BAZELE CONTABILITĂŢII – COMERŢ

SUPORT DE CURS – LECT.UNIV.DR. GUINEA FLAVIUS-ANDREI

1. Definirea contabilităţii

Termenul de contabilitate desemnează un proces de înregistrare, măsurare, sintetizare,

interpretare şi comunicare a datelor economice si financiare care sugerează prin imagini codificate
cu ajutorul unui limbaj specific averea şi activităţile unei întreprinderi.
Înregistrarea şi măsurarea în contabilitate sunt primele etape parcurse în procesul de ţinere a
contabilităţii. Înregistrarea presupune consemnarea elementelor de avere şi a operaţiilor ce
definesc activităţile întreprinderii într-un sistem de documente, într-o formă iniţială (de simplă
constatare) sau într-o formă evoluată (printr-o codificare cerută de limbajul contabil). Măsurarea
este operaţia de cuantificare a valorilor contabile, sub formă monetară sau prin utilizarea altor
unităţi de măsură.
Sintetizarea este operaţia de agregare şi de grupare a datelor contabile rezultate în urma
înregistrării şi măsurării. Ea se desfăşoară zilnic sau la intervale scurte de timp, dar şi lunar (prin
întocmirea balanţelor de verificare) sau trimestrial, semestrial şi mai ales anual (prin întocmirea
situaţiilor financiare).
Interpretarea este operaţia prin care se dă semnificaţie datelor contabile sintetizate mai ales
sub formă de situaţii financiare. Astfel spus, prin interpretare, practicianul contabil va trebui să
precizeze dacă întreprinderea dispune de suficiente lichidităţi pentru a face faţă plăţilor scadente,
dacă activităţile acesteia sunt profitabile sau nu, să stabilească riscurile cu care ea se confruntă, să
precizeze modul de finanţare a investiţiilor şi activităţilor principale, să analizeze condiţiile salariale
şi sociale oferite personalului, să estimeze mărimea remuneraţiei proprietarilor. Operaţia de
interpretare s-ar dovedi insuficientă dacă ea nu ar fi însoţită de luarea deciziilor de către utilizatorii
de informaţii privind creşterea averii şi a performanţelor întreprinderii, politica de investire şi de
finanţare a acesteia.
Pentru susţinerea interpretării cu procesul de fundamentare şi de luare a deciziilor trebuie ca
datele contabile să ajungă la utilizatori. Operaţia de punere la dispoziţia utilizatorilor a datelor
necesare luării deciziilor poartă numele de comunicare. Comunicarea poate îmbrăca forma
raportării în AGA, publicării situaţiilor financiare în Monitorul Oficial, punerii la dispoziţia
publicului s unor broşuri numite rapoarte financiare.
Datele generate prin ţinerea contabilităţii nu constituie un scop în sine. Dimpotrivă, aceste
date sunt obţinute pentru a răspunde necesităţilor decizionale ale unei game largi de utilizatori.
Utilizatorii datelor contabile se clasifică în utilizatori externi şi utilizatori interni.
Pentru a răspunde cerinţelor utilizatorilor externi, întreprinderea organizează o contabilitate
financiară, iar pentru a da răspuns solicitărilor interne ea ţine o contabilitate de gestiune (pentru

1
 BAZELE CONTABILITĂŢII – COMERŢ
SUPORT DE CURS – LECT.UNIV.DR. GUINEA FLAVIUS-ANDREI
conducere).
Contabilitatea financiară este un sistem de înregistrare, măsurare, sintetizare, verificare,
interpretare şi comunicare a datelor referitoare la averea şi tranzacţiile desfăşurate de o
întreprinderea. Ea răspunde, cu predilecţie, nevoilor de informare a utilizatorilor externi.
Echipa managerială a unei întreprinderi nu ar putea să conducă numai pe baza datelor puse
la dispoziţie prin contabilitatea financiară. Limitele contabilităţii financiare sunt constituite, mai
întâi, de faptul că ea se bazează pe un cadru juridic, care face ca raţionamentele economice să fie
mai puţin prezente. Pe de altă parte, o serie întreagă de probleme şi rezolvări nu pot face obiectul
contabilităţii financiare. Contabilitatea de gestiune îşi atinge obiectivele sale prin:
• determinarea costurilor pe produse, servicii, activităţi
• determinarea marjelor şi rezultatelor analitice pe produse şi activităţi
• furnizarea informaţiilor necesare elaborării bugetelor şi conturilor previzionale
• furnizarea informaţiilor necesare întocmirii tablourilor de bord
• furnizarea informaţiilor utilizate pentru măsurarea performanţelor la nivelul diferitelor
structuri ale întreprinderii

2. Cererea şi oferta de informaţie contabilă

2.1. Cererea de informaţie contabilă

Utilizatorii situaţiilor financiare întocmite şi publicate de întreprinderi se împart în
utilizatori externi şi utilizatori interni.

A.Utilizatorii externi sunt:

1. Finanţatorii întreprinderii:
a) investitorii potenţiali şi actuali
b) creditorii
c) furnizorii
d) statul (prin acordarea de subvenţii)
e) locatorul
2. Clienţii
3. Partenerii sociali
4. Statul (prin autoritatea fiscală)
5. Alţi utilizatori (colectivităţile locale, concurenţa)

1) Finanţatorii întreprinderii:

2
 BAZELE CONTABILITĂŢII – COMERŢ
SUPORT DE CURS – LECT.UNIV.DR. GUINEA FLAVIUS-ANDREI

a) Investitorii actuali şi potenţiali.

Aceştia sunt interesaţi de informaţii precum:
- capacitatea întreprinderii de a realiza câştiguri viitoare;
- dividendele distribuite de întreprindere;
- riscul asociat investiţiei;
- modul de remunerare al managerilor;
- rezultatul net pe acţiune;
- cotaţiile acţiunii pe diferite pieţe de capital.

b) Creditorii
Aceştia sunt reprezentaţi de creditorii bursieri şi de creditorii bancari.

Creditorii bursieri sunt obligatarii. Aceştia sunt interesaţi să cunoască informaţii precum:
- randamentul şi riscul asociat unei obligaţiuni;
- cotaţiile obligaţiunilor;
- gradul de îndatorare al întreprinderii;
- lichiditatea întreprinderii.

Creditorii bancari sunt interesaţi de obicei să cunoască informaţii despre:

- capacitatea de rambursare a împrumuturilor;
- lichiditatea întreprinderii;
- rentabilitatea întreprinderii;
- modul de finanţare al imobilizărilor;
- structura financiară a întreprinderii;
- garanţiile pe care le poate oferi întreprinderea.

c) Furnizorii
Aceştia sunt interesaţi să cunoască în ce măsură societatea debitoare va fi capabilă să îşi
îndeplinească obligaţiile contractuale. Furnizorii finanţează întreprinderea prin creditul acordat pe
perioada cuprinsă între momentul achiziţiei de bunuri, primirii de lucrări şi servicii şi momentul
achitării acestora (creditul comercial).

3
 BAZELE CONTABILITĂŢII – COMERŢ
SUPORT DE CURS – LECT.UNIV.DR. GUINEA FLAVIUS-ANDREI
Exemplu
Sunteţi managerul firmei de turism X S.A., interesat de semnarea unui contract cu un
furnizor de microbuze. Oferta de produse şi politica de preţ corespunde exigenţelor d-voastră. Aţi
aflat că, de curând, furnizorul şi-a majorat capitalul social prin aport în numerar. În plus, chiar d-
voastră sunteţi posesorul unui autovehicol produs de acest furnizor. Cu un an în urmă aţi fost
implicat într-un accident rutier. Durata de creditare acordată de furnizor este de 60 de zile. Apreciaţi
această durată cam scurtă şi totuşi o acceptaţi datorită preţului foarte tentant şi primirii de servicii
postvânzare (perioada de garanţie este de 2 ani). Furnizorul este rentabil de la data înfiinţării lui şi
nu a avut în trecut probleme cu trezoreria. La data negocierii furnizorul se află în conflict cu
sindicatul salariaţilor şi are o rată de îndatorare pe termen lung aflată la limita de saturaţie. În plus,
cu un an în urmă a pierdut unul din clienţii tradiţionali.
Aveţi suficiente informaţii pentru a semna contractul cu acest furnizor? Ce efecte ar putea să aibă
semnarea contractului?

Este prudent din partea d-voastră ca, înainte de semnarea contractului, să ţineţi seama de
următoarele aspecte:
- s-ar putea ca durata de creditare să fie mai scurtă decât durata medie de creditare acordată altor
clienţi (dacă o veţi accepta va trebui să faceţi faţă unei presiuni asupra trezoreriei);
- deşi întreprinderea a fost rentabilă ea poate avea probleme de trezorerie în viitor datorită
îndatorării ridicate pe termen lung;
- perioada de garanţie este scurtă ceea ce ar trebui să vă ducă cu gândul la posibile defecte de
fabricaţie sau la deprecieri rapide ale componentelor;
- ar fi foarte util să aflaţi cauza pierderii clientului tradiţional;
- conflictul social din întreprindere poate să anunţe probleme de trezorerie sau probleme legate de
eficienţa gestiunii resurselor întreprinderii;

Exemplu
Sunteţi managerul întreprinderii Y, care are ca obiect de activitate producţia şi
comercializarea de confecţii. Vă aflaţi în momentul renegocierii contractului cu un client. Din
analiza situaţiilor financiare, sunteţi în posesia următoarelor informaţii:
- clientul şi-a majorat capitalul social prin aport în numerar;
- anual este raportat un profit modest;
- îndatorarea pe termen scurt este excesivă;
- o parte semnificativă din datoriile faţă de furnizori nu a fost achitată în cursul exerciţiului anterior;
- clientul se află în litigiu cu doi furnizori importanţi;

4
 BAZELE CONTABILITĂŢII – COMERŢ
SUPORT DE CURS – LECT.UNIV.DR. GUINEA FLAVIUS-ANDREI
- în ultimul exerciţiu financiar clientul a procedat la vânzarea masivă de mijloace fixe.
Veţi decide continuarea relaţiilor contractuale cu acest client?

Este prudent din partea dumneavoastră să ţineţi seama de următoarele aspecte:

- deşi clientul obţine profit, este evident că are serioase dificultăţi financiare;
- trebuie să vă asiguraţi că acesta va obţine suficiente lichidităţi băneşti în viitor, pentru a face faţă
îndatoririi excesive;
- litigiile şi vânzările masive de active pot anunţa un risc de încetare a activităţii

d) Statul
Acesta poate finanţa întreprinderea prin acordarea de subvenţii pentru investiţii sau de
subvenţii de exploatare. Necesarul acestor subvenţii este stabilit prin analize în cadrul cărora
informaţia contabilă ocupă un loc privilegiat.

e) Locatorul (în cadrul unui contract de locaţie)

2. Clienţii
Aceştia sunt interesaţi să obţină informaţii privind continuitatea activităţii întreprinderii ca o
garanţie a continuării contractelor încheiate. Interesul lor vizează de asemenea politica de preţuri şi
de servicii (întreţinere şi reparaţii, de exemplu) etc.

3. Partenerii sociali
Aceştia sunt reprezentaţi de salariaţi şi de sindicate. Salariaţii sunt interesaţi să cunoască
informaţii privind:
- mărimea şi modul de utilizare a profitului;
- informaţii privind performanţele sectoriale (extinderea sau restrângerea de activităţi);
- continuarea activităţii întreprinderii ca o garanţie a conservării locurilor de muncă;
- investiţiile pe care întreprinderea le face în pregătirea şi perfecţionarea profesională a salariaţilor.
Sindicatele solicită informaţii privind:
- politica salarială;
- condiţiile de muncă;
- modul de remunerare al managerilor.

5
 BAZELE CONTABILITĂŢII – COMERŢ
SUPORT DE CURS – LECT.UNIV.DR. GUINEA FLAVIUS-ANDREI
4. Statul
Acesta, prin administraţia fiscală solicită informaţii necesare stabilirii bazelor de calcul al
impozitelor şi taxelor. Puterea publică este reprezentată, de asemenea, de contabilii naţionali,
responsabili de sintezele macroeconomice şi previziunile la nivel naţional, şi statisticieni,
responsabili de satisfacerea nevoilor de informare detaliată, dar de interes general.

5. Alţi utilizatori
Aceştia sunt reprezentaţi de:
- colectivităţile locale;
- mişcările ecologiste;
- organizaţiile de protecţie a consumatorilor;
- concurenţa;
- tribunalele

B. Utilizatorii interni:
Aceştia sunt reprezentaţi de manageri. Ei apelează la informaţiile contabile care reflectă
politicile de exploatare, de investiţii şi de finanţare pentru fundamentarea deciziilor lor. Spre
deosebire de utilizatorii externi, managerii au acces şi la informaţiile din sfera contabilităţii de
gestiune (acestea nu sunt făcute publice).

Există informaţii contabile de interes comun dar şi informaţii care interesează doar o
anumită categorie de utilizatori.
Organismul internaţional de normalizare contabilă (IASB) recunoaşte că nu toate cerinţele
de informaţie ale utilizatorilor pot fi satisfăcute de situaţiile financiare. El consideră că investitorii
sunt cei mai exigenţi utilizatori. Prin urmare, satisfacerea necesităţilor lor informaţionale va
însemna şi satisfacerea majorităţii necesităţilor celorlalte categorii de utilizatori.
Dacă am analiza piaţa de informaţie contabilă românească am putea constata cu uşurinţă că
puterea publică (prin autoritatea fiscală) a fost şi continuă să fie (din păcate) utilizatorul privilegiat
de informaţie contabilă. Aşa se explică lipsa de transparenţă şi ariditatea situaţiilor financiare
întocmite de întreprinderile româneşti. Managerii, deşi au o poziţie privilegiată (spuneam că au
acces la orice informaţie contabilă), nu se folosesc întotdeauna de aceasta pentru realizarea unei
gestiuni eficiente a întreprinderii. Investitorii şi salariaţii se află undeva la coada listei.

6
 BAZELE CONTABILITĂŢII – COMERŢ
SUPORT DE CURS – LECT.UNIV.DR. GUINEA FLAVIUS-ANDREI

2.2. Oferta de informaţie contabilă

Oferta de informaţie contabilă, în cazul întreprinderilor care aplică Standardele
Internaţionale de Contabilitate, constă în setul de situaţii financiare pe care acestea sunt obligate să
le întocmească şi să le facă publice:
Oferta de informaţie contabilă
Situaţia financiară Conţinut
Situaţia poziţiei financiare (bilanţul Descrie poziţia financiară a întreprinderii prin intermediul
contabil) elementelor de active, datorii şi capitaluri proprii;
Situaţia rezultatului global (contul de profit Descrie performanţa financiară a întreprinderii prin
şi pierdere) intermediul elementelor de venituri şi cheltuieli
Situaţia fluxurilor de trezorerie Descrie variaţia trezoreriei de la un an la altul prin fluxurile
de încasări şi plăţi aferente diferitelor categorii de activităţi
Situaţia variaţiilor capitalurilor proprii Descrie variaţiile în averea proprietarilor întreprinderii
Politici contabile şi note explicative Deoarece informarea conţinută în celelalte situaţii
financiare furnizează o imagine incompletă a poziţiei
financiare, a performanţelor şi a mişcărilor de trezorerie ale
întreprinderii, informarea necesară pentru a completa
imaginile de sinteză referitoare la entitatea descrisă va fi
prezentată în note. Informaţia din note poate fi contabilă
dar şi extracontabilă. Ea poate să fie furnizată şi în limbajul
curent, nu doar cifric. În note se descriu politicile
contabile, prelucrările (tratamentele) utilizate pentru
măsurarea şi contabilizarea elementelor prezentate în
situaţiile financiare, explicaţiile referitoare la incertitudini
şi eventualităţi, etc.