Protectia consumatorilor pe plan national si international

Cap. 1. Protectia consumatorilor – teorie si realitate

Protectia consumatorilor apare ca reactie la imperfectiunile pietei. Programele

guvernelor în domeniu urmaresc realizarea unei calitati corespunzatoare a bunurilor si
serviciilor oferite pietei, asigurarea unor preturi în concordanta cu veniturile populatiei,
informarea eficienta a consumatorilor si apararea acestora împotriva unor politici economice
agresive.

Implicarea statului în procesul de protectie a consumatorilor se concretizeaza în

elaborarea unei legislatii corespunzatoare si în organizarea unor institutii specializate
însarcinate sa aplice legile respective.

Prima organizatie de protectie a consumatorilor a fost înfiintata în 1898 în SUA

sub denumirea de Liga Nationala a Consumatorilor si, odata cu constituirea unor organe
administrative competente, autoritatile americane încep sa emita o serie de reglementari în
sensul protejarii sanatatii consumatorilor.

Abia dupa cel de-al doilea razboi mondial miscarea consumatorilor începe sa-si
faca simtita prezenta si în Europa. În Marea Britanie, Asociatia Consumatorilor este
înfiintata cu un sprijin de 2000 de dolari din partea americanilor si are primul sediu într-un
garaj. Alte asociatii ale consumatorilor apar în Franta (Union Federale des Consummateurs),
în Gelgia (Test Achats), în Olanda (Consumentenbond) si în Germania (Federatia AgV).

Începând cu anii ’50, miscarea consumatorilor se raspândeste în Australia, în Asia,

în unele tari din Africa, precum si în America Latina.

În 1960 se înfiinteaza la Londra o federatie de organizatii nationale de

consumatori, Consumers International, care ajunge sa detina o pozitie importanta în cadrul
organizatiilor finantate de ONU (Organizataia Nationala de Standardizare, Organizatia
Mondiala a Sanatatii sau FAO).

Consumers International a stabilit ziua de 15 martie ca fiind Ziua

Mondiala Drepturilor Consumatorilor, deoarece la 15 martie 1962, presedintele american
J.F. Kennedy adreseaza un mesaj americanilor în care sunt exprimate clar drepturile
consumatorilor: dreptul la sanatate, dreptul la informare, dreptul la alegere si dreptul de a
fi ascultat.
 În cadrul blocului comunist, numai în Polonia si Ungaria s-au putut organiza grupuri
de consumatori, în celelalte tari acestea s-au dezvoltat abia dupa prabusirea regimului.

În prezent Consumer International numara peste 200 de membri, reprezentând

peste 80 de tari.

În mod curent se pune întrebarea: de ce nu exista o asociatie puternica a

consumatorilor pe plan mondial ? Raspunsul este firesc: exista mai multe tipuri de
consumatori. Acestia se deosebesc între ei din punctul de vedere al gradului de informare, al
mijloacelor materiale necesare achizitionarii produselor, al mentalitatii si al
comportamentului.

Astfel, se evidentiaza o categ 23123g64x orie de consumatori, consumatorii

perfect informati – o postura pur teoretica, care achizitioneaza produsele dupa niste criterii
de optim. O a doua categorie de consumatori sunt acei consumatori care culeg informatiile
de pe etichetele produselor si cumpara în cunostinta de cauza. O alta grupa de consumatori
achizitioneaza produsele conform impresiilor pe care le lasa diferitele mesaje publicitare
(consumatori din tarile nordice). Sunt si consumatori care cumpara toate produsele care sunt
comercializate pe piata, acestia sunt consumatori din fostele tari comuniste). Desigur, sunt
si consumatori irationali, care cumpara pe baza primului impuls sau consumatori care nu au
posibilitatea alegerii produselor datorita situatiei de monopol de pe pietele produselor
respective.

De asemenea, consumatorii se diferentiaza si dupa modul în care reactioneaza

atunci când se confrunta cu probleme privind calitatea produselor cumparate. În timp ce unii
consumatori îsi cunosc drepturile si dau în judecata firma producatoare, alti consumatori
considera ca statul este cel care trebuie sa le rezolve toate problemele. Desigur, exista si
consumatori care nu se plâng deloc.

Clasificarea consumatorilor în functie de disponibilitatile lor financiare este mai

simpla, consumatorii împartindu-se în consumatori bogati, consumatori din clasa de mijloc si
consumatori saraci. Paradoxal, consumatorii bogati sunt cei care fac si cele mai multe
reclamatii. Consumatorii din clasa de mijloc reprezinta modelul de consumatori în functie de
care se construiesc si se fundamenteaza directivele Uniunii Europene în domeniul protectiei
consumatorilor. Consumatorii saraci sunt nevoiti sa cumpere marfa contrafacuta la preturi
mari, ei fiind usor de amagit de catre comerciantii care nu îsi asuma responsabilitati sociale,
legale si economice.

Desi aceste observatii au fost facute în 1960, ele îsi pastreaza valabilitatea si
astazi, exprimând chiar foarte fidel realitatea din foarte multe tari aflate în curs de
dezvoltare sau în curs de tranzitie catre economia de piata.

Cap. 2. Problematica protectiei consumatorilor pe plan international

Principiile cadru privind protectia consumatorilor sunt cuprinse în rezolutia

39/248 din aprilie 1985 a ONU. Conforma acesteia, principalele obiective asupra carora ar
trebui sa se concentreze guvernele tarilor, precum si toate miscarile de protectie a
consumatorilor sunt urmatoarele:

· facilitarea producerii si distribuirii de produse corespunzatoare nevoilor si

cererilor consumatorilor;

· încurajarea asumarii de responsabilitati etice a celor angajati în producerea si

distribuirea bunurilor de consum si a serviciilor catre consumatori;

· asigurarea tinerii sub control, prin intermediul tuturor organizatiilor nationale

si internationale, a practicilor comerciale abuzive care afecteaza
consumatorii;

· promovarea unei cooperari internationale în domeniul protectiei consumatorilor;

· încurajarea dezvoltarii conditiilor de piata, care sa asigure consumatorilor o

gama larga de produse la preturi avantajoase acestora;

· stabilirea unui sistem de prioritati privind protectia consumatorilor din fiecare

tara, a circumstantelor economice si sociale specifice nivelului de
dezvoltare atins, precum si a nevoilor caracteristice populatiei statului
respectiv;

· asigurarea accesului consumatorilor la informatii corecte;

· crearea unui sistem de educare a consumatorilor;

· asigurarea unor posibilitati reale de despagubire a consumatorilor în cazul

aparitiei unor daune generate de produsele sau serviciile achizitionate în
cadrul pietei;

· crearea, în fiecare tara, a unor organisme care sa-si asume responsabilitati de

protectie a consumatorilor;

· asigurarea libertatii consumatorilor, precum si a altor grupuri sau asociatii

reprezentative, de a se organiza în vederea realizarii de actiuni care au
drept scop apararea intereselor lor;

· încurajarea si sustinerea concurentei si competitivitatii care sa contribuie la

cresterea gamei sortimentale la preturi avantajoase pentru consumatori
etc.

· luarea în considerare, la elaborarea politicilor de protectie a consumatorului, a

potentialului pozitiv al universitatilor si institutiilor de cercetari, publice
sau private;
 · obligativitatea tuturor întreprinderilor producatoare (ofertante) sau
comerciale de a se supune legilor si reglementarilor privind protectia
consumatorilor din toate tarile cu care au relatii de afaceri;

· obligativitatea tuturor firmelor de a respecta prevederile standardelor

internationale privind protectia consumatorilor.

Cap. 3. Protectia consumatorilor în România

Desi reglementari privind protejarea sanatatii publice sau a intereselor economice

ale consumatorilor existau si înainte de 1989, acestea erau prea putin respectate, iar despre
organizatii specializate nici nu putea fi vorba.

Astfel, începutul miscarii consumeriste în România îl putem considera momentul

înfiintarii Asociatiei pentru Protectia Consumatorilor, în februarie 1990. În urmatorii doi ani,
aceasta a luat atitudine fata de importatorii care, atrasi de mirajul unor afaceri la care nici
nu visau cu putin timp în urma, aduceau în tara si comercializau produse de o calitate
îndoielnica, produse periculoase pentru sanatatea populatiei. Aceasta asociatie a editat si o
publicatie proprie numita „23 de milioane”.

În august 1992 este publicata Ordonanta Guvernului nr. 21 privind protectia

consumatorilor si se înfiinteaza Oficiul pentru Protectia Consumatorilor (OPC), organism cu
responsabilitati în aplicarea politicii guvernului în domeniul protectiei consumatorilor.

Începând cu anul 1992, apar numeroase grupuri de consumatori, ajungându-se în 1996

la un record european, peste 140, dar nici o organizatie nationala puternica. Aceste grupuri
aveau o putere redusa si întâmpinau numeroase piedici în activitatea lor. Le lipsea personalul
de specialitate: expertii în domeniul juridic, economic sau social. Implicarea tinerilor si a
femeilor era minora. Cei care au timp liber prefera sa îl foloseasca pentru a face bani si nu
munca voluntara. În anul 1995, aceste asociatii au fost finantate de la buget, dar datorita
birocratiei, jumatate din fonduri au fost returnate. Multe din initiativele acestor asociatii
privind noi reglementari în domeniu au fost respinse la nivelul ministerelor de resort.

Acestea sunt doar câteva din problemele cu care se confrunta miscarea

consumerista în România. Profesorul Thierry Bourgoignie de la Universitatea din Louvain la
Neuve, din Belgia, director al Centrului de Drept al Consumului a încercat sa dea câteva
explicatii ale acestor probleme specifice tuturor tarilor în tranzitie:

· existenta numeroaselor piete monopolistice;

· activitatea numerosilor intermediari care speculeaza asupra pretului de

vânzare;

· nivelul scazut al constientizarii consumatorilor si slaba lor informare;

· dezinteresul manifestat din partea specialistilor în drept;

 · existenta unor metode comerciale agresive;

· importul de produse contrafacute, chiar periculoase;

· lipsa coordonarii între autoritatile de inspectie competente;

· mijloacele materiale modeste pentru institutiile însarcinate cu aplicarea

normelor legale.

Ca latura importanta a politicii sociale pe care trebuie sa o promoveze o societate

democratica si componenta de baza a programelor de protectie sociala, protectia
consumatorului reprezinta un ansamblu de dispozitii privind initiativa publica sau privata
destinate a asigura si ameliora continuu respectarea intereselor consumatorilor. Pe plan
mondial, problematica preponderenta a protectiei consumatorilor este data de aspectele
privind informarea consumatorilor, comercializarea produselor si serviciilor comerciale
legate de acestea, în timp ce în România atentia trebuie concentrata asupra unui sistem de
preturi corespunzator si, îndeosebi, asupra calitatii produselor oferite de o piata al carei
mecanism este puternic, dereglat atât de agentii economici, cât si de un sistem de acte
normative abia în formare.

3.1. Cadrul legal si institutional national privind protectia consumatorilor

În ceea ce priveste legislatia pe care o implica organizarea procesului de protectie a

consumatorilor, aceasta trebuie sa aiba în vedere realitatile concrete din fiecare tara,
principiile de drept si practica juridica din tarile respective, cât si o serie de prevederi ale
acordurilor si conventiilor internationale în materie de drept, politici comerciale si protectia
consumatorilor. Principalele probleme cu care se confrunta practica juridica sunt legate de
dificultatea crearii unor mijloace cu adevarat eficace care sa actioneze pentru asigurarea
unui echilibru de forte în cadrul relatiei ofertant-consumator. Mijloacele judiciare presupun
apelarea la un tribunal de natura civila sau administrativa, ceea ce prezinta numeroase
inconveniente pentru consumatori: costul foarte ridicat al justitiei, formalismul procedural,
obstacole de ordin psihologic, caracterul individual al reparatiei etc.. Întrucât este necesar
ca masurile reparatorii sa fie colective, s-au gândit noi mijloace juridice: gruparea într-un
proces unic al apararii intereselor convergente ale mai multor consumatori, asigurarea
accesului fiecarui consumator la justitie, crearea unor tribunale specializate.

Mijloacele parajudiciare sunt organizate de stat sau institutii particulare si se

situeaza în afara ordinului jurisdictional. Acestea se împart în trei categorii:

1. consultatii juridice furnizate consumatorilor gratuit sau la preturi reduse;

2. exercitarea de presiuni asupra ofertantilor – producatori de catre anumite

organisme de protectie a consumatorilor;

3. rezolvarea litigiilor prin aducerea fata în fata a consumatorilor si

ofertantilor.
 Acte normative care alcatuiesc cadrul legislativ adecvat privind protectia
consumatorilor în România

· O.G. nr. 21/1992 care institutionalizeaza Oficiul pentru Protectia Consumatorilor

(actuala Autoritate Nationala pentru Protectia Consumatorilor), precum si organizarea
si functionarea unor asociatii si consilii pentru protectia consumatorilor pe plan local si
central, modificata prin O.U.G. nr. 2/2001, care releva ca se înfiinteaza A.N.P.C. ul
aflat în subordinea Guvernului, prin reorganizarea Oficiului pentru Protectia
Consumatorilor (republicata în 1994, modificata prin Legea nr. 178/1998 si prin O.G. nr.
58/2000);

· O.G. nr. 19/1992 privind activitatea de standardizare, modificata prin Legea nr.
11/1994;

· O.G. nr. 20/1992 ce cuprinde prevederi referitoare la activitatea de metrologie;

· H.G. nr. 167/1992 privind constituirea si functionarea sistemului national de certificare

a calitatii;

· H.G. nr. 665/1995 privind înlocuirea, remedierea sau restituirea produselor care
prezinta deficiente de calitate;

· H.G. 784/1996, pentru aprobarea Normelor metodologice privind etichetarea

produselor alimentare;

· Legea concurentei, nr. 21/1996, privind regulile ce trebuie respectate de catre agentii
economici români si straini care îsi desfasoara activitatea pe piata româneasca;

· Legea nr. 98/1994, privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele de

igiena si sanatate;

· H.G. nr. 23/1995, privind instituirea sistemului de marcare pentru tigarete, produse de
tutun si bauturi alcoolice;

· O.G. nr. 31/1995, privind reglementarea regimului de producere, circulatie si

comercializare a produselor farmaceutice;

· Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activitati comerciale
ilicite, republicata în 1991 si modificata prin O.G. nr. 126/1998;

· H.G. nr. 394/1995 privind obligatiile agentilor economici în comercializarea produselor

de folosinta îndelungata destinate consumatorilor (modificata prin H.G. nr. 786/1996);

· H.G. nr 168/1997 privind regimul produselor si serviciilor care pot pune în pericol viata,
sanatatea, securitatea muncii si protectia mediului înconjurator;
 · H.G. nr. 166/2001 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru
Protectia Consumatorilor;

· H.G. nr. 251/1994 privind Consiliul Consultativ pentru Protectia Consumatorilor;

· H.G. nr. 57/1999 privind înfiintarea Consiliului Interministerial pentru Inspectarea

Calitatii si Armonizarii Reglementarilor Tehnice;

· H.G. nr. 681/2001 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Comitetului

Interministerial pentru Supravegherea Pietei Produselor si Serviciilor si Protectiei
Consumatorilor

3.2. Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (A.N.P.C.)

În concordanta cu Programul de guvernare pentru perioada 2001 – 2004 a fost

adoptat un nou mod de abordare a politicii în domeniul protectiei consumatorilor, fiind
creata, prin
OUG. 2/2001, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC), prin
reorganizarea Oficiului pentru Protectia Consumatorilor (OPC).

• Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor are urmatoarele atributii:

- participa, împreuna cu alte organe ale administratiei publice centrale si locale de

specialitate cu atributii în domeniu si cu organismele neguvernamentale ale
consumatorilor, la elaborarea strategiei în domeniul protectiei consumatorilor,
asigurând corelarea acesteia cu cea existenta în Uniunea Europeana;

- propune Guvernului spre adoptare si avizeaza proiecte de acte normative în domeniul

protectiei consumatorilor cu privire la fabricarea, ambalarea, etichetarea,
conservarea, depozitarea, transportul, importul si comercializarea produselor,
precum si cu privire la prestarea serviciilor, astfel încât acestea sa nu puna în pericol
viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor ori sa afecteze drepturile si
interesele lor legitime;

- elaboreaza, împreuna cu alte organe de specialitate ale administratiei publice,

proceduri privind obiectivele, conditiile si modul de colaborare în desfasurarea
activitatii de protectie a consumatorilor;

- participa la realizarea programelor interne si internationale în domeniul protectiei

consumatorilor, colaborând cu organizatii si institutii din tara si din strainatate,
conform competentelor ce îi revin potrivit dispozitiilor legale în vigoare;

- efectueaza analize si încercari în laboratoarele acreditate conform legii sau în

laboratoare proprii ori agreate;
- efectueaza sau finanteaza studii si teste comparative cu privire la calitatea
produselor si serviciilor destinate consumatorilor, pe care le aduce la cunostinta
publicului;

- desfasoara activitati de informare, consiliere si educare a consumatorilor; editeaza

publicatii de specialitate în domeniul protectiei consumatorilor;

- sprijina asociatiile de consumatori în vederea atingerii obiectivelor prevazute de

lege;

- sprijina asociatiile de consumatori în actiunea de înfiintare si functionare a

centrelor de consultanta, informare si educare a consumatorilor;

- informeaza permanent consumatorii asupra produselor si serviciilor care prezinta

riscuri pentru sanatatea si securitatea lor sau care le pot afecta interesele
economice;

- prezinta informari periodice Guvernului si organelor administratiei publice centrale

interesate, referitoare la activitatea proprie privind respectarea drepturilor si
intereselor consumatorilor;

- controleaza respectarea dispozitiilor legale privind protectia consumatorilor,

referitoare la securitatea produselor si serviciilor, precum si la apararea drepturilor
legitime ale consumatorilor, prin efectuarea de controale pe piata la producatori,
importatori, distribuitori, vânzatori, prestatori de servicii si în unitatile vamale,
având acces la locurile în care se produc, se depoziteaza ori se comercializeaza
produsele sau în care se presteaza serviciile, precum si la documentele referitoare la
acestea;

- constata contraventii si dispune masuri de limitare a consecintelor producerii,

prestarii, importului, comercializarii sau oferirii gratuite a unor produse si servicii
care nu respecta dispozitiile legale din domeniile de activitate ale Autoritatii, prin
aplicarea sanctiunilor contraventionale principale si complementare prevazute de
lege, sesizeaza organele de urmarire penala ori de câte ori constata încalcari ale legii
penale;

- solicita organelor emitente suspendarea sau retragerea autorizatiei de functionare,

a licentei de fabricatie ori a certificatului de clasificare, în conditiile legii;

- coordoneaza schimbul rapid de informatii cu institutiile si organele competente,

nationale si internationale, privind produsele si serviciile care reprezinta risc pentru
sanatatea si securitatea consumatorilor;

- controleaza daca mijloacele de masurare folosite pe piata sunt însotite de

documentele prevazute de lege care atesta verificarea acestora din punct de vedere
metrologic;
 - sesizeaza factorii de decizie si operatorii implicati în sistemul de certificare a
calitatii produselor si serviciilor, în baza constatarilor proprii si a informatiilor
primite de la organismele neguvernamentale si de la consumatori, cu privire la
neconformitatile produselor si serviciilor destinate consumului populatiei în raport cu
documentele de certificare si propune îmbunatatirea sau elaborarea de reglementari
în domeniu;

- primeste si rezolva sau, dupa caz, transmite spre solutionare celor în drept, potrivit
competentelor, sesizarile asociatiilor pentru protectia consumatorilor, precum si
sesizarile persoanelor fizice sau juridice cu privire la încalcarea drepturilor
consumatorilor, în conditiile legii;

- desfasoara activitati de pregatire a specialistilor în domeniul protectiei

consumatorilor;

- acorda consultanta de specialitate în domeniul protectiei consumatorilor pentru

persoane juridice;

- stabileste si percepe taxe si tarife pentru efectuarea de analize, încercari,

expertizari, certificari de laborator, autorizari, consultanta, cursuri de pregatire,
specializare sau perfectionare, alte servicii prestate în conditiile legii;

- fundamenteaza si propune în proiectul de buget resursele financiare necesare în

vederea realizarii politicilor în domeniul sau de competenta;

- urmareste, potrivit legii, legalitatea publicitatii pentru produsele si serviciile

destinate consumatorilor;

- autorizeaza operatiunile cu metale pretioase, aliajele acestora si pietre pretioase;

- stabileste si aproba marcile utilizate de producatorii interni, importatori sau, dupa

caz, de comercianti, pe baza de tarife proprii, precum si marca proprie de
certificare;

- efectueaza expertize ale metalelor pretioase si pietrelor pretioase în conditiile legii.

- îndeplineste orice alte atributii stabilite prin acte normative pentru domeniul sau de
activitate.

În conformitate cu HG 755/2003 privind organizarea si functionarea Autoritatii

Nationale pentru Protectia Consumatorilor, institutia este condusa de un secretar de stat
care are calitatea de presedinte, ajutat de un subsecretar de stat care are calitatea de
vicepresedinte, numiti prin decizie a primului–ministru.

Subordonate Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor sunt 41 de Oficii

Judetene pentru Protectia Consumatorilor si cel al Municipiului Bucuresti.
 Tot în subordonarea ANPC se afla si Centrul National pentru Încercarea si
Expertizarea Produselor – LAREX – o unitate extra–bugetara, cu sediul în Bucuresti, care
are 9 laboratoare teritoriale (în Bucuresti, Arad, Baia Mare, Constanta, Galati, Oradea, Satu
Mare, Sibiu si Iasi,) si este acreditat de RENAR (Asociatia de Acreditare din România) si
international de TUV Germania pentru efectuarea de teste si analize de laborator. ANPC
dispune de o retea proprie de laboratoare la nivel teritorial (Bacau, Vrancea, Neamt,
Mures, Braila si Suceava) si Laboratorul pentru Analiza Calitatii Vinurilor si Bauturilor
Alcoolice

din Bucuresti.

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor functioneaza pe baza

legislatiei în vigoare prezentata în continuare:

· H.G. nr. 166/2001 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru

Protectia Consumatorilor;

· O.G. nr 21/1992 privind protectia consumatorilor;

· O.G. nr 58/2000 pentru modificarea si completarea O.G. nr. 21/1992 privind

protectia consumatorilor;

· O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor;

· H.G. nr. 752/2001 privind majorarea valorii amenzilor contraventionale prevazute la

art. 46 si 46’ din O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor;

· Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activitati comerciale
ilicite;

· O.G. nr. 126/1998 privind modificarea Legii nr. 12/1990 privind protejarea populatiei
împotriva unor activitati comerciale ilicite;

· Legea nr. 177/1998 pentru completarea art. 2 din Legea nr. 12/1990 privind
protejarea populatiei împotriva unor activitati comerciale ilicite;

· H.G. nr. 665/1998 privind înlocuirea, remedierea sau restituirea contravalorii

produselor care prezinta deficiente;

· H.G. nr. 394 /1995 privind obligatiile ce revin agentilor economici – persoane fizice
sau juridice în comercializarea produselor de folosinta îndelungata destinate
consumatorilor;

· H.G. nr. 953/1999 privind modificarea si completarea H.G. nr. 784/1996 pentru
aprobarea normelor metodologice privind etichetarea produselor alimentare;
 · H.G. nr. 187/2000 privind imitatiile de produse alimentare care prezinta riscul de a
pune în pericol sanatatea sau securitatea consumatorilor;

· Ordin al Ministerului Sanatatii nr. 975/1998 partea 1,2,3,4,5,6, privind aprobarea

normelor igienico-sanitare pentru alimente;

· O.U.G. nr. 97/2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializarii

alimentelor;

· Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între
comercianti si consumatori;

· O.G. nr. 87/2000 privind raspunderea producatorilor pentru pagubele generate de

produse periculoase;

· H.G. nr. 947/2000 privind modalitatea de indicare a preturilor produselor oferite

consumatorilor spre vânzare;

· Legea nr. 178/2000 privind produsele cosmetice;

· H.G. nr. 670/2001 pentru aprobarea normelor metodologice de a aplicare a Legii nr.
178/2000 privind produsele cosmetice;

· O.G. nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si

preparatelor chimice periculoase;

· H.G. nr. 329/2000 privind importul si comercializarea unor produse folosite;

· Ordinul ANPC nr. 217/2001 pentru aprobarea normelor privind criteriile de

clasificare a produselor folosite destinate copiilor mai mici de 36 luni;

· H.G. nr. 332/2001 privind denumirea, marcarea compozitiei fibroase si etichetarea

produselor textile;

· H.G. nr. 1219/2000 privind unele masuri de protectie a intereselor consumatorilor la

achizitionarea de piese de schimb auto, altele decât cele care pot afecta siguranta
circulatiei si/sau protectia mediului.

Alinierea legislatiei nationale la directivele Uniunii Europene in domeniul protectiei

consumatorilor respectiv: publicitatea inselatoare si comparativa, securitatea generala a
produselor, raspunderea producatorilor pentru produsele cu defecte, contractele negociate
in afara spatiilor comerciale, imitatiile periculoase, pachetele de servicii turistice, clauzele
abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, regimul juridic al contractelor la distanta,
modalitatea de indicare a preturilor produselor oferite consumatorilor spre vanzare,
controale de conformitate cu reglementarile de securitate ale produselor in cadrul
produselor de import, produse prezentate ca fiind miraculoase, vinzarea produselor si
garantii asociate, etichetarea alimentelor, vanzarea produselor catre consumatori si
garantiile asociate acestora.

A.N.P.C. este o componenta de integrare europeana a României foarte

importanta. Astfel,

· din aprilie 2003 ANPC este membru in organizatia europeana a

reprezentantilor organismelor de supraveghere a pietei PROSAFE;

· din octombrie 2003 Romania a devenit membru cu drepturi depline

al Sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley privind comertul
international cu diamante brute, ANPC fiind desemnata autoritatea
competenta pentru aplicarea pe teritoriul Romaniei a acestui sistem.

· în septembrie 2003 Romania si–a exprimat intentia de a semna un

Memorandum de intelegere cu Comisia Europeana pentru a participa
la “cadrul general pentru finantarea actiunilor comunitare de sustinere a
politicii de protectie a consumatorilor pentru anii 2004–2007”, ANPC
fiind desemnata autoritatea de negociere si semnare a memorandumului.

· în decembrie 2003 ANPC a primit oficial din partea Comisiei Europene

confirmarea inceperii procedurii de participare a Romaniei la sistemul de
schimb rapid de informatii privind produsele periculoase RAPEX.

· prin raportul de monitorizare « Peer Review » efectuat de catre

Directiile Generale DG Enterprise si DG Enlargement in luna
iulie 2003 Comisia Europeana recunoaste ANPC ca fiind institutia
responsabila din Romania pentru supravegherea pietei produselor si
serviciilor si protectia consumatorilor. In Raport se subliniaza ca “ANPC a
demonstrat o impresionanta capacitate de angajare precum si cunostinte in
domeniul protectiei consumatorilor, o buna constientizare a Noii Abordari, a
metodelor de supraveghere a pietei precum si a prioritatilor. Activitatea de
supraveghere a pietei desfasurata de ANPC are atat caracter activ cat si
reactiv, iar supravegherea activa se desfasoara in concordanta cu un plan
care poate fi verificat prin obiective masurabile” se arata in raport.

· ANPC a participat la reuniunile subcomitetelor 2 si 3 de asociere

Romania – Uniunea Europeana.

· ANPC este membru afiliat la organizatia internationala a

consumatorilor «Consumers International».

· ANPC este punct national de contact pentru sistemul TRAPEX.

· ANPC a beneficiat si beneficiaza in prezent de sprijin din partea

Uniunii Europene, prin intermediul programelor PHARE, atât pentru
 dezvoltarea institutionala, cât si pentru armonizarea legislativa, inclusiv
pentru întarirea supravegherii pietei.

· Astfel prin programul PHARE 1999 – “Dezvoltarea infrastructurii

calitatii si integrarea României în piata interna”, sub–proiecul “Sprijin
pentru standardizare, acreditare, metrologie si protectia consumatorilor” în
valoare de 0,477 mil. EURO au fost achizitionate echipamente de calcul
(calculatoare cu soft aferent, imprimante) si echipamente de birou
(copiatoare, fax–uri).

· prin programul PHARE 2000 – “Politica industriala si dezvoltarea

sistemului infrastructurii calitatii în România” în valoare de 0,423 mil.
EURO s–aasigurat asistenta tehnica pentru ANPC (training pentru
inspectorii ANPC, campania nationala de informare a consumatorilor,
dezvoltarea sistemului informational cuprinzând baze de date).

· În prezent este în derulare programul PHARE 2002 – “Întarirea

supravegherii pietei – sprijin pentru ANPC. Proiectul Phare 2002 în valoare
de 2,22 mil. EURO va asigura atât asistenta tehnica cât si furnizare de
echipamente de laborator, echipamente pentru training, precum si
echipamente pentru crearea unui sistem integrat de informatii cuprinzând
baze de date

A.N.P.C. are responsabilitati si în ceea ce priveste informarea si educarea

consumatorilor.

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor ofera explicatii

consumatorilor despre modalitatea de testare a unui produs sau de efectuare a unei
reclamatii prin publicarea diferitelor brosuri sau pliante. De asemenea, acestui organism îi
revine sarcina educarii consumatorilor pentru ridicarea bonului de cumparare, fara de care
nu se poate sustine ulterior o reclamatie sau o sesizare.

Activitatea de informare si educare a consumatorilor desfasurata de

catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor s-a materializat în numeroase
actiuni. Astfel,

· în perioada 2001-2003 s-au desfasurat 86.000 actiuni de informare concretizate

prin publicarea a 35.000 articole in presa locala si centrala si realizarea a 51.000
emisiuni radio-TV.

· de doua ori pe saptamana Radio Romania Actualitati a gazduit ANPC intr-o

rubrica intitulata „Cantariti si preveniti”;

· studiol teritorial de radio Cluj a avut o emisiune saptamanala „In Obiectiv” unde
au fost prezentate actiunile oficiilor teritoriale de protectia consumatorilor din
regiunea Transilvania;
· o data la trei saptamani ANPC impreuna cu Societatea Romana de Televiziune a
realizat pe programul Romania 1 emisiunea „Protectia consumatorilor”;

· ANPC a desfasurat trei campanii de mediatizare a drepturilor consumatorilor:

o „Siguranta si securitate pentru consumatori”,

o „Siguranta produselor alimentare (SPA)”,

o „Alege, este dreptul tau”.

· în baza protocolului de colaborare cu Ministerul Educatiei, Cercetarii si

Tineretului, ANPC a desfasurat actiuni de educare a tinerilor consumatori prin
distribuirea a peste 100.000 afise educationale SPA in 5.850 de scoli cu clase
primare din intreaga tara, un milion de copii fiind beneficiarii primirii de notiuni
elementare de igiena, pentru buna derulare a programului guvernamental „Lapte-
Corn”;

· în baza aceluiasi protocol s-a organizat la nivel judetean si national concursul pe

probleme de protectia consumatorilor la care au participat elevi din toate liceele cu
profil economic din intreaga tara;

· elaborarea si editarea „Ghidului consumatorilor de produse si servicii”;

· elaborarea si editarea „Sistemul legislativ si institutional de protectie a

consumatorilor in Romania”;

· elaborarea si editarea ghidului consumatorilor de servicii turistice „Infoturist”;

· editarea ghidului „Siguranta produselor alimentare”;

· realizarea a doua sondaje de opinie la nivel national efectuate de institutul

Metro Media Transilvania privind evaluarea problemelor cu care se confrunta
consumatorii si gradul de informare al acestora;

· realizarea site-ului web al ANPC: www.anpc.ro;

· realizarea site-ului www.siguranta-alimentara.ro in limba romana si in limba

engleza.