ARGUMENTE

RAȚIONALE PENTRU
DOVDEDIREA
EXISTENȚEI LUI
DUMNEZEU
 Omul, ca ființă spirituală, e înzestrat cu două puteri de
cunoaștere:

-CREDINȚĂ
- RAȚIUNE.
Argumentele raționale sunt dovezi pentru
existența lui Dumnezeu, întemeiate exclusiv pe
rațiune.
• Argumentele raționale se constituie din
conținutul Revelației naturale.
• În limbaj teologic, argumentele
raționale pentru dovdedirea existenței lui
Dumnezeu au fost denumite notitia Dei naturalis.

Clasificarea argumentelor:
• 1. Argumentul istoric;
• 2. Argumentul teleologic;
• 3. Argumentul moral;
• 4. Argumentul cosmologic;
• 5. Argumentul ontologic.
 ARGUMENTUL ISTORIC
”e consensu gentium”
• Deduce existența lui Dumnezeu din universalitatea ideii de
Dumnezeu în timp și spațiu.
(Studiul istoriei ne arată limpede și convingător, că în toate
timpurile și locurile, toate poparele au avut ideeea de Dumnezeu
și noțiunea de valoare religioasă.
Concluzie: O credință răspândită universal e imposibil să nu-i
corespundă o realitate obiectivă.

Credința religioasă are

argumentele cele mai adânci
în ființa spirituală a omului.
 ARGUMENTUL TELEOLOGIC
”ex gubernatione
„Mai ușor poți să crezi că Iliada și Odiseea s-au născut rerum”
dintr-o grămadă de litere aruncate la întâmplare, decât
că lumea a fost produsă la întâmplare!” (Cicero)

Se bazează pe constatarea legii finalității, a faptului că orice existență

din lume ființează cu un scop precis, dar un scop mai presus de sine.

În lume și în om există scopuri și finalități neorganzate de om sau de lume. Omul nu poate fi

cauza lor, pentru că el însuși este supus unui scop nedorit care îl și contrazice: moartea.
 ARGUMENTUL MORAL
”notitia insita”
• Pleacă de la constatarea ordinei morale în interiorul omului
(conștiința morală) și în exteriorul lui.
Între oameni, în societate și între viețuitoare e o ordine
precisă, există norme morale de conviețuire mai presus de
voința indivizilor, ce se impun tuturor.
• ORDINEA MORALĂ ÎN LUME și ÎN OM !!!
• Această înțelegere a binelui și a răului d.p.d.v moral se
numește conștiință morală.
=> existența unor valori morale și a unui Legiuitor moral
absolut ce nu poate fi decât Dumnezeu.

„A fost întotdeauna convingerea oamenilor cu adevărat înțelepți că

legea morală nu-i ceva inventat de oameni...ci ceva veșnic...ultima ei
temelie e doar Dumnezeu” (Cicero)
 ARGUMENTUL ONTOLOGIC
”metabasis eis allo genos”
• Deduce existența lui Dumnezeu din chiar noțiunea de
Dumnezeu.
• Pleacă de la existența ideii de perfect, de absolut, în intelectul
uman.
• Se sprijină pe ideea posibilității cunoașterii în afara
experienței materiale, obiective, numai prin experiența
subiectivă.
„Ideea de Dumnezeu, dată cu necisitate cugetării noastre,
implică pe cea a existenței, fiindcă existența însăși nu poate fi
cugetată decât numai prin ideea absolută a lui Dumnezeu”
( I.G. Savin)
ARGUMENTUL COSMOLOGIC

• Universul material este limitat, determinat și dependent, cauzat

deci de o primă cauză veșnică, de Dumnezeu.
• Pleacă de la constatarea cauzalității în lume; adică tot ceea ce se
întâmplă trebuie să aibă o cauză.
=>posibilitatea cunoașterii adevărate și sigure și apoi pe
realitatea legii cauzalității.
O primă cauză nu poate fi decât necauzată, altfel nu este
primă cauză.
Lumea materială se prezintă ca o înlănțuire continuă de cauze și
efecte.