Epica versificată

Denumiri ale speciei: „cântec bătrânesc” și „baladă” (V. Alecsandri, 1852)

„cântec povestitor” (V. I. Propp)
„oral epic songs” (Milman Parry, 1933-1935)
„eposul eroic” și „balada familială” (Al. I. Amzulescu, 1980)
Vechime: culegeri doar din sec. XIX – XX, atestări din sec. XIV – XV (epic de la curțile
feudale)
Originea eposului românesc: „eposul de Curte” (N. Iorga); reflectare a istoriei (P. Caraman);
„emanații ale unor experiențe umane” (interpretarea evenimentelor prin prisma mitului, poetizarea
experiențelor umane) (viziunea estetizantă a lui D. Caracostea)
Răspândire: în Europa medievală (chanson de geste, cantar, ballade), până târziu, în țările sud-
dunărene, în Balcani și la popoarele nord-slave (bîline)
• Trei arii la care poate fi raportat eposul versificat românesc: europeană (motive universale:
probele eroice, ințiatice precum lupta cu monstrul, întoarcerea soțului, fratele-strigoi), balcanică
(Meșterul Manole, ciclul Novăceștilor), zonală (haiducii, pastorala, cotropitorii)
Conținut: „modele de comportament și situații tipice (pozitive sau negative)” (Amzulescu)
Funcția primordială este cea educativă determinată istoric, ceea ce a dus la elaborarea unor
forme diferite ale c. epic, cu structuri, modalități de realizre și tematică distincte.
Caracteristici:
I. Prezintă interferențe cu basmul, legendele și colindele
(semnalate încă din 1885 de G.Dem. Teodorescu)
II. Variante structurale:
1) un tip care păstrează caracteristicile genului: amploare, istoricitate, factură
eroică, structură stilistică bazată pe elemente retorice, mod propriu de interpretare muzicală
(instrumental, recitat, cântat); performat de profesioniși, lăutarii din Oltenia și Valahia);
2) un tip de factură nuvelistică cu tendințe de liricizare, un stil simplu, istoricitate
scăzută, desfășurări narative reduse; conservat în repertoriul țăranilor din Transilvania
III. Niveluri diacronice ale sistemului corelate cu gândirea și mentalitatea:
• Mitic și magic CÂNTECUL EPIC FANTASTICO-MITOLOGIC
Ex.: Vidrosul sau Antofiță al lui Vioară; Mistriceanul; Iovan Iorgova; Dălea
Dămian și Sâla Samodiva; Trei frați cu nouă zmei; Ghiol Dumitru și Soarele;
 Broasca-Roasca; Mizil-crai
• Eroic CÂNTECUL EPIC EROIC (conflictele feudale, haiducii și hoțomanii,
cotropitorii):
ex: Letinul bogat (Însurătoarea lui Iancu-vodă), Corbea, Toma Alimoș, Radul lui
Anghel, Pintea Haiducul, Novăceștii, Cântecul lui Vodă Brâncoveanu, Dolca,
Șalga, Kira Kiralina
• Realist BALADA NUVELISTICĂ SAU FAMILIALĂ ȘI JURNALUL ORAL:
ex.: Voica, Cel popă din Piatră (Trei surori la flori), Vartici, Doicin bolnavul,
Ghiță Cătănuță, Sora și fratele, Moșneagul; Miorița, Meșterul Manole, Dobrișan;
Biserica de la Costești, jurnale de front
Epoca veche a fost dominată de gândirea mitică și de mentalitatea eroică: faptul istoric era
gândit ca atare (mitic și/sau eroic)
Epocile târzii s-au caracterizat prin conceperea istoricizantă a evenimentului și de o viziune
poetică evolutivă. În funcție de intenționalitate și de deplasarea accentului pe un mesaj sau altul,
cântecul epic poate fi legendar, de curte feudală, profesional ori familial (ex. Meșterul Manole, Soarele
și Luna, Dobrișan).