Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Tehnologia Produselor Alimentare

Lucrare de verificare
la Bazele Statului si Dreptul

Tema: Pedeapsa penală și felurile ei

A elaborat eleva gr.TPA-181

Boubătrîn Olesea
A verificat: Ursu Viorica

Chișinău 2020
 Pedeapsa penală și felurile ei

Noţiune.  Potrivit art. 61 Cod Penal, pedeapsa este o măsură de constrîngere statală, şi
un mijloc de corectare şi reeducare a condamnatului, ce se aplică de instanţa de judecată în
numele legii celor care au săvîrşit infracţiuni cauzîndu-le astgfel anumite lipsuri şi
restricţii drepturilor lor (vezi caracteristicile pedepsei penale).
Scopuri.  Scopurile pedepsei penale sînt indicate la alineatul 2, articolul 61, Cod Penal.
a) Corectarea condamnatului
Pedeapsa penală se aplică nu pentru a cauza suferinţe fizice condamnatului sau să-i
înjosească demnitatea, ci pentru a-i schimba concepţiile şi convingerile greşite care l-au
influenţat în vederea comiterii infracţiunii şi pentru a-i educa stima faţă de normele scrise
şi nescrise ale societăţii.
b) Prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni de către condamnat.
Acest scop este atins prin corectarea şi reeducarea condamnatului, care, după ce va
executa pedeapsa, nu va urma din nou calea infracţională.
Prevenirea generală a infracţiunilor, adică, prevenirea săvîrşirii infracţiunilor din partea
altor persoane decît cele condamnate.
Acesta se realizează prin ameninţarea cu pedeapsa.
Astfel, simpla conştientizare de către justiţiabil a faptului că pentru săvîrşirea oricărei
infracţiuni se aplică inevitabil o pedeapsă, contribuie la prevenirea săvîrşirii infracţiunilor
de către persoanele predispuse.

Categoriile pedepselor penale

Noţiuni generale.
Dacă instanţa de judecată a stabilit pe parcursul desfăşurării judecăţii că persoana este
vinovată de săvîrşirea unei infracţiuni atunci ea adoptă o sentinţă de condamnare, indicînd
şi pedeapsa penală corespunzătoare acelei infracţiuni. Toate pedepsele pe care le poate
aplica instanţa, sînt prevăzute expres şi limitativ la articolele 62 şi 63 Cod Penal.
Doctrina împarte pedepsele penale după mai multe criterii în următoarele categorii:
Pedepse generale şi speciale.
 Cele generale pot fi aplicate oricăror persoane care întrunesc toate calităţile
subiectului activ a infracţiunii.
 Pedepsele speciale pot fi aplicate doar anumitor categorii de persoane
(ex: retragerea gradului militar).
Pedepse cu termen şi pedepse fără termen, după cum acestea au sau nu un termen de
executare, avîndu-se în vedere natura lor.
Pedepse principale şi pedepse complementare. Pedeapsa principală se aplică de instanţa de
judecată, ca unică soluţie pentru fapta săvîrşită, de sine stătător pentru o infracţiune. Orice
infracţiune prevăzută în partea specială a Codului Penal, are o pedeapsă cel puţin
principală. În cazul sancţiunilor alternative, ambele pedepse vor fi principale, dar nu se vor
putea aplica în mod cumulativ.
Ca pedepse principale apar: munca neremunerată în folosul comunităţii, închisoarea,
detenţiunea pe viaţă. Pedepsele complementare sînt pedepsele care au caracter accesoriu
faţă de pedeapsa principală, ele aplicîndu-se doar pe lîngă o pedeapsă principală şi nici
într-un caz de sine stătător (este pedeapsă pur complementară retragerea gradului militar, a
unui titlu special, a gradului de calificare şi a distincţiilor de stat). Există însă şi pedepse
care pot fi aplicate atît ca pedepse principale cît şi ca pedepse complementare (amenda,
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate).

Pedepse aplicabile persoanelor fizice

Acestea sînt enumerate expres şi limitativ la articolul 62, alineat 1, Cod Penal.

Amenda
Potrivit articolului 64, Cod Penal,amenda este o sancţiune pecuniară (bănească), ce se
aplică de instanţa de judecată în cazurile şi limitele prevăzute de lege.
Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale (1 u. c. – 20 lei). Amenda este cea mai
blîndă sancţiune penală, ea fiind aplicată atît ca pedeapsă principală cît şi ca pedeapsă
complementară. Pentru persoanele fizice, mărimea amenzii se stabileşte în limitele
cuprinse între 150 şi 1000 u. c., avîndu-se în vedere caracterul şi gravitatea infracţiunii,
situaţia materială a condamnatului. În cazul infracţiunilor săvîrşite din interese materiale,
limita maximă a amenzii se ridică pînă la 5000 unităţi convenţionale. În cazul în care
condamnatul se sustrage cu rea voinţă de la achitarea amenzii, instanţa de judecată poate
înlocui suma neachitată a amenzii cu închisoarea, calculîndu-se o lună de închisoare
pentru 50 de unităţi convenţionale. În cazul în care condamnatul nu este în stare să
plătească amenda, instanţa de judecată poate înlocui suma neachitată a amenzii, cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii, calculîndu-se 60 de ore de muncă pentru 50 unităţi
convenţionale.
Privarea de dreptul de a ocupa anumte funcţii sau de a exercita o anumită activitate.
Potrivit articolului 65 Cod Penal, această pedeapsă presupune interzicerea dreptului de a
ocupa o funcţie sau de a exercita o activitate de natura aceleia de care s-a folosit
condamnatul la săvîrşirea infracţiunii. Prin aplicarea acestei pedepse se urmăreşte
prevenirea săvîrşirii de către cel condamnat a unei infracţiuni similare. Această pedeapsă
poate fi stabilită de instanţă pe un termen de la 1 la 5 ani.
Retragerea gradului militar, a unui titlu special, a gradului de calificare (clasificare) şi
a distincţiilor de stat
Această pedepasă se aplică în baza art. 66, Cod Penal, în cazul condamnării pentru o
infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă, avîndu-se în vedere
circumstanţele săvîrşirii faptei.
Munca neremunerată în folosul comunităţii
Constă, potrivit art. 67, alin. 1, Cod Penal, în antrenarea condamnatului, în afara
serviciului de bază sau studii, la muncă nedeterminată, de către autorităţile administraţiei
publice locale. Potrivit alin. 11 al acestui articol, în cazul militarilor în termen şi a celor cu
termen redus, această pedeapsă presupune antrenarea condamnatului în timpul liber de
şedinţe la muncă determinată de comandantul unităţii militare. Munca neremunerată în
folosul comunităţii se stabileşte de la 60 pînă la 240 ore, executîndu-se a cîte 2 şi cel mult
4 ore pe zi.
În orice caz, intervalul de timp înăuntrul căruia trebuie exercitată în întregime pedeapsa,
nu trebuie să depăşească 18 luni.
Această pedeapsă însă nu se poate aplica următoarelor categorii de persoane:
 Invalizilor de gradul I şi II;
 Militarilor prin contract;
 Femeilor gravide;
 Femeilor care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani;
 Minorilor sub 16 ani;
 Persoanelor care au atins vîrsta de pensionare.
În cazul în care cel condamnat se sustrage cu rea-credinţă de la executarea pedepsei, atunci
munca neremunerată în folosul comunităţii se înlocuieşte cu închisoare, calculîndu-se 1 zi
de închisoare pentru 2 ore de muncă.
Închisoarea
Potrivit art. 70, alin. 1, aceasta presupune privarea de libertate a condamnatului prin
izolare impusă a acestuia de mediul normal de viaţă şi pedeapsa lui în baza hotărîrii
instanţei de judecată, pe un anumit termen, într-un penitenciar.
Închisoarea se stabileşte pe un termen de la 3 luni la 20 ani. Totuşi, la stabilirea pedepsei
definitive, în caz de concurs de infracţiuni, pedeapsa închisorii nu poate depăşi 25 ani
pentru majori, şi 12,6 ani pentru minori.
Potrivit art. 72 Cod Penal, pedeapsa cu închisoarea se execută în următoarele categorii de
penitenciare:
 Penitenciar de tip deschis. Aici îşi execută pedeapsa persoanele condamnate la
închisoare pentru infracţiunile uşoare, mai puţin grave şi grave, săvîrşite din
imprudenţă.
 Penitenciar de tip semi-închis. Aici execută pedeapsa persoanele condamnate pentru
infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi grave, săvîrşite cu intenţie.
 Penitenciar de tip închis. Aici îşi execută pedeapsa persoanele condamnate pentru
infracţiunile deosebit şi excepţional de grave, precum şi persoanele
recidiviste.
Detenţiunea pe viaţă
Potrivit art. 71, alin. 1 Cod Penal, această pedeapsă constă în privarea de libertate a
condamnatului pentru tot restul vieţii.
Pedepse aplicabile persoanelor juridice
Articolul 63 Cod Penal
Amenda
Mărimea amenzii pentru persoanele juridice se stabileşte în limitele de la 500 la 10.000
unităţi convenţionale, în funcţie de caracterul şi gravitatea infracţiunii săvîrşite, de
mărimea daunei cauzate, precum şi de situaţia economico – financiară a persoanei juridice.
Privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate
Potrivit art. 73, alin. 1, presupune stabilirea interdicţiei de a încheia anumite tranzacţii, de
a emite acţiuni sau alte tipuri de activitate. Această pedeapsă se poate limita la un anumit
teritoriu sau la o anumită perioadă a anului. Ea se stabileşte pe un termen de la 5 ani pînă
la un termen nelimitat.
Lichidarea persoanei juridice
Conform, art. 74, această pedeapsă constă în dizolvarea acesteia cu survenirea
consecinţelor prevăzute de legislaţia civilă. Aceasta este cea mai aspră pedeapsă, şi se
aplică atunci cînd instanţa constată imposibilitatea prelungirii activităţii persoanei juridice
datorită gravităţii infracţiunii săvîrşite.