COMPORTAMENTUL

INSTINCTUAL SEXUAL

Prof. Dr. Doina COSMAN

COMPORTAMENTUL SEXUAL ŞI
REPRODUCTIV
–  instinctul sexual/comportamentul sexual, influenţat de
factori socioculturali şi servind şi altor scopuri decât
reproductive
CAUTAREA PLACERII
–  autostimularea creierului a fost observată experimental la
animalele de laborator ce-şi auto administrau stimulări electrice
ale hipotalamusului lateral.
–  Zonele implicate în sistemul de recompensă situate la
nivelul tegmentului ventral, ariei septale, cortexului
prefrontal şi hipotalamusului lateral sunt considerate
responsabile de efectul de recompensă (prezent şi în
consumul de droguri).
 I. Dezvoltarea sexualităţii

•  Se desfăşoară în paralel cu:

–  Maturarea şi creşterea somatică
–  Dezvoltarea psihologică
•  Este condiţionată de dezvoltarea armonioasă a
patru factori:
–  Identitatea sexuală (dpdv cromozomial)
–  Identitatea de gen
–  Orientarea sexuală
–  Comportamentul sexual
 A. Perioada prenatală
Tulburarea Pattern Caracteristici fiziologice
cromozomial şi comportamentale
Sindromul 47, XXY Dezvoltare sexuală
Klinefelter întârziată prin deficit de
testosteron
47, XYY Ocazional impulsivitate,
agresivitate

47, XXX
Tulburări de fertilitate

Sindromul 45, XO Deficit statural, amenoree,

Turner posibil crize epileptice
 Tulburarea Pattern Caracteristici fiziologice
cromozomial şi comportamentale

Sindrom 46, XX Androgeni fetali în exces,

adrenogenital masculinizarea organelor
genitale externe, imprimă
un aspect masculin al
comportamentului (fenotip
masculin)
Sindromul 46, XY Sex genetic masculin,
lipsei de defect al receptorilor de
sensibilitate la testosteron, organe
androgeni genitale externe feminine
(fenotip feminin)
 B. Perioada de sugar şi copilăria
•  La naştere:
–  Se atribuie statutul de sex
–  Consilierea părinţilor în caz de ambiguitate anatomică
•  Primul an de viaţă
–  Reflexele de supt şi înghiţire
–  Elemente ale contactului corporal (ex. atingerea, îmbrăţişarea)
•  În primii ani de viaţă – diferenţe de comportament
–  Fetele au aptitudini verbale mai dezvoltate
–  Băieţii au aptitudini vizual-spaţiale şi matematice mai dezvoltate
şi sunt mai agresivi
•  De la vârsta de 2 ani şi jumătate – conştientizarea propriului sex
=achiziţia identităţii de gen:
–  Odată stabilită este foarte rezistentă la schimbare
–  Ideal e să fie în concordanţă cu fenotipul organelor genitale
•  La sugar:
–  Apar răspunsuri genitale, corelaţii somatice ale excitării genitale
–  Se înregistrează atingerea şi explorarea OGE
–  S-au înregistrat cazuri de masturbare până la orgasm
•  De la 2 ani se observă conduite afectuoase de tip atingeri,
îmbrăţişări, sărut
•  La 3 ani:
–  Există conştiinţa rolului legat de sex
–  Există conştiinţa diferenţelor la nivelul OGE
•  La 4 ani:
– Apare jocul cu notă sexuală, de tipul: “Doctorul şi asistenta”
– E prezent interesul legat de procreere
– Apare nevoia de intimitate la baie şi la îmbrăcare/dezbrăcare
– Persistă curiozitatea faţă de propriul corp şi faţă de activităţile
intime ale altora
•  De la 5-6 ani copiii devin mai rezervaţi în a-şi expune corpul, iar
conştientizarea şi interesul faţă de diferenţele dintre sexe cresc
 C. Pubertatea şi adolescenţa
•  Perioada prepubertară:
–  Jocul sexual cu copii de acelaşi sex sau de sex diferit
–  Numărul fetelor şi al băieţilor ce au experimentat
orgasmul creşte treptat
•  Pubertatea:
–  Maturarea organelor sexuale
–  Vârsta de debut a scăzut în ultimii 150 de ani
•  Adolescenţa:
–  Apar preocupări legate de:
•  Schimbările anatomice
•  Dezvoltarea instinctului sexual
–  Apar diferite probleme cărora trebuie să le facă faţă ca:
•  Masturbarea •  Sarcina
•  Identitatea sexuală •  Avortul
•  Debutul vieţii sexuale •  Bolile cu transmitere
sexuală
 D. Perioada de adult
•  Indivizii trebuie să facă faţă multiplelor opţiuni in
ceea ce priveşte:
–  Căsătoria
–  Creşterea copiilor
–  Stilul de viaţă/ritmul vieţii sexuale
•  Apar probleme şi conflicte cauzate de:
–  Presiunea conformismului–  Stimă de sine scăzută
–  Infertilitate –  Preocupările pentru carieră
–  Sarcină –  Prezenţa unor boli
–  Apariţia copiilor –  Abuzul de alcool
–  Monotonie
•  La vârsta de maturitate deplină (40-55 ani)
începe adaptarea la procesul de îmbătrânire:
–  Petru unii constituie o eliberare
–  Alţii trăiesc sentimente de anxietate şi disperare
–  Interesul şi activitatea sexuală persistă, dar diminuă
cu vârsta
–  La femei apare menopauza:
•  Subţierea mucoasei vaginale şi reducerea lubrefierii vaginale
pot duce la discomfort în timpul actului sexual
•  Se scurtează faza de orgasm, contracţiile uterine pot deveni
spastice şi dureroase, iar faza de rezoluţie devine mai rapidă
–  La bărbaţi:
•  Schimbările sunt mai treptate şi debutează mai târziu
•  Se înregistrează întârziere în instalarea erecţiei, scade
intensitatea ejaculării şi volumul acesteia, rezoluţie mai
rapidă a erecţiei, creşte perioada refractară, se răresc
erecţiile matinale şi nocturne
 E. Vârsta a III-a

•  Sexualitatea continuă să fie importantă

•  Atingerile, mângâierile, intimitatea,
comunicarea afectivă sunt importante
pentru bunăstarea vârstnicului
•  Dorinţa pentru act şi funcţiile sexuale pot
diminua
•  Scade frecvenţa raporturilor sexuale
II. Influenţe culturale şi psihologice
asupra comportamentului sexual

A. Factorii socio-culturali
•  Cultura
•  Familia
•  Statutul socio-economic
•  Convingerile religioase
 B. Factori psihologici
•  Comportamentul sexual presupune
existenţa unui instinct sexual înnăscut, pe
care se dezvoltă apoi componenta
învăţată
•  Învăţarea comportamentului sexual începe
din copilărie şi provine din trei surse
principale:
–  Manipularea sugarului şi copilului mic de către
părinţi şi familie
–  Auto-stimularea genitală, ca sursă de plăcere
–  Observarea interacţiunilor parentale
•  În copilărie atingerea fizică într-un climat de
securitate emoţională va determina dezvoltarea unor
sentimente pozitive faţă de propriul eu şi a unei
stime de sine crescute
•  In adolescenţă comportamentul sexual se dezvoltă
prin:
–  Senzaţii obţinute prin autosatisfacere, multe dintre
componente fiind însoţite de fantasme sexuale
–  Primele mângâieri şi sărutări cu parteneri de sex diferit sau
de acelaşi sex
–  Primele experienţe legate de actul coital
•  În perioada de adult:
–  Se presupune că s-a format deja o legătură stabilă
emoţională şi sexuală
–  S-a observat că frecvenţa interacţiunilor sexuale este mai
crescută în cuplurile căsătorite
–  Masturbarea rămâne o modalitate de descărcare a energiei
sexuale în lipsa unui partener stabil
•  Comportamentul sexual se va ajusta pe
parcursul anilor, în funcţie de interese, priorităţi,
capacităţi biologice restante valide şi nivelul
comportamentului sexual anterior.
•  Traumele de natură sexuală din copilărie
generează anxietate şi culpabilitate, şi ulterior,
stângăcie în exprimarea sexualităţii.
•  Trebuie ţinut cont de prezenţa în antecedentele
individului a unor situaţii patologice ca:
traumatisme cu lezarea măduvei spinării,
intervenţii chirurgicale de tip mastectomie,
histerectomie, enterostomă, boli cu transmitere
sexuală, tratament biologic ce poate afecta
comportamentul sexual.
PARAFILIILE
1. Definiţie
•  Parafiliile sunt un grup de boli ale căror
principale trăsături sunt:
–  Nevoi sexuale imperative, intense, recurente
–  Fantezii sexuale care induc excitaţia, implicând:
•  Obiecte (altele decât un partener uman)
•  Rănirea sau umilirea propriei persoane sau a partenerului
•  Copii sau alte persoane care nu îşi dau consimţământul
•  Parafiliile nu reprezintă doar probleme de ordin
psihiatric sau psihologic, multe sunt ilegale şi pot
produce traume emoţionale semnificative şi
uneori prejudicii în ceea ce priveşte integritatea
corporală a victimelor
2. Epidemiologie
•  În medie 20-25% dintre femei şi 8-10% dintre bărbaţi
au avut relaţii sexuale cu persoane mature înainte de
pubertate sau sub vârsta de 18 ani (Finkelhor 1986)
•  4,8% dintre bărbaţi şi 2,1% dintre femei au afirmat că
obţin plăcere sexuală inducând durere partenerului şi
2,5% dintre bărbaţi şi 4,6% dintre femei au afirmat că
obţin plăcere când sunt stimulaţi dureros (Hunt 1974)
•  32% dintre elevele de liceu (Cox & McMahon 1978)
şi 44% dintre asistentele medicale britanice
(Gittleson, Eacott & Mehta 1978) au afirmat că au
fost victime ale exhibiţionismului.
•  Nu există dovezi care să sugereze că incidenţa
parafiliilor ar fi diferită între diferite grupuri etnice sau
arii geografice.
 Enumerarea parafiliilor
•  Exhibiţionismul
•  Fetişismul
•  Fetişismul
•  Voyeurismul
•  Pedofilia
•  Masochismul sexual
•  Sadismul sexual
•  Frotteurismul
•  Parafiliile fără altă specificaţie
3. Criteriile de diagnostic ale parafiliilor
•  Exhibiţionismul:
–  În decursul unei perioade de cel puţin 6 luni, fantezii excitante
sexual, intense, recurente, impulsiuni sexuale sau
comportamente implicând expunerea propriilor organe genitale
unui străin, luat prin surprindere
–  Fanteziile, impulsiunile sexuale sau comportamentale cauzează
detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social,
profesional sau în alte domenii importante de funcţionare
•  Fetişismul:
–  În decursul unei perioade de cel puţin 6 luni, fantezii excitante
sexual, intense, recurente, impulsiuni sexuale sau
comportamente implicând uzul unor obiecte inerte
–  Fanteziile, impulsiunile sexuale sau comportamentale cauzează
detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social,
profesional sau în alte domenii importante de funcţionare
–  Obiectele fetiş nu sunt limitate la articole de îmbrăcăminte
feminină (ca în fetişismul transvestic) sau la instrumente
destinate stimulării genitale tactile (ex. vibrator)
•  Fetişismul :
–  În cursul unei perioade de cel puţin 6 luni, la un bărbat
heterosexual, fantezii excitante sexual, intense, recurente,
impulsiuni sexuale sau comportamente implicând travestirea
–  Fanteziile, impulsiunile sexuale sau comportamentale cauzează
detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social,
profesional sau în alte domenii importante de funcţionare
–  De specificat dacă persoana experimentează disforie sexuală –
discomfort persistent în legătură cu rolul sau identitatea sexuală
•  Voyeurismul:
–  În cursul unei perioade de cel puţin 6 luni, fantezii excitante
sexual, intense, recurente, impulsiuni sexuale sau
comportamente implicând actul privirii unei persoane care nu
suspectează nimic şi care este nudă, în curs de dezbrăcare sau
angajată în activitatea sexuală
–  Fanteziile, impulsiunile sexuale sau comportamentale cauzează
detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social,
profesional sau în alte domenii importante de funcţionare
•  Pedofilia
–  În cursul unei perioade de cel puţin 6 luni, fantezii excitante sexual,
intense, recurente, impulsiuni sexuale sau comportamente
implicând activitatea sexuală cu un copil (în general în etate de 13
ani sau mai mici)
–  Fanteziile, impulsiunile sexuale sau comportamentale cauzează
detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social,
profesional sau în alte domenii importante de funcţionare
–  Persoana este în etate de cel puţin 16 ani şi cu cel puţin 5 ani mai
mare decât copilul
–  Notă: a nu se include un individ în ultima parte a adolescenţei
implicat într-o relaţie sexuală cu un altul (alta) în etate de 12 – 13
ani
–  De specificat dacă:
•  Atras sexual de bărbaţi
•  Atras sexual de femei
•  Atras sexual de ambele sexe
•  Limitată la incest
•  Tip exclusiv (atras numai de copii)
•  Masochismul sexual:
–  În cursul unei perioade de cel puţin 6 luni, fantezii
excitante sexual, intense, recurente, impulsiuni sexuale
sau comportamente implicând actul (real, nu simulat) de
a fi umilit, bătut, legat sau făcut să sufere în alt mod
–  Fanteziile, impulsiunile sexuale sau comportamentale
cauzează detresă sau deteriorare semnificativă clinic în
domeniul social, profesional sau în alte domenii
importante de funcţionare
•  Sadismul sexual:
–  În cursul unei perioade de cel puţin 6 luni, fantezii
excitante sexual, intense, recurente, impulsiuni sexuale
sau comportamente implicând acte (reale, nu simulate)
în care suferinţa victimei este excitantă sexual pentru
persoană
–  Fanteziile, impulsiunile sexuale sau comportamentale
cauzează detresă sau deteriorare semnificativă clinic în
domeniul social, profesional sau în alte domenii
importante de funcţionare
•  Frotteurismul:
–  În cursul unei perioade de cel puţin 6 luni, fantezii
excitante sexual, intense, recurente, impulsiuni
sexuale sau comportamente implicând atingerea şi
frecarea de o persoană care nu consimte.
–  Fanteziile, impulsiunile sexuale sau comportamentale
cauzează detresă sau deteriorare semnificativă clinic
în domeniul social, profesional sau în alte domenii
importante de funcţionare
•  Parafiliile fără altă specificaţie
–  Această categorie este inclusă pentru a codifica
parafiliile care nu satisfac criteriile pentru nici una
dintre categoriile specifice. Exemplele includ, dar nu
sunt limitate la acestea: scatologia telefonică (apeluri
telefonice obscene), necrofilia (cadavre), parţialismul
(focalizarea exclusivă pe o parte a corpului), zoofilia
(animale), coprofilia (fecale), clismofilia (clismă),
urofilia (urină).
5. Etiologie
•  Se pare că pedofilii au fost, la rândul lor, victime ale unui abuz
sexual în copilărie în proporţie mai mare decât indivizii normali
(Groth, Hobson & Gary 1982).
•  Datorită faptului că marea majoritate a parafilicilor sunt bărbaţi
a fost luat în calcul şi rolul culturii masculine (Murphy,
Coleman &Hynes 1986).
•  Unii autori au emis ipoteza conform căreia diferitele parafilii îi
permit individului să depăşească complexe de tipul
complexului lui Oedip sau al celui de castrare (Blair & Lanyon
1981, Hammer & Glueck 1957, Wise 1985).
•  Primii autori comportamentalişti şi-au îndreptat atenţia asupra
primelor experienţe sexuale şi includerea acestora în
fanteziile avute în timpul masturbării (McGuire, Carlisle &
Young 1965, Hodgson 1966, Rachman & Hodgson 1968).
•  Teoriile comportamentale de mai târziu includ şi alţi factori
care au rol în dezvoltarea şi menţinerea unui comportament
parafiliac (ex. problemele de integrare în societate, teama
semnificativă de heterosexualitate (Barlow & Abel 1976,
Murphy & Stalgaitis 1987).
•  Teoriile comportamentale actuale postulează o serie de
posibile cauze care duc la dezvoltarea şi menţinerea
unui model de comportament parafilic şi faptul că, în
paralel cu achiziţionarea acestui model de
comportament, individul îşi dezvoltă şi un sistem cognitiv
care îi permite să-şi depăşească anxietatea internă
legată de angajarea în acest tip de comportament.
•  Au fost raportate o serie de cazuri în care debutul
parafiliei s-a asociat cu probleme neurologice sau alte
anormalităţi biologice ca: hipertestosteronemie,
schizofrenie, dislexie juvenilă, sdr. Klinefelter, atrofie
corticală (Berlin 1983), epilepsia lobului temporal
(Blumer 1969, Langevin 1986).
•  Interacţiunile din cadrul familiei au fost de asemenea
incriminate, cel puţin în cazurile de pedofilie asociată cu
incest (Alexander 1985, Larson & Maddock 1986) sau în
cazurile de confuzie de rol în cadrul familiei (Conte
1986).
•  Cel mai probabil, în final, parafiliile vor fi considerate ca
având determinism multifactorial, implicând variabile
biologice, psihologice şi socio-culturale.
4. Diagnostic diferenţial
•  În diagnosticarea parafiliilor trebuie ţinut cont de o serie
de factori:
–  Posibilitatea ca pacientul să aibă şi alte tulburări de acelaşi fel
–  Dacă fanteziile, nevoile şi comportamentul parafiliac survin în
mod continuu sau episodic
–  Dacă fanteziile, nevoile şi comportamentul parafiliac sunt
întotdeauna necesare pentru a obţine excitarea sexuală
–  Uneori, comportamentul parafiliac este văzut ca făcând parte din
alte entităţi nosologice.
–  În cazul travestiţilor şi fetişiştilor s-a demonstrat afectarea
organică a lobului temporal: recent s-a stabilit o legătură şi între
pedofilie şi disfuncţia lobului temporal.
–  Este important a se presupune persistenţa unei parafilii chiar şi
în cazul rezolvării pe cale terapeutică a unui episod psihotic acut.
–  În stabilirea diagnosticului se face uz de mărturiile victimelor, de
rapoartele poliţiei şi de heteroanamneză.
6. Tratament
•  Principii:
–  Tratamentul se concentrează în special pe
comportamentul specific parafilic sau pe infracţiune, de
obicei din perspectivă cognitiv comportamentală.
–  În prezent se dă mai puţină atenţie evenimentelor din
copilărie, de aceea abordarea psihoterapeutică
analitică nu este considerată o metodă principală de
tratament (Knopp 1984).
–  Majoritatea programelor specializate folosesc terapia
de grup drept metodă de tratament şi echipe de
terapeuţi mixte (bărbaţi/femei).
–  În cursul tratamentului terapeutul trebuie să aibă o
atitudine cât mai directă şi să impună limite clare.
–  Pacienţii trebuiesc constrânşi să-şi urmeze tratamentul.
–  În final, celor trataţi li se spune că vor fi nevoiţi să
aplice tehnicile învăţate pe tot parcursul vieţii.
•  Obiective:
–  Reducerea gradului de negare
–  Controlarea gradului de excitare sexuală
•  Şocuri electrice de intensitate scăzută (Quinsley 1977)
•  “Convert sensitization” (Cautela & Wisocki 1971)
•  Asocierea la stimulul parafilic sau la fantezia sexuală a unui
miros neplăcut
•  Saturare verbală sau prin masturbare
•  Medicamentos: acetatul de ciproteronă (CPA) sau
medroxiprogesteronul (MPA)
–  Creşterea competenţei sociale
–  Modificarea sistemului cognitiv şi empatizarea cu
victima
•  Alte probleme de tratament
–  Pentru cei dependenţi de alcool sau droguri
–  Pentru reintegrarea în familie
 Tulburarea
Parafiliile fără altă specificaţie
asociate funcţiilor de excreţie
(coprofilia, urofilia)
Exhibiţionismul
Fetişismul
Transvestismul fetişist
Frotteurismul
Principii de tratament
Psihoterapie de orientare analitică
n 
n Psihoterapie de orientare analitică
n Condiţionare aversivă
n Psihoterapie de orientare analitică
n Condiţionare aversivă, implozie
Psihoterapie de orientare analitică
n 
n Psihoterapie de orientare analitică
n Condiţionare aversivă
n Terapie de grup
n Antiandrogeni
 Tulburarea Principii de tratament
Pedofilia n Tratament în unităţi specializate
n Terapie de grup

n Psihoterapie de orientare analitică

n Antiandrogeni

Masochismul sexual n Psihoterapie de orientare analitică

n Condiţionare aversivă

Sadismul sexual n Psihoterapie de orientare analitică

n Condiţionare aversivă
7. Concluzii
•  Multe dintre comportamentele parafilice
reprezintă atât o patologie psihiatrică, cât şi un
risc potenţial pentru societate
•  Trebuie luată întotdeauna în considerare
posibilitatea ca aceeaşi persoană să prezinte
mai multe parafilii
•  În cursul evaluării unui parafilic, mai ales în
cazul cuiva al cărui comportament este potenţial
periculos pentru ceilalţi, clinicianul nu trebuie să
se sprijine numai pe mărturiile acestuia ci şi pe o
heteroanamneză cât se poate de riguroasă
•  Nu toţi psihiatrii / psihoterapeuţii sunt potriviţi să
trateze acest grup al parafiliilor.