat cu solicitudine si atentie.
Se suprima tot ceea ce ar putea produce bolnavului starea de neliniste.
Balnavului i se creaza a stare de canfort psihic, oferindu-i-se un mediu
ambiant placut.
I se asigura legatura cu apartinatorii.
C.   Ingrijiri igienice
Daca starea bolnavului o permite zilnic, bolnavul va fi indrumat, ajutat sa
faca baie sau dus, urmat de igiena cavitatii bucale, ingrijirea parului,
taierea unghiilor.
Asanarea focarului de infectie. Se efectueaza controlul stomatalogic la
invitatia medicului si daca este cazul, se efectueaza control stomatabogic.
D.   Urmarirea functiilor vitale
 masurarea si notarea temperaturii;
 masurarea si notarea pulsului;
 observarea si notarea respiratiei (la indicatia medicului);
 masurarea si notarea T.A.;
 observarea diurezei;
 observarea scaunului.
2.Pregatirea din preziua operatiei
A. Pregatirea generala
 asigurarea repaosului fizic, psihic si intelectual;
 la prescriptia medicului, seara, se administreaza un calmant;
 asigurarea alimentatiei necesare normale, alimente usor digerabile;
 evacuarea intestinului, clisma (daca nu sunt contra indicatii);
 asigurarea igienei carporale. Se va efectua baie sau dus pe regiuni la pat.

B. Pregatirea locala
 se curata pielea pe regiuni. Pielea paroasa se rade cu grija, evitandu-se sa
se produca mici taieturi (poarta de intrare pentru infectie, dureroasa la
 efectuarea dezinfectiei);
 se degreseaza pielea cu comprese sterile imbibate cu eter (cu grija sa nu se
scurga eter pe regiunea perianala);
 se dezinfecteaza pielea cu un antiseptic (alcool, tinctura de iod);
 se acopera campul operator la indicatia medicului.
Pregatirea din dimineata interventiei:
 se intrerupe alimentatia. Bolnavul nu mananca cel putin 12 ore inaintea
interventiei chirurgicale;
 imbracarea se face cu camasa de noapte (pentru femei) sau pijama (pentru
barbati) si sosete in picioare.
 protezele dentare mobile vor fi scoase, invelite intr-o bucata de tifon si
puse in noptiera bolnavului;
 bijuteriile vor fi predate familiei sau administratiei spitalului;
 indepartarea lacului de pe unghii ca si a rujului de pe buze (prezenta lor
face dificila depistarea semnelor de anaxie manifestate prin cianoza la
nivelul extremitatilor);
 golirea vezicei urinare. Bolnavul va avea o mictiune voluntara sau se
efectueaza sondaj vezical;
 se va administra hipnotic opiaceu (morfina, mialgin) sau un barbituric
(fenabarbital). Se administreaza un vagolitic (atropina). Dozele si ora
injectarii sunt indicate de medicul anestezist.
3. Pregatirea speciala a bolnavilor cu risc operator (tarati)
Ingrijirile acordate acestora, urmaresc sa corecteze deficientele
organismului si sa restabileasca echilibrul fiziologic pentru a suporta actul
operator si pentru a evita complicatiile ce se pot produce, atat in timpul
interventiei cat si dupa aceasta.
Ingrijirile postoperatorii sunt:
Incep imediat dupa interventia chirurgicala si dureaza pana la
vindecarea completa a bolnavului. Ingrijirile postoperatorii se accorda
pentru restabilirea functiilor organismului, asigurarea cicatrizarii normale a
plagii si prevenirea complicatiilor. Balnavul operat sub anestezie generala,
trebuie supravegheat cu toata atentia pana la aparitia reflexelor (de
deglutitie, tuse, faringian si cornean), pana la revenirea campleta a starii de
constienta cat si in orele care urmeaza, de altfel transportul din sala de
aperatie se executa dupa revenirea acestor reflexe.