Dumitru Teodora 9B

Iubirea pana la capat

Film suport: Forrest Gump

“Nu trebuie sa intalnesti omul la suprfata ci la al saptelea etaj al sufletului, inimii si cugetului sau”-
Antoine de Saint- Exupery

Bucuria omului este Omul. Oamenii se cauta unul pe celalat pentru a-si deschide sufletele,
pentru a suspina si a se bucura impreuna, pentru a fi in comuniune. Intr-o relatie de prietenie
fiecare primeste sau daruieste cate ceva, uneori mult, alteori putin. Fiecare om este unic si frumos,
chiar si cel cu o dizabilitate. Prietenii nu intreaba, ci asteapta si cred in acea lumina din noi. Si
primesc raspunsul, caci intelegerea vine de la sine. Invata, iarta si accepta omenescul, onestitatea,
naturaletea celuilalt. Inima deschisa dainuie. Prietenia iubeste fara conditii, vorbeste fara intentii,
daruieste fara motive si tine la cineva fara explicatii. Cand se culeg roadele prieteniei? Atunci cand
nu mai este nevoie de vorbe, cand dialogul inimilor se face in tacere, cand exista doar bucuria de a
darui si de a impartasi. Prietenia se construieste incetul cu incetul, din soare si ploi ale inimii, din
bucatele de timp petrecute impreuna. De fapt, aceasta prietenie adevarata este chiar dragostea
indestructibila, perena, care nu imbatraneste niciodata.
Referindu-ne la relatia lui Forrest putem afirma ca lipsa de egoism, seninatatea cu care
intelege sa mearga pana la sacrificiul de sine, toleranta si iubirea neconditionata sunt cele mai
emotionante trasaturi ale acestui personaj memorabil. El isi urmareste cu devotament aleasa,
prietena lui din copilărie, Jenny si nu accepta gandul de a renunta la ea. Siguranta si ajutorul pe
care aceasta i le ofera, atunci cand toti ceilalti il evita, il determina pe Forrest sa se apropie din ce
in ce mai mult de ea.
Iubirea pana la capat nu este un sentiment euforic și spontan, ci este o alegere, un plan de
a ne iubi reciproc și la bine și la rau. Forrest este fericit pentru ca se bucura de ceea ce are si isi
traieste existenta ca pe o Taina. Taina existentei umane nu consta in a trai, ci in a stii pentru ce
traiesti. Totul incepe cu o joaca si se sfarseste cu un scop. Orice defect poate deveni motiv de
iubire. Forrest se reconstruieste ca un intreg, gasindu-si iubirea adevarata si isi alege drumul
urcusului. Parcurgandu-l nu numai ca ajunge la capat, dar cunoaste si schimbarea. Isi depaseste
limitele si isi asuma trairea constienta si voluntara a unei realitati permanente, a cunoasterii celor
din jur, dar si a sinelui. Este de fapt un drum initiatic, o traire experimentala si o disciplina a tuturor
virtutilor. Parasindu-si conditia initiala de infirmitate, Forrest a spart ierarhia lumii, a adus
problemele importante la un numitor comun al valorilor fundamentale, s-a indepartat de pozitia sa
tragica de la inceput si a atins sublimul. Acest drum este cautarea absolutului, gasit in posesiuni
materiale si in intemeierea familiei.
Nimic nu este mai necesar intre oameni decat Dumnezeu si decat iubirea adevarata si
statornica. Iubirea este in stare sa faca singura cat toate celelalte impreuna, pentru ca ea le
cuprinde in sine pe toate celelalte. Ca sa poti cunoaste pe cineva cu adevarat, uita-te la cum a
iubit. Cine n-a iubit pana la capat, nu este crestin adevarat.