FUNCȚII SAU VALORI ALE LITERATURII PENTRU

COPII ÎN ,,LUMEA POVEȘTILOR” DE ION VLASIU

INTRODUCERE
a) Cartea este un depozit desăvârșit al inteligenței omenești, conținând cunoștințe,
sensibilitate, fapte, care le păstrează intacte un timp nelimitat. Ea este asemenea unei
comori fără de preț care însumează gânduri ale autorilor pe care cititorii le pot folosi
ulterior. Cartea oglidenște șirul de secole ale omenirii, dezvăluind istoria neamului, taine
ale naturii, calități și defecte umane, fiind un reper în viața omului – un reper care te
bucură, te întristează, te motivează și care contribuie activ la propria dezvoltare personală.
Lectura este factorul esențial ce dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni,
ajutându-i să-și formeze capacități de gândire și limbaj. Lectura este un act intelectual ce
trebuie întreprins din copilărie, un act intelectual care se desfășoară de-a lungul vieții, care
trebuie, mai ales la început, susținut de către școală și familie.
Literatura pentru copii presupune o sursă inepuizabilă de exemple frumoase de
comportamente oglindite în mici antiteze între persoanje, o sursă care contribuie direct la
formarea copilului. Prin exemplele ei, literatura pentru copii, prin antiteza dintre ,,bine”
și ,,rău”, îi învață pe cei mici care sunt repercusiunile minciunii, a neascultării, a lenei, a
necinstei, pe de-o parte, iar pe de altă parte, prezintă și induce celor mici, caracteristicile
pozitive ale eroilor: vitejia, curajul, adevărul, ascultarea, hărnicia, cinstea, dreptatea, etc.
Copiii, prin literatură, trăiesc alături de eroii îndrăgiți ai operelor literare,
bucurându-se când aceștia depășesc anumite obstacole și se întristează când aceștia au de
suferit. Universul literaturii pentru copii oferă bucurie celor mici, aceștia fiind captivați de
morala ce se ascunde în spatele povestirilor sau a basmelor. În acest univers, copiii sunt
triști și disperați când eroul sau eroina povestirii sunt în impas și întâmpină greutăți, iar
apoi, când eroii preferați sunt salvați strigă de bucurie și plăcere.
Literatura pentru copii, îi transpune pe aceștia într-o lume mirifică, într-o lume a
fanteziei și al visării. Această lume contribuie decisiv la lărgirea orizontului cunoașterii, la
dezvoltarea afectivității și la cunoașterea lumii înconjurătoare prin intermediul imaginii
artistice. Din punct de vedere al formării culturale a cititrorului de vârstă școlară mică,
literatura pentru copii acoperă întregul domeniu al literaturii în general şi include aproape
toate genurile şi speciile literare cunoscute.
Litratura pentru copii și cărțile începutului de drum lectoral, contribuie la formarea
unei culturi generale prin difersitatea informațiilor expuse, antrenează dezvoltarea
1
emoțională a copilului și valorifică comportamente care sunt necesare integrării în
societate. Astfel, prin provești precum ,,Amintiri din copilărie” de Ion Creangă, ,,D-l Goe”
de I.L. Caragiale, ,, La Medeleni” de Ion Teodoreanu, copilul se regăsește în
comportamente și atitudini din cadrul familiei, atitudini care trebuiesc însușite (cele
pozitive), iar altele, evitate (cele negative). Există numeroase lecturi pe care un copil ar
trebui să le guste în perioada copilăriei. Cele mai ziditoare sunt poveștile lui Petre Ispirescu
și Ion Creangă, povești care îl poartă pe copil într-o lume a fanteziei și al visării.
Formarea competenței de lectură, în perioada copilăriei, se realizează în mai multe
etape. O primă etapă este cea între 0 – 2 ani, când copilul lecturează mediul înconjurător,
ambientul familial, lectura formelor, cea tactilă, a semnelor audio-vizuale și corporale.
Chiar dacă copilul este ,,analfabet”, această etapă se intitulează metaforic: ,,De la
emergența lecturii perceptive a lumii înconjurătoare la cartea-obiect’’. O a doua etapă este
cuprinsă între vârsta de 3-6/7 ani, intitulându-se: ,,De la imagine la text’’. În această etapă
copilul este lectorul ,,analfabet educat’’, el reușind să redea conținutul unei povești prin
lectura după imagini. În cadrul acestei etape, este recomandat să se stimuleze intens
interesul pentru lectură. O a treia etapă este cuprinsă între vârsta de 6/7-10/11 ani,
numindu-se: ,,De la cartea-abecedar la cărţile începutului de drum lectoral”. În această
perioadă lectorul este unul educat, instruit, un lector care cunoaște alfabetul și poate astfel
citi pentru sine, fapt ce îl ajută la interorizarea în profunzime a mesajului transmis. Ultima
etapă este aceea a cititorului preadolescent, etapă care se numește: ,,De la lectura impusă la
lectura recomandată’’. Această etapă îl definește pe cititor ca fiind unul informat, capabil
să aleagă propria lectură în funcție de recomandările primite de la alte persoane.

b) Ion Vlasiu a avut o triplă vocație creatoare: cea de scriitor, sculptor și pictor.
Născut la data de 6 mai 1908 în Lechința, Județul Mureș, Ion Vlasiu a fost înclinat înspre
artă și creație încă din perioada copilăriei. A absolvit școala de arte și meserii de la Târgu-
Mureș, iar apoi și-a continuat studiile la Academia de Arte Frumoase din Cluj (1928 –
1930) la clasa profesorului Romulus Ladea, pe care nu a absolvit-o, neavând bani să-și
plătească taxele de studii.

La 24 de ani avea deja prima expoziție personală de sculptură care, ca și cele care
au urmat, s-a bucurat de caracterizări pozitive în presa scrisă. A fost profesor la Academia
de arte frumoase din Timișoara (1938). A lucrat ca redactor șef al revistei Arta (1966 –
1969).
Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii
Populare Române, sculptorului Ion Vlasiu i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii

2
Populare Române „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului,
muzicii, artelor plastice și cinematografiei”. Printre premile sale se numără și ,,Premiul
Academiei Române” (1939), ,,Premiul Anastase Simu” (1942) și ,,Doctor Honoris Causa”
al Universității Babeș-Bolyai din Cluj (1993).

Printre operele (sculptură) cele mai însemnate ale artistului se

numără: ,,Maternitate” (București, 1958) - se află în Parcul Floreasca, Horia, Cloșca și
Crișan (Cluj, 1974), Monumentul Unirii (Blaj, 1975), Monumentul lui Aurel Vlaicu
(Târgu-Mureș 1976), Ion Creangă (Piatra Neamț” (1983) și Monumentul lui Constantin
Romanu Vivu – martir al Revoluției de la 1848-1849 – operă a artistului, fiind dezvelit în
Sângeorgiu de Mureș, în septembrie 1989, localitatea în care revoluționarul a fost executat.
Privind opera sa literară, Ion Vlasiu debutează cu versuri în anul 1930 în revista
literară ,,O lume nouă”. Ulterior, scrie următoarele opere literare: Proză ,,Am plecat din sat,
roman”1938; ,,Poveste cu năluci”, 1941; ,,Drum spre oameni” , 1962; ,,O singură iubire”,
1965; ,,Puiul de veveriță”, 1967; ,,În spațiu și timp”, jurnal, vol. I 1970, vol. II 1971, vol.
III 1973, vol. IV 1987; ,,Ghicitori pentru copii”, 1971; ,,Lumea poveștilor”, 1972; ,,Cartea
de toate zilele”, 1984; ,,Monolog asimetric”, 1988; ,,Obraze și măști”, 1995; ,,Vlăsiile și
alte poeme”, 2004.
c) Valorile regăsite în cartea ,,Lumea poveștilor” au un ecou intercultural. ,,Lumea
poveștilor” de Ion Vlasiu, publicată în anul 1978 la Editura Ion Creangă din București în
ediție trilingvă – română, maghiară și germană, denotă conținutul plin de înțelepciune și
valori morale pe care aceasta le exprimă, îmbogățind literatura pentru copii la nivel
european și mondial.

CUPRINS
a) Textele care compun volumul ,,Lumea poveștilor” de Ion Vlasiu, transmit copilului
numeroase valori importante, precum hărnicia, cinstea, generozitatea, chibzuința,
dragostea. Textele care alcătuiesc opera literară ,,Lumea poveștilor’’ sunt: Lumea
poveştilor, Trei iezi şi lupul, Uac-Uac, Zăbăluţă, Greieraşul cântăreţ, Puiul de veveriţă,
Motănaşul şchiop, Marinar, marinărel, Povestea fluierului, Lăcrămioarele, Ţăranul şi lupul,
Norocul, Revelionul veveriţei, Corbul înţelept, Cocoşul prietenos.
Textul pe care l-am ales pentru a-l analiza este ,,Țăranul și Lupul”. În acest text,
după cum reiese și din titlu, cele două personaje principale sunt lupul și țăranul. Tema
evidențiată în text este condiția omului iar motivele literare din cadrul textului sunt frica,
lăcomia, iar în cele din urmă, curajul.

3
 Ideea de bază care se subliniază în text este concepția generală asupra lupilor:
,,Lupul își schimbă părul, dar năravul, ba.” În cadrul poveștii, lupul îi cere țăranului câte un
miel, miel ce îi este dăruit de bunăvoie de către țăran, din pricina fricii de a nu fi mâncat și
el. A doua zi, lupul îi cere din nou un miel țăranului, iar țăranul, cu frică, i-l dăruiește din
nou. A treia zi, însă, țăranul întinde o cursă pentru lup, instalând în ocol un ghilț. Lupul
vine și îi cere din nou țăranului un miel iar țăranul i-l oferă. Neatent fiind, lupul nu observă
că a intrat cu capul în ghliț iar în cele din urmă, este capturat. Țăranul a dorit să-l jupoaie,
dar la insistențele lupului acesta i-a dat drumul, cerându-i, totodată, să recunoască că
lăcomia e urâtă. După ce lupul a recunoscut acest lucru iar țăranul i-a dat drumul, lupul s-a
năpustit asupra lui și l-a mâncat și pe acesta, dar și pe cel de-al treilea miel.

b) Prima funcție revelată în povestea ,,Țăranul și lupul” este funcția etică (morală).
Această funcție etică contribuie la evitarea și criticarea unor comportamente dizirabile,
modelarea atitudinii cititorului și contribuția la formarea identității de sine, prin expunerea
la situații de viață concludente. În povestea aleasă pentru a o prezenta, morala textului pune
în centru o problematică existențială, anume aceea de a nu avea încredere mereu în vorbele
oamenilor și de a aștepta ca faptele lor să demonstreze ceea ce sunt ei.
A doua funcție care se regăsește în cadrul acestui text este cea axiologică. Funcția
axiologică se bazează pe recunoașterea și cultivarea valorilor demne de a fi însușite
copiilor încă din perioada preșcolară și gimnazială. În ,,Țăranul și lupul’’, o valoare
furnizată de text este curajul, evidențiat în momentul în care țăranul se hotărăște să-l
înfrunte pe lup, întingându-i o cursă prin intermediul căruia să-l prindă.
A treia funcție pe care am identificat-o în acest text este cea fabulativă. Funcția
fabulativă presupune o distanțare față de realitate carcaterizată prin imaginarea posibilului,
bazat pe un principiu realist. În cadrul acestei povestiri, personificarea lupului, cel care
discută cu țăranul, indică prezența acestei funcții.

c) În textul pe care l-am ales, ,,Țăranul și lupul”, titlul îi evidențiază pe cei doi
protagoniști ai poveștii, singurii participanți la acțiune. Titlul ne sugerează o legătură de
interdependență între cele două personaje, de o legătură influențată de anumiți factori, fără
a-i pune într-o antiteză, desi cele două personaje sunt diferite din punct de vedere al
caracterului. Ilustrația regăsită prezintă cele două personaje și surprinde momentul
căpturării lupului de către țăran.

4
 Funcția verbală cu cea iconică se îmbină, astfel încât, ilustrațiile din cadrul poveștii
întăresc mesajul povestirii și a valorilor pe care autorul dorește să le transmită. Prin
ilustrații, copilul reușește să completeze înțelesul textului și să asimileze întregul mesaj
transmis de această poveste.
ÎNCHEIERE
a) În opera lui Ion Vlasiu, ,,Lumea poveștilor”, povestirile conțin elemente care se
interpătrund și care oferă originalitate povestirii. Astfel, fiecare povestire are un specific
aparte, ducându-l pe cititor într-o lume fantastică, plină de suspans, bucurie și emoție. Într-
o lume a personajelor minunate, persoanaje care, prin caracterul lor, contribuie în mod
direct la formarea cititorului. În povestea ,,Țăranul și lupul”, există un amestec ale mai
multor specii literare: personificări întâlnite în basme, expunerea asemănătoare
povestirilor, schița ca și dimensiune iar fabula ca și trăsături transmise. Povestea ,,Țăranul
și lupul” are un caracter dramatic care îl determină pe cititor să conștientizeze asupra
anumitor aspecte pe care le va întâlni și în viața reală (încrederea, curajul, etc).
b) Educatorii au un rol decisiv în transmiterea dorinței și în formarea competenței
de lectură a tinerilor cititori. În ochii copiilor, educatorul PIPP este o persoană la care se
raportează continuu, o sursă de încredere și un exemplu de urmat. De aceea, educatorul
PIPP trebuie să fie mereu pregătit, trebuie să cunoască bibliografia care trebuie impusă și
copiilor, ei fiind principalii furnizori de informație în ochii copiilor.
Educatorul PIPP este cel care îndrumă copilul înca de la început pe calea
lecturii. Cititul este o abilitate importantă pe care, educatorul, trebuie să o dezvolte încă de
la început în sufletele copiilor. Interesul pentru lectură a copiilor, nu vine initial de la sine,
ci este o împreună-lucrare a școlii și a familiei. Profesorul PIPP este cel care, prin
recomandările sale, deschide apetitul tinerilor cititori. Recomandările sale, sunt repere
pentru tinerii cititori, iar primele cărți citite de copii vor avea un impact deosebit asupra
cititorilor și asupra viitoarelor alegeri lecturale.
Astfel, educatorul PIPP împreună cu familia copilului, are un rol deosebit în
formarea și dezvoltarea apetitului pentru lectură a copilului, fiind cel care motivează și
presară în sufletele copiilor primele picături ale dorinței descoperirii unei lumi fantastice,
cea a cărților.