NECESITATEA

OMULUI DE A
AVEA
PRIETENI
• A «avea un prieten este mai vital decât a avea un
înger”, spunea sugestiv Nichita Stănescudespre acest
sentiment frumos care ne încununează de-a lungul
anilor viaţa. Prietenia este unsentiment născut pe
baza unei relaţii reciproce dintre două persoane, ale
căror suflete rezoneazăla aceleaşi lucruri, pe aceleaşi
frecvenţe. Prietenia e ca un dans, un dans al
inimilor şi alsentimentelor, în care oamenii merg
mână de mână, umăr lângă umăr, sprijinindu-se
unul pecelălalt, susţinându-se şi încurajându-se
mereu. Prietenii ne sunt la fel de necesari ca şi
părinţii,ca şi iubiţii, au un rol bine stabilit şi, fără
ei, am fi mai săraci şi mai pustiiţi.
• În primul rând, trăind într-o societate formată dintr-o
multitudine de oameni diferiţi, cu gusturi şipreferinţe
diverse, oamenii relaţionează şi îşi caută compatibilităţi.
Nevoia de a avea pe alţii înpreajmă ne caracterizează tocmai
pentru că nu ne place sentimentul de singurătate şi
deabandon pe care ni l-ar da lipsa unor prieteni. Consider că
putem fi prieteni doar cu cei cu caresuntem compatibili. Nu
putem fi prieteni cu toată lumea. Stabilim relaţii amiabile cu
toţi din jurulnostru, dar, dintre aceştia, doar doi, trei
reuşesesc să se apropie mai mult ca spirit şi gândire denoi.
Relaţiile de prietenie se nasc pe fundamentul unor idei şi
concepte despre viaţă comune,care îi fac pe cei implicaţi să
privească în acelaşi mod felul de a aborda problemele vieţii
sau săacorde interes aceloraşi lucruri cu care are de a face şi
prietenul. Aţi observat că foarte mulţidintre cei care
împărtăşesc aceeaşi pasiune devin şi prieteni? De ce? Pentru
că pasiunea îiaduce şi îi ţine aproape.
• În al doilea rând, dacă este adevărat că o prietenie se construieşte în timp, tot la fel de
adevărateste şi faptul că aceasta se realizează cu un noian de resurse sufleteşti şi
raţionale. Într-un fel, tedăruieşti cu sufletul celui pe care îl consideri prieten. Iar dacă
îţi este prieten adevărat, dăruieştifără să aştepţi nimic în schimb. Eu cred că
prietenul adevărat este acela care te ajută în oricemoment, fără să stea prea mult pe
gânduri, dar care nu aşteaptă să primească nimic în schimb.„Îţi dau, dacă îmi dai” nu
are ce căuta într-o relaţie de prietenie, căci prietenia nu e un târg.Devenim astfel
prieteni cu persoane la care ştim că găsim înţelegere în orice moment. Părinţii,
înprimul rând, ar trebui să ne fie prieteni încă din primul moment al vieţii şi ar
trebui să nu-i îndepărtăm niciodată din această ipostază. Fraţii, iar mai târziu
partenerul de viaţă, trebuie să nefie şi prieteni adevăraţi, gata să ne înţeleagă, să ne
ajute şi să ne ridice atunci când ne este maigreu sau să ne arate atunci când greşim.
„Într-o prietenie lucrul cel mai greu nu este de a ne dape faţă defectele dinaintea unui
prieten, ci de a-l face să şi le vadă pe ale lui”, spunea Francois deLa Rochefoucauld.
Bineînţeles că aşa şi este
• Şi nu în ultimul rând, nu putem fi prieteni cu nimeni dacă
nu suntem prieteni cu noi înşine mai întâi. Să fim împăcaţi
cu propria noastră fiinţă, să ne deschidem sufletul către cei
din jurul nostruşi să le primim la rândul nostru dorinţa de
deschidere şi de apropiere. Să comunicăm sincer şi să
împărtăşim impresii şi simţiri cu oamenii despre care
credem că merită să le punem sufletul înpalmă
• În concluzie, prietenia ne marchează viaţa, ajutându-ne să ne
formăm ca oameni, să necunoaştem mai bine şi să ne
dezvăluim altora. Ne conferă totodată sentimentul de
siguranţă şi de încredere în noi şi în alţii. În rest, asa cum
spunea Muhammad Ali, „prietenia e lucrul cel mai greude
explicat. Nu este ceva ce se poate învăţa la şcoală. Dar dacă
nu ai învăţat ce înseamnăprietenia înseamnă că nu ai învăţat
nimic…”