Grupa 2:

    -observarea comportamentului de către cadrele didactice și convocarea unei ședințe între acestea și
Consiliul școlii, dar și între dirigintele clasei și părinți
 
-consultarea altor medici pentru a verifica dacă diagnosticul pus este cel corect (deoarece psihologul
școlii afirmă că problemele elevului sunt de natură neuropsihiatrică)
 
-realizarea unor ședințe de consiliere cu psihologul școlii
 
-integrarea copilului special într-o clasă de elevi tipici (prin punerea corectă a diagnosticului și
prezentarea dosarului la școală)
 
-asigurarea unui profesor de sprijin pentru copilul cu cerințe speciale
 
-implicarea părinților în vederea integrării copilului în mediul școlar
 

Grupa4:

1. Profesorul de sprijin
2. Consiliere de grup, astfel încât să nu se simtă discriminat și să înteleagă și ceilalți elevi nevoile pe
care le are colegul
3. ședințe cu părinții atunci când apar probleme sau când se sesizează ameliorări sau îmbunătățiri în
clasa de elevii la nivelul relațiilor dintre ei.
4. atunci când copilul are un comportament neadecvat, profesorul să transforme acel comportament
într-o discuție constructivă
5. la ora de dirigenție, o data pe lună, să se facă activități de intercunoaștere. Așa elevii încep să se
cunoască mai bine, descoperă ce pasiuni au in comun și se sudează relațiile dintre ei. Devin mai
intelegători unii cu ceilalți.
6. să încurajăm copiii să găseasca strategii pt a soluționa problema, fără a interveni părinții. Astfel,
copiii devin mai responsabili si autonomi, vor invata sa isi exprime sentimentele și emotiile.
7. folosirea unor materiale pentru sensibilizarea copiilor și discuția pe baza lor. De exemplu, filmele:
coriștii, steluțe pe pământ, freedom writers.

Grupa 3:
1. Ședintă cu părinții elevilor din clasă împreună cu psihologul școlar, consiliul de administrație
2. Ședință cu tatăl elevului împreună cu psihologul școlar, consiliul de administrație
3. Găsirea unui profesor de sprijin pentru elev
4. Ședințe de terapie pentru elev, terapie comportamentală
5. În cadrul orelor de dirigenție, să se realizeze activități de intercunoaștere a nevoilor sau jocuri pentru
aproprierea elevilor și pentru acceptarea diversității
6. Dacă ședințele de terapie nu vor funcționa, iar copilul va avea în continuare comportamente negative, o
posibilă soluție ar putea fi transferul într-o școală specială(exclusă izolarea)

Grupa 1:
1. Existența unui profesor de sprijin care să îi fie alături în permanență
2. Terapie suplimentară în afara orelor de școală
3. Revizuirea comportamentului și ameliorarea acestuia în cadrul orelor de la școală, pentru a putea fi
integrat
4. Oferirea informațiilor celorlalți părinți cu privire la manifestările acestei tulburări
5. Să primească înțelegere din partea celorlalți părinții și să se facă ședințe lunare cu părinții pentru a veni
și aceștia cu anumite soluții pentru remedierea conflictului.
6. Acordarea unei cantitati mai mare de atenție copilului cu ADHD din partea cadrului didactic
7. Discutarea cazului la nivel de școală, celelalte cadre didactice venind și ele cu soluții pentru ajutarea
copilului 
8. Copilul poate fi atenționat de cadrul didactic, ori de cate ori acesta manifestă un comportament
neobișnuit
9. Implicarea cadrului didactic și a tuturor părinților în integrarea copilului cu ADHD în colectivul clasei
de elevi
10. Implicarea întregului colectiv (inclusiv a copilului cu tulburare) în activități extrașcolare, cu scopul de
a forma relații unite între membrii colectivului, cu scopul de a se cunoaște mai bine, pentru a descoperi
lucruri comune