UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINĂ

VETERINARĂ DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ

ÎN AGRICULTURĂ SI DEZVOLTARE RURALĂ

Domeniul: INGINERIE ŞI MANAGEMENT ÎN AGRICULTURĂ SI

DEZVOLTARE RURALĂ

Specializarea: MANAGEMENTUL CALITĂTII ŞI INOVATIEI ÎN

DOMENIUL AGROALIMENTAR

Alimente functionale in filiera agroalimentar

Profesor coordonator: Smedescu Dragos

Student: Mitrea Silvia

INTRODUCERE

1
 Pentru o lungă perioadă de timp, rolul populatei active agricole a fost acela de a hrăni ansamblul
populatiei (adică de a vinde o parte, apoi toată productia obtinută consumatorilor, în special celor
din oraşe), însă, in prezent, situatia s-a schimbat, în sensul că populatia activă agricolă a scăzut
şi, incetul cu incetul, a devenit din ce în ce mai mult furnizoare de materii prime.

Productia agricolă este azi în creştere, atat cantitativ cât şi calitativ, dar produsele agricole au
tendinta de a ajunge din ce în ce mai rar în stare naturală in căminul consumatorului. Astfel, in
prezent, producătorii agricoli nu mai sunt priviti doar ca furnizori de materii prime, ci ca o verigă
a unui lant, ca o componentă a unui circuit complex, ei reprezentând o verigă obligatorie, dar nu
centrală.

În contextul mentionat anterior, este indispensabil ca agricultorii să cunoască diferitii factori ce

intervin in lantul agroalimentar, să inteleagă modul de functionare şi organizare a acestora,
punctele forte şi punctele slabe ale fiecăruia . Toate aceste elemente influentează vânzările,
respectiv obtinerea unui pret corespunzător.

Definitiile filierei sunt numeroase. Astfe, o filiera reprezintă un sistem economic constituit din
ansamblul canalelor de distribuţie şi aprovizionare utilizate de toţi producătorii ce vând aceeaşi
familie de bunuri concurente pe o piaţă de consum. Rezultă din această definiţie faptul că filiera
nu se referă la o piaţă de consum dată, ci la utilizarea aceleiaşi materii prime de către o „familie"
industrială.

Având în vedere definiţia anterioară, generică, analiza filierei constă în a urmări itinerariul unui
produs agroalimentar de la producţia materiei prime agricole care serveşte la fabricarea sa, până
la utilizarea lui ca produs alimentar consumabil. Este vorba de a urmări itinerariul său de la
exploatatia agricolă până la farfuria consumatorului, ceea ce marchează preponderenţa funcţiei
de aprovizionare în lanţul agroalimentar.

Studiul unei filiere comportă două aspecte fundamentale: identificarea (descrierea) sa: produse,
itinerarii, agenţi economici, operaţii, fluxuri, costuri etc ) şi analiza mecanismelor reglatoare
(structura şi funcţionarea pieţelor, intervenţia statului, prognoza etc.). O altă abordare presupune
că elementele care trebuie precizate atunci când studiem o filieră sunt: produsul / produsele,
spaţiul geografic şi durata

2
Concluzii

Analiza sectorului autohton al procesării cărnii a fost realizată pentru perioada 2010-2018.

Au fost prezentate și analizate sumar piața internațională a cărnii și locul României pe piața
comunitară.

Piața autohtonăeste dependentă de importurile de carne, deși au fost înregistrate progrese în

ultimii ani, în special în producțiași procesareacărnii de pasăre și de ovine.

Consumatorul român preferă în special carnea de porc, urmată de cea de pasăre, carnea de
vită și de oaie fiind mai puțin consumate, comparativ cu media europeană.

3
Sectorul cărnii din România a înregistrat în ultimii ani o serie de progrese, evidențiate prin
creșterea numărului de agenți economici, a cifrei de afaceri și a profitabilității firmelor.

Dezvoltarea sectorului a avut o influență pozitivă asupra echilibrării balanței comerciale a

comerțului extern cu carne, fiind înregistratăo creștere valorică a exporturilorde produse
procesateși o tendință de diminuare a importurilor.