Holograf – Să nu-mi iei niciodată dragostea

Poţi să-mi iei tot ce-am mai scump pe lume

Poţi să-mi iei zilele, nopţile sau anii de vrei
Să mă laşi singur într-un loc anume
De unde să nu pot vreodată să mă întorc la ai
mei
Dar să nu-mi iei niciodată dragostea
Dar să nu-mi iei niciodată dragostea

Poţi să mă faci una cu pământul

Să mă calci în picioare de-o mie de ori
Să mă sfâşii cu dinţii şi-apoi să chemi vântul
Să-mi împrăştie trupul într-o mie de zări
Dar să nu-mi iei niciodată dragostea
Dar să nu-mi iei niciodată dragostea
Fiindcă atunci am să mor de dorul tău
Fiindcă atunci am să mor de dorul tău
Fiindcă atunci am să mor de dorul tău
Şi zilele vor fi din nou aşa cum au mai fost
De dorul tău…
Da, da… de dorul tău
Poţi să mă torni într-un pahar cu apă
Sau să mă uiţi pe fundul mării printre peştii
răpitori
Să mă laşi să plutesc pe un val în Marea
Moartă
Sau din cer cu ploaia încet să mă cobor

Dar să nu-mi iei niciodată dragostea

Dar să nu-mi iei niciodată dragostea
Fiindcă atunci am să mor de dorul tău
Fiindcă atunci am să mor de dorul tău
Fiindcă atunci am să mor de dorul tău
Şi zilele vor fi din nou aşa cum au mai fost

Poţi să-mi iei tot ce-am mai scump pe lume

Poţi să-mi iei zilele, nopţile sau anii de vrei
Să mă laşi singur într-un loc anume
De unde să nu pot vreodată să mă întorc la ai
mei
Dar să nu-mi iei niciodată dragostea
Dar să nu-mi iei niciodată dragostea
Fiindcă atunci am să mor de dorul tău
Fiindcă atunci am să mor de dorul tău
Fiindcă atunci am să mor de dorul tău
Şi zilele vor fi din nou aşa cum au mai fost
De dorul tău…
Da da, de dorul tău