Cateheză Sfinții Ierarhi

„Mărturisitori ai Ortodoxiei și buni arhipastori ai Bisericii lui Hristos, îndreptători ai

poporului, Preafericiți Ierarhi purtători de biruință, Iorest și Sava, cei ce v-ați învrednicit de
cununa vieții, rugați-vă Domnului să mântuiască sufletele noastre”.

Cultul Bisericii noastre Ortodoxe sărbătorește zilnic pe Dumnezeu prin praznice

împărătești sau lucrarea Sa în lume prin oameni aleși ajunși în Biserica triumfătoare alături de El,
fiind și mijlocitorii noștri în fața lui Dumnezeu.
La data de 24 aprilie, îi sărbătorim pe mitropoliții Transilvaniei: Sfinții Ierarhi Ilie Iorest, Sava
Brancovici și Simion Ștefan.
Cei 3 ierarhi au păstorit Transilvania între anii 1640 – 1680, fiind succesori unul altuia.
Primul fiind Ilie Iorest între anii 1640 - 1643, apoi Simion Ștefan între anii 1643 – 1656 iar Sava
Brancovici între 1656 – 1660 și 1662 – 1680.
Sfinții Mitropoliți Ardeleni s-au jertfit pentru oamenii păstoriți și pentru Dreapta
Credință, mai ales în acele vremuri când Imperiul austro-ungar pusese stăpânire pe Transilvania
și se implica din ce în ce mai mult și în viața religioasă din acest spațiu geografic, dorind
schimbarea credinței și impunerea Bisercii Catolice.
Prin acest context istoric au fost nevoiți cei trei Miropoliți să treacă, păsorind și îndrumând turma
încredințată. Nu trebuie uitată porunca Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe care Ortodoxia o
prezintă tot mai frecvent și cea care era prezentă în rândul oamenilor și atunci: porunca iubirii –
să-ți iubești chiar si vrășmașii așa cum te iubești pe tine.
Ilie Iorest,Simion Ștefan șiSava Brancovici au fost mărturisitori ai credinței și ai
limbii strămoșești. Încercările de „calvinizare” a poporului din Transilvania și chiar de
desființare a Bisericii Ortodoxe au fost întâmpinate de acești 3 mari ierarhi care, cu
sacrificii și muncă jertfelnică și-au mărturisit credința ortodoxă prin vorbe și fapte, iar
prin acest mod au păstrat cât mai bine și neschimbate credința strămoșească și limba.
Mărturisirea credinței de către cei 3 ierarhi împreună cu faptele lor și păstorirea oferită
credincioșilor rămân modele și pentru noi, cei din prezent, fiind nevoie de o continua
mărturisire a credinței prin vorbe și fapte dar și o statornicie în Crezul personal și
înfruntarea celorlalte învățături greșite care vin și încearcă să ademenească.
În Dieta guvernantă a Transilvaniei din acele timpuri erau acceptate 3 religii oficiale,
toate protestante, alături de religia romano-catolică. Religia Ortodoxă era respinsă de principii
maghiari și depuneau eforturi în a-i trece pe românii din Transilvania la credința catolică și
renunțarea la vechea dogmă creștină ortodoxă. Aceste încercări de convertire s-au făcut și prin
asuprirea personalului bisericesc și a Bisericii Ortodoxe în sine, în speranța că prigoana îi va
convinge pe români să se convertească la catolicism într-un număr cât mai mare.
Viețile celor 3 ierarhi ardeleni și păstorirea lor din secolul al XVII-lea sunt pline de învățături și
exemple atât de curaj cât și de iubire martirică pentru Hristos și Biserica Sa. Voi aminti doar cel
mai semnificant moment din viața fiecărui ierarh răspunzând astfel la întrebarea mirenilor tot
mai des auzită în prezent: Care este importanța bunei slujiri în treapta preoției, iar cei trei ierarhi
sunt și exemplificarea versurilor scrise de Tudor Arghezi în poezia Poetului necunoscut:
„Altarul ca să fie și pietrele să ție
Cer inima și viața zidite-n temelie”.

Sfântul Ilie Iorest a păstorit Transilvania între anii 1640-1643. În această perioadă i s-a impus de
către calvini să tipărească și să folosească în biserici Catehismul calvinesc și alte cărți care nu
împărtășeau credința ortodoxă. Mitropolitul a refuzat propunerile și a tipărit Evanghelia cu
învățătură – ortodoxă, fapt pentru care stăpânirea austro-ungară l-a arestat și l-a înlăturat din
scaunul de mitropolit al Transilvaniei.
Ierarhul Ilie Iorest este pildă de ierarh credincios și luptător pentru Ortodoxia poporului
său.

Sfântul Simion Ștefan a păstorit Transilvania între anii 1643 – 1656. El nu a fost cruțat de
necazuri și prigoana domniei calvine. Una dintre cele mai grele prigoane la care a fost supus
ierarhul a fost aceea de a propovădui Catehismu calvin de a nu mărturisi adevărul despre
prefacerea Darurilor de pâine și vin în Trupul și Sângele Domnului în cadrul Sfintei Liturghii și
de a renunța la cinstirea icoanelor și Sfintei Cruci.
Asemenea înaintașului său, Ilie Iorest, Simion Ștefan a păzit dreapta credință și învățăturile ei,
propovăduind Adevărul. Mai mult decât atât, el a tipărit și a dăruit oamenilor Noul Testament în
anul 1648 explicat pentru prima dată pe înțelesul tuturor credincioșilor.

Sfântul Sava Brancovici a păstorit Transilvania în două etape: între anii 1656 – 1660 și
1662 – 1680. El a fost sârb românizat și inclusiv în acte se semna cu numele de Simion
Brâncoveanu pentru a dărui lumii o dovadă clară a faptului că face parte din poporul român și nu
este vreun străin asupritor.
Asemenea mitropoliților dinaintea lui, Sava Brancovici a dat dovadă de râvnă pentru
păstrarea credinței ortodoxe, fapt care i-a adus prigoana conducătorilor Imperiului austro-ungar.
Una dintre cele mai mari realizări ale sale este faptul că a folosit limba română la slujbe și în
propovăduirea Evangheliei, fiind astfel unul dintre factorii importanți în păstrarea limbii și
Dreptei Credinței.
Jertfa lor capătă o altă valoare dacă privim informațiile istorice ale vremurilor trăite de ei
în acele timpuri. Putem vorbi de o persecutare a limbii, poporului dar mai ales a credinței
ortodoxe, lucruri dovedite istoric, iar ei au ales împlinirea poruncii iubirii și nu transformarea lor
în călăi .
Ierarhii sărbătoriți astăzi au fost urmăritori ai cuvintelor lui Hristos: „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi
nevinovaţi ca porumbeii” (Matei 10, 16), fiind înţelepţiti de Dumnezeu să își iubească vrăjmașii
care îi prigoneau. Ei au primit de la Dumnezeu dreaptă judecată şi au păzit nevătămat sufletele
lor şi al turmei lui cuvântătoare, deşi calvinii n-au încetat nicio clipă să-l ademenească spre
rătăcirea lor.

Ei rămân exemple de statoricie în credință și apărarea ei chiar și cu prețul vieții. De astfel

de barbate curajoși avem nevoie și noi, astăzi, când creștinismul este atacat din toate părțile, iar
oamenii îndemnați să îmbrățișeze fel și fel de erezii.