BALTAGUL- TEMA SI VIZIUNE

Curent literar dezvoltat in stransa legatura cu conditiile social-istorice ale secolului XX,
realismul apare ca reactie la tendintele romantice de evadare din prezent, realitate, ca riposta fata
de tendinta de idealizare, optand pentru obiectivitate. Printre principiile estetice specifice acestui
curent se numara : concentrarea asupra relitatii imediate, cotidiene, reliefarea tuturor aspectelor
realitatii, inclusiv raul, uratul, printr-o observatie lucida, surprinderea mediului social ca factor
explicativ al evolutiei sau al comportamentelor personajelor, personajele sunt tipuri, reunind
trasaturile unor categorii umane largi , ele sunt infatisate in evolutie, dezvaluindu-si complexitatea.
Orientarea tematica specifica speciilor acestui tip de curent cultural literar o reprezinta
problematica sociala si psihologica.
Romanul este specia genului epic in proza cu numar mare de personaje, cu o intindere de
timp considerabila si cu un conflict complex care implica un fir epic diversificat.
Romanul Baltagul, aparut in anul 1930, este considerat ca fiind una din cele mai reusite
scrieri ale lui Mihail Sadoveanu. Criticii literari au remarcat profunzimea romanului, fiind interpretat
ca roman mitic, monografic, de dragoste, al initierii, al familiei si, nu in ultimul rand, ca roman cu
intriga politista.
Baltagul este un roman realist, canonic, social-psihologic (din punctul de vedere al
conflictului), traditional, obiectiv, mitic, rural, interbelic si initiatic, ce reuneste marile teme
sadoveniene: viata pastorala, natura, familia, miturile, dragostea. Se prezinta monografia satului
moldovenesc de la munte, lumea arhaica a pastorilor, avand in prim-plan cautarea si pedepsirea
celor care l-au ucis Nechifor Lipan, de unde rezulta conflictul social si caracterul moralist al
naratiunii.
Romanul este structurat pe doua coordonate fundamentale: aspectul realist (reconstituirea
monografica a lumii pastorale) si aspectul mitic (sensul ritual al gesturilor personajului principal).
Orizontul mitic include modul de intelegere a lumii traditionale pastorale, comuniunea om-natura si
mitul marii treceri. Preponderenta elementelor folclorice si mitice sugereaza o anumita reticenta
fata de civilizatie.
Din punct de vedere structural, romanul este impartit in 16 capitole, repsectiv trei parti,
prima si ultima sunt mai ample, cea de-a doua este mai succinta. Prima parte prezinta pregatirile
Vitoriei pentru plecarea la drum, partea a doua contine desfasurarea actiunii si urmareste drumul
parcurs alaturi de Gheorghita in cautarea lui Nechifor, iar cea de-a treia prezinta sfarsitul drumului:
ancheta politiei, inmormantarea, parastasul lui Nechifor Lipan si pedepsirea ucigasilor
Din punct de vedere al genezei, textul are legatura cu balada "Miorița", din care preia si
mottoul "Stăpâne, stăpâne,/ mai cheamă-ți și un câine". Intre roman si balada exista asemanari
privind motivele epice: cel al complotului si al transhumantei. De asemenea, criticii literari au gasit
asemanari intre roman si un mit egiptean, cel al lui Osiris, ucis de fratele lui si vindecat de Isis.
Vitoria Lipan coboara in prapastie, refacand trupul dezmembrat al lui Nechifor (analogie cu Isis).
Zeul va fi razbunat de fiul sau Horus (Gheorghita), cu ajutorul cainelui Anubis (Lupu), in acelasi
timp, coborarea in prapastie are drept corespondent in plan mitologic coborarea in Infern a lui
Orfeu.
Romanul are caracter monografic, deoarece sunt prezentate traditiile, obiceiurile, credintele
muntenilor desfsurate după legi nescrise. Exista in toate o randuiala de la care oamenii nu se abat
si o impresionanta legatura intre individ si cosmos. Muntenii stiu sa citeasca semnele naturii -
Argatul Mitrea, de exemplu, isi aduce animalele acasa deoarece a vazut dumbravencile urcand
spre soare si un nor negru trecand peste Ceahlău: "semn de vreme rea". Apoi, in calatoriile sale,
Vitoria se orienteaza dupa vant si dupa soare, starile ei fiind in consonanta cu natura.
Actiunea debuteaza cu imaginea Vitoriei stand singura pe prispa casei si torcand, in timp
ce se gandeste la intarzierea nejustificata a sotului ei. Intriga este anterioara si reiese din gandurile
femeii: Nechifor plecase la Dorna dupa niste oi, dar nu se mai intorsese. Dupa o perioada de
asceza, in care Vitoria reflecteaza si interpreteaza diferitele semne care-i apar in vis: il viseaza pe
Nechifor cu spatele, tmergand spre apus, peste o revărsare de ape. Ea apeleaza atat la magia
alba (preotul), cat si laa cea neagra (vrajitoarea Maranda), iar apoi la institutiile statului (prefectura
de la Piatra-Neamt), unde depune o plangere. Vitoria pleaca la inceputul primaverii alaturi de
Gheorghita pentru a-si cauta sotul. Mama si fiul refac itinerariul sotului, afla ca acesta a cumparat î
300 de oi de la Vatra Dornei, ca a vandut 100 dintre ele unor ciobani si ca s-a indreptat cu acestea
spre iernat. Din crasma in crasma, urma lui Nechifor se pierde intre Sabasa si Suha, iar Vitoria afla
numele insotitorilor lui Nechifor- Calistrat Bogza si Ilie Cutui, imbogatiti subit in toamna trecuta. Cei
doi refuza sa dea detalii despre cele intamplate si se prefac ca nu cunosc situatia. Astfel, Vitoria isi
da seama ca barbatii au fost implicati in disparitia lui Nechifor si continua cercetarile. Ea il
descopera pe Lupu in curtea unui gospodar si mai apoi, ramasitele sotului ei intr-o
prapastie.Conform datinilor, organizeaza praznicul de dupa inmormantare, la care ii invita pe
Calistrat Bogza si pe Ilie Cutui. De aici, incepe presarea psihologica a femeii care actioneaza
conform unui plan bine pus la punct si reuseste sa scoata adevarul la iveala si sa demonstreze ca
Bogza si Cutui sunt criminalii. Vitoria isi va recapata grijile obisnuite, semn ca lumea reintra intr-un
curs neitrerupt.
Cautarea constituie axul romanului si se asociaza cu motivul labirintului. Parcurgerea
drumului are diferite semnificatii. Pentru Vitoria e o dubla aventura: a cunoasterii lumii si a
cunoasterii de sine. Pentru Gheorghita, calatoria are rol educativ , de initiere a tanarului , devine
bildungsroman.
Titlul, dincolo de semnificația denotativă, simbolizează dezechilibrul în ordinea cosmică a
lumii, și, de asemenea, restabilirea necesară a organicității lumii. În roman este vorba despre
două astfel de instrumente: baltagul lui Calistrat Bogza, vechi, care ”știe multe” și pe care ”e scris
sânge”, dar și cel nou, făurit pentru Gheorghiță, rămas nepătat și pe care îl așteaptă datoriile
viitorului.
Perspectiva narativa adoptata in incipitul romanului este construita pe un principiu
telescopic. Prima voce pe care cititorul o aude in roman este a personajului absent, dar mediata
de constiinta femeii lui, surpinsa intr-o atitudine cu numeroase valente simbolice. Naratorul este
obiectiv, omniscient si omniprezent. Naratiunea se realizeaza la persoana a III-a, iar focalizarea
este exterioara.
Consider ca romanul "Baltagul" impresioneaza prin veridicitatea cu care surprinde aspecte
ale vietii muntenilor, dar si prin profunzimea semnificatiilor ascunse ale gesturilor personajelor.
Oamenii acestia sunt legati de natura, ale carei semne stiu sa le interpreteze , dar si de traditii, de
vechile randuieli ale lumii si ale vietii. Amestecul acesta de realism si de mitic, care constituie
polimorfism din punct de vedere structual, este o oglinda a profunzimilor sufletului din popor.